Incerc sa scriu despre viata mea ciudata de om care in fiecare dimineata la 6:05 se urca in busul de Toronto.
Aceeasi trupa de ciudati in fieacare dimineata asteapta autobuzul de la 6:00, cu mici variatiuni. Sunt oameni scuturati, (busul opreste numai in downtown), oameni care ca si mine vor sa munceasca in Toronto, sa profite de salariile de aici, dar sa traiasca "la tara" in liniste, spatiu si pace.
Soferii se schimba rar, incepi sa le cunosti obiceiurile, punctualitatea. Unii sunt mai agresivi in sofat (astia imi plac) altii sunt ca si turistii, cedeaza trecere la tot ce misca, parca admira peisajul...
Prima ciudatenie: o doamna cam plinutza, inalta, care la minus 10 grade e in adidasi si fusta, fara sosete, dres, nimiv, cu o jantilica pe ea de primavara....eu nu am spatiu sa descriu cate am pe mine si tot dardaii
A, si pentru ca e cel mai aglomerat, trebuie sa stam la rand, ca e posibil sa fie nevoie de al doilea autobuz, ceea ce e o mare pacoste, pentru ca afara sunt deja cu minus 2 digits
revin
