Al Plow-ida

Luni dimineata
Victor iese sa imi incalzeasca masina. Nu a nins peste noapte, asa ca pot pleca cu 5 min mai tarziu. Si atunci Al Plow-ida intra in actiune. Credeati ca e un singur terorist? NU! Am dovada clara ca sunt o organizatie bine pusa la punct, cu ramuri subversive actionand in toate cartierele orasului! Ma indreptam spre masina, si vad pe strada o namila, o aratare de masinarie ce seamana cu nimic din ce am vazut eu pana acum, pare desprinsa din desenele unui pusti de 3 ani. Si atunci realizez tragedia: masinaria are atasata o lama! si curata strada! Incep sa strig disperata la terorist sa se opreasca, sa ma lase sa ies de pe alee, sa ma duc in treburile mele! ti-ai gasit...ei, acum cum sa sun la director si sa o anunt ca eu inevitabil intarzii astazi, de vina fiind Al Plow-ida?

Duminica seara
Vine parintele cu Boboteaza. Ce bine! de cum a intrat i l-am aratat pe Victor si i-am zis: parinte, pe el festeleste-l cat poti de mult, ca are nevoie! Parintele zambind, m-a intrebat: dus sau baie :)
vorbim de una de alta, ninseara apare in discutie invitabil, musafirii ma compatimesc pentru comutul pana la Toronto, slava Domunului ca nu a mai nins azi si nici nu se anunta nimic pentru zilele urmatoare, doar la sfarsit de saptamana un ger de minus 20 minimum. Ei, noi sa fim sanatosi!

Duminica dimineata
Da, a nins toata noaptea. Asa ca gimnastica de dimineata nu se face in maieu si scurti in fata geamului deschis, ci echipati si imbracati la dat zapada de pe alee (planuisem o vizita la biserica, sa ne punem bine cu bosul cel mare, sa mai facem ceva networking, alea alea). Eu, ca orice alintata ce se respecta eram in varful patului cu ceaiul intr-o mana si telecomanda in cealalta, mai aruncand din cand in cand un ochi la baieti si corectidudinea cu care executau aruncarea de zapada.
Dupa o ora de munca asidua, masina era in clear. Operatiunea biserica putea incepe! A, da, teroristul trecuse dimineata, deci nici o supriza din partea lui!

Sambata seara
Victor baga de seama mormanul de zapada din spatele casei si cum a doua zi planuisem un bbq, se gandeste sa ia lopata si sa faca ceva exercitii. Nu mai daduse la zapada de miercuri cred!
Se echipeaza, sta cateva sec pe ganduri cu care lopata sa actioneze: cu cea noua, cu cea veche si cu experiente (de zici ca era de la human resources) si se avanta spre backyard. Ma striga sa il ajuta sa identifice urmele de zapada: sa fie iepurila sau veveritza aia hoata? si sa ii fac poze in zapada!
Apoi dezastru: realizeaza ca ninge, mai si ninge, ca in jumate de ora fesul ii era alb!