Dialog framantat

Atrag atentia asupra seriozitatii materialului ce urmeaza. In timpul conceperii, nici un gand nu a fost maltratat, pus in pericol sau ucis!

Stii ca eu l-am nascut pe Andrei dupa o eclampsie. Am fost in coma cateva ore: pur si simplu mi s-a stins lumina, nici o durere, cu toate ca Victor a fost tare ingrijorat ca sufar.

dupa episodul ala am fost convinsa ani de -a randul ca exista viata dupa, ca m-am simtit atat de bine atunci, nu stiu cum sa explic: m-am trezit cu un sentiment tare placut, cum ca sunt iubita si ocrotita, un sentiment de siguranta, pe care eu prin firea mea nenorocita tare greu il ating.
Atunci a fost apogeul, sa zic asa...
Apoi am facut operatie de fiere: ei, uite, nu-mi da pace ce s-a intamplat atunci. La fel de repede s-a "stins" lumina, dar m-am trezit cu sufletul gol, cu sentimetul ca e nimic acolo, nici rai, nici iad, nici iubire, nici nimic, si ca uite, al naibii, evreii au dreptate...
ma chinuie chestia asta, imi sta pe creier teribil
Rabdare... pentru ca nu am terminat: in tulburarea mea eterna, si fiind in librarie cu un gift card generos, imi cumpar o carte a lui alison dubois: asta e mediumul care a inspirat serialul Medium (serialul imi place, cu toate ca nu ma omor dupa Patricia Arquette - acrtita care o joaca pe Alison)
anyway, revenind: citesc cartea ei, binisor scrisa, si totusi nu ma convinge. Ea da zeci de exemple de "readings"= citiri facute diverselor persoane care vroiau sa contacteze pe cineva de pe lumea cealalta, mai mult are si marturiile acelor persoane, dar totusi eu nu sunt convinsa de after life

acum vine durerea mea, ca eu credeam in acest after life, ca acest afterlife imi ghida mie cumva existenta, ca asta ma tinea pe linia de plutire, ca asta ma tinea sa nu ma sinucid in momentele mele cele mai joase
acu, fara acest afterlife, eu ce ma fac?
of, am mari probleme cu ceea ce e scris, chiar si in biblie... e vorba de sentimentul meu ala de siguranta care a disparut. E ca si cum la circ, acrobat fiind, ai ramas dintr-o data fara plasa de siguranta. ( sentimentul de siguranta e de fapt credinta, e cel ma itare sentiment de siguranta)

da, de acord, dar credinta mea era alimentata si de acel sentiment trait de mine, nu scris de altii (in loc sa te bizui pe afterlife te bizui pe Dumnezeu si el iti va da mult mai multdecat ceea ce vei astepta)
pai tocmai, ca eu am crezut atunci ca Iisus m-a tinut in brate in coma aia
pai s-a rupt, ma intelegi? cred in Dumnezeu, in treime si tot ce tine de crestinism, dar de ce nu am avut acelasi sentiment si in timpul operatiei de fiere?
nu era misticism, era singurul lucru palpabil in credinta mea si revenind la frica, mie nu mi-a fost, convinsa ca si acum va fi la fel ca si cu eclamsia

poti doar sa traiesti? si atat? eu nu pot (normal, mai ai timp de altceva?) tu gandeste-te ca am o ora jumate dus si la fel intors de la servici in care meditez si doar traitul nu ma satisface,
sa zic asa traitul trebuie sa aiba si o calitate nu numai o cantitate si nu ma refer la calitatea materiala ca stii bine ce fel sunt, si banii nu sunt importanti pentru mine