Andrei, 10 ani, (pe atunci) mare amator de miere (si acum) ramane singur acasa si da iama in borcanu de miere.
Nu numai ca a umplut burta (n-a avut nici pe naiba dupa aproape un kil de miere) ci a umplut toata bucataria, de la dulap, counter, podea, prosoape cum a incercat sa stearga, urme spre living si tot asa.
Luat la intrebari, a spus ca nu el e de vina (unic copil, cine altcineva?), si cum era in perioada Ghotst Whisper (whatever) a dat vina pe fantoma.
sosu fierbea de ciuda ca ne minte in fata, in schimb eu i-am pus mopu in mana si l-am pus la curatat. Dupa ce casa a fost acceptabila s-a dus la el in camera, si a iesit peste vreo ora atras de mirosul de bunatati in cuptor.
A venit f fericit, dar s-a desumflat cand i-am zis ca nu sunt pentru el:-dar pentru cine?-sunt momeala pentru fantoma, uite stau cu aghiazma langa mine, cum vine la cookies, cum il stropesc cu apa sfintita si o sa plece into the light
A stat copilul, s-a uitat la mine, s-a uitat la prajituri, iar la mine (eu serioasa) iar la prajituri, felul lui preferat, cu extraciocolata, si apoi a inceput scartiala:
-mami, iarta-ma ca numai fac, eu am manjit cu miere peste tot, da nu sunt eu de vina, ci voi, ca nu ati luat miere de aia cu ursulet, si din borcanu ala mare mare n-am putut sa iau fara sa o insir peste tot!
zi si tu, am prins fantoma?
Thursday, January 29, 2009
Friday, January 23, 2009
zapada, again
in spatele casei, vazut de la etaj (jumate din gradina noastra, jumate dina vecinului din stanga)
mormane de zapada
bbq
gradina cu urme misterioase
acu, ca am invatat sa uploadez imagini multiple in post, va arat zapada "fara numar" sau botomless (canadieneste- dupa o reclama de aici)
zapada
va era dor de zapada?
poza e facuta de curand din pragul casei, n-am facut nici un pas inainte pe porch, ci numai am intins aparatu si click
franturi
Nimic nou de pe frontul commutului...Aceleasi fetze somnoroase dimineata, aceleasi fetze plicitisite seara...
V-am povestit de tuta, pe care btw am vazut-o in pantaloni, de tutu, care se prefectioneaza in arta dansului gen batuta sau chisatul usturoiului cum zice mama de tata ca danseaza.
Nu v-am povestit de cei doi domni mai in varsta care sunt pasnici cand stau separat, dar care atunci cand din cauze de aglomeratie stau impreuna sunt de neoprit in vorbarie:
accident pe 401, soferul iese de pa autostrada si o ia pe ocolite, deci calatorie prelungita. Or cei doi, dupa ce au trecut prin subiecte ca "vacante", "neveste", "copii", "job, asta a fost primul de fapt" au inceput sa faca barfa la adresa celor cunoscuti in greyhound. (cum de altfel fac si eu acum). Cu o zi, doua inainte, cei de pe traseul Guelph-Toronto au avut o cursa de cosmar:
minus 20 de grade afara, caldura in autobuz nu mergea, (si simti fiecare grad in minus intr-o ora si jumate de calatorie), aerul in frane nu era suficient si soferul avea probleme in a opri la timp, suspensiile erau varza si se simtea orice groapa sau bulgare de zapada pe sosea, si...cireasa de pe tort: cu vreo 5 km inainte de terminal, pe Lakeshore, soferul a tras autobuzul pe dreapta si...s-a dus la toaleta!
Cei doi domni erau pe burta de ras, mai ales ca cel ce povestea o imita pe doamna pe care o auzise in autobuz, cu voce pitzigaiata si indignata...
De vreo cateva saptamani incoace tot observ o anumita madmoazela, si nu v-am povestit pana acum ca n-am stiut de unde sa apuc problema! O intrece pe tuta, olimpic: zapada de 10 cm, ce-i drept ca nu pe trotuar, dar totusi, frig, minus20 la ...umbra, si madmoazela e in pantofi cu toc cui. Si pardesiu subtire. Si vanata de frig, de zici ca sufera de toate bolile de inima din Grey's Anatomy (care e o carte, dupa care a fost numit serialul, ceva in gen de biblie a studentului la medicina). Nu dati cu pietre, ca daca eu nu am nici o inclinatie spre estetic si ma imbrac ca eskimosii, asta nu inseamna ca nu pe apreciez pe domnitzele ocazionale calatoare spre Toronto cu cizmulitze cu toc cui, hainutze elegante si tot outfitul ca de pe revista...Nu, nici de cum. Da madmoazela are altceva: are parul f gras si rar e spalata pe cap, dar o chinuie amorul unor coafuri complicate cu sarmalutze in varful capului, clame obisnuite la vedere. Pantofi cu toc, fusta subtire, dres cam smotocit. Pai va zic ca o urmaresc de o vreme si nu stiu cum si cum sa povestesc...
Da are un aer de importanta mama mama, ai zice ca lucreaza in sfere inalte, da ceva imi zice ca nu. Stiti de cine imi aduce aminte? De Julia Roberts in Erin B, filmul care i-a adus un Oscar. Atunci cand se imbraca "mai decent" ca sa infrunte autoritatile. Da n-are nimic din frumusetea actritei mai sus mentionata...
Scriind mi-am adus aminte de o stire care a facut furori acum cateva saptamani, n-are nici o legatura cu ce am scris mai devreme, dar mi-a pop in my mind si uite ca acum zic aici:
o familie extinsa de arabi, 9 parca la numar, toti in afara de unul cetateni americani, calatoreau inauntru Statelor Unite si, in timp ce se imbarcau in avion au inceput sa faca comentarii unde e mai safe sa stai in avion. Una din femeile din grup, dotata cu val si salvari isi da cu parerea ca pe coada avionului scapi in caz de bomba explodata, dar altcineva din grup, imbracat tot traditional o contrazice ca nu, pe mijloc ar avea mai multe sanse. Normal ca ceilalti calatori au alertat the plane marshall, au fost escortati afara din avion, avionul a plecat fara ei, au fost anchetati de FBI, compania aeriana respectiva le-a returnat banii pe bilete cu specificatia ca nu ii vrea la bord...Tot ei revoltati la maxim, presa implicata, cica majoritatea cu studii superioare, medici....
Probabil ca o perioada nu am sa mai scriu, chiar daca subiecte am o gramada, dar trec printr-o pasa proasta si cuvintele curg greu, parca fara nici un sarm...
cand am sa revin am sa va povestesc de clovnii din spital (ultima pereche erau mortali: el, durduliu rau de tot, cu o casca veche de aviator pe cap, cu un tricou cu Toronto Maple Leafs, fusta de balerina (toutou?), dresuri albe, adidasi de baschet. Ea era tare dulcica, un sfert din partener, cu nas rosu, palarie caraghioasa)
poate am sa va povestesc si de masina, cred ca era un Jeep, pe care am vazut-o inainte de Craciun pe Gardiner Express si care avea un nas mare mare rosu in fata pe grilaj si cornitze de ren pe laterale...
sunt atat de multe de povestit...si totusi
V-am povestit de tuta, pe care btw am vazut-o in pantaloni, de tutu, care se prefectioneaza in arta dansului gen batuta sau chisatul usturoiului cum zice mama de tata ca danseaza.
Nu v-am povestit de cei doi domni mai in varsta care sunt pasnici cand stau separat, dar care atunci cand din cauze de aglomeratie stau impreuna sunt de neoprit in vorbarie:
accident pe 401, soferul iese de pa autostrada si o ia pe ocolite, deci calatorie prelungita. Or cei doi, dupa ce au trecut prin subiecte ca "vacante", "neveste", "copii", "job, asta a fost primul de fapt" au inceput sa faca barfa la adresa celor cunoscuti in greyhound. (cum de altfel fac si eu acum). Cu o zi, doua inainte, cei de pe traseul Guelph-Toronto au avut o cursa de cosmar:
minus 20 de grade afara, caldura in autobuz nu mergea, (si simti fiecare grad in minus intr-o ora si jumate de calatorie), aerul in frane nu era suficient si soferul avea probleme in a opri la timp, suspensiile erau varza si se simtea orice groapa sau bulgare de zapada pe sosea, si...cireasa de pe tort: cu vreo 5 km inainte de terminal, pe Lakeshore, soferul a tras autobuzul pe dreapta si...s-a dus la toaleta!
Cei doi domni erau pe burta de ras, mai ales ca cel ce povestea o imita pe doamna pe care o auzise in autobuz, cu voce pitzigaiata si indignata...
De vreo cateva saptamani incoace tot observ o anumita madmoazela, si nu v-am povestit pana acum ca n-am stiut de unde sa apuc problema! O intrece pe tuta, olimpic: zapada de 10 cm, ce-i drept ca nu pe trotuar, dar totusi, frig, minus20 la ...umbra, si madmoazela e in pantofi cu toc cui. Si pardesiu subtire. Si vanata de frig, de zici ca sufera de toate bolile de inima din Grey's Anatomy (care e o carte, dupa care a fost numit serialul, ceva in gen de biblie a studentului la medicina). Nu dati cu pietre, ca daca eu nu am nici o inclinatie spre estetic si ma imbrac ca eskimosii, asta nu inseamna ca nu pe apreciez pe domnitzele ocazionale calatoare spre Toronto cu cizmulitze cu toc cui, hainutze elegante si tot outfitul ca de pe revista...Nu, nici de cum. Da madmoazela are altceva: are parul f gras si rar e spalata pe cap, dar o chinuie amorul unor coafuri complicate cu sarmalutze in varful capului, clame obisnuite la vedere. Pantofi cu toc, fusta subtire, dres cam smotocit. Pai va zic ca o urmaresc de o vreme si nu stiu cum si cum sa povestesc...
Da are un aer de importanta mama mama, ai zice ca lucreaza in sfere inalte, da ceva imi zice ca nu. Stiti de cine imi aduce aminte? De Julia Roberts in Erin B, filmul care i-a adus un Oscar. Atunci cand se imbraca "mai decent" ca sa infrunte autoritatile. Da n-are nimic din frumusetea actritei mai sus mentionata...
Scriind mi-am adus aminte de o stire care a facut furori acum cateva saptamani, n-are nici o legatura cu ce am scris mai devreme, dar mi-a pop in my mind si uite ca acum zic aici:
o familie extinsa de arabi, 9 parca la numar, toti in afara de unul cetateni americani, calatoreau inauntru Statelor Unite si, in timp ce se imbarcau in avion au inceput sa faca comentarii unde e mai safe sa stai in avion. Una din femeile din grup, dotata cu val si salvari isi da cu parerea ca pe coada avionului scapi in caz de bomba explodata, dar altcineva din grup, imbracat tot traditional o contrazice ca nu, pe mijloc ar avea mai multe sanse. Normal ca ceilalti calatori au alertat the plane marshall, au fost escortati afara din avion, avionul a plecat fara ei, au fost anchetati de FBI, compania aeriana respectiva le-a returnat banii pe bilete cu specificatia ca nu ii vrea la bord...Tot ei revoltati la maxim, presa implicata, cica majoritatea cu studii superioare, medici....
Probabil ca o perioada nu am sa mai scriu, chiar daca subiecte am o gramada, dar trec printr-o pasa proasta si cuvintele curg greu, parca fara nici un sarm...
cand am sa revin am sa va povestesc de clovnii din spital (ultima pereche erau mortali: el, durduliu rau de tot, cu o casca veche de aviator pe cap, cu un tricou cu Toronto Maple Leafs, fusta de balerina (toutou?), dresuri albe, adidasi de baschet. Ea era tare dulcica, un sfert din partener, cu nas rosu, palarie caraghioasa)
poate am sa va povestesc si de masina, cred ca era un Jeep, pe care am vazut-o inainte de Craciun pe Gardiner Express si care avea un nas mare mare rosu in fata pe grilaj si cornitze de ren pe laterale...
sunt atat de multe de povestit...si totusi
Thursday, January 15, 2009
Alarma
Viata mea e una tare domestica. Rutina e legea de baza ce se aplica in cotidian: trezit la 5 si jumate, in autocar la 6 si 5, la servici cand da Domnu si traficul, inapoi cu autobuzul de 4 si 15, acasa cand da Domnul si traficul.
Acasa rutina nu ma paraseste, asa ca, odata ajunsa acasa fac inventarul locatarilor, apel si control fizic sub pretexul pupacelilor si imbratisarilor de intors acasa. Apoi repede intrebat de teste, teme si alte noutati, neaparat in ordinea asta. Cat ma schimb de hainele de servici, daca Victor e acasa ne punem la curent cu ce s-a intamplat peste zi, ce barfe a mai auzit, chit-chat.
Ajutam copil la teme, verificam, rupem, trimitem copil la scris din nou, corectat, reluat, refrazat, reformulat, la rasfoit carti si tot asa...
Incropesc ceva de cina, mai mult pentru baieti, iar eu, cu un strop de vin intr-un pahar, ma instalez in varful patului, cu telecomanda in cealalta mana, asta cel mai tarziu la 9pm.
Urmeaza trimisul copilului la dus, spalat pe dinti, citim ceva de seara, mai in engleza, mai in romana, depinde de starea copilului, pupacim, gadilam si trimitem copil la culcare. (Ilinca i-a adus in vara un morman de filme in romana, printre care si serialul Toate panzele sus. Dupa ce i-am luat un dvd portabil care sa citeasca si DVX, ne-am instalat intr-o duminica dupa amiaza in pat la el, la Andrei, si am inceput sa vizionam serialul. 5 min mai tarziu, copilu ma intreaba candid: mami, da nu au si captioning in engleza? What????!!!!)
e 9 si jumate, asa ca urmarim ce a mai ramas din vreun serial, cu speranta ca la 10 toata lumea doarme, inclusiv soarecii din garaj, care Victor se jura ca nu ii avem!
Aaaaaaaaaaa, odihna, mult ravnita odihna, perna e moale, de fapt nu conteaza ca in 5 min va sfarsi pe mocheta (dorm fara perna), plapuma calduroasa, televizorul se aude in fundal, ochii deja ruleaza un vis paradisiatic....si BIP, BIP, BIP
am sarit ca arsa din pat, a aparut si Victor de prin basement de unde urmarea vreunul din serialele lui preferate. Ne repezim cu prosoape, incercam sa facem aer curat, ne dam seama ca bipaie cea de CO2.
(Acum catva timp a murit familia unei politiste din cauza intoxicarii cu CO2. Se preconizeaza ca va fi in curand lege ca sa iti dotezi casa cu detector de monoxid de carbon. Ciprian zice ca legea deja e promulgata, da asta nu mai conteaza, ideea e ca e bine sa fie. Noi ne-am cam agitat la inceput, ca ce marca, ce tip, ce marime, ce culoare, dar apoi am constatat ca deja aveam in casa, si chiar top notch. Sa-i dea Dumnezeu sanatate polonezei, ca a dotat casa cu ce era mai bun pe piata la momentul respectiv! Si cand te gandesti ca noi nici nu am observat detaliile astea cand am facut oferta pentru casa)
revenind, deci deschide geamuri larg, in toata casa, minus 20 afara si droping, da ce mai conteaza, da-i cu frica inainte
BIP BIP BIP ce sa fie? apasa toate butoanele, scoate bateria (na ca ti-arat eu acum tie, cum ai sa mai bipai) BIP BIP BIP
si apoi liniste, 5 min, 10 min, 15 min de liniste
inchidem geamuri, stingem lumini fuga in pat
dupa inca alte 15 min BIP BIP BIP
ce mai vrei mai? ce nu-ti convine? lasa-ma sa dorm, maine ma trezesc la 5 si jumate!
iar jumate de ora de liniste....somn, dulce somn, vis, punta cana here I come, plaja...
BIP BIP BIP
sunam la Iulian, stiind ca o sa urmeze un dialog politicos dar in mintea lui si a intregii lui familii trecerea in revista a tuturor injuraturilor in ambele limbi folosite cotidian. Ne lamureste ca e bateria, ca trebuie sa o inlocuim, saracu...si el e tot asa de dimineata in picioare...ce sa ii faci?!
asa ca Victor se imbraca si se duce la Sobeys, thanks God ca e dechis 24 de ore, se intoarce cu o baterie de 9V
minus 20 de grade afara
pune bateria noua, e trecut demult de miezul noptii, peste cateva ore sunt din nou in picioare, ce conteaza, sunt in pat, e cald, e bine, e somnul ce pandeste, vis de vis, plaja paradisiaca, nisip alb....
BIP BIP BIP
mai, am eu auzenii? nu, zice Victor, acu a apucat-o pe aia din basement!!!!
sper ca ai luat baterie de rezerva...nu, nu am luat!
aaaaaaa, dupa 5 min, nu are nevoie de aia speciala, alea normale AA sunt necesare, le-am schimbat, gata la somn ca acu suna ceasul sa te trezesti
somn, cald, ochii pica de oboseala si visul meu vine, vine, si bip bip bip e in visul meu, nu scap de loc, Victor trage de mine, pui, tu nu auzi alarma la ceas?
Acasa rutina nu ma paraseste, asa ca, odata ajunsa acasa fac inventarul locatarilor, apel si control fizic sub pretexul pupacelilor si imbratisarilor de intors acasa. Apoi repede intrebat de teste, teme si alte noutati, neaparat in ordinea asta. Cat ma schimb de hainele de servici, daca Victor e acasa ne punem la curent cu ce s-a intamplat peste zi, ce barfe a mai auzit, chit-chat.
Ajutam copil la teme, verificam, rupem, trimitem copil la scris din nou, corectat, reluat, refrazat, reformulat, la rasfoit carti si tot asa...
Incropesc ceva de cina, mai mult pentru baieti, iar eu, cu un strop de vin intr-un pahar, ma instalez in varful patului, cu telecomanda in cealalta mana, asta cel mai tarziu la 9pm.
Urmeaza trimisul copilului la dus, spalat pe dinti, citim ceva de seara, mai in engleza, mai in romana, depinde de starea copilului, pupacim, gadilam si trimitem copil la culcare. (Ilinca i-a adus in vara un morman de filme in romana, printre care si serialul Toate panzele sus. Dupa ce i-am luat un dvd portabil care sa citeasca si DVX, ne-am instalat intr-o duminica dupa amiaza in pat la el, la Andrei, si am inceput sa vizionam serialul. 5 min mai tarziu, copilu ma intreaba candid: mami, da nu au si captioning in engleza? What????!!!!)
e 9 si jumate, asa ca urmarim ce a mai ramas din vreun serial, cu speranta ca la 10 toata lumea doarme, inclusiv soarecii din garaj, care Victor se jura ca nu ii avem!
Aaaaaaaaaaa, odihna, mult ravnita odihna, perna e moale, de fapt nu conteaza ca in 5 min va sfarsi pe mocheta (dorm fara perna), plapuma calduroasa, televizorul se aude in fundal, ochii deja ruleaza un vis paradisiatic....si BIP, BIP, BIP
am sarit ca arsa din pat, a aparut si Victor de prin basement de unde urmarea vreunul din serialele lui preferate. Ne repezim cu prosoape, incercam sa facem aer curat, ne dam seama ca bipaie cea de CO2.
(Acum catva timp a murit familia unei politiste din cauza intoxicarii cu CO2. Se preconizeaza ca va fi in curand lege ca sa iti dotezi casa cu detector de monoxid de carbon. Ciprian zice ca legea deja e promulgata, da asta nu mai conteaza, ideea e ca e bine sa fie. Noi ne-am cam agitat la inceput, ca ce marca, ce tip, ce marime, ce culoare, dar apoi am constatat ca deja aveam in casa, si chiar top notch. Sa-i dea Dumnezeu sanatate polonezei, ca a dotat casa cu ce era mai bun pe piata la momentul respectiv! Si cand te gandesti ca noi nici nu am observat detaliile astea cand am facut oferta pentru casa)
revenind, deci deschide geamuri larg, in toata casa, minus 20 afara si droping, da ce mai conteaza, da-i cu frica inainte
BIP BIP BIP ce sa fie? apasa toate butoanele, scoate bateria (na ca ti-arat eu acum tie, cum ai sa mai bipai) BIP BIP BIP
si apoi liniste, 5 min, 10 min, 15 min de liniste
inchidem geamuri, stingem lumini fuga in pat
dupa inca alte 15 min BIP BIP BIP
ce mai vrei mai? ce nu-ti convine? lasa-ma sa dorm, maine ma trezesc la 5 si jumate!
iar jumate de ora de liniste....somn, dulce somn, vis, punta cana here I come, plaja...
BIP BIP BIP
sunam la Iulian, stiind ca o sa urmeze un dialog politicos dar in mintea lui si a intregii lui familii trecerea in revista a tuturor injuraturilor in ambele limbi folosite cotidian. Ne lamureste ca e bateria, ca trebuie sa o inlocuim, saracu...si el e tot asa de dimineata in picioare...ce sa ii faci?!
asa ca Victor se imbraca si se duce la Sobeys, thanks God ca e dechis 24 de ore, se intoarce cu o baterie de 9V
minus 20 de grade afara
pune bateria noua, e trecut demult de miezul noptii, peste cateva ore sunt din nou in picioare, ce conteaza, sunt in pat, e cald, e bine, e somnul ce pandeste, vis de vis, plaja paradisiaca, nisip alb....
BIP BIP BIP
mai, am eu auzenii? nu, zice Victor, acu a apucat-o pe aia din basement!!!!
sper ca ai luat baterie de rezerva...nu, nu am luat!
aaaaaaa, dupa 5 min, nu are nevoie de aia speciala, alea normale AA sunt necesare, le-am schimbat, gata la somn ca acu suna ceasul sa te trezesti
somn, cald, ochii pica de oboseala si visul meu vine, vine, si bip bip bip e in visul meu, nu scap de loc, Victor trage de mine, pui, tu nu auzi alarma la ceas?
Monday, January 12, 2009
Al Plow-ida
Luni dimineata
Victor iese sa imi incalzeasca masina. Nu a nins peste noapte, asa ca pot pleca cu 5 min mai tarziu. Si atunci Al Plow-ida intra in actiune. Credeati ca e un singur terorist? NU! Am dovada clara ca sunt o organizatie bine pusa la punct, cu ramuri subversive actionand in toate cartierele orasului! Ma indreptam spre masina, si vad pe strada o namila, o aratare de masinarie ce seamana cu nimic din ce am vazut eu pana acum, pare desprinsa din desenele unui pusti de 3 ani. Si atunci realizez tragedia: masinaria are atasata o lama! si curata strada! Incep sa strig disperata la terorist sa se opreasca, sa ma lase sa ies de pe alee, sa ma duc in treburile mele! ti-ai gasit...ei, acum cum sa sun la director si sa o anunt ca eu inevitabil intarzii astazi, de vina fiind Al Plow-ida?
Duminica seara
Vine parintele cu Boboteaza. Ce bine! de cum a intrat i l-am aratat pe Victor si i-am zis: parinte, pe el festeleste-l cat poti de mult, ca are nevoie! Parintele zambind, m-a intrebat: dus sau baie :)
vorbim de una de alta, ninseara apare in discutie invitabil, musafirii ma compatimesc pentru comutul pana la Toronto, slava Domunului ca nu a mai nins azi si nici nu se anunta nimic pentru zilele urmatoare, doar la sfarsit de saptamana un ger de minus 20 minimum. Ei, noi sa fim sanatosi!
Duminica dimineata
Da, a nins toata noaptea. Asa ca gimnastica de dimineata nu se face in maieu si scurti in fata geamului deschis, ci echipati si imbracati la dat zapada de pe alee (planuisem o vizita la biserica, sa ne punem bine cu bosul cel mare, sa mai facem ceva networking, alea alea). Eu, ca orice alintata ce se respecta eram in varful patului cu ceaiul intr-o mana si telecomanda in cealalta, mai aruncand din cand in cand un ochi la baieti si corectidudinea cu care executau aruncarea de zapada.
Dupa o ora de munca asidua, masina era in clear. Operatiunea biserica putea incepe! A, da, teroristul trecuse dimineata, deci nici o supriza din partea lui!
Sambata seara
Victor baga de seama mormanul de zapada din spatele casei si cum a doua zi planuisem un bbq, se gandeste sa ia lopata si sa faca ceva exercitii. Nu mai daduse la zapada de miercuri cred!
Se echipeaza, sta cateva sec pe ganduri cu care lopata sa actioneze: cu cea noua, cu cea veche si cu experiente (de zici ca era de la human resources) si se avanta spre backyard. Ma striga sa il ajuta sa identifice urmele de zapada: sa fie iepurila sau veveritza aia hoata? si sa ii fac poze in zapada!
Apoi dezastru: realizeaza ca ninge, mai si ninge, ca in jumate de ora fesul ii era alb!
Victor iese sa imi incalzeasca masina. Nu a nins peste noapte, asa ca pot pleca cu 5 min mai tarziu. Si atunci Al Plow-ida intra in actiune. Credeati ca e un singur terorist? NU! Am dovada clara ca sunt o organizatie bine pusa la punct, cu ramuri subversive actionand in toate cartierele orasului! Ma indreptam spre masina, si vad pe strada o namila, o aratare de masinarie ce seamana cu nimic din ce am vazut eu pana acum, pare desprinsa din desenele unui pusti de 3 ani. Si atunci realizez tragedia: masinaria are atasata o lama! si curata strada! Incep sa strig disperata la terorist sa se opreasca, sa ma lase sa ies de pe alee, sa ma duc in treburile mele! ti-ai gasit...ei, acum cum sa sun la director si sa o anunt ca eu inevitabil intarzii astazi, de vina fiind Al Plow-ida?
Duminica seara
Vine parintele cu Boboteaza. Ce bine! de cum a intrat i l-am aratat pe Victor si i-am zis: parinte, pe el festeleste-l cat poti de mult, ca are nevoie! Parintele zambind, m-a intrebat: dus sau baie :)
vorbim de una de alta, ninseara apare in discutie invitabil, musafirii ma compatimesc pentru comutul pana la Toronto, slava Domunului ca nu a mai nins azi si nici nu se anunta nimic pentru zilele urmatoare, doar la sfarsit de saptamana un ger de minus 20 minimum. Ei, noi sa fim sanatosi!
Duminica dimineata
Da, a nins toata noaptea. Asa ca gimnastica de dimineata nu se face in maieu si scurti in fata geamului deschis, ci echipati si imbracati la dat zapada de pe alee (planuisem o vizita la biserica, sa ne punem bine cu bosul cel mare, sa mai facem ceva networking, alea alea). Eu, ca orice alintata ce se respecta eram in varful patului cu ceaiul intr-o mana si telecomanda in cealalta, mai aruncand din cand in cand un ochi la baieti si corectidudinea cu care executau aruncarea de zapada.
Dupa o ora de munca asidua, masina era in clear. Operatiunea biserica putea incepe! A, da, teroristul trecuse dimineata, deci nici o supriza din partea lui!
Sambata seara
Victor baga de seama mormanul de zapada din spatele casei si cum a doua zi planuisem un bbq, se gandeste sa ia lopata si sa faca ceva exercitii. Nu mai daduse la zapada de miercuri cred!
Se echipeaza, sta cateva sec pe ganduri cu care lopata sa actioneze: cu cea noua, cu cea veche si cu experiente (de zici ca era de la human resources) si se avanta spre backyard. Ma striga sa il ajuta sa identifice urmele de zapada: sa fie iepurila sau veveritza aia hoata? si sa ii fac poze in zapada!
Apoi dezastru: realizeaza ca ninge, mai si ninge, ca in jumate de ora fesul ii era alb!
Thursday, January 8, 2009
Dialog framantat
Atrag atentia asupra seriozitatii materialului ce urmeaza. In timpul conceperii, nici un gand nu a fost maltratat, pus in pericol sau ucis!
Stii ca eu l-am nascut pe Andrei dupa o eclampsie. Am fost in coma cateva ore: pur si simplu mi s-a stins lumina, nici o durere, cu toate ca Victor a fost tare ingrijorat ca sufar.
dupa episodul ala am fost convinsa ani de -a randul ca exista viata dupa, ca m-am simtit atat de bine atunci, nu stiu cum sa explic: m-am trezit cu un sentiment tare placut, cum ca sunt iubita si ocrotita, un sentiment de siguranta, pe care eu prin firea mea nenorocita tare greu il ating.
Atunci a fost apogeul, sa zic asa...
Apoi am facut operatie de fiere: ei, uite, nu-mi da pace ce s-a intamplat atunci. La fel de repede s-a "stins" lumina, dar m-am trezit cu sufletul gol, cu sentimetul ca e nimic acolo, nici rai, nici iad, nici iubire, nici nimic, si ca uite, al naibii, evreii au dreptate...
ma chinuie chestia asta, imi sta pe creier teribil
Rabdare... pentru ca nu am terminat: in tulburarea mea eterna, si fiind in librarie cu un gift card generos, imi cumpar o carte a lui alison dubois: asta e mediumul care a inspirat serialul Medium (serialul imi place, cu toate ca nu ma omor dupa Patricia Arquette - acrtita care o joaca pe Alison)
anyway, revenind: citesc cartea ei, binisor scrisa, si totusi nu ma convinge. Ea da zeci de exemple de "readings"= citiri facute diverselor persoane care vroiau sa contacteze pe cineva de pe lumea cealalta, mai mult are si marturiile acelor persoane, dar totusi eu nu sunt convinsa de after life
acum vine durerea mea, ca eu credeam in acest after life, ca acest afterlife imi ghida mie cumva existenta, ca asta ma tinea pe linia de plutire, ca asta ma tinea sa nu ma sinucid in momentele mele cele mai joase
acu, fara acest afterlife, eu ce ma fac?
of, am mari probleme cu ceea ce e scris, chiar si in biblie... e vorba de sentimentul meu ala de siguranta care a disparut. E ca si cum la circ, acrobat fiind, ai ramas dintr-o data fara plasa de siguranta. ( sentimentul de siguranta e de fapt credinta, e cel ma itare sentiment de siguranta)
da, de acord, dar credinta mea era alimentata si de acel sentiment trait de mine, nu scris de altii (in loc sa te bizui pe afterlife te bizui pe Dumnezeu si el iti va da mult mai multdecat ceea ce vei astepta)
pai tocmai, ca eu am crezut atunci ca Iisus m-a tinut in brate in coma aia
pai s-a rupt, ma intelegi? cred in Dumnezeu, in treime si tot ce tine de crestinism, dar de ce nu am avut acelasi sentiment si in timpul operatiei de fiere?
nu era misticism, era singurul lucru palpabil in credinta mea si revenind la frica, mie nu mi-a fost, convinsa ca si acum va fi la fel ca si cu eclamsia
poti doar sa traiesti? si atat? eu nu pot (normal, mai ai timp de altceva?) tu gandeste-te ca am o ora jumate dus si la fel intors de la servici in care meditez si doar traitul nu ma satisface,
sa zic asa traitul trebuie sa aiba si o calitate nu numai o cantitate si nu ma refer la calitatea materiala ca stii bine ce fel sunt, si banii nu sunt importanti pentru mine
Stii ca eu l-am nascut pe Andrei dupa o eclampsie. Am fost in coma cateva ore: pur si simplu mi s-a stins lumina, nici o durere, cu toate ca Victor a fost tare ingrijorat ca sufar.
dupa episodul ala am fost convinsa ani de -a randul ca exista viata dupa, ca m-am simtit atat de bine atunci, nu stiu cum sa explic: m-am trezit cu un sentiment tare placut, cum ca sunt iubita si ocrotita, un sentiment de siguranta, pe care eu prin firea mea nenorocita tare greu il ating.
Atunci a fost apogeul, sa zic asa...
Apoi am facut operatie de fiere: ei, uite, nu-mi da pace ce s-a intamplat atunci. La fel de repede s-a "stins" lumina, dar m-am trezit cu sufletul gol, cu sentimetul ca e nimic acolo, nici rai, nici iad, nici iubire, nici nimic, si ca uite, al naibii, evreii au dreptate...
ma chinuie chestia asta, imi sta pe creier teribil
Rabdare... pentru ca nu am terminat: in tulburarea mea eterna, si fiind in librarie cu un gift card generos, imi cumpar o carte a lui alison dubois: asta e mediumul care a inspirat serialul Medium (serialul imi place, cu toate ca nu ma omor dupa Patricia Arquette - acrtita care o joaca pe Alison)
anyway, revenind: citesc cartea ei, binisor scrisa, si totusi nu ma convinge. Ea da zeci de exemple de "readings"= citiri facute diverselor persoane care vroiau sa contacteze pe cineva de pe lumea cealalta, mai mult are si marturiile acelor persoane, dar totusi eu nu sunt convinsa de after life
acum vine durerea mea, ca eu credeam in acest after life, ca acest afterlife imi ghida mie cumva existenta, ca asta ma tinea pe linia de plutire, ca asta ma tinea sa nu ma sinucid in momentele mele cele mai joase
acu, fara acest afterlife, eu ce ma fac?
of, am mari probleme cu ceea ce e scris, chiar si in biblie... e vorba de sentimentul meu ala de siguranta care a disparut. E ca si cum la circ, acrobat fiind, ai ramas dintr-o data fara plasa de siguranta. ( sentimentul de siguranta e de fapt credinta, e cel ma itare sentiment de siguranta)
da, de acord, dar credinta mea era alimentata si de acel sentiment trait de mine, nu scris de altii (in loc sa te bizui pe afterlife te bizui pe Dumnezeu si el iti va da mult mai multdecat ceea ce vei astepta)
pai tocmai, ca eu am crezut atunci ca Iisus m-a tinut in brate in coma aia
pai s-a rupt, ma intelegi? cred in Dumnezeu, in treime si tot ce tine de crestinism, dar de ce nu am avut acelasi sentiment si in timpul operatiei de fiere?
nu era misticism, era singurul lucru palpabil in credinta mea si revenind la frica, mie nu mi-a fost, convinsa ca si acum va fi la fel ca si cu eclamsia
poti doar sa traiesti? si atat? eu nu pot (normal, mai ai timp de altceva?) tu gandeste-te ca am o ora jumate dus si la fel intors de la servici in care meditez si doar traitul nu ma satisface,
sa zic asa traitul trebuie sa aiba si o calitate nu numai o cantitate si nu ma refer la calitatea materiala ca stii bine ce fel sunt, si banii nu sunt importanti pentru mine
Teroristul de servici
E iarna in Canada! Iarna asa cum auzeam noi povesti in tara: cu zapezi, cu derdelus. Iarna de Canada vine cu ceva in plus: vine cu curatatul trotuarului si drive-way-ului.
Cum ninge, ai 24 de ore de la oprirea ninsorii sa cureti trotuarul. Altfel iei amenda.
Nu zici ca e iarna dupa aspectul trotuarului si a soselelor: curate, curate de adevaratelea! Mormanele albe de zapade din fata casei si de pe marginea drumurilor te trezesc la realitate. Si frigul: pe canalul de vreme auzi frecvent: minus 10, cu factor vant minus 20.
Cat am stat la bloc, nu ne-a durut capul. Superintendentul avea angajata o firma care venea constiincios si curata. Nenea S doar curata scarile exterioare.
De aia nici nu aveam idee ce implicatii are fiecare ninsoare, stiam ca gasim curatat si gata!
S-a schimbat situatia cand ne-am mutat la casa. Inainte de prima ninsoare am gandit ca ne trebuie o lopata. A durat mult pana V a ales-o pe cea mai cea: sa fie si pretul bun, sa fie si sturdy, sa fie si incapatoare si tot asa...Bine ca nu m-a intrebat daca am vreo preferinta la culoare, haha, ca asta i-ar fi pus capac. So, dupa 5 malluri batute si nenumarate bombaneli in fata varietatii de lopeti, a ales lopata castigatoare. Apoi s-a pus pe asteptat zapada...
Care a venit, mai repede decat credea el...
Si-a luat lopata noua si a curatat aleea si trotuarul incantat!
Si a venit si a doua ninsoare! Si-a luat lopata si a curatat aleea, dar...in timpul actiunii a avut timp sa cugete: ar avea nevoie de inca una, cu care sa lopateze odrasla, care pana atunci se distra cu lopatita mica de masina.
Zis si facut: a profitat de fiecare iesire la Canadian Tire, Home Hardware, Home Depot, Wal-Mart, Rona, Lowes, a cantarit toate variantele si...a asteptat ieftinirile de dupa Craciun!
Acum are si copilul lopata lui....
si tot ninge, si ninge
Se mai incalzeste...mai topeste din zapada, dar ninge iar si mormanele de zapada din fata casei dau senzatia nemuririi si deci traiului si peste vara...
Plictisitoare povestea mea despre iarna, nu?
Ar fi, daca nu ar intra in scena teroristul de servici!
Legea spune ca primaria curata strazile principale, strazile circulate de autobuze si strazile in panta! Cum nu am vrut casa in centru, nici casa pe o strada circulata, ne-am orientat spre o casa asezata mai la inaltime sa zic asa. Strada noastra e in panta, deci e curatata riguros de un nene. The plow guy!
El e teroristul! El sta la panda si curata strada, lasandu-ti in fata driveway-ului morman de zapada, exact cand ai terminat de curata si esti in garaj sa scoti masina sa pleci in treburile tale inofensive!
Nu conteaza cat de devreme te trezesti sa cureti zapada:
prima data era 5 dimineata, V a curatat aleea si masina mea, si doar cat s-a intors cu spatele sa imi dea un pupic de plecare, teroristul a si trecut, lasand o dara de zapada de 30 de cm. Noroc ca masinuta mea e 4x4, si am putut trece bariera alba!
alta data s-a intamplat la 8 si jumate, dupa ce a curatat aleea, s-a urcat in masina si a scos-o din garaj. Si, dezastru: The Plow guy trecuse si lasase o dara de jumate de metru!
Pe 24 decembrie ne-a luat 3 ore sa curatam aleea si muntele de zapada lasat de terorist!
Daca cineva are idei cum sa il "domesticim" pe terorist, suntem deschisi la sugestii!
PS: s-au raportat prezente ale teroristului si la alte case, prietenii se plang constant si probabil ca vom infiinta un comitet de criza!
Cum ninge, ai 24 de ore de la oprirea ninsorii sa cureti trotuarul. Altfel iei amenda.
Nu zici ca e iarna dupa aspectul trotuarului si a soselelor: curate, curate de adevaratelea! Mormanele albe de zapade din fata casei si de pe marginea drumurilor te trezesc la realitate. Si frigul: pe canalul de vreme auzi frecvent: minus 10, cu factor vant minus 20.
Cat am stat la bloc, nu ne-a durut capul. Superintendentul avea angajata o firma care venea constiincios si curata. Nenea S doar curata scarile exterioare.
De aia nici nu aveam idee ce implicatii are fiecare ninsoare, stiam ca gasim curatat si gata!
S-a schimbat situatia cand ne-am mutat la casa. Inainte de prima ninsoare am gandit ca ne trebuie o lopata. A durat mult pana V a ales-o pe cea mai cea: sa fie si pretul bun, sa fie si sturdy, sa fie si incapatoare si tot asa...Bine ca nu m-a intrebat daca am vreo preferinta la culoare, haha, ca asta i-ar fi pus capac. So, dupa 5 malluri batute si nenumarate bombaneli in fata varietatii de lopeti, a ales lopata castigatoare. Apoi s-a pus pe asteptat zapada...
Care a venit, mai repede decat credea el...
Si-a luat lopata noua si a curatat aleea si trotuarul incantat!
Si a venit si a doua ninsoare! Si-a luat lopata si a curatat aleea, dar...in timpul actiunii a avut timp sa cugete: ar avea nevoie de inca una, cu care sa lopateze odrasla, care pana atunci se distra cu lopatita mica de masina.
Zis si facut: a profitat de fiecare iesire la Canadian Tire, Home Hardware, Home Depot, Wal-Mart, Rona, Lowes, a cantarit toate variantele si...a asteptat ieftinirile de dupa Craciun!
Acum are si copilul lopata lui....
si tot ninge, si ninge
Se mai incalzeste...mai topeste din zapada, dar ninge iar si mormanele de zapada din fata casei dau senzatia nemuririi si deci traiului si peste vara...
Plictisitoare povestea mea despre iarna, nu?
Ar fi, daca nu ar intra in scena teroristul de servici!
Legea spune ca primaria curata strazile principale, strazile circulate de autobuze si strazile in panta! Cum nu am vrut casa in centru, nici casa pe o strada circulata, ne-am orientat spre o casa asezata mai la inaltime sa zic asa. Strada noastra e in panta, deci e curatata riguros de un nene. The plow guy!
El e teroristul! El sta la panda si curata strada, lasandu-ti in fata driveway-ului morman de zapada, exact cand ai terminat de curata si esti in garaj sa scoti masina sa pleci in treburile tale inofensive!
Nu conteaza cat de devreme te trezesti sa cureti zapada:
prima data era 5 dimineata, V a curatat aleea si masina mea, si doar cat s-a intors cu spatele sa imi dea un pupic de plecare, teroristul a si trecut, lasand o dara de zapada de 30 de cm. Noroc ca masinuta mea e 4x4, si am putut trece bariera alba!
alta data s-a intamplat la 8 si jumate, dupa ce a curatat aleea, s-a urcat in masina si a scos-o din garaj. Si, dezastru: The Plow guy trecuse si lasase o dara de jumate de metru!
Pe 24 decembrie ne-a luat 3 ore sa curatam aleea si muntele de zapada lasat de terorist!
Daca cineva are idei cum sa il "domesticim" pe terorist, suntem deschisi la sugestii!
PS: s-au raportat prezente ale teroristului si la alte case, prietenii se plang constant si probabil ca vom infiinta un comitet de criza!
Wednesday, January 7, 2009
ieri plecam ( a se citi alergam spre autobuz) spre casa.
Glen, colegu meu tine sa ma conduca, ca doar mergea aproximativ in aceeasi directie. Fine by me!
Numai ca atunci cand sa traversez strada, nu am pe unde, ca niste vidanjori blocasera intersectia. Asa ca ma avant viguros sa fac ceea ce se numeste jay walking ( adica sa traversez strada de aiurea).
La primul pas realizez ca e o mare greseala, mare, pentru ca 2 politisti calare pe biciclete (nu ca n-am vazut si de aia calare pe cai) se apropiau, si la vederea delincventului ( adica eu) incetiniseara. Ma saluta, eu intepenesc, vad deja cum o sa iau amenda, imi imaginez deja ce vaitaturi bocete pot sa trag sa ii impresionez.
Unul din cei doi descaleca, si intinde bratul, facandu-mi semn sa trec, celalat urmarea traficul in spatele meu...Eu am trecut, genunchii au tot tremurat, pana si in autocar, pana la iesirea din Toronto, mai bine de jumate de ora!Credeti ca mai am curaj sa trec strada aiurea?
Glen, colegu meu tine sa ma conduca, ca doar mergea aproximativ in aceeasi directie. Fine by me!
Numai ca atunci cand sa traversez strada, nu am pe unde, ca niste vidanjori blocasera intersectia. Asa ca ma avant viguros sa fac ceea ce se numeste jay walking ( adica sa traversez strada de aiurea).
La primul pas realizez ca e o mare greseala, mare, pentru ca 2 politisti calare pe biciclete (nu ca n-am vazut si de aia calare pe cai) se apropiau, si la vederea delincventului ( adica eu) incetiniseara. Ma saluta, eu intepenesc, vad deja cum o sa iau amenda, imi imaginez deja ce vaitaturi bocete pot sa trag sa ii impresionez.
Unul din cei doi descaleca, si intinde bratul, facandu-mi semn sa trec, celalat urmarea traficul in spatele meu...Eu am trecut, genunchii au tot tremurat, pana si in autocar, pana la iesirea din Toronto, mai bine de jumate de ora!Credeti ca mai am curaj sa trec strada aiurea?
pereche
tuta are pereche!
revin de pe frontul commuterilor:dimineata, zapada 10 cm, nu f frig, dar nici primavara nu mirosea in aer!
tuta imbracata lejer: cizme de cauciuc, dres de ala fin ca m-am chiorat 5 min discret la picioarele ei sa vad daca i se vede parul pe picioarecontinuam: fusta, plovar si vesta de fas!
Dar tuta nu e singura! Nuuuuuuuuuuuu, are urmasi demni tremuratori si dansatori in statia de la Greyhound!
Un pui de indian, slab ca un tar, imbracat fin: pantofi ultra eleganti, pantaloni fini de stofa, camasa si o geaca de stofa de aia de primavara. Daca tuta e confortabila in dezbracaciunea ei, cel negricios si cam firav nu, tremura si danseaza si cred ca multumeste toti zeilor cand Bob trage autocarul in statie!
cred ca nu trebuie sa va zic cate straturi de haine aveam eu pe mine
ieri a fost seara parintilor la viitorul liceu unde va merge Andrei.
Toate bune si frumoase, un discurs frumos, cu date concrete, fara ameteli in jurul bushului, un director care vorbeste clar si concis. Deschis la dialog, ca abia a spus: daca aveti intrebari, nu ezitati, ca am si ridicat mana si a inceput...dialogul! Victor ma mai tinea de mana din cand in cand, ca ...eu dadeam pe dinafara cu intrebarile (ei imaginati-va ce parere si-a facut omul ala, si o sa dea ochii cu plodu, care are contoar la gura)
Toate ca toate, pana sa ne arate scoala: holuri, holuri, si iar holuri, 9 la numar, ca salile de clasa erau inchise!Credeti ca m-am ambtinut?
deja Victor cauta alta alternativa pentru bietul copil!
revin de pe frontul commuterilor:dimineata, zapada 10 cm, nu f frig, dar nici primavara nu mirosea in aer!
tuta imbracata lejer: cizme de cauciuc, dres de ala fin ca m-am chiorat 5 min discret la picioarele ei sa vad daca i se vede parul pe picioarecontinuam: fusta, plovar si vesta de fas!
Dar tuta nu e singura! Nuuuuuuuuuuuu, are urmasi demni tremuratori si dansatori in statia de la Greyhound!
Un pui de indian, slab ca un tar, imbracat fin: pantofi ultra eleganti, pantaloni fini de stofa, camasa si o geaca de stofa de aia de primavara. Daca tuta e confortabila in dezbracaciunea ei, cel negricios si cam firav nu, tremura si danseaza si cred ca multumeste toti zeilor cand Bob trage autocarul in statie!
cred ca nu trebuie sa va zic cate straturi de haine aveam eu pe mine
ieri a fost seara parintilor la viitorul liceu unde va merge Andrei.
Toate bune si frumoase, un discurs frumos, cu date concrete, fara ameteli in jurul bushului, un director care vorbeste clar si concis. Deschis la dialog, ca abia a spus: daca aveti intrebari, nu ezitati, ca am si ridicat mana si a inceput...dialogul! Victor ma mai tinea de mana din cand in cand, ca ...eu dadeam pe dinafara cu intrebarile (ei imaginati-va ce parere si-a facut omul ala, si o sa dea ochii cu plodu, care are contoar la gura)
Toate ca toate, pana sa ne arate scoala: holuri, holuri, si iar holuri, 9 la numar, ca salile de clasa erau inchise!Credeti ca m-am ambtinut?
deja Victor cauta alta alternativa pentru bietul copil!
Subscribe to:
Posts (Atom)