Warning: consecintele slabitului si conexiunea cu boxing day!

Deci eu pe la shopping nu mai calc pana ...cand raman iar fara haine. Cum sunt cu peste 30 de pounds mai light ca anu trecut, am ajuns la concluzia ca imi trebuie niste toale pe mine care nu sunt 6 marimi mai mari, si nu ma fac sa arat ca un pui de bogdaproste!


Deci luai cu avant ieri un mall si ma intoarsei acasa cu ...o camasa! A si fond de ten!
Faza cu fondu de ten e asa: ma tunsei la inceputul lui decembrie si colorai ramasitza de par. Tanti Gabi ma tunse olecutza prea scurt, iar coloru de pe par iesi prea inchis. Asa ca ajunsei fatza palida fara voia mea! Acu canadienii astia is mama/culmea politetei, am primit atatea complimente, ca de ciuda/rusine ma ascundeam in baie si plangeam. Nu scapam nici acolo, ca dadeam de cineva care era mirata cum de nu imi place tunsoarea care ma face desteapta! Ce au astia cu tunsoarea care te face desteapta, nu stiu! Adica iti creste IQ daca te tunzi intr-un anumit fel?
Exasperata de mutrele pe care le faceam, Miriam vine si imi face morala, si imi zice ca daca vreau sa schimb ceva, e sa pun ceva coloare pe fatza/mi palida! Ok, deci crema buna am, acum imi trebuie foundation/fond de ten. Mai departe nici nu vreau sa ma gandesc ce smakuri imi mai trebuie ( dar asa, secretly, as fi curioasa sa stiu, asa ca daca stiti, dati de veste).
Si intr-o zi, cand facui incercare disperata de a cumpara un cadou unicei nepoate, din Eaton Mall, printre altele intru si in sears si ma opresc la o cabina de machiaj. Ii zic lu mandruta aia ca vreau fond de ten (jur ca asa zisei), ea si uita la mine si incepe in franceza, ohoho stai tante, ca io vreau doar fon de ten! Aaaa, zambind, adica vrei foundation! Ok, cum ii zici da aia sa fie! Imi da cu o culoare, imi da cu alta, imi arata, ma convinge, zic: da' ar trebui sa fiu ingrijorata de pret? a, o nimica! avem o oferta acum: 60 de dolari! Waw! stai tante, ca io pe mine toata nu valorez 60 de dolari! Adica tu vrei sa dau pe smackul asta atata dough? Fac o grimasa si ii zic sa scrie pe un card ce si cum imi trebuie, ca trimit husbandu a doua zi! (trageam speranta ca primesc ceva banuti la Mos, si ii aruncam in caini, de fapt in fatza mea).
Asa ca ma dusei la Walmart, neah, nu m-a atras nimic pe la raionu lor de cosmetice. Si uitai de toata tarasenia pana la plimbarea in mall dupa ceva haine acu ca-i boxing day week (nu intrebati cum naiba suna asta, da asa ii zic astia!)
Asa ca azi zisei sa bat outleturile, eu fiind fan declarat esprit si le chateau, outleturi adica, ca in magazinele obisnuite ma ia cu ameteala la preturi!

So, am probat atatia pantaloni si atatea fuste, ca la un moment dat a trebuit sa fac un control scurt al desuurilor, nu de alta...dar mi-era teama ca lasam budigaii prin pantalonii probati si ma lua cu frig la dumneaei!

Da acu am haine pentru ...un sezon! Si de lucru, ca toti pantalonii is pentru craci kilometrici. Adica cat de inalta tre sa fii frate sa te potrivesti la lungime in panatalonii astora? Sa dea Dzeu sanatate lu ala de inventa banda de hem ce se lipeste cu fieru de calcat, totusi am de insailat la ei...

De mancare iar m-am scos: daca la Craciun cumnata si-a facut mila de mine si mi-a facut sarmalutze, acu cica da cu salata beouf in mine! Mai, sa ii traiasca neamu, ca io tare puturoasa is: adica un pui in cuptor, cartofi prajiti, clatite si ceva dipuri sa inmuiem niste cipsuri de alea super sarate si super ingrasatoare! A, si ceva spumos, ca e bere, ca e vin, ce om gasi prin garaj!
Nu ma intelegeti gresit, imi place Craciunul si vreau sa simt ca iaste Craciunul. Pe 25 am fost la Ioana, gasca mare si frumoasa acolo, fiecare aduse ceva specific de Craciun, io am dus racitura de curcan (a se observa fusion-u dintre racitura/piftia de porc romaneasca si curcanu, pasarea nationala canadiana) si ceva buble! Cristi, sotul Ioanei, facu niste gratare atat de bune, frate, de o sa ramana in istoria mea personala. Adevaru e ca bietii oameni is terminati: ii scapai la carnita de St Jacobs si fac km ce despart Mississauga de St Jacobs de cate ori raman fara proteina esential animaliera.
Apoi cum zisei, avuseram sarmalutze, mamaliguta, branza cu smantana, fripturica de pork si alte ale bunatati.
O singura problema am: nu vreau sa bag in mine pana la refuz, apoi o luna sa fiu la diet! Asa ca, usurel cu mancarea!
Maine fac baietilor fasolica la pranz, si seara bag un pui la rotisor, niste cartofi prajiti si clatite. Da, stiu, am mai scris, si chiar daca mai scriu o data, tot putine is ca numar. Hm, ce sa mai fac?

Dar mi-am facut planu la odihna! Asa ca nu mai bantuie gandurile negre ca marti ma duc la munci!
Am si lucrat de acasa, dar pot sa spun cu mana pe inima ca am urme de butoane de telecomanda in palma, ca nu i-am dat drumul de duminca. Vazui toate shourile puturoase, ma distrai cu divorce court (ptiu drace!), terminai cartile din seria White Masai...

Asa ca anu nou ma prinde multumita!(din puctul asta de vedere, ca altfel...)

Craciun 2010

In fiecare an de Craciun/Sarbatori postez ceva referitor la aceste evenimente.Anul asta
Anul asta, spre deosebire de anul trecut, a fost un Craciun cu pace, cu impacare in realitate, cu sperante intemeiate in viitor, cu noi prieteni.
Am mers la niste prieteni vechi dar noi la Mississauga. Doamne, cata caldura, cata calitate in oamenii adunati intr-o casa refacuta caramida cu caramida de gazdele exceptional de inspirate, cu un ochi pentru calitate si detaliu impresionant. Ne-am simtit de ai casei, chiar daca oamenii aia se cunosteau din studentie.
Mosul a venit anul asta si la noi, nu numai la Andrei. Lui Andrei i-am luat bilete la Brad Paisley. Am cautat un video clip cu cantaretul, si e drept ca asta e favoritul meu. Andrei are altele favorite. Vine in Canada in 2 concerte in ianuarie, deci vom merge la concert, abia astept :)
Andrei a ramas fara cuvinte cand a vazut biletele. Victor ne-a luat la amandoi cate un ceas, si ca sa fie asa, o coincidenta teribila, asta i=am luat si eu lui, un Seiko 5, automatic.

N-am gatit. Am facut racitura. G ne-a facut sarmale. Bune rau de tot. Am contribuit cu o mamaligutza asa ca am salvat ziua de ieri, i-am dat o aura de atmosfera cu mancare traditional romaneasca.
Azi am fost musafiri...
si maine e liber, dar mi-am luat de lucru acasa. Stiu, e inadmisibil, dar n-am ce face.

A, si ieri am rezistat nebuniei de Boxing day pana la 6 seara, cand am cedat si ne-am luat online un aparat de fotografiat :) Al nostru era un dezastru...

Nu pot sa cred ca 2010 s-a terminat. A fost anul in care am slabit. A fost anul in care am inregistrat ceva progrese la munca. A fost anul in care Andrei a confirmat ca e un copil dotat academic.
2011 bate la usa. Nu sunt pregatita. Nu stiu ce imi doresc. Ori ce imi doresc e aproape imposibil sa se implineasca.
Oare ce are in traista 2011?

Viata ei 8

Aia a fost perioada din viata ei in care durerile au venit una dupa alta... A zis ca daca a scapat cu viata si cu mintile intregi dupa anii aia, va trai 100 de ani in pace! Sper sa fie asa, ca merita!
Se intoarce in Canada, si vestea buna e ca se impaca total cu mama ei. De atunci au o relatie care depaseste cu mult ceea ce se presupune a fi dragoste intre mama si fiica. Isi citesc gandurile, isi simt starile sufletesti.
Ea stie cand mama ei e suparata, simte, cand nu e ok din punctul de vedere a sanatatii! Se duce la ea fara sa sune, cu ceva medicamente in poseta, ori ceaiuri /leacuri. Ori cu ceva bun de la vreun magazin etnic. Nu conteaza de care, doar sa fie ceva mai neobisnuit.
Mama ei simte cand ea e suparata si o suna, ori trece pe la ea pe acasa cu mancare, ori cu o trusa de machiaj si o alinta...
Durerea de atunci le-a unit. Vestea ca tatal ei e bolnav fara nici o speranta de insanatosire i-a facut rau fizic. 3 zile a vomat tot ce manca, bea...nu a dormit, nu putea sa inchida ochii. Nu putea sa planga, nu avea inca de ce sa planga, nu?
Si-a adunat toata puterea sufleteasca, si a fost alaturi de tatal ei pana in ultimul moment. A fost caregiver-ul lui, l-a ingrijit cu toata dragostea de care a fost capabila si a avut resurse. Mama ei i-a fost recunoscatoare si inca ii este, dupa atat de multi ani. Nu a uitat. Mamei i-a fost greu sa inteleaga de ce nu va imbatrani alaturi de omul drag. Ea nu putea sa inteleaga de ce nu are timp sa isi implineasca traditional viata, cu sot si nepot, sa ii ofere aceasta ultima bucurie tatalui. Tata abia pensionat care planuia lucruri mari pentru anii ce veneau...
Apoi viata ei s-a schimbat radical...

Cand are un moment zbuciumat in viata ma cauta. Ma cauta si cand e liniste si pace in viata ei. Cand e satula de viata ei glamuroasa. Cand e satula sa joace teatru in societate. Cand are nevoie sa fie ea. fara sa fie nevoita sa ofere nimic, nici dragoste de fiica, sora, ori iubita.
Mie imi place enorm cand ma suna, ori ma cauta la servici, ori apare la usa mea... Nu ma intelegeti gresit, o critic, o cert. Dar nu o judec. E viata ei...

Dupa ce perioada de doliu din sufletul ei s-a mai domolit, cand a avut putere sa iasa iar in lume fara sa se intrebe de ce i se intampla doar ei toate astea, si-a facut appoitment la un salon renumit, si s-a transformat din cap pana in picioare. Si-a facut rezervare la un resto in voga si s-a dust la cina. Ea care uraste sa manance singura, a decis ca putin ii pasa...
Asteptand sa vina comanda, a inceput sa dea discret telefoane. Una din prietenele ei vechi i-a recomandat un terapeut. ( ca o paranteza, acel terapeut i-a recomanta un terapeut pe eating disorder care i-a devenit cea mai buna prietena).
La o masa alaturata 2 tipi aveau o cina de afaceri. I-a remarcat, asa ca s-a oprit din a da telefoane, sa nu ii deranjeze.
Masa a fost delicioasa, bucatarul a venit in sala si a invitat-o la chef's table. (la unele restaurante, chef-ul iese din bucatarie si sta de vorba cu patronii (consumatorii). A recunoscut-o ca fiind sora lui... I-a oferit un desert delicios, pregatit de el special pentru ea...
La sf mesei, afla ca masa (vreusei sa scriu consumatia, dar cacofonia nu ma lasa) ii fusese platita...si avea un business card cu un mesaj...

revin

15 ani

Eroul meu a implinit 15 ani.
Ca de obicei a invitat fetele: Lucia, Kari si Ioana la film. Ioana nu a putu veni din pacate... Dar Kari a venit, asta dupa ce l-a tinut in suspans pana in ultima zi...
(ce ma fac eu cu copilul asta, nu stiu, ca o poarta in inima pe copila asta, si e clar ca nu are nici o sansa...)
Sambata dimineata avea ceva probleme existentiale: cand isi poate lua carnet?
Mie mi s-a strans inima cand am auzit, din toate motivele posibile... Sofer incepator, incredere in skillurile nonexistente, teribilism, bani de asigurare, benzina si toate alea...
L-am domolit: la anu pe vremea asta discutam de carnet, de fapt de scoala de soferi :) si de job, sa iti poti plati asigurarea si benzina... (i s-a cam strans zambetu)

Ziua a fost frumoasa, au mers la film, au avut fun, acasa la fel...tortul a fost bun...
Ma uita el cat de mare, frumos (deh, cioara), politicos si bun e...si imi aduc aminte cat de mic si neajutorat era acum 15 ani, cum stateam si plangeam langa incubatorul lui, rugandu-ma sa traiasca... sa aiba zile, sa mearga, sa zambeasca, sa vorbeasca, sa ....
Incercam sa imi imaginez cum ii va fi viitoru (inca mai fac asta...) Nici in visele mele cele mai frumoase nu imi imaginam bunatatea asta de copil...

Si ca sa fie Andrei pana la capat: luni seara muncea cu sudori la o tema la Engleza. Cum asa, zic!? a, nu iti zic, ca ai sa te superi!
Ok, o sun pe consiliera si tot aflu!
OK, mom, if you need to know: profu de Engleza ne-a dat tema asta de acu 2 saptamani. Noi toti am crezut ca a uitat de ea. Due date e maine, si am zis ca am scapat, pana cand astazi la sf orei ne-a atras atentia sa nu uitam de tema...Mi-a stat inima, zice copkilu senin!
Si mie! cum sa uite de tema? A, e batran! Mai, Mr Summerville nu e batran de loc, cam de  varsta cu mine, ori cu tactu! Da, da, si ce, voi nu sunteti batrani?
d'uh!
Acu planuiesc consecinta. Nu se mai numeste pedeapsa/recompensa. Se numeste consecinta...De luni imi scormonesc creierii si nu am nici o idee creativa. Trebuie sa fie o consecinta nu tocmai placuta si sa implice lucru la Engleza, dar sa nu semene a lucru suplimentar...

Spranceana ridicata

Eram copii, (Ceausescu's period),  program la tv seara 2 ore, afara la joaca ai mei nu ne lasau, timpul ocupat din plin cu activitati extra, asa ca refugiul il gaseam in lectura.
Cum lectiile trebuiau facute inainte de toate, si apoi timp de lectura nu mai aveam, am "invatat" repede sa diluam timpul de invatat cu citit clandestin: cartea sub manual( cand verifica ce citeam era litera manualului), pana s-a prins mama, cartea peste manual (cand verifica coperta era a manualului), pana s-a prins tata, cartea sub fund...si tot asa...
Noi diversifiam metodele de ascuns romanu, mama si tata intensificau metodele de despistare...
Tin minte ca my little brother era in clasa a 2a, venise de la scoala si mama l-a grabit sa se schimbe, spele si sa vina la masa... si dupa 20 de minute l-a gasit in camera lui citind, un crac de la pantalon inca pe el...

Apoi am gasit o alta metoda de a citi. De fapt ca un facut noi copii am inceput sa suferim de constipatie si chiar sa dam in hemoroizi si sa incepem sa petrecem aproape ore intregi in baie...citind, cartile ascunse in masina de spalat rufe, printre rufele murdare...
Ne-a mers destul de multisor...am suferit nenumarate tratamente laxative (bleah) si cat pe ce niste controale medicale de cautat hemoroizii... am scapat doar cu analize de sange.
Totul s-a sfarsit intr-o zi cand mama abia venita de la servici, constata ca masina de spalat rufe e plina, si ca e nevoita sa spele, si da-i cauta sa sorteze rufele cand de fapt a descoperit o adevarata biblioteca ascunsa in rufe.
Ne-a tinut morala, probabil au si ras (cu tata) un pic de tratamentele cu laxative care pareau o pedeapsa destul de buna si ne-a amenintat cu teribile pedepse.
Cand decidea sa spele rufe, preventiv ne anunta: dati la spalat, spal in jumate de ora! Si atunci da-i viteza la baie si scoate sub tricou cartile ascuns..defilam si eu si fratelo la baie, ba si tata, sa ne recuperam cartile!

N-am experimentat cititul sub plapuma, nu de alta, dar nu aveam o lampa/veioza, plus ca pe vremea aia se citea mult la lampa cu gaz, curentul electric se intrerupea destul de des (cotidian, ce mai!)
Dar am trait cititul sub plapuma din tabara cealalta, ca parinte!

Pana de curand, cititul era pentru Andrei aproape pedeapsa. Citea, dar parca manca acritura! Nici o aplecare, citea de gura noastra... Pana cand da de un profesor de engleza dedicat (in clasa a 10) care face ce face si ii deschide un apetit spre citit, ceva nou pentru el si pentru noi:)
A inceput sa citeasca oricand, oricum. Vine de la scoala si citeste cat mananca, cat se schimba. Citeste pana vin eu si apoi isi face temele cand sunt eu acasa.
Nu de mult, nu foarte multe nopti in urma, ma trezesc cu un sentiment vag ca ceva nu e in regula. Verific usile la intrare, si apoi intru usor in camera la Andrei, sa vad daca e invelit, daca doarme confortabil! Care copil sare de 7 metri in sus, citea...la lumina lampii de veghe! Si eu sperietura, si el sperietura...
2 nopti mai tarziu, vine Victor de la servici, intra la Andrei in camera sa ii dea un pupic, sa il inveleasca, ca de obicei, si da-i iar sperietura: Andrei citea!
Acu 2 dimineti, ma suna Victor ca l-a dus pe Andrei cu masina la scoala. Ploua? intreb. Nu, zice, m-a trezit ca a pierdut autobuzul si avea nevoie de ride. Ok, intreb seara pruncu ce s-a intamplat: a, zice, am citit si am uitat de timp!

OK, eu nu pedepsesc pruncu pentru asa ceva! Ma bufneste si rasu! Pana acu m-am rugat sa il pocneasca si pe el pasiunea pentru carti, ca noi citim oriunde apucam si avem timp (vezi lista din coada blogului, nu dati, abia acu imi veni ideea, cand ma intreba cineva ce am citit in ultima luna), iar el era pasionat de jocuri, filme, dar nu si litera tiparita...
In fata lui is cu spranceana ridicata, severa, si nemultumita ca nu isi gestioneaza bine timpul...dar ma bufneste rasul si abia ma abtin sa nu rad! Istoria se repeta! Mama, esti razbunata!

...de iarna!

Se aproprie sarbatorile de iarna!
O fi asta o veste buna pentru copkii, special pentru cei romani, ca de: vine Mos Neculai, vine Mos Craciun, cei romano-canadieni stiu si de boxing day ( nu e in calendarele religioase, dar e religios marcata in toate calendarele nord americane)...mai vine si Anu Nou si vacanta de iarna in top!
Dar pentru alde mine nu e o veste chiar atat de buna: caci sarbatorile astea nu-s numite degeaba de iarna, vine si pacostea aia de zapada! Frigul nu ma deranjeaza atat de mult, dar pacostea aia de zapada ma irita rau de tot! (o fi si din cauza navetei zilnice, mai stii?)
Le zice sarbatori deci implicit, romaneste, inseamna mancare! Multa mancare! si musafiri si vizite! De un an is la dieta, nici nu sper la o pauza de sarbatori! Nu cred ca am o sansa in hell! Si asa visez la un morman de friptura de purcel la ceaun, cu mult usturoi, mamaliga si cartofi prajiti...vise, taica, vise! ( si parca si vad arterele blocate si infarctul pandind dupa vreun morman de zapada :) Cred ca un gratar de cea mai ne-grasa parte a purcelului cu niste conopida la abur o sa scrie pe mine de Craciun!
Sa nu uitam de cadouri! Pentru mine, perioada asta incepe prost de prin octombrie, cu ziua lui Victor, apoi un respiro pana la ziua lui Andrei, apoi sf Andrei, Sf Neculai, Mos Craciun, si neoficiala boxing day...as face domle overtime, dar nu se poate, nu ma lasa astia...nu se practica, in special in partea unde lucrez eu.
Victor saracu face overtime...dar probabil ca va fi nevoie sa faca overtime la overtime, sa poata sponsoriza sarbatorile astea...auzi, sarbatori!
De ce is numite sarbatori? ca nu vad acu motive de sarbatoare prea multe...
(acu sa nu ma luati cu Nasterea Mantuitorului, ca pana la urma asta e esenta, nu? de asta suntem fericiti de Craciun, nu? ca mai avem o sansa la mantuire, sansa pe care nu trebuie sa uitam sa nu o irosim)

Acu nici nu se furisa bine Noiembrie in calendare, ca astia au si dat in boala decoratiilor. Cobor intr-o zi la pranz, unaware of the danger, si dau nas in nas, pe neasteptate, fara nici o posibilitate sa ma ascund, sa inchid ochii, sa evit...cu bradul impodobit din holul cladirii. Dupa colt inca 2 isi expuneau mandri podoabele! Se pare ca anu asta se poarta combinatii de silver cu blue or pink.
N-am lasat lucrurile asa, n-am luat infrangerea ca fiind un dat, si m-am dus la Tony, the building manager, si am facut complain: ce e domle cu brazii aia care s-au strecurat in holul cladirii! L-a bufnit rasul! N-a avut ce face, ordin de mai sus!
Am evitat sa privesc in ochi toti brazii care au aparut silentios in toate holurile, geamurile institutiilor de-a lungul University. Am zis ca pan la urma atat au si ei: 6 saptamani sa se faleasca cu podoaba. Apoi la naftalina pana la anu...
Al doilea soc a venit cand fara nici un warning muzica de Craciun rasuna in mall! Pai e frumos? sa se strecoare  asa, fara avertizare? adica faci cumparaturile, e senin afara, uscat, ba si soarele straluceste, temperaturile sunt above 0 si din difuzoare se aude: It's beginning to look a lot like Christmas! sa scap cosu din mana, noroc ca impingeam la un carut...
apoi vine copkilu ca are o dilema: nu stie ce vrea de la mos Craciun! Ma uit la el cum s-au uitat indienii la Columb si il intreb: ce-ti veni? Am stabilit deja ca nu mai e nici un mister cu mos Craciun, e si cazul, faci 15 ani maine poimane (nu mai crede de la 9 ani, dar regula a fost ca cine nu crede, nu primeste cadou, asa ca de gura noastra a pretins ca , crede) si acum vii si drop this bomb?
Dap, nu stiu ce vreau de Mos Craciun. Pai zis, hai sa punem o limita. Fiecare face cadou celorlalti membri ai familiei in limita de...si da-i negocieri. Tinand cont ca nu e numai de primit, e si de dat la ceilalti doi din familie...ajungem la enorma limita de ...10 dolari, hahahahaha Dupa ce a propus suma a fost tare incantat...pentru 2 minute, cand s-a intors puzzled: ce cumpara el de 10 dolari de cap de parinte?

v-am deprimat? ca asa am reputatia: de deprimanta (mai nou). Oh, sa nu uitam de concediu! Asta e partea luminoasa, frumoasa a lui Decembrie! Sa va zic ca luni si marti in ultima saptamana din decembrie is libere de la guvern? statutory holiday! so, mai am nevoie de vreo 3 zile de conced si ....oh, inca un an incepe! sa discutam deja despre rezolutii?

revin, abia astept sarbatorile de iarna...pentru conced!

Viata ei 7

Cum s-a terminat fericirea ei de atunci? Brusc, dureros si nimic posibil de facut in lumea asta!
Erau in Australia. Contractul ei se terminase si il insotea pe el la competitii. El incepuse sa urce tot mai sus in clasamente. Ea facea cumparaturi, se plimba, bronza, si incerca sa caute de lucru. Greu de gasit cand umbli din loc in loc. Dar banii nu mai erau o problema.
Daca ma suna si ii spun ca ma doare capul, vrea sa vina sa ma vada, sa se asigure ca mi-e bine. Are o frica teribila de dureri de cap. Are in casa tot ce e medicament pentru dureri de cap, migrene.
El avea migrene din cand in cand. Nu des, dar erau groaznice. Poate odata la 3-4 luni? Dar il incapacitau pentru minim 3 zile. Atunci ea nu se dezlipea de langa patul lui. Nu se spala, nu manca, il servea pe el, il ingrijea, ii citea,canta, vorbea...
Erau in Australia. El terminase un concurs major, pe podium, bani frumosi in cont, ea prinsese un contract cu portofoliu de actrita (inca nu poate sa inteleaga fascinatia unora pentru tipul ei de frumusete) si decisesera ca dupa ce termina ea auditiile si lucrul efectiv, sa faca Oz pe biciclete.  Apoi el a facut o migrena, care nu a trecut in 3 zile. Nici intr-o saptamana.
Cand a realizat ca e a doua saptamana de cand el e in intuneric suferind de dureri de cap, ca ea nu facuse un dus de 2 saptamani, ca bause doar ceaiuri verzi si cafele, a sunat la salvare.
L-au dus de urgenta, tomografie, si a venit vestea ca aun trasnet: cancer in faza terminala, neoperabil.
A stat cu el pana la sfarsit. A trait toata durerea din plin. Familia lui i-a fost recunoscatoare. Au reusit sa ajunga mult prea tarziu. In dimineata cand ei au aterizat in Oz el inchisese ochii, cu un zambet pe buze, cu toata durerea pe care o simtea, zicand ca Raiul nu are cum sa fie mai frumos decat fata ei, frumusetea ei luminoasa. Ea a zambit cu toata dragostea si nu a mai apucat sa zica ca nu crede in Rai.
Dupa inmormantare, a mai ramas in Australia incercand sa convinga pe cineva, oricine, sa faca turul pe biciclete in memorila lui. Din pacate nu a gasit pe nimeni interesat. Prietenii lui aveau concursuri de pregatit, concurat, castigat. Prietenele ei erau la capatul lumii...
S-a intors acasa, si mama ei a lasat deoparte toate neintelegerile dintre ele, si a ajutat-o f mult sa treaca peste durere.
Dar o durere atrage o alta durere...

Limite

E 5 si jumate dimineata si sunt in autocar spre Toronto. Avem o conferinta si trebuie sa ajung devreme sa ajuta la organizare, apoi registrations si alte chestii marunte ce tin de conferinte.
Lateralul meu o doamna sarita de 60 de ani se foieste enervant. E pe fotoliu de la margine (ma bufneste rasul cand tastez fotoliu, da nu pot sa scriu scaun, pentru ca nu e nici scaun) si nu stiu cum sa isi ridice manerull de la fotoliu.
Piesa asta e un lucru super util mai ales la 5 si dimineata cand sigur ca o sa atipesti si te tine sa nu pici pe coridor. Daca pici peste vecinul nu-i nici o problema, dar autobuzul nu face tot timpul numai dreapta nu?
Se foieste vreo 10 minute, trecem si de Cambridge, si ea nu-si gaseste locul. Pana la urma incepe sa caute cu privirea in jur pe cineva care sa o scoata din incurcatura.
Ma roaga sa o ajut. Ii manevrez manerul si e f fericita. Se linisteste si adoarme repede.
Dar mie imi zboara somnul ca incepe sa ma framante cat de important e manerul ala, cat de importante sunt limitele. E o limita nu? Daca o depasesti te trezesti gramada pe coridor. Dar te tine safe, nu?
Toate limitele in viata noastra sunt asa, cu pedala de siguranta?
Manerul ala e ca si balustrada la balcon, ba e mult mai important pentru ca daca adormi din picioare poti cadea peste balcon, dar din fotoliu, manerul ala de ajuta sa nu iti strici somnul?
Nu ar fi extraordinar daca am avea limite cu pedala de siguranta?
Bei un pahar e ok. Bei pe al doilea si apare limita. Si nu mai poti bea. Poti forta limita dar atunci te faci gramada, nu? simtiti limita asta? Multi nu (eu din fericire cate o data o simt, e senzatia aia de urcat la cap si presentimentul ca daca mai duc un pahar la gura am sa vomit si ce am visat ca mananc)
Apesi pedala de acceleratie si te uiti la viteza. Unde e limita? N-ar fi misto sa fie un sistem care sa zica stop: daca sofezi cu mai mult de atat sfarsesti rau? Eu sunt un sofer aventuros, dar am avut noroc sa nu am accident. Pun pe seama indemanarii...
Limite, limite, limite...
limita financiara: cheltui mai mult de atat, ti se topeste efectiv cartea de credit
limita in glume (mama ce mi-ar trebui una din asta)
limita in minciuni, oooo asta ar fi una f cautata pe piata politica romaneasca....

Unde nu am limite? unde imi trebuie un maner de siguranta?
Dar voua?

in purgatoriu

Laptopul nostru a murit si a ajuns pentru cateva zile in purgatoriu. In purgatoriu lui Future Shop, ca acolo a stat pana sa aflam daca ajunge in Iad sau in Rai.
S-a intors printre noi, haha, l-am primit inapoi cu cele necesare reparate, si iata-ma din nou.
Povestea ei o sa continue, pana atunci va las sa ascultati radio whisper

Viata ei 6

So, dupa ce campase pe canapeaua prietenului pentru o perioada, si dupa ce facuse toate actele pentru mortgage i se intampla ca un tavalug:
isi pierde jobul (oricum nu lucra decat pe contract)
vanzatorul cere o amanare in intrarea in posesie
si in top trebuie sa ajunga de urgenta intr-una din tarile in care parintii ei traisera pentru o vreme, inainte de veni in Canada si dupa ce fugisera din tara lor. Tara respectiva in plin turmoil. Dar neprezentarea insemna pierderea unei mosteniri considerabile.
Cum toate se intampla cu un rost, ia lucrurile cum vin, si anume, accepta amanarea intrarii in posesie, ca de, se potrivea manusa, da in judecata pe aia de la job (plateste avocatul cu banii luati de la vanzator ca plata pentru amanare) si castiga plata pana la sf contractului. Apoi isi ia bilet si pleaca. Eh, da, a trebuit sa plece cu bilet cumparat. Dinainte de plecare incearca sa angajeze un avocat in tara respectiva, nu reuseste. Asa ca o data ajunsa acolo, isi angajeaza escorta, semneaza actele cat poate de repede, reuseste sa vand f repede proprietatea si la un pret nesperat de bun, vireaza banii in cont in Canada si pleaca....in Corea sa predea engleza.
No, cand mi-a povestit tin minte ca nici nu respiram, si ma uitam la ea...intrebandu-ma daca e sanatoasa. Avea o cariera, un nume, si decide din senin sa plece in Corea?
Da, a plecat in Corea, si-a facut contractul pana la capat, si chiar mai mult. Cum ii place sa petreaca, intr-un club de fitze din Seul e abordata de un mare nene de la tv-ul local, care ii ofera un contract, ceva intre modeling si actrita de carton (adica sa dea bine in fundal). Asa ca merge in paralel cu ambele joburi, viata in Corea e f buna pentru expati. Si il cunoaste pe el, marea ei iubire. El, un playboy. Fitze de fitze. Ma rog, asa mi se parea mie. Surfer, model, sportiv profesionist in cateva sporturi avangardiste. Trainer as well.
Asa se apuca si ea de sport si incepe sa isi petreaca sf de saptamana pe plaje renumite.
Slabeste enorm, dar se tonifica. Am vazut niste poze de ale ei de atunci si am zis ca nu e adevarat. arata ceva ce rar vezi prin reviste.
Mereu spune ca ala a fost timpul cel mai frumos din viata ei. Si ca atunci cand s-a terminat, abrupt ca totul in viata ei, a fost caderea de sus, atat de sus ca nici acum, dupa multi ani, nu si-a revenit complet.

Viata ei5

Deci matusa e in drum spre Toronto, spre biserica ei. Se opreste la un Tim's in drum, se da jos din masina, fara sa puna in park, sau sa scoata cheile din contact. Direct la baie, ca avea treaba. Masina se opreste in bordura, si spre norocul ei nu pleaca de pe loc. Dar cand revine si se aseaza la volan, roata incaleca bordura si intra in geamul cafenelei. facandu-l tot o infloritura.
Dar cum ea trebuia sa ajunga la slujba, nu sta pe ganduri si pleaca. Dupa slujba, in drum spre casa o apuca remuscarile si nevoia de toaleta din nou. Asa ca se opreste la acelasi Tim, (nu radeti, eu am zis ca lesin cand mi-a povestit), repeta povestea cu cheile si parkingul, se duce la toaleta, si la iesire se opreste sa discute cu cineva de dupa counter.Apare managerul si ea explica calma cum a spart geamul. Ca doar nu e vina ei, e a geamului ce i-a stat in cale. Si ea vrea sa le dea datele asigurarii ei, cum n-avusese niciodata un claim...nici o problema. Sa plateasca ei geamul de 3000 de dolari.
Managerul incearca sa ii explice ca ei deja au chemat politia, care venise, si plecase, si ca acum o vor anunta din nou, sa stea pe loc ca sa dea declaratii. Cum sa stea sa astepte? de ce? Doar a venit sa le dea datele, nu? acu n-au decat sa se descurce cu asigurarile.
Si pleaca spre casa.
Cand ajunge acasa, politia o astepta. In catuse, la sectie, hit and run!
Cum a plecat ea de la matusa? Pai cand sa isi reinoiasca asigurarea...avand aceeasi rezidenta, si asigurarea ei s-a dus pana in cer! Asa ca, spre disperarea si dezamagirea matusii, s-a mutat.
Normal ca la un prieten, care dupa ce a avut-o pe canapea vreo luna a ajutat-o sa isi faca mortgage si sa isi cumpere casa ei. Casa viselor ei!
Dar, inainte sa se mute, primeste o veste care o da peste cap...
Eu am aflat mult mai tarziu...si sincer, n-am crezut-o pana de curand, cand acel prieten mi-a confirmat.

Viata ei 4

Pana la urma nu a mai ajuns in Maroc. Fratele ei s-a dus pentru ca apucase sa ia biletele, dar si pentru ca patronul restaurantului unde lucra i-a propus sa incerce ceva mancaruri locale, si sa vina inapoi cu ceva nou pentru meniu. A platit patronul.
Ea nu s-a mai dus, cum mi-a marturisit mai tarziu, pentru ca nu reusise sa isi termine proiectul la care lucra in timp, si ar fi inseamnat sinucidere profesionala sa plece. Ori pleca si lucra tot weekendu. Ce rost avea?
Cu timpul nu a mai auzit de englez, si se parea ca e singura. Cand ma suna sa imi zica ca motanul ei e pe moarte si ea nu suporta sa se duca sa il puna la somn definitiv. Nu ma duc pentru ea?
Ho, ho, ho, care motan? ca ultima data aveai catel! A, zice, catelul e dat la alta familie care putea sa aiba grija de el. Crescuse cam mare, si o tara de lesa pe strada. L-a dat la lectii de dresaj, dar dupa ce 3 traineri au cedat si comisionul luat la inceputul lectiilor, si nu au mai raspuns la telefon, a decis ca pur si simplu catelul si ea nu sunt compatibili ( nici catelul si dresajul). Motanul a aparut pe neasteptate. Matusa ei nu mai putea avea grija de el. Ea, suflet mare, l-a luat sub acoperisul ei.
Cu matusa ei avea o istorie tare tumultuoasa.
La un moment dat s-a certat tare cu mama ei. A plecat de acasa. De abia terminase scoala. Matusa, sora tatei, s-a indurat de ea. Matusa a trait o viata asemenatoare ei. Cariera, calatorii, iubiri mai mari sau mici. Acum ramasese cu motanul. La un moment dat a decis ca nu mai putea avea grija de el. Si i l-a dat ei. Matusa se temea ca in caz ca se imbolnaveste si cade la pat si nu mai poate hrani motanul, acesta ii va manca fatza. Brrr...
Matusa renuntase la religia lor si trecuse de mult la catolicism dintr-o mare dragoste. A crezut ca el o va lua de nevasta daca va vedea sacrificiul. El ar fi luat-o, dar banii multi si familia din spatele banilor au zis nu. Asa ca el a uitat de iubire si sacrificiile facute in numele iubirii, si s-a insurat cu un nume. Dap, bani noi, nume vechi, wasps cum zice ea mereu.
S-a mutat de la matusa dupa cativa ani... cu cantec:
Matusa se ducea regulat duminica la biserica. Asa ca intr-o duminica luminoasa de toamna, pleaca spre biserica. Biserica pe care o frecventa era in Toronto. Asa ca s-a gandit pe drum sa mai faca un stop la Tim's. O fuga pan la baie. Se da jos din masina, nu scoate cheile din contact, nu pune in parking, si fuge la baie.
revin

si da, am dus motanul la ultima injectie. Mi-a fost mila de el si de durerile lui.
deci revin

Viata ei 3

Rar merg la cumparaturi si atunci is pentru outleturi. Am cateva favorite, pe care le bat la picior cam o data pe sezon. Nu-s mare fan al shoppingului, pentru ca niciodata nu gasesc ceea ce caut si vin acasa cu altceva.
In vremea aia incepusem sa ma ingras fara sa imi dau seama. Dadeam vina pe schimbarea de magazine: la unele eram inca masura 8, la altele nici 12 nu ma mai incapea.
Nu eram singura, ca rar ma duc singura la cumparaturi. Eram cu o alta prietena, si tot frunzaream prin rafturile unui outlet. Probasem deja si eram epuizate. Discutam daca sa ne oprim la un Tim's next. Inca mai dezbateam cand i-am auzit vocea.
Hei, ce surpriza! Prietenele se stiau din vedere, asa ca nu a fost nevoie de prea mari introduceri.
M-a luat deoparte. Era tare vesela. Am intrebat-o direct, fara ocolisuri, daca mai pleaca in Maroc. Bineinteles ca da! ce s-a intamplat cu frica de a il intalni pe el?
A, zice, nu ti-am spus? Nu poate parasi Anglia, a primit interdictie de a parasi tara, ceva probleme legale.
Mai, l-au dibuit britt'sii ca are un extrajob in sales de prafuri ce nu-s bine de pomenit cu voce tare?
Nu stia, stia atat ca el nu poate parasi tara. Dar tu cum adica pleci in Maroc? A, el mi-a trimis biletul electronic, si as fi o fraiera sa nu il folosesc.
Dar daca el te asteapta acolo?
Nu, nu era o inconstienta disperata dupa o calatorie. Stia din sursa sigura ca el nu poate parasi Anglia. Dar totusi isi luase masuri de siguranta. Pleca cu fratele ei in calatorie.
Fratele ei e chef intr-unul din restaurantele in voga, un tip restras care a muncit in bucatariile restaurantelor de mic. Nu i-a placut cartea si primul job ca sa castige bani a fost in restaurante spaland vase. Asa isi asigura gura si ceva bani in buzunare. Munca nu cerea creier, nu cerea decat coordonare.
Ai lor parinti nu au fost fericiti, amandoi parintii erau absolventi de facultate, lucru destul de onorabil in anii 70. Ca unul din copii lor sa nu faca facultate, era privit ca un esec.
Dar lui nu i-a pasat. Dupa vreo 2 ani cu mainile in apa, a reusit sa intre ca prep cook. Cineva trebuia sa taie toata ceapa aia. Si cum acum era intr-un restaurant francez, cu farfurii albe, elegante, cu chelneri cu accent fals, cu bucatar care avea in comun cu Franta o bunica maritata cu un frantuz disperat sa scape de razboi.
Apoi a stat ca prep cook mult timp. Castigase un renume cum ca e f organizat si f eficace. Ca e mai rapid ca orice ustensila automata ce incepusera sa invadeze bucatariile.
Apoi unul din chefii mai cunoscuti l-a luat sub aripa lui. L-a facut sous chef...
Acum mama lor era mandra de el. Prea tarziu pentru tata. Murise cu cateva luni in urma. Suparat pe unicul fiu care nu se ridicase la asteptarile avute de tot clanul.

Viata ei 2

Ma suna plangand sa ma intrebe daca ne putem intalni.Nu puteam atunci, asa ca am incercat sa o refuz politicos. A inceput sa suspine si sa ramana fara respiratie in telefon. Ok, ok, stai ca viu. M-am imbracat intr-o vitez, am inhatat o placinta necoapta (tocmai faceam placinte) si am plecat. Era trecut de 8 seara.
Cand am ajuns la ea era intr-o dispozitie mai buna. Isi luase un catel. Hm, cand tu calatoresti atat de mult, ce faci cu catelul?
Nu stia sa porneasca cuptorul. Avea un aragaz nou, pe gaz. Am vrut sa intreb de unde bani de catel, bani de aragaz nou, pe gaz. N-am zis nimic. Inca nu stiam de ce avusese criza de plans in telefon.
A sunat-o el. Vrea sa o vada. E suparat pe ea. Nu stia daca e ceva ce postase ea pe Facebook. Ori ca fusese la NY cu fetele. Era speriata.
Am incercat sa o linistesc. De ce ar fi speriata? in acelasi timp cautam solutii sa pun la copt placinta....
Pai a auzit, nu a vrut sa zica de unde, ca el nu e chiar printul ce il credea ea... ca nu ar fi strain de anumite chestii nu tocmai legale. Nu i-ar fi straine drogurile, si alte chestii adiacente.
Vine el aici? Nu, vrea sa ii ofere un weekend in Maroc.
ohohohohoho, stai asa ca nu e asa...
stii ca nu te duci, nu? ba da, nu am ce face cu catelul. Mai, eu nu te pot ajuta cu catelul. Noi suntem cat people. Nu ma trezesc eu la 5 sa ies cu potaia afara, no way!
il pui la doggy dog care si gata!

Intre timp placinta s-a copt, mirosea divin in casa. A crezut ca o iau acasa. Zau ca esti deraiata, ti-am adus-o tie. Si-a mai revenit si un zambet i-a mijit in coltul gurii. Buna placinta!
Am cautat-o in zilele urmatoare. Era mereu pe graba si evaziva cand o intrebam daca pleaca in Maroc. Casablanca suna bine, romantic, dar nu in conditiile in care se ducea ea.
Plus ca la job avea un deadline in aceeasi perioada.

Timpul face ca lucrurile sa se estompeze. Am uitat cu totul de ea si de nebunia din viata ei. Cand ma intalnesc cu ea pe neasteptate, chiar cu o zi inainte de preconizata plecare pe continentul african. Avea vesti...

Viata ei

Ma gandesc de ceva vreme sa povestesc despre ea. Isi traieste viata cu intensitate si cu speranta ca va intalni barbatul viselor ei. Pana atunci se face disponibila tuturor experientelor ce viata i le arunca in cale. Nu, nu sare din barbat in barbat, e foarte atenta la cu cine se expune.
Dar sa incepem cu inceputul...

Am cunoscut-o cu ceva ani in urma, cand am venit in Canada. Inalta, frumoasa, desteapta, cu o meserie glamuroasa, ai fi zis ca lumea e a ei. Si este. Pentru ea, este.
Era atunci intr-o relatie, ea aici, el la Londra. Imi povestea de weekendurile pentrecute cu el cand aici, cand la Londra. Cateodata era tare incantata, o scosese la restaurante fine, vazuse un teatru bun, ori o premiera mondiala de film.
Alta data era necajita. El ii arata o fatza ce o speria. Nu imi spunea multe, ci mai bine spus, nu spunea prea multe.
Apoi intr-un weekend decide sa plece cu o prietena la New York. Intodeauna are o prietena care are niste air miles de cheltuit urgent si o ia si pe ea in excursii in jurul lumii. Pleaca la New York si traieste un weekend of genuin Sex and the City. Doar ca fara sex, ca el e la Londra. Curios, nu?
Am zis ca nu e mare lucru, ca urmau sa se vada de Craciun. Care Craciun ea nu-l sarbatoreste din cauze de religie necompatibila. Dar multe lucruri nu face ea din religia ei. O face sa fie exotica. Mai exotica decat daca ar urma toate preceptele religiei in care s-a nascut.
Vine inapoi cu cateva tinute exceptionale, investitie in cazul ei in job, si pantofi de mare firma.
Apoi ma suna plangand...

Curcan Day

Se aproprie Curcan Day in Canada. Mi-am pregatit puiul mare pe care il costumez in curcan si cu ceva cartofi pe langa o sa fie un festin pe cinste.
revin
si am revenit.
Daca vineri seara nu aveam nici un plan, nimic decat sa facem un pic de curat, si sa mancam si dormim pana nu mai putem, sambata dimineata situatia nu mai era aceeasi.
Am tras o fuga pana la Mississauga, ca aveam niste pui in congelator ce trebuiau dusi la doritor. Apoi am cautat vopsea pentru camara din hol. Daca la inceput am vrut culoarea sa fie de ciocolata, ne-am razgandit si am mers pana la urma cu... da, da, portocaliu. Din pacate portocaliul de sus nu acoperea urmele lasate de pantofii aruncati la tinta de Andrei. Asa ca l-am amestecat cu un pic de alb...

Am facut ceva de mancare si da-i si vopseste. A si planurile pentru we s-au schimbat. Am fost invitati la cumetri, de, ziua lui Radu, implinea 40 de ani. Iar luni i-am invitat pe alde Iulian la masa.
Asa ca duminica dimineata inca frecam pe jos noul parchet, aranjam prin casa.

Distractia la Radu a fost totala. David, finutul, a fost in forma de zile mari. Tortul delicios, curcanul olecutza cum uscat, dar tinand cont ca a fost primul curcan gatit de gazda, a fost delicios.
Luni am facut cozonaci, gatit puiul si ceva legume pe langa, curatenie pe unde a mai ramas...si musafiri.
Ba mai mult, am avut si niste musafiri de Montreal, o placere pentru suflet, din pacate prea putin au stat.


Asa ca luni seara eram gata...de un alt long weekend!

Impresii cu apetit

Se pare ca mult sex se face pe meleagurile canadiene de Anul Nou/Craciun, ca multe zile de nastere is in August si Septembrie.
Cum Sue a facut 50, am mers cu totii si am sarbatorit-o la o cafenea pe Baldwin. Sefa cea mare a platit si distractia a fost in toi. Scriind ca nu-mi aduc aminte ce am mancat, mi-am amintit ca am avut sandwich cu avocado, preferatul meu e cel de la Avenue, dar cel de La gaffe nu a fost la inaltimea celui de la Avenue.
Ziua lui Sandy, colegul nostru part time. Mergem la Avenue, si acolo imi fac pofta cu sandviciiul cu avocado.
Ziua Leenei, merge la alta cafenea, visavi, parca George ii zice. Mi-am luat pizza, mare mare frate, am luat si acasa. Buna, una din cele mai bune pizza mancate in Canada.
Apoi a fost ziua lui Miriam. Am mers la Mercatto, bestiala mancare, scumputa. Ne-am simtit f bine, am mancat spaghettini cu fructe de mare. Delicioase, portii mici rau de tot.
Allia termina contractul cu noi, asa ca decidem sa iesim la restaurant. Merem la Donattela, restaurant evident italian, de pe Elm. Ne intampina un italiano vero cu bongiono signioritta, de erau sa lesine mandrele mele colege. Ravioli cu crab si sos de fructe de mare e alegerea mea, alegere pe care nu o regret.
Acum zic eu ca ne-am linistit, cu toate ca mai trebuie sa ies cu Nasim la restaurant, ca ea a terminat practica de student la noi si nimeni nu a avut timp de ea. Iranianca de origine, cu capul in nori, cu o inima mare de tot, pleaca sa faca medicina in Caraibe. Acolo a fost acceptata.
Anca m-a invitat la lunch, contesa Visina m-a invitat la lunch, si cu nici una din doamnele mentionate nu am reusit sa ies la lunch. Unde mergem data viitoare?

Ironia sortii

De vreo 2 ani parca s-a deschis in urbea locala un fel de colegiu medical. Din cand in cand isi trimite studentii de la dentistry la u of T pentru practica.
Alea sunt zile tare grele pentru noi, cei care ne miscam oasele la Toronto zilnic, pentru ca, in majoritate studente, vorbesc cat e drumul de lung, si la dus si la intors, fara sa oboseasca, fara sa ia o pauza sa respiratie. Vorba, rasete, grohaieli, tot tacamul!
Prima tura de studente ne-au scos din minti! Am inceput sa imi caut slujba langa casa, casa in Torono, orice, numai sa nu mor de inima!
Apoi a trecut...A venit vara si s-au dus....
Na ca a inceput iar scoala, si un alt card de studente, neobosite, migreaza zilnic spre Toronto. Pline de energie si cu un izvor nesecat de subiecte de conversatie, rasete, grohaituri! Nu conteaza ca e 6 AM, ca e 4PM, ele au de vorbit frate de parca n-ar fi un maine!
Asa ca i-au un autobuz mai matinal decat matinalu de la 6 si 20 si scap de gura lor. La 4 nu am ce face, dar dimineata da, un autobuz mai devreme.
Si nu stiu cum se face ca in prima dimineata cand am decis sa fac schimbarea nu am prins autobuzul. A plecat de sub nasul meu! Inca o dimineata cu gaitzele alea....eh, noi sa fim sanatosi!
A doua dimineata am fost norocoasa si am prins autobuzul, full frate, sa stai cu inima purice sa vezi daca prinzi loc, mai ceva ca admiterea de pe vremea lui ceasca! Dar uite ca am noroc si ma sui si gasesc si loc: in spatele a 2 doamne care incing o conversatie, amandoua pe scaune de la margine discutand peste culoar.
Eh, de obicei discutiile se sting pe la Cambridge si toata lumea se cufunda in somn.
Hm, stai asa ca nu-i asa, ca na surpriza, vorbesc in romaneste. Si dai si discuta, si trecem si de Cambridge, si de iesirile spre Guelph, si de Milton si ele tot au de vorbit: soti, copii, scoala, servicii, mama ei de Canada, ce tare eram eu in Romanica, mai baga si o barfa, una mica la inceput, copkilu lu cutare nu e crescut bine de cutare si nu stie, nu face, nu mananca si i-am zis eu, si barfa se face si mai mare si mai mare....
Si somnu meu s-a dus naibii, si imi vine sa zic ceva, dar ma abtin...acu chiar is curioasa ce zic duamnele respective si uite ce prost mi-a inceput ziua...
Sa fie clar, eu autobuzul de 5:30 AM nu il iau!

Nu am rude in Canada

Am un frate pentru care as muta si muntii din loc. Si stiu ca si el ar face la fel ca mine.
Din fericire, are o sotie de nota 10. Sper sa ramana impreuna cat is fericiti.
(a, si tot astept nepoti :)

Avem multi veri. Si mama si tata au fost multi la parinti. 7 sau pe acolo. Fiecare cu macar 2 copii. Deci veri teoretic am sa umplu o sala de cinema.
Din fericire sau nefericire am pastrat legatura cu f putini dintre ei. Cu unii pe messinger,  cu altii pe FB, mai vad poze cu ai lor prunci sau postari cu ce au facut prin weekend.

Nu e treaba mea pe unde traiesc, ce meserii au, cat copkii au, ce masini au, unde au facut vacante. Atata timp cat socializarea asta e artificiala, nu ma intereseaza. Nu e reala.

Dar recunosc ca am pastrat legatura cu o vara care e pe acelasi continent cu mine, in provincie diferita. Mai un mesaj de La multi ani, mai un ce iti fac feciorii si tot asa, nimic mai mult, de politete.
Nu-mi pasa nici ca a slabit, nici ca s-a ingrasat, nici daca pune conserve de iarna, nici ce masina conduce, nici unde a fost in vacanta, pur si simplu nu ma intereseaza. Nu ma afecteaza cu nimic! Nu-mi creste nici salariu, nici nu mi se inmulteste laptele in frigider, nu-mi pasa! Nu am de gand sa merg sa o vizitez, nu ca nu as fi vrut la un moment dat, dar nu am fost invitata. Asa ca nici nu ma mai pasioneaza, pe de alta parte daca ajung la Montreal, am atatia prieteni acolo, incat nici nu as avea timp sa merg sa ii vizitez.
Nu am de gand nici sa merg in vacante cu ei. Nu cred ca ne-am potrivi deci nu are rost sa imi bat capul
De invitat la noi i-am invitat. Ne-au evitat. Nici nu ii mai invit, mai ales acum...

Acum o luna, matusa mea care era in vizita in Canada a vrut sa vorbeasca cu mine. Noi vroiam sa plecam de acasa, la piata, dar am ramas sa vorbim cu ea. Mi s-a plans cat de lipsita de sensibilitate e mama mea, sora ei (hello, e mama, tu iti dai seama ce zici tu acolo?) ca nu i-a zis si baiatului ei (care traieste in Romania) de moartea unei alte matusi. Ce o fi vrut eu sa fac? sa ii fac morala mamei? No way! Ce treaba am eu?
Apoi a vrut sa stie daca tot grasa sunt: surpriza, am slabit!
ma rog, printre altele, vara mea imi zice ca isi ia masina, ca au nevoie de a doua masina. I-am zis ca au facut o alegere buna dupa parerea mea...Noi avem masinile in lease...Si atat!

Eh, si de aici, a explodat (pardon my French) rahatul: matusa ajunsa in tara, in loc sa povesteasca ce a facut in Canada, a tinut sa mearga la mama la tara si sa ii faca morala, cum ca nu stiu eu ce fac! Cum de mi-am luat masinile in lease?
Cum matusa nu a avut masina in viata ei, stie doar ca are roti si volan, nici decum lease si finantare is in vocabularul ei cotidian, asta inseamna ca s-a discutat intens despre alegerile mele financiare/automotive!
de ce?

De ce dupa atatia ani de Canada, barfa romaneasca, grija de altul nu s-a dus din rudele astea ale mele?

M-am sucit si rasucit, sa ii sun, sa le bat obrazul, sa o sun pana si pe matusa sa o intreb daca nu cumva are nevoie de vreun control medical, unde sa ii zica sa isi vada de treaba ei...Apoi am zis: sunt singura aici, asa cum am fost si pana acum, nu-i asa?
Cu ce schimba situatia ? cu nimic!

Deci nu am rude in Canada!

Rezolutiile verii

Anul Nou e pentru toata lumea timpul rezolutiilor, cand ne facem promisiuni, cand ne dorim sa ne imbunatatime pe noi, viata noastra...pe cei din jur....
Intotdeauna imi doresc sa am un an cu sanatate, un an cu servicii stabile, cu bani si noroc...si multe altele...sa ii am pe ai mei sanatosi, dar cred ca asta intra la prima rezolutie...

Dar in fiecare an, cand primavara da coltul mugurilor, cand iarba e cat palma, cand lalele umplu de culoare tarabe intregi la piata, cand asteptarea verii nu mai e un vis ci un maine plin de sperante, eu am rezolutiile verii. Cum ar fi
sa mananc multe capsuni
sa mananc multe cirese (hm, iar numai mancare)
sa ma satur de pepene
sa ma satur de porumb fiert (cam dulce, dar de...asta se gaseste)
sa ma satur de soare
sa merg la plaja cat de des pot
sa ies la alergat
sa joc tenis
sa ies cu bicicleta
sa merg la cumparaturi de pantofi, papuci, sandale, bluze...

hm, jumate din rezolutiile mele de vara tin de mancare, prima jumatate...si nici o rezolutie despre slabit...si ma mai mir ca is ....pufoasa!

Vara 2010 e aproape de final, well, nu chiar, dar August e pe sfarsite, scoala incepe, si toamna scoate coltii!
Imi place vremea acum, tot cald cald peste zi, dar noaptea is 13-15 grade, si dormitul cu geamul deschis si fara bazaitul ac-ului...
Si incep sa ma gandesc cate din rezolutiile mele de vara

• am mancat multe capsuni: am fost la ferma de vreo 2 capsuni, am cules, am mancat acolo pe hat, bune capsuni (vara a fost grabita, a venit devreme)
• am mancat cirese, am fost la livada, am cules, umplut burta, tare bune
• am mancat o caruta de pepeni, au fost peste tot pepeni f buni vara asta!
• porumb am cumparat de la piata de marti din fata spitalului, tare bun, daca nu ar fi dulce, ai zice ca e de la maia si taiu din gradina
• nu m-am saturat de soare: am fost o singura data la plaja, si inca o data la lac, cand am fost la cottage in Nord. Asa ca duminica cred ca o iau spre Port Stanley din nou
• partea cu plaja am zis-o mai sus
• ce alergat? miscarea mea s-a limitat la ora de Zumba/ Ia uite acilea http://www.youtube.com/watch?v=Vf0q6qtThF4&feature=related
• tenis, am jucat de doua ori vara asta, sa imi fie rusine. O data cu Victor, iar a doua oara cu Radu cumatru, care m-a terminat, joaca bine tenis, si m-a alergat nu pe un teren ci si pe cele laterale...
• nici vorba de iesit cu bicicleta
• cumparaturi de pantofi, papuci, sandale, bluze...eh, ceva ceva am facut :)

deci mai am timp toamna asta sa ies cu bicicleta, duminica disperarea dupa soare ma trimite la soare, weekendu viitor mergem la cottage, deci inca mai am timp de soare si bicicleta...

si ar trebui sa ma gandesc la rezolutiile toamnei? neh

voi aveti rezolutii de vara?

Mananca, roaga-te, iubeste!

Cum marti e ziua in care filmele is la juma de pret la cinema, am decis sa imi iau liber marti, sa imi fac apoitment la doctor ca sa imi refill reteta (mama ce romengleza...jalnic) si dupa amiaza sa vad un film...orice.
Andrei profita de situatie, o suna pe Kari si o invita la film. Mai mult, o lasa sa aleaga filmul!
Ast prunc al meu poate sa patenteze respiratia prin urechi: pana isi ia inima in dinti sa o sune, cat o suna si vreo jumate de ora dupa ce o suna nu respira! Nu RESPIRA! Fenomen observat si cand a mers la film: de cand s-a suit in masina si mult dupa ce Kari era in drum spre casa (tala ei a adus-o si luat-o) pruncul nu a respirat. Cum de la film am mers direct la antrenament la inot, abia dupa ce antrenamentula  fost done, copilul a respirat si a incercat chiar sa zambeasca!
So, am zis sa vad Eat, pray and love! Toata lumea  zicea ca e un film interesant, majoritatea care au citit cartea nu au fost deloc impresionati, dar am zis, ok, hai sa merg!
In dimineata respectiva, la un show matinal, o tanara pshiholoaga sfatuia cucoanele in criza de midlife sa nu o ia rara si sa plece de aiurea in lume, urmand exemplul autoarei, pentru ca de fapt respectiva a avut un contract: a fost platita pe tot timpul calatoriei, si nicidecum nu si-a vandut toate posesiunile ca sa se cleanse spiritual!

Miriam in schimb a facut asta: a vrut sa traiasca un an in Asia. Un an inainte a planificat: abia cumparase o casa, deci mortgage-ul trebuia platit. A economisit la sange un an: nu pantofi, nu restaurante. A vandut masina si a plecat. A traiat un an in India si Thai, Laos si ...nu mai tin minte! A incercat o curatire spirituala cum ea e evreica dar nepracticanta. Nu i-a iesit. A facut yoga ( ca sport) si a zis ca a slabit, arata fantastic, incat a primit ceva oferte de job pe acolo (fiind alba). A zis ca nu regreta decat ca nu a trait nici o mare iubire! In rest a zis ca a fost un an castigat, nu pierdut!

Revenind la film: parerea mea, Julia nu se potriveste cu nici un oponent masculin din film: sotul ei e jalnic pe langa ea ( ma rog, actorul), tanarul actor cu care se "trateaza" de casnicia plictisitoare nu inspira alaturi de Julia nici un pic de pasiune...
Mi-a placut enorm in schimb muzica braziliana din fundal, extrem de seducatoare:http://www.youtube.com/watch?v=fl2WJdn3qOE


Si apare Javier, care e delicios, care e adevarat, care emana masculinitate prin fiecare por, prin fiecare respiratie...Si in scena in care Julia il refuza, imi vine sa urlu din sala: esti norocoase si toanta!
Care Javier e prea mult pentru Julia...

si ma uit in jurul meu in sala:: numai babe! numai babe de peste 70 de ani! care imbaloteaza popcorn si sucuri (mai si cine stie cat de mare e punga de popcorn aici, stie ce vorbesc, eu cu Andrei m-am chinuit pe o singura punga medie si tot n-am dovedit-o cand am vazut the sorcerer's apprentice). Mari, late, abia incap in fotoliile comfortabile ale cinema-ului proaspat renovat. Cand am povestit la servici, colegele radeau: asta e publicul lui Oprah! Ea le-a zis sa vina sa vada filmul! anyway, dupa ce ca abia stau sa nu dau la peste de la mirosul de popcorn, sufocat in unt, se ridica 2 tanti si dispar, ca sa se intoarca cu fries! Omorati-ma!

Si revin la Julia/Liz, care nu stiu cum reuseste sa aiba parul extraordinar de aranjat, culoare si coafura si in timp ce spala templul in India, si cand se dezdrabaleaza salbatic cu Javier de ajunge sa o doara fierea parca...

Si mi-au placut:
Having a baby is like getting a tattoo on your face. You really need to be certain it's what you want before you commit."
People start resembling, I used to look like Stevens, now I look like David

si dialogul cu vindecatoarea din Bali e superb! l-am cautat pe youtube si nu l-am gasit, din pacate!

am facut varza filmul, mi-am facut datoria, eh!

Romica si Julita lui

Reflectam intr-o zi (nu mi se intampla des, dar atunci cand mi se intampla, e atat de adanc, incat ca precautie imi pun ori colacul, ori vesta de salvare, sa nu existe pericolul sa ma inec in gandurile mele) ca nu exista ca in viata noastra sa nu ne bagam nasul unde nu ne fierbe oala, si ma refer la oferirea de sfaturi nedorite, ori sfaturi fara baza in experienta ori knowledge ori skilluri acumulate.
De cate ori nu ni s-a intamplat sa punem diagnostice medicale: o fi racit, o fi fierea, sigur e stomacul, etc, cu toate ca nu am facut nici macar un semestru la medicina
ori sfaturi legale, cu toate ca habar n-avem de ce spune legea in domeniul respectiv
ori sfaturi legate de masini?

de cele mai multe ori sfaturile astea fara acoperire in expertiza de vreun fel, nu au consecinte fatale, dar se poate intampla...uite cazul unui calugar care se gaseste el sa dea sfaturi unor indragostiti! Pai ce stie el frate de dragoste? Cate iubite a avut el la viata lui? A fost insurat? Nu, Doamne Feri!
Asa, deci calugarul asta se gaseste el sa se bage intre Romeo si Julieta lui! Ii da un somnifer Julietei, dar nu trimite un sol la amaratul de Romeo, baneshed din Verona...Asa ca ala cumpara pe bune otrava, fuge inapoi in Verona, il ucide si pe Paris, care isi plangea "mireasa" (doar adormita), se otraveste, exact cand Julita isi revine...Julita care nu gaseste inca o picatura de otrava si atunci se injunghie...
Si totul a plecat de la un calugar care se baga si promite, si organizeaza prost! Ha!

Acu, na, pruncul are de citit R and J in clasa a 10. A incercat sa citeasca cartea...mai, greu Sakespeare asta e greu de inteles in engleza lui veche...a incercat sa asculte cartea pe cd...nimic!  L-am intrebat daca a inteles ceva: a zis ca : the dude poisoned him self, and I did not understand what she did, but she died too!
Ok, se cer masuri drastice, asa ca dupa incercari sa gasim piesa jucata aproape de casa, vorba aia, avem Starfordul si festivalul de Shakespeare la o ora distanta, Shaw festival la inca o ora... am gasit in HighPark in Toronto, piesa jucata in are liber, gratis, de fapt PWYC (pay what you can).
Ne-am decis sa mergem sambata, toata saptamana canalul de vreme anunta vreme uscata sambata seara in Toronto, numai ca sambata dimineata specifica ploaie in Toronto la 8 pm.
Totusi decidem sa plecam si ajungem in HighPark la 6 si jumate. Ne luam patura si 2 geci, apa si niste sandviciuri si cautam locul cu pricina. Parcarea gratis! in centrul Toronto-ului! parcul extraordinar de mare si frumos! terenuri de sport luminate nocturn, gradini botanice, poduri...
Gasim Dream in HighPark, platim la voluntari un 20 de bucsi, si ne cautam loc! Shok, randurile sunt sapate deal. Scena e in forma de diamant, deci din toate partile se vede f bine...si e plin de lume! De lume iesita la intalnire, la teatru, la picnic. Seturi de alea de picnic de la Potery Barns, elegante, fancy, pahare cu picior cu vin bun, fripturi, branzeturi, fructe de mare...noi, niste sandviciuri cu salami italian, marble cedar si rosii...si apa! care nici rece nu mai era...nenea de langa mine soarbe sampanie dupa ce a muscat din zmeura tavalita in ciocolata! ih...
E full deja, dar am reusit sa gasim locuri bune. Incepe la 8, deci o ora si jumate stam si ne uitam, cascam gura la torontezii adunati sa vada Romica si Julita lui. Mai sus cu 2 randuri e un nene clar la prima intalnire cu gascutza lui de doamna trecuta de primele tinereti (nu spui cate) vorbeste tare si incearca sa impresioneze. Vorbeste pedant! Ea e de acord cu orice zice el, asa ca el e nevoit sa caute alte subiecte, sa umple spatiul dintre ei...
Pruncul e langa mine, intre mine si Victor. Din plictiseala incep sa ii studiez profilul si decopar un cos copt! Asa ca incep sa il sacai sa ma lase sa il storc...Pruncul ameninta cu schimbarea de locuri, asa ca incerc sa nu mai vad cosul ala gras de pe fata lui....

Sssssst! liniste! incepe piesa!

Aplauze! ovatii, superb!
La 11 pm eram deja acasa...

deci calugarul e de vina! Am zis!

redneck

Zi de zi, drumul spre Toronto imi da ocazia sa vad tot felul de...redneci!
Azi, in drum spre casa, am "onoarea" sa impart bancheta cu un redneck!

stiti ciclul: You know you are a redneck when... din Blue Collar Comedy Tour?
http://www.youtube.com/watch?v=ZqHPqTDHxJs&feature=fvw
urmariti ca o sa va placa la nebunie...

deci, stii ca esti redneck cand:
-desi afara sunt 24 de grade cu umiditate 27, tu decizi sa calatoresti in maieu (gen underwear), ignorand tricourile, camasile si alte posibilitati
-odata asezat in fotoliu, te descalti de sandale, scoti sosetele din picioare si iti sprijini, mai bine zis, impingi fotoliu din fata cu picioarele, ba mai mult, te mai cureti si intre destele de la picioare!
-dupa ce operatiunea de puricat se termina cu succese notabile, decizi sa mananci, si scoti o cutie de rice chipsuri incepute, mai dai cateva pe jos, le culegi repede in virtutea "legii" celor 5 secunde (ce conteaza ca esti la 1 metru de washroom si ca miroase a dezinfectant de iti muta nasul. Deci cum spuneam, te apuci sa mananci chipsurile cu hummus...
-cand toate cipsurile sunt terminate, decizi sa lingi cutia de hummus/humus, bagi capul in cutie daca limba nu e suficient de lunga, nici asta nu merge asa ca bagi destele! Da, destele alea care au curatat intre alte deste!
-eh, masa nu e terminata pana nu cureti gingiile cu destele, atentie, deja is curate, ca le-ai mai bagat in gura de cateva ori deja, scobesti intre dinti si tzatzai...

deja imi vine sa dau la peste, nu mai continui, ba da, de fapt mai e ceva de zis: cand sa cobor, redneckul meu nu a vrut sa se ridice de pe banca, asa ca a trebuit sa imi defilez fundul pe la nasul lui! ih!

Bucatar

Pruncul meu nu are nici un talent care sa il faca special ( a se citi cu accent americanesc). E un copil banal, care adora dulciurile, jocurile pe wii si filmele bune. Dar nici un talent. Inoata, si asta ca sa nu devina obez, el care a fost toata viata lui un slabanog notoriu. Nici la inot nu iese din comun, dar ar fi pacat sa nu mearga in conditiile in care sportul nu e f scump: ce mai echipament...bazinele is in fiecare cartier, la alegere.

Pe weekend nu am fost acasa si asta datorita generozitatii unor prieteni (D and D sa va dea Dumnezeu sanatate si putere sa va vedeti pruncii mari) care ne-au lasat sa le folosim cabana lor de la lac. Un weekend superb, cu balaceala in lac, cu gratar pe jar de lemne, cu mashmellow (cum s-or scrie) in tepusa, apoi puse intre 2 biscuiti cu un patratel de ciocolata, cu filme bune si joc de carti.
Asa ca aseara nu m-am dus la Zumba, rusine sa imi fie, am stat acasa sa gatesc. Taiam ceapa cand Andrei a coborat in living si vazandu-ma cu lacrimi in ochi s-a oferit sa ma ajute la gatit. Nu m-a crezut ca plang de la ceapa, a zis ca plang de suparare ca nu ma duc la zumba. N-am insistat.
Cum ceapa se calea in oala mare de teflon, i-am zis sa scoata cei 6 carnaciori proaspeti din pielita si sa ii faramiteze in oala. Amesteca cu lingura de bambus. A desfacut 3 conserve de fasole, le-a scurs si le-a dat drumul in tigaie. A amestecat si apoi s-a apucat sa stearga dura de zeama de fasole creata de la chiuveta pana la aragaz. Grea bucatareala....
A mai amestecat un pic apoi a intrebat de condimente. I-am zis de o juma de linguritza de sare si o lingura buna de chili. Le-a dat drumul acolo si apoi a amestecat constiincios.
 A tras o fuga in cold room si a adus o conserva de suc de rosii. A desfacut-o si a turnat jumate din continut in oala. A amestecat si a dat focul  la mic.
Din pacate nu am avut barley in casa, sa fi trantit o mana acolo, ca da un gust bun, dar cum nu se gasesc peste tot, atunci...de data asta fara!
A gustat si era tare incantat1 Si eu, sa va zic cat de mandra eram?
A disparut pentru o vreme in camera lui. Cand a coborat eu eram in basement puneam rufe la spalat, ca tot ce am folosit la cabana mirosea a fum :)
Mom, vreau si ceva dulce! Fructe, zise-i eu fara de speranta! Nope, zice pruncul, am sa mananc si pepene, dar vreau ceva dulce.
Ok, ok, ia o oala nu f mare, pune o cana de orez, 3 de lapte, o juma de lingura cu sare si pune pe aragaz la foc mic. Nu uita sa amesteci din cand in cand.
Ai gem sa imi pun peste orez? Ma intrebi pe mine? zic eu cu enervare subtila in voce? eu doar cumpar, intreaba pe cine mananca gemul din dulap. Ok, dar cum ii dam un umph? A, zice, tii minte cum se topeau marshmellouerile la foc? Ce zici daca tai cateva marunt si le pun in budinca de orez la urma?
Hm, manca-l-ar mama de prunc innebunit dupa dulce!
Cand orezul a fost aproape fiert, a pus cateva cubulete de zahar brun pe care l-a ochit in mall-ul chinezesc.
Cand a oprit focul, a trantit cele 5 msmelouri taiate marunt (suspectez ca erau mult mai multe), a amestecat si apoi a pus in boluri. A vrut sa rada si ciocolata peste dar am protestat masiv. Ce-i prea mult strica!

La sfarsit era obosit. Ce sa stranga in bucatarie? la cat a muncit el...noroc de el ca altfel nu ar fi de mancare :)
Treci si pune la loc, ca altfel ma impiedic intamplator de firele de la wii si deconectez cateva de nu o sa mai mearga pana nu vine unchiu-tu sa te scoata din belea :)
Resemnat, a strans totul! Greu la bucatarie, dar se merita!

Asa ca uite, incet incet, o sa invete niste skillluri utile in viata, iar nora o sa ma pomeneasca ca mi-am invatat baiatul prin bucatarie.
Sa zic ca zelul asta in bucatarie se datoreaza si faptului ca are de citit Romica si Julica? Si ca ar face orice numai sa nu? cica e ewwwww

Long weekend

Bai ce-mi place, cum vine vara, cum luna de luna avem o luni libera. si incepe August cu luni liber, ceea ce nu e maine, ci chiar poimaine!
Normal ca traficul se dementziaza si ma baga pe mine in coma in timp record. De obicei vineri la dus acasa e criminal, asa ca vrajesc sefa sa ma lase sa plec mai devreme...


(am un proiect de predat in juma de ora, dar cine are chef? n-am chef nici de scris...dar...)


In schimb ieri am crezut ca mor si invii mai ceva decat in Promisa Inviere! Deci autobuze noi, noutze, luxoase si curate asteptau nefericitii de K si Cambridge. Ca nefericit ce ma numar zilnic, imi dau seama ca ceva nu e in regula, ca de, nu pute toaleta in tot autobuzul (nu a urina, ci a dezinfectant) autobuzul nu da semne de rugina, nu seamana cu cele din filmele de rzboi vazute pe vremea copilariei ceausesciene.
Si nici soferii gri, nerabdatori si plictisiti in acelasi timp (combinatie greu de atins) nu asteptau in fata scarii de autobuz, de data asta nu inalta ca sa iti ajunga genunchii la cer cand te cocotzi in mijlocul de locomotie.


No, deci autobuz nou, elegant, care "ingenuncheaza" sa iti vina mai usor sa te urci, silentios, cu suspensii inca functionale, dar cu acelasi pacat al aerului conditionat extrem de galagios (cred ca fabricantul nu s-a gantit ca asti canadieni vor iarna in autobuz si seteaza temp pe 18 grade, afara fiind 40 cu factor umiditate)


Si ma ia cu plans, real si instant, ca realizez ca soferu', elegant si politicos, n-are nici o graba acasa. Si n-avea frate. I-a luat 45 de min sa se cocoatze pe Gardiner Express (15 min e average-ul soferului regulat) si tensiunea mea arteriala era undeva prin cer. Nu de alta, dar trebuia sa recuperez copkilu de la pool, ca avea ora de inot.


Sa mai zic si de cele 3 accidente de pe GE? neah...  aproape in coma, cu lacrimi in barba, injurand de la momentul in care am acceptat job in TO, pana la momentul cand m-am nascut, si momentul in care am decis sa iau casa in menonite country...am ajuns acasa cu o ora intarzire....
Asa ca azi am venit mai devreme, sa plec mai devreme, ceea ce nu o sa se intample daca nu termina neorocitul ala de raport... al de ziceam ca il am de predat in jumate de ora...mai bine zis 10 min!

Soferu nostru

Deci soferu nostru, cel nou, de vreo luna, cam asa, are cateodata chef de poveste. Si cum e trecut de prima tinerete, si sofer de o viata, are ce povesti.
Ne-a povestit cum intr-o vreme a sofat gangsterii din Detroit spre cazino-urile de la Niagara. Si cum ajunsese sa aiba protectie in Detroit, ca doar era "soferu". Cum asta se intampla destul de regulat ajunsese sa le cunoasca povestile de viata: cum ajunsesera in gang, cum facusera puscarie. Spunea de unul ca isi amintea cum cam de la 5 ani facea foamea: nu ca nu manca un burger sau pizza, nu manca cate 10-12 zile. Parintii dadeau toti banii pe droguri si bautura. Cum altii i-au dat de mancare, si au avut grija de el... si asa asa intrat in gang.
Altul, zicea soferul, o namila de om, isi ucisese tatl la 14 ani. De cand se stie, isi amintea cum manca bataie zi de zi, incat isi petrecea weekendurile la spital in mod regulat. Cand a ajuns la 14 ani, la o bataie a ripostat si tatal a murit. A stat in puscarie pana la 18 unde normal ca a aderat la o fratie....
Zicea ca de curand l-a recunoscut pe unul in Toronto. Stand cu o cafea de la Tim's in fata, ala i-a zis ca e in zona sa recruteze...

La polul opus stau povestile cu primul ministru. 3 din autobuzele greyhoundului din toronto is transformate regulat in autobuze de campanie. Totul se transforma! Autobuzul primeste un motor nou, e beefed up, de atinge 300 la ora. Interiorul e facut de nerecunoscut. Spunea ca primea telefon la 2 noaptea ca la ora 6 trebuie sa fie la Edmonton. In fata masinile de politie. 3 autobuze, asa se pleaca in campanie, pentru ca cele 3 autobuze pot bloca la nevoie autostrada.
300 la ora, pentru ca na, primul ministru aterizeaza la Edmonton la 6 AM si vrea sa foloseasca acolo autobuzele...
Cu un plin de benzina, pe motorul normal, spunea ca ajunge in Florida, ori in partea cealalta de Canada. Autobuzul iin care eram noi era mai nout, avea doar 5 milioane de km la bord. Da, am scris bine, 5 milioane. Cele mai batrane au si 20. De milioane. Nici macare nu le tuneaza ca nu au cum. Atat ca transmisiile cedeaza si astea trebuie inlocuite. Autobuzul in care eram schimbase transmisiile de 15 ori...

Tot in aceasta nota, povestea despre cursele cu demnitari. De la aeroport la guvern/parlament/hotel.
Erau instruiti o saptamana despre cum sa se poarte, traseul, ce si cum sa zambeasca, vorbeasca, respire. In ziua Z, mergeau la aeroport, acolo erau preluati de bodygurzii inarmati cu uzi, pistoale si alte alea...Cautau aia peste tot, cu oglinda peste tot. Tot autobuzul, tot soferul. Apoi cand urca demnitarul, al sef peste paza se aseza in prima banca din dreapta soferului si il intreaba daca stie itinerarul. Daca are hartiile date anterior. Acesta zice da, si i le da lu sefu. Care le arunca, si ii zice: iti zic eu pe unde o ei! Si faci dreapta cand ti se ordona, stanga si tot asa. Pana si viteza ti-o zice nenea ala...
Noi eram in extaz cand povestea...la care el isi da seama ce se intampla, si zice: in caz de necaz, ce ataca teroristii primul la autobuz? Soferul!

Apoi ne-a povestit ca era cam la multe de mile in Nord de Toronto. Si in fata avea un truck, care din nefericire  a lovit o ursoaica. Mama de 3 ursuleti care plangeau pe marginea drumului. A oprit si el autobuzul si au sunat la politie si la politia animalelor. Una din pasageri s-a dus si a inceput sa mangaie ursoaica cazuta. O intreaba: cucoana, ce faci? Cucoana (din State, Michigan parca) zice: o mangai si ii zic sa se duc in heaven linistita ca puii sunt bine! Cucoana, zice soferul, pleaca de acolo. Daca ursoaica e doar naucita, daca se trezeste si iti frige o laba, aia esti! Daca iti atinge o mana sau un picior, ramai fara. Ghiarele is mai ascutite decat cutitele tale de bucatarie....

Povestea ca era pe sosea cu autobuzul in nord. In fata lui un moose alerga innebunit. Un sofer, redneck cum zicea el, s-a gandit sa faca o cursa, o intrecere cu moose-ul. Asa ca sofa pe langa moose, care innebunit de mustele negre, se intoarce si ii trage o lovitura de ii rastoarna pick-ul truckul. Zice: imagineaza-ti cum suna telefonul la asigurare...alo, mi-am totaled masina ca m-am luat la intrecere cu moosul pe autostrada!

Cel mai mult il durea insa ce i s-a intamplat de 2 ori: copii abandonati in autobuz. Ambele cazuri, tatal si-a luat lumea in cap, mama nauca de durere, bautura, droguri, ori toate la un loc, le cumpara un bilet de autobuz, ii suie in autobuz, soferul semneaza de primirea copilului. Intotdeauna ii aseaza pe banca din dreapta lui, si sta de vorba cu ei...isi da seama repede ca nu e ceva in regula, ca bunica nicidecum nu sta in afara Toronto-ului, ori daca e in afara, e in Nord si nu in sud unde se indreapta el...
Atunci suna la companie, au mesaje codate pentru asa ceva, ca nu cumva copii sa isi dea seama, sa nu ii jigneasca/jeneze. Acestia aranjeaza ca cei mici sa fie cazati f bine, au grija de ei, in timp ce politia investigheaza...
Spunea ca prefera sa aiba de a face cu cei mai duri gangsteri, cu cei mai dificili demnitari, sa bata CAnada de la est la vest intr-o noapte, dar nu sa aiba copii abandonati in autobuz...

prima femeie sofer la greyhound a patit cel mai urat accident cu un deer (cerb). I-a sarit in masina, parbriz, jumate de cerb in masina, jumate in afara, ea accidentata cumplit, 3 luni in spital minimum, coaste rupte, gat rupt...

a povestit o ora si jumate...Doamne ce viata...

Cand te apuca poftele

Imi lipsesc niste lucruri esentiale din Romania: covrigii, semintele si colaceii calzi de la brutarie...Cum vedeti, is numai de manacare, da ce sa-i faci, restul pot compensa, ii pot aduce pe ai mei aici (dar ei nu imi pot aduce cele dorite din motive de vama)

 Miriam mi-a facut o surpriza enorma si mi-a adus initr-o dimineata bagels si paine challah (cred ca asa ii zice) calde, de la o brutarie evreiasca. North York e locuit in majoritate de evrei si ei inca nu s-au dat dupa industrializare, tot mai au bratarii micutze cu bunatati... Am crezu ca am murit si sunt in rai cand am mancat bunatatile aduse de Miriam. Acasa, Andrei a zis ca nu a mancat asa ceva bun de cand se stie! (bai copkile, ai mancat cand erai in Romania, mai tii minte painea fierbinte ce o luam la Jaristea in drum spre mamaita? Nope!)

Luni dimineata am zis ca io nu ma las pana nu gasesc o brutarie prin apropiere, ce, io-s mai fraiera? e downtown Toronto, nu?…Si dau cautare si gasesc la 25 de min de mers una evreiasca care avea niste reviewuri fantastice, ziceai ca ai intrat in raiul brutarilor!

Cu gandul la niste bagels, paine challah si niste blintzer(clatite umplute cu branza, pe care le prajesti inca o data), fac harta si ma decid sa plec inainte de 11, sa ma intorc la webinarul (ratat) de la 1.

Zic eu ca am pus harta in traista, citesc doar prima strada si o iau cu avant: in sus pe University, stanga pe college

Cand ajung pe College, zic sa ma uit pe ce strada fac drapta….pauza, nu aveam harta la mine!

Ma intorc, cu lacrimi de ciuda in ochi!

Ratez primul webinar, iese al doilea, dar de, pe mine ma manca undeva, asa ca imi pun harta in geanta si plec. Era 2 si…

O iau cu avant pe college, trebuia sa fac dreapta pe Robert si apoi stanga pe Hardford. Cel mai lung era pe college un km. Pe Robert doar 60 de metri si imediat era brutaria vestita.

Si merg, merg, trec de Spadine si ajung finaly pe Robert, sim erg, merg, merg, nu se vedea a naibii nici o strada de facut stanga! Ce 60 de metri, cred ca am mers mai mult de un km..

Foamea in mine urla cu dispret, ca avusesem o ciorba chioara de legume, spala matze! Imi scot parleala in raiul brutarilor (na ca evreii nu cred in rai), asa gandeam!
Si se termina strada asta, si dau in Hardfort (ori cum io zice) si dau si de brutarie: mai, mai, ce dezamagire! Crunta dezamagire! N-am trait in viata mea asa dezumflare! Da, brutaria evreiasca, daca e sa ma iau dupa ovreiul batran ce statea la casa si nu lasa pe nimeni sa se atinga de bani, nici pe cele 2 vanzatoare suspect de neovreice (radacini asiatice clare, si nu de cateva generatii ci chiar de prima).
am luat o paine impletita, 4 dolari si o cifla cu mac, 1 dolar. Nu comentez preturile, am cautat, am gasit...Dar nimc altceva: nu tu blintzere, nu tu nothingsuri, nu tu celebrele prajituri evreiesti, nu tu sandvisuri cu branza si lox...
Lacrimile din ochi nu mi se usuca...ce ciuda mi-a fost pe mine!

In drum spre birou zic sa scurtez drumul. Mancam cea chifla si imi imaginam...nu stiu ce, dar realitatea m-a izbit frontal cand m-am nimerit pe Spadina in fatza unui azil (mission). Ce tristete, ce suflete ratacite, ce priviri la chifla mea goala...Acum imi parea deosebit de gustoasa amarata aia de chifla...

Am ajuns inapoi pe la 3 si jumate...sa te mai increzi in google map!

Credeti ca m-am potolit?

Fara ca nimeni sa stie

Si daca tot se discuta atat despre depresie, am sa fiu in trend si am sa povestesc despre episodul meu. O sa imi fie tare greu, dar am sa o fac. Nu cred ca intr-o singura postare...
Mi s-a intamplat dupa ce mi-am dat gradul I. Dupa marele, enormul efort facut la sustinerea gradului I.
A inceput cu o durere de cap. Apoi durere in tot corpul, ma dureau toate cand ma trezeam dimineata, nu aveam nici un pic de energie sa ma ridic din pat. Cat a mai fost scoala, ma taram din pat, ca sa ajung la scoala, unde ma luam cu activitatea la clasa si uitam de durere. Apoi acasa, unde dupa terminam ce era de facut prin casa, durerile se inteteau.
Nu aveam energie absolut deloc

L-am intrebat ieri pe Victor daca isi mai aminteste de episodul meu de depresie. A ramas masca. Cand? In 2000. Tu vorbesti serios?

Fara titlu, fara vorbe

A murit Madalina Manole. A ales sa moara. Nu am fost ceea ce se cheama un fan, dar mi-a placut muzica ei si vocea ei raspy pe alocuri.
Nu am inteles-o ca femeie, dar nu asta era important, importanta era muzica ei, vocea ei, pentru mine. Nu persoana. Muzica, vocea.

Nu vreau ca postarea asta sa fie un anunt la decese, ori un eseu despre Madalina.
ci e despre felul cum ne tratam noi mortii, noi, ma refer la romani.
Lucram in teaching room, incercand sa dau de capat celor fancy smartboards. Eram cu Sue, si ii aratam cum se acceseaza internetul, gaseste retea si alte celea, de pe smartboard. Si intr-un moment cand Sue se "juca" pe unul din smartboards, am intrat de pe alt smartboard pe un ziar romanesc. Trona poza de la inmormantarea cantaretei. Cosciugul ei deschis/inchis (nu-mi mai amintesc acum) in mijlocul unei multimi.
Sue a venit langa mine, atrasa de poza. A fost socata de felul in care tratam moartea. De cum ne expunem mortii ca pe trofee sau exponate de muzeu.
A vrut sa vada mai mult. (Sue e o doamna peste 50 de ani, cu o viata demna de un roman, discreta, finutza, care nu ar citi un tabloid nici daca l-ar gasi in baie intr-un moment de constipatie de 3 zile) Cu jena i-am aratat. A fost uimita cat de bine arata Madalina pentru cei 43 de ani. A fost impresionata. Dar a socat-o teribil, nu multimea, ca e normal, ci felul in care a fost organizata inmormantarea. Cum jandarmii/politistii romani oferea protectie cui? familiei ori multimii curioase? Ca niste bounceri intr-un bar ramolit, plini de betivi si fete producatoare...
Si atunci am realizat cat de sadici suntem noi romanii.
Da, si aici cand moare o vedeta se aduna multimi. Dar nimeni nu expune cosciugul in piata mare ca sa fie vazut, comentat, barfit, improscat cu noroi mortul.
Uite o gluma macabra: cate camere de filmat incap langa un cosciug?
raspuns: sotia/sotul/parintii/copii mortului langa cosciug ori nu?

Da, da, cati cameramani au dat tarcoale, au cautat sa prinda sfasierea de pe chipul mamei, disperarea sotului...
revin

Idei?

De curand am intrat in clubul ochelaristilor. Doctorelu meu de ochi a zis ca e timpul sa port ochelari pentru vederea de aproape. Ma consola ca e ceva normal peste 40 de ani!
Si ca trebuie sa fac fizioterapie pentru muschii ochilor:
sa dau ochii peste cap mai des (Victor: oh, doctore, mai des decat o face nu e posibil ca nu ar vedea pe unde calca!)
sa ma uit crucis (Andrei: se uita crucis la notele mele indiferent cat de mari sau mici sunt)
etc

Deci is gata ochelarii, si trebuie sa ii port cand lucrez pe comp si cand citesc. Ok, ok, uit mai mereu sa ii pun ( ca si acum, pauza sa imi pun ochelarii), iar cand ma uit peste comp la vreun coleg (Glen s-a sesizat) cica fac mutre! Frate, da io nu te vad, asta e durerea masiva, nu te vad!
Acu am o problema si am nevoie de sfatul celor ce poarta ochelari de mai multa vreme: cum beti cafeaua (ceaiul in cazul meu) fara sa vi se abureasca ochelarii?

Stiam eu de ce plang...

Am citit-o pe forum, postata de Wonderful. Si mi-a placut. Si m-am gandit ca o sa va placa si voua:


EVOLUTIA OMENIRII


1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange... Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand...

Peste ani...



Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata.

Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru.

Femeia ar avea asaaaaa ... , un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si...

Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.



Morala

1: Cand femeile plang, omenirea evolueaza.

2: Fara femei am fi trait si acum in copac.
 
PS PLOUA!!!yupiiii

Anti Green

Nu ma intelegeti gresit, imi place natura, imi place in natura, imi place la tara, imi plac toate vietuitoarele aciuiate pe langa ferma omului. Am avut pisic, Tanu, ramas in tara, e cel din profil, am avut la viata mea iepuri, hamsteri. As creste si pui daca nu ar fi impotriva legii aici.
Am gradina semisalbateca, adica tundem iarba, dar lasam florile sa isi faca de cap, sa creasca nebune, de capul lor, patrunjelul incepe sa devina o pacoste....
Am evitat curcanu in dimineata cu pricina, ma bucur enorm cand vad caprioarele pe marginea drumului (nu-s chiar pe margine, is in padurile, campurile ce marginesc autostrada), is frumoase rau de tot. Nu-s amarate si jerpelite ca alea de la Garboavele, ci is ca Bambi de frumoase.
Dar de la un timp incep sa nutresc ganduri ani green. Nu stiu cand a inceput, nu stiu...poate cand Victor a pus samanta de iarba in spate si tot neamul pasaresc a folosit gradina noastra ca bufet eat as much as you can. Printre toate pasarelele dragutzelele care s-au aciuiat in paduricea din spate e si un distins EL, trebuie sa fie un EL ca altfel nu pot sa imi explic ce e cu atata scandal in fiecare noapte!
Deci nu triluieste si el ca orice pasare care are ceva de ciripit. Nu, el trebuie sa faca un scandal in toata regula, la ore la care alte vietuitoare, printre care si eu, 3 AM, dorm neintoarse.
El trebuie sa zica, sa le zica, sa se certe, sa ciripeasca aton si afon pana iti vine sa sacrifici un papuc in capul lui!
Nu stiu, vine beat noaptea de la carciuma si se cearta cu nevasta? Neah, ca e numai ciocul lui, ea nu se aude, ori o implora sa il lase in cuib, nu stiu! Stiu doar ca ma face de cap, ma aduce la punctul in care ma duc si imi iau puscoci, platesc fee la asociatia vanatorilor de pasaroi enervanti, si il kilaresc! Total!
Am zis!

According to...

According to Jim e un sit com pe care in lipsa de altceva, il urmaresc seara. Si Andrei mai casca gura cateodata...Si intr-un episod, Jim decide sa nu cumpere curcanu pentru Thankgiving ci sa il vaneze...Ei si ajunge el vanat, cand curcanul apasa pe tragaci si ii infinge o sageata in fund. Apoi dintr-un noroc chior, curcanu ii sare in fata truckului si cade victima vanatorilor de ocazie. Am cautat pe youtube linkul, nu l-am gasit inca, am sa mai caut!

gata, l-am gasit:
http://www.youtube.com/watch?v=KBKHWu1GvaU&feature=PlayList&p=073FBE12EDAEEE72&playnext_from=PL&playnext=1&index=19

Dimineata, in drum spre statia de autobuz, am de ales: o iau pe iesirea pe expres prin oras,3 semafoare, mai si cand le prinzi rosu simultan ala esti, ori ies pe express iesind prima data din oras pe Ottawa/Trusler road. Nu tu semafoare, dar e un pic de ocol. De cele mai multe ori o iau pe acilea, ca din deal se vad toate fermele, privelistea iti taie respiratia...
Azi dimineata, urcam dealul, dau de masina de politie care mai sta acolo la panda, stiind ca mai toata lumea calca acceleratia...Apoi in varf de deal apare el, furios...Curcanu! Am incercat sa il evit, am reusit la mustata, cred ca mai am ceva pene pe grataru masinii... A traversat strada furios, clonkanind, eu am dansat pe sosea ca sa evit dihania...
Am ras cu hohote, in minte cu Jim Belushi si curcanu lui!
Frate, da mare si furios era!

Raport

uitai sa zic, cifra lunii May a fost 140.
Nu scad sub 140 nici forma!

Masuri extreme: am inceput sa iau fibre, (benefiber) in speranta ca ii va da un boust metabolismului!
Da, da, imi face o pofta de mancare de zici ca incepe postul de 100 de ani!

idei?

Implozie/explozie

E abia 10 si 13 minute si eu sunt pe cale sa rabufnesc!
de cand am deschis ochii am stiut ca e o idee proasta sa ma dau jos din pat! Trebuia sa call in sick si sa dorm bine mersi pana mi se facea foame! Dar constiinta nu si nu...
Deci plecai de acasa, mare greseala!
In autobuz, 2 (el si ea) decid sa isi rezolve problemele nerezolvate 30 de ani la 6 si dimineata. Si dai vorba si dai contrazis si tot asa...Cand am ajuns in Toronto, ritualul meu cu soferul cere ca eu sa zic good morning, iar el sa ma intrebe cum a fost nap-ul meu! Cu cei doi in dreapta mea, nu m-am abtinut si am zis, not to great! people start to talk to early! Au inghitit in sec, cu coada ochilor am vazut fetelor lor, dar nu-mi pasa! Mama gaia cu ei!
Ajung la birou, azi e zi plina, Sim Lab are mock coduri toata ziua, asta insemnand studenti ori fellow-si hoinarind peste tot, fara bun simt sa salute si sa intrebe unde ar fi trebuit sa fie! Pot sa jur ca generatia asta tanara e surda! Mai, vorbesc atat de tare, rad atat de colorat incat te gandesti: ce ati baut in dimineata asta?

Eh, nu e sfarsitul: Vera are workshop in Teaching room (camera asta e my baby) si apare tarziu, tocmai atunci lcd screenurile gigantice decid sa clipuiasca, sa nu stea intr-un loc imaginea, noroc ca Sam apare salvator, chit ca fara armura stralucitoare!
Poi, nu e gata, ca Vera nu are scaune suficiente, si decide ea de la sine putere sa isi caute, fara sa intrebe, intrand peste sedinte...sefi, vp, directori, cercetatori! Mi-a fost adusa cu priviri reprobabile de vp...sa o mananc cu fulgi! Gasit scaune, Vera isi pregateste prezentarile si incepe cascada de ras...Cati sunt frate in camera aia? 4! doar 4!
Asa ca ma duc si le inchid usa! in nas!

Sa zic ca nu am apucat nici sa imi citesc email-urile? N-am facut nimica nimicutza de dimineata?
Sa mai zic ca bausi cafea?

Pana diseara e zi lunga, iar eu...sunt pe cale sa fac implozie/explozie!


PS: pentru floridecamp: nope, indianu nu a zis nika!

Sluga la indian

Vecinul din stanga e roman. Tanara familie fara copii. Gospodari. O placere sa ii ai ca vecini.
Vecinul din dreapta e indian. Nu e casa lui, compania o inchiriaza pentru el. Nu-i pasa. Flyere lui sunt peste tot in porchul meu, in gradina din fata. Papadiile i-au invadat iarba.
El e arogant, mult mai in varsta de cat ea. Ea e frumoasa, discreta si 2 pasi mai in spate. Baiatul e istetel, mi-e drag.
Azi m-am infuriat si am curatat toate papadiile. Din partea lui de gradina.
De ce am facut-o? Pentru ca papadiile se scuturau, luate de vant invadau si bucatica mea de pamant. Eu am leac insa. Planuiesc sa scot iarba si sa pun arbusti, cu pat de mulch si nu iarba. Ha!

Cafea de 5 dolari

Cand am ajuns in Canada, am fost super incaintata de Tim Horton's. Cafea buna, gogosi dementiale.
Totul s-a sfarsit dupa 3 luni cand doctorul a zis No Coffee.
Asa ca am trecut pe ceai verde si cateodata gogosile demntiale.
Vremea a trecut, gogosile alea si alte bunatati s-au depus prin locuri devenite rotunjoare.
Asa ca am renuntat la gogosi si la timbits. A ramas doar ceaiul verde, steeped.

Cand lucram la U of W, auzeam pe fetele de la conta research cum comentau cafeaua de 5 dolari trecuta in cheltuieli. Cum era taiata cheltuiala respectiva fiind considerata exagerata.

Ok, so am primit cadou 2 carduri de 10 dolari la Starbucks. Am zis hai sa incerc ceaiul lor. Verde. Ok, iti trebuie un dictionar pentru ca marimile sunt in italiana: grande, venti si tot asa...La un ceai venti iti pun 2 pliculete de ceai. Nu m-au dat pe spate. Costa aproape 3 dolari. Eh, am gift card.
Ceai verde intr-o zi, scone cu nu stiu ce fructe uscate in alta zi, o, hai sa incercam frapucino, asta sambata trecuta cand am fost dupa cadou lui David la Chapters.
Si ajung sa imi iau o cafea intr-o zi, ca pur si simplu eram terminata de oboseala. Si zic sa imi iau Mocha, ori cum ii zice, adica jumate cafea, jumate ciocolata calda. 4 dolari. Si asta doar ca era mai mica decat grande, ca la grande si venti deja saream de 4 dolari mult de tot.
Asa s-a incheiat aventura mea la Starbucks, nici nu am avut timp sa invat ce inseamna machiatto si ...
Sincer, doar cu un alt gift card ma prind astia pe la ei, haha!

Ponderabila si 10 lucruri care imi plac

Am primit un premiu de la ponderabila. Multumesc mult!
Si am inteles ca trebuie sa il dau mai departe, am sa incerc sa fiu vrednica de asta, si sa scriu 10 lucruri care imi plac. Asa ca intr-o ordine aleatorie, fara a avea habar daca am 10 lucruri care imi plac, incep:

1. imi place ca am un frate. Chiar daca e departe, chiar daca vorbim din an in Pasti, e fratele meu. Aici le zic ca il cheama Nick, ori Nikolas.

2. imi place sa mananc mancaruri savuroase, ca sunt picante, ca sunt spicy, imi place sa mananc si sa gatesc.
Am descoperit niste bloguri de gateala absolut bestiale si mi-e greu sa nu le vizitez zilnic

3. imi place gradina mea. Si patrunjelu cret din gradina, si leusteanu. Anu asta renunt la rasaduri de rosii, si am pus salata si ridichi, hihihi, si in spate, sa il intepe in kr pe pakistanez, cand se mai iteste de dupa copaci, am pus urzica!

4. imi place sa sofez!

5. imi place sa ma duc la catedrala/biserica catolica din chinatown si sa ascult organistul repetand pentru slujba.  Ma simt ca o furnica neputincioasa.

6. Imi place sa urmaresc filme scary cu Andrei, care abia respira si ma intreaba pe mine daca mi-i frica. Si ma uit la el, si as vrea sa zic ca nu, dar zic: oh, mi-e asa de frica, dar te am pe tine langa mine, si n-am nici o frica! Zambeste larg si apuca si el sa respire pana la noul moment cu fantome ori suspans!

7. imi place sa merg la piata de flori, ori la nurseries. Atatea flori, atatea frumuseti! Cand o sa ma fac mare am sa imi fac o gradina de vis. Ori cand am sa castig la Loto. Pana atunci, ma duc ca la un muzeu fara plata :)

boy, 10 lucruri care imi plac...multe!

8. imi plac copii

9. imi place sa zac in fata televizorului si sa urmaresc seriale ba cu avocati, ba cu spitale, ba cu criminalisti. Chiar si reality showuri cu grasi care slabesc imi place sa urmaresc.

10. Cateodata imi place viata mea. Cateodata. Nu si saptamana asta!

Dau leapsa mai departe. voua ce va place?

PS: pun pariu pe toti banii pe care nu ii am, ca maine as scrie altceva. Eh...

Are nevoie de ajutor!

Ultima ora, Filip are adresa de paypal!
danniellm@gmail.com

Multumesc tuturor celor care s-au aratat disponibili sa ajute micul sufletel! Scara la cer faceti!

Va postez povestea micului Filip! Prin fratele meu am ajuns sa ii cunosc parintii si dintr-un copil cu nevoie disperata de ajutor, cum sunt mii de copii in Romania, Filip a devenit copilul pe care il stiu personal ca are nevoie de ajutor!
Dar povestea lui Filip rezoneaza in sufletul meu profund pentru ca si Andrei s-a nascut la 7 luni, 1400 de grame, a stat in incubator luni, doar printr-un miracol ochii nu i-au afectati profund de tubul de oxigen. Asa ca atunci cand Nicu mi-a zis de Filip si lupta lui pentru lumina, sufletul meu a fost strapuns de durerea veche a luptei cu kg, cu fizioterapia, cu gimnastica pentru ochi, cu...
Gata, va las sa cititi povestea lui Filip si va rog ajutati-ma sa facem astfel incat sa aiba un final fericit!

http://razvanfilip.blogspot.com/

VA PREZINT POVESTEA MEA

Buna ziua,

Ma numesc Filip Razvan si m-am nascut odata cu primul fulg de nea, pe 15 decembrie 2009. Am fost atat de nerabdator sa-mi vad parintii si fratiorul incat am venit pe lume prea devreme. Nu m-am gandit ca “mai devreme”, adica la doar 29 saptamani, poate sa nu fie cel mai bine pentru mine.

Cand m-am nascut aveam doar 1 kg si o vointa de fier sa traiesc. Pentru ca medicii nu mi-au dat de la inceput sanse sa supravietuiesc eu m-am incapatanat sa demonstrez ca atunci cand fratiorul meu s-a rugat la Doamne Doamne sa-i dea un fratior cu care sa se joace, nu a facut-o in zadar. Am stat 2 saptamani departe de mama mea intr-o cutiuta pe care medicii o numeau incubator si care ar fi trebuit sa -mi creeze un mediu asemanator cu cel din burtica mamei. Cu toate astea acel mediu cu prea mult oxigen mi-a facut rau la ochisori.

La 1 luna de viata aveam doar 1660 g dar mami a vrut sa ma ia acasa pentru ca si-a dat seama ca nu-mi place acolo in spital si, cum eu eram deja destul de puternic sa respir si sa mananc singur, medicii ne-au dat voie sa plecam.

Acasa ma astepta cu multa bucurie si emotie tati si fratiorul meu Alex dar… nu am stat prea mult acasa pentru ca parintii mei m-au dus la un control la ochisori si asa au aflat ca ochisorii mei sunt bolnaviori. Din cauza oxigenului pe care l-am primit cand m-am nascut sau cine stie, poate pentru ca am fost asa grabit, sufar de Retinopatie de Prematuritate (ROP), ceea ce inseamna ca retina din ochisorii mei s-a desprins adica eu nu voi putea sa vad niciodata?!?

Va dati seama ce mahniti si tristi au fost parintii mei insa cel mai suparat a fost fratele meu care, desi nu a inteles prea bine despre ce e vorba, pentru ca are doar 5 ani, s-a oferit sa-mi dea macar un ochisor de-al lui de ajutor pentru ca nu vrea sa fiu bolnavior deloc.

Eu nu m-am lasat mai prejos si m-am hotarat ca trebuie sa-i ajut pe parinti in lupta lor asa ca am fost puternic si am rezistat la 2 operatii laser si o operatie de vitrectomie pentru care a trebuit sa merg tocmai in Ungaria si care ar fi putut salva ochisorii mei . Din pacate nu a fost asa pentru ca ROP a avut o forma agresiva in cazul meu si a dus la desprinderea retinei in ambii ochisori.
Mami si tati nu se dau batuti si nu vor sa accepte faptul ca eu nu le voi putea vedea niciodata chipul lor, al fratiorului meu si al celor care ma iubesc, ca nu voi putea alerga sau ca nu voi putea face intrecere cu bicicletele cu Alex, asa cum el si-a dorit.


Asa ca s-au pus pe cautat peste tot un tratament pentru ochisorii mei.

Si pentru ca nu si-au pierdut increderea si nici speranta ca eu voi putea macar sa zaresc lumina zilei si, in viitor, cu multe exercitii pentru stimularea vederii voi putea sa vad si alte minuni ale lumii din jurul meu, o raza de lumina a venit tocmai din America unde, la o clinica din Detroit un domn doctor imi poate reatasa retina printr-un procedeu tare complicat in care foloseste enzime din sangele meu sau al mamei.

E o sansa pentru mine si sunt hotarat sa lupt pentru ea insa nu pot singur deoarece pentru aceasta operatie am nevoie de 30 000 $.

Mami, tati si cei care ma cunosc si ma iubesc lupta sa stranga acesti bani insa eu stiu ca sunt prea multi iar timpul e foarte scurt.

Ca sa va explic pentru ce imi sunt necesari asa de multi bani am sa va transcriu mai jos raspunsul primit din America:

ASSOCIATED RETINAL CONSULTANTS, PC

SURGICAL FEE SCHEDULE

PRELIMINARY TREATMENT COST FOR DRS. TRESE, CAPONE, & DRENSER:

The following is an estimate of the main expenses that you will incur during your medical evaluation and potential surgery. Please note that all amounts are subject to change and that the funds are payable in U.S. currency only.

Physician Expenses

(PAYABLE BEFORE ADMIT):

INITIAL OFFICE VISIT $350.00

CHARGE, PER SURGERY $5,400.00 (Per Eye)

ANESTHESIA, PER SURGERY $900.00 (Per Eye)

TECH. SURGICAL ASSISTANT $1,100.00 (Per Eye)

NOTE: These expenses are for one eye. If both eyes have surgery, then these same charges would be billed for the second eye.

Additional Hospital Expenses

(PAYABLE BEFORE ADMIT):

EACH ADMISSION $8,900.00

TOTAL APPROXIMATE MEDICAL EXPENSES FOR SURGERY ON ONE EYE

$15,520.00

(Includes physician expenses & approx. hospital charges)

Adica toate astea s-ar traduce cam asa:

Consultatie initiala doctor : $350.00

Operatie: $5,400.00 (pentru un ochi)

Anestezie: $900.00 (pt un ochi)

Asistent operatie: $1,100.00(pt un ochi)

Cheltuieli de spitalizare: $8,900.00

Cheltuieli transport: $3000

Cheltuieli locale: $ 3000 ( pentru ca nu voi putea sa plec din SUA decat dupa trei saptamani de la operatie calatoria cu avionul fiindu-mi interzisa din cauza altitudinii)

Tot ce va rog este sa ma ajutati sa o pot vedea pe cea care mi-a dat viata si care sufera foarte tare, sa o pot privi in ochi, sa-i sterg lacrimile si sa-i spun c-o iubesc.

Fara ajutorul vostru, al celor care puteti, nu voi ajunge niciodata sa-mi vad visul cu ochii.

Vreau sa ma joc cu fratele meu, sa ne intrecem cu bicicletele, sa jucam fotbal , sa ne uitam impreuna la desene animate sau sa coloram.

Cei care aveti un suflet mare si doriti sa fiti alaturi de mine in aceasta incercare o puteti face in conturile pe care parintii le-au deschis pentru mine.

Va multumesc tuturor celor care ma vor ajuta financiar dar si celor care ma vor ajuta doar cu un gand bun.

Cont: RO15RNCB0748032381840001 RON

Numele bancii: Banca Comerciala Romana (BCR), Sucursala Galati

Adresa bancii: Strada Brailei, Nr. 35, Galati, Judetul Galati

Titular cont: Cioc Ancuta Laura

CNP-ul titularului: 2770706170433

Adresa titularului: Str.Textilistilor,nr 2, bl. B1, ap 95, Galati, Romania





Cont: RO26RZBR0000060012514380 EUR

BIC /SWIFT: RZBRROBU

Numele bancii: Raiffeisen Bank, Agentia Galati

Adresa bancii: Strada Brailei, Nr. 31, Galati, Judetul Galati

Titular cont: Cioc Mihaita

CNP-ul titularului: 1770608170388

Adresa titularului: Str.Textilistilor,nr 2, bl. B1, ap 95, Galati, Romania





Cont: RO58RZBR0000060012514386 USD

BIC /SWIFT: RZBRROBU

Numele bancii: Raiffeisen Bank, Agentia Galati

Adresa bancii: Strada Brailei, Nr. 31, Galati, Judetul Galati

Titular cont: Cioc Mihaita

CNP-ul titularului: 1770608170388

Adresa titularului: Str.Textilistilor,nr 2, bl. B1, ap 95, Galati, Romania

Ne puteti contacta la tel 0742.257251 si 0742.211051