Ironia sortii

De vreo 2 ani parca s-a deschis in urbea locala un fel de colegiu medical. Din cand in cand isi trimite studentii de la dentistry la u of T pentru practica.
Alea sunt zile tare grele pentru noi, cei care ne miscam oasele la Toronto zilnic, pentru ca, in majoritate studente, vorbesc cat e drumul de lung, si la dus si la intors, fara sa oboseasca, fara sa ia o pauza sa respiratie. Vorba, rasete, grohaieli, tot tacamul!
Prima tura de studente ne-au scos din minti! Am inceput sa imi caut slujba langa casa, casa in Torono, orice, numai sa nu mor de inima!
Apoi a trecut...A venit vara si s-au dus....
Na ca a inceput iar scoala, si un alt card de studente, neobosite, migreaza zilnic spre Toronto. Pline de energie si cu un izvor nesecat de subiecte de conversatie, rasete, grohaituri! Nu conteaza ca e 6 AM, ca e 4PM, ele au de vorbit frate de parca n-ar fi un maine!
Asa ca i-au un autobuz mai matinal decat matinalu de la 6 si 20 si scap de gura lor. La 4 nu am ce face, dar dimineata da, un autobuz mai devreme.
Si nu stiu cum se face ca in prima dimineata cand am decis sa fac schimbarea nu am prins autobuzul. A plecat de sub nasul meu! Inca o dimineata cu gaitzele alea....eh, noi sa fim sanatosi!
A doua dimineata am fost norocoasa si am prins autobuzul, full frate, sa stai cu inima purice sa vezi daca prinzi loc, mai ceva ca admiterea de pe vremea lui ceasca! Dar uite ca am noroc si ma sui si gasesc si loc: in spatele a 2 doamne care incing o conversatie, amandoua pe scaune de la margine discutand peste culoar.
Eh, de obicei discutiile se sting pe la Cambridge si toata lumea se cufunda in somn.
Hm, stai asa ca nu-i asa, ca na surpriza, vorbesc in romaneste. Si dai si discuta, si trecem si de Cambridge, si de iesirile spre Guelph, si de Milton si ele tot au de vorbit: soti, copii, scoala, servicii, mama ei de Canada, ce tare eram eu in Romanica, mai baga si o barfa, una mica la inceput, copkilu lu cutare nu e crescut bine de cutare si nu stie, nu face, nu mananca si i-am zis eu, si barfa se face si mai mare si mai mare....
Si somnu meu s-a dus naibii, si imi vine sa zic ceva, dar ma abtin...acu chiar is curioasa ce zic duamnele respective si uite ce prost mi-a inceput ziua...
Sa fie clar, eu autobuzul de 5:30 AM nu il iau!