Thursday, January 15, 2009

Alarma

Viata mea e una tare domestica. Rutina e legea de baza ce se aplica in cotidian: trezit la 5 si jumate, in autocar la 6 si 5, la servici cand da Domnu si traficul, inapoi cu autobuzul de 4 si 15, acasa cand da Domnul si traficul.
Acasa rutina nu ma paraseste, asa ca, odata ajunsa acasa fac inventarul locatarilor, apel si control fizic sub pretexul pupacelilor si imbratisarilor de intors acasa. Apoi repede intrebat de teste, teme si alte noutati, neaparat in ordinea asta. Cat ma schimb de hainele de servici, daca Victor e acasa ne punem la curent cu ce s-a intamplat peste zi, ce barfe a mai auzit, chit-chat.
Ajutam copil la teme, verificam, rupem, trimitem copil la scris din nou, corectat, reluat, refrazat, reformulat, la rasfoit carti si tot asa...
Incropesc ceva de cina, mai mult pentru baieti, iar eu, cu un strop de vin intr-un pahar, ma instalez in varful patului, cu telecomanda in cealalta mana, asta cel mai tarziu la 9pm.
Urmeaza trimisul copilului la dus, spalat pe dinti, citim ceva de seara, mai in engleza, mai in romana, depinde de starea copilului, pupacim, gadilam si trimitem copil la culcare. (Ilinca i-a adus in vara un morman de filme in romana, printre care si serialul Toate panzele sus. Dupa ce i-am luat un dvd portabil care sa citeasca si DVX, ne-am instalat intr-o duminica dupa amiaza in pat la el, la Andrei, si am inceput sa vizionam serialul. 5 min mai tarziu, copilu ma intreaba candid: mami, da nu au si captioning in engleza? What????!!!!)
e 9 si jumate, asa ca urmarim ce a mai ramas din vreun serial, cu speranta ca la 10 toata lumea doarme, inclusiv soarecii din garaj, care Victor se jura ca nu ii avem!
Aaaaaaaaaaa, odihna, mult ravnita odihna, perna e moale, de fapt nu conteaza ca in 5 min va sfarsi pe mocheta (dorm fara perna), plapuma calduroasa, televizorul se aude in fundal, ochii deja ruleaza un vis paradisiatic....si BIP, BIP, BIP
am sarit ca arsa din pat, a aparut si Victor de prin basement de unde urmarea vreunul din serialele lui preferate. Ne repezim cu prosoape, incercam sa facem aer curat, ne dam seama ca bipaie cea de CO2.
(Acum catva timp a murit familia unei politiste din cauza intoxicarii cu CO2. Se preconizeaza ca va fi in curand lege ca sa iti dotezi casa cu detector de monoxid de carbon. Ciprian zice ca legea deja e promulgata, da asta nu mai conteaza, ideea e ca e bine sa fie. Noi ne-am cam agitat la inceput, ca ce marca, ce tip, ce marime, ce culoare, dar apoi am constatat ca deja aveam in casa, si chiar top notch. Sa-i dea Dumnezeu sanatate polonezei, ca a dotat casa cu ce era mai bun pe piata la momentul respectiv! Si cand te gandesti ca noi nici nu am observat detaliile astea cand am facut oferta pentru casa)

revenind, deci deschide geamuri larg, in toata casa, minus 20 afara si droping, da ce mai conteaza, da-i cu frica inainte
BIP BIP BIP ce sa fie? apasa toate butoanele, scoate bateria (na ca ti-arat eu acum tie, cum ai sa mai bipai) BIP BIP BIP
si apoi liniste, 5 min, 10 min, 15 min de liniste
inchidem geamuri, stingem lumini fuga in pat
dupa inca alte 15 min BIP BIP BIP
ce mai vrei mai? ce nu-ti convine? lasa-ma sa dorm, maine ma trezesc la 5 si jumate!
iar jumate de ora de liniste....somn, dulce somn, vis, punta cana here I come, plaja...
BIP BIP BIP
sunam la Iulian, stiind ca o sa urmeze un dialog politicos dar in mintea lui si a intregii lui familii trecerea in revista a tuturor injuraturilor in ambele limbi folosite cotidian. Ne lamureste ca e bateria, ca trebuie sa o inlocuim, saracu...si el e tot asa de dimineata in picioare...ce sa ii faci?!
asa ca Victor se imbraca si se duce la Sobeys, thanks God ca e dechis 24 de ore, se intoarce cu o baterie de 9V
minus 20 de grade afara
pune bateria noua, e trecut demult de miezul noptii, peste cateva ore sunt din nou in picioare, ce conteaza, sunt in pat, e cald, e bine, e somnul ce pandeste, vis de vis, plaja paradisiaca, nisip alb....
BIP BIP BIP
mai, am eu auzenii? nu, zice Victor, acu a apucat-o pe aia din basement!!!!
sper ca ai luat baterie de rezerva...nu, nu am luat!
aaaaaaa, dupa 5 min, nu are nevoie de aia speciala, alea normale AA sunt necesare, le-am schimbat, gata la somn ca acu suna ceasul sa te trezesti

somn, cald, ochii pica de oboseala si visul meu vine, vine, si bip bip bip e in visul meu, nu scap de loc, Victor trage de mine, pui, tu nu auzi alarma la ceas?

2 comments:

  1. oh, ce cosmar!....cred ca azi sunteti chiauni de somn...odihna multa si placuta week-end-ul asta! si, vedeti?, si rutina e buna la ceva, macar exclude bipaieli nepoftite!
    p.s. citesc cu interes tot ce scrii, imi place stilul, imi plac povestile tale. sanatate multa!
    giliola

    ReplyDelete