Thursday, July 30, 2015

Mandrie

Imi trebuia cash. Mi-a casunat sa ma duc sa fac yoga in campul de lavanda, la o ferma de levantica. Trebuia sa platesc cu cash.
Ma opresc la banca dimineata, inainte de a ma duce la servici. Bancomatul in holul de la intrare. Ma asez la rand, politicos, si incep sa imi verific emailurile.
Imi vine randul si dau sa scot banii, incep sa imi fac treaba cand, de nicaieri, unu incepe sa zbiere: dati-mi si mie ceva de mancare... si da-i si repeta asta de zeci de ori...
Ii arunc o privire. Un om in varsta, ravasit de bautura. Imi aduc aminte ca am la mine 2 banane. Una pentru mic dejun, una pentru snack in mijlocul dupa amiezii. Decid sa ii dau o banana.
Pun banii in portofel si dau sa scot banana din geanta. Omul vede gestul si se intoarce si isi urla refrenul catre mine. Scot banana, i-o intind, la care el, ofuscat, imi zice ca nu vrea banana mea.
Well, nu am altceva de mancare. Vrei? bine! Nu? opreste urlatul asta cersind mancare!
Nu, el vrea bani sa isi ia ceva de la Tim Horton. Eu ii zic ca bani nu vede de la mine si dau sa plec.
Aud in spate: e dreptul lui sa refuze banana, de ce m-am suparat?

incep sa rad in hohote...he made my day!

Thursday, July 9, 2015

Calator pe drum ciudat

dupa ce trecem de Brant County, pe Indian Line, realizez ca nu e nici o ferma de cativa zeci de km. Panouri solare. Hectare intregi de panouri solare. Si eoliene.

Apoi o ferma de bizoni. Nu am oprit, aveau intrarea prin alta strada, am vazut prea tarziu...

apoi no gps signal, si nu wireless...

Cand apare primul semn mare pe marginea drumului, reclama la tobacco, ma uit socata! unde suntem? in ce lume paralela?

cam pe la al 3lea semn imens care vestea ca acolo se vinde tobacco parfumat, am vazut un alt afis imens care zicea ca suntem in 6 nations territory...

mai mult aici...
https://en.wikipedia.org/wiki/Six_Nations_of_the_Grand_River_First_Nation

Niciodata suficient de...

Niciodata suficient de slaba, de desteapta, de devreme acasa...
Niciodata suficient de buna in ceea ce fac... nici la job nici acasa

Ma vad grasa. Sunt grasa. Fac sport. Mult. Mananc. Cred ca mult din moment ce tot grasa sunt. Ce sa fac. Imi plac amandoua, si mancarea si sportul

Desteapta nu am fost si de acu e prea tarziu sa devin. Am citit undeva ca ne nastem cu un numar de neuroni si apoi ii pierdem, mor, incet incet, pana murim de tot. Deci nici o sansa de a ma destepta. Ma cred buna in ceea ce fac, insa din cand in cand mai primesc cate o scaltoaca peste cap, asa cum primeam acasa de la ei mei, mai mereu, in loc de buna dimineata, buna ziua, buna seara...

Devreme acasa? hm, salariul meu e bun. Eu nu. Daca ar veni numai salariul fara mine ar fi perfect. Cred ca asta intra la insurance, nu? asigurare de viata, nu?

prieteni zero, si nu e vina lor, e a mea.  Prietenii vor sa te schimbe, vor sa ai preocupari domestice, sa le dai dreptate tot timpul. Nu mai fac efortul sa ma contrazic cu nimeni, asa ca tac.
Ah, aveam 2 prietene bune, le-am pierdut. Cum se pierd 2 prietene? ca doar nu sunt obiecte. Uite asa, nu au mai suportat tacerea mea si si-au luat bagajele emailoase si au plecat din viata mea.

si totusi azi putin imi pasa
ascult CBC radio 2, destul de tare, e repellant f bun de gura casca, barfitori

nu imi pasa ca sunt grasa, nu imi pasa ca nenorocitul de cantar s-a oprit la 150 de pounds

nu imi pasa ca nu avem vara, inca. 22 C nu pot fi considerate temperaturi estivale.

nu imi pasa ca nu am alergat de vinerea trecuta, ca nu imi pasa de nimic (well, am biciclit aseara, dar e floare la ureche, bicicleta aia a mea zboara, nici nu apuc sa dau la pedale)

nu imi pasa ca sunt singura...

nu imi pasa de nimic!