So Andrei a impuscat un 68 la mate. Asta dupa ce a avut timp berechet de invatat, dar se pare ca nu a folosit timpul asta pentru invatat.
Cum am aflat? Profa de mate ne trimite email cu rezultate la fiecare final de capitol. Eu am replied cu nedumerire ca habar n-am! Asa ca profa s-a executat imediat si mi-a trimis rezultatul.
Stia de o saptamana ca are test, a avut materialele acasa... mai mult, mi-a zis ca I-a placut materia.
Hm...
joi nu s-a dus la scoala, ca au fost teste nationale, pe care el le-a dat deja.
vinery nu s-a dus la scoala din cauza vremii...
sambata
duminica
luni
marti testul
ieri rezultatele
azi emailul...
ieri a iesit cu mine la alergat
luni la fel, ba a avut timp si de urmarit serialul lui favorit, Castle.
hmmmmm
ce e de facut?
morala? nu ii vad rostul, stie de ce trebuie sa invete. Nu e tipul de copil care are nevoie de morala
pedepsit? hm, nu cred in pedepse, pentru ca nu cred ca pedeapsa aia ii va indrepta nota.
consecinte? daaaaaaaa
maine e acasa, ca au PD day. Planuieste sa faca clatite. Nu clatitelor pana nu indreapta nota. Si un email sa imi explice de ce nu ne-a spus.
ma gandeam sa nu il mai iau cu mine cand alerg. Nu e o solutie pentru ca doar asa mai face ceva miscare, si sigur in timpul ala nu e cu ochii in calculator ori la tv.
cred ca subit am sa petrec mult mai mult timp la el in camera
si gradina are nevoie de muuuuuulta munca, so am gradinar gratis weekendul/zilele astea...
voi ce ziceti? ce ati face in locul meu?
Thursday, April 18, 2013
Tuesday, April 16, 2013
Boston
Sunt furioasa!
sunt in stare de shok!
sunt neputincioasa
sunt uimita
sunt furioasa
sunt trista
asta e lumea in care traim?
nu mai e nimic care sa ne opreasca?
rau de dragul raului?
sper sa il prinda pe cel ce a pus la cale asa o grozavie!
sper sa zaca in inchisoare pentru tot restul vietii lui.
Nu, nu sunt pentru pedeapsa capital. E prea repede, e prea usor, e prea ...
nu, inchisoarea pe viata, fara posibilitate de eliberare conditionata. Sa zaca acolo, in solitudine maxima, fara contact uman, fara o vorba, fara o atingere, privire, fara drepturi!
am alergat 5km. A fost fun. Am fost incurajata de atat de multi oameni, de necunoscuti, care citeau numele pe bib si strigau incurajari!
am alergat jumatate de marathon. 21.1km. La sfarsit am zis ca imi dau duhul dar senzatia e atat de speciala, oamenii aia veniti cu miile sa te incurajeze. Familia si prietenii care sunt alaturi de tine, care te privesc cu admiratie...
La ritmul meu au fost 2 ore si un pic de alergat.
Tu cu gandurile tale,
cu motivatia ta,
cu strategia ta,
cu oboseala,
cu nervii,
cu plictiseala,
cu vocile din mintea ta...
tu cu tine,
atat...
trupul nu mai e acolo, decat daca incepe sa dea rateuri (mie mi s-a blocat un genunchi pe la km 19)
nu simti oboseala
ii vezi pe ceilalti cum te incurajeaza
cum te depasesc
cum iti intend un pahar cu apa ori suc
cum iti ofera un energizant
copii
tineri
batrani
necunoscuti
Iris a venit si m-a incurajat. A lasat totul, post call si a iesit pe strada si a inceput sa strige si sa faca galagie cand m-a vazut. Mi-a dat aripi
pancardele sunt unele funny. Altele te fac sa te simti atat de mandru ca esti de partea aia a marathonului.
nu pot sa cred ca o minte bolnava, bolnava, a putut sa manjeasca cu violenta un eveniment atat de pasnic, atat de uman. Nu pot sa cred!
Sa zaca, sa putrezeasca in inchisoare pentru toata viata!
Imi pare rau Boston!
imi pare rau pentru mine, ca desi duminica ma gandeam sa mai alerg inca o data jumate de marathon la cursa de la Toronto, acum nu mai sunt atat de sigura
sunt in stare de shok!
sunt neputincioasa
sunt uimita
sunt furioasa
sunt trista
asta e lumea in care traim?
nu mai e nimic care sa ne opreasca?
rau de dragul raului?
sper sa il prinda pe cel ce a pus la cale asa o grozavie!
sper sa zaca in inchisoare pentru tot restul vietii lui.
Nu, nu sunt pentru pedeapsa capital. E prea repede, e prea usor, e prea ...
nu, inchisoarea pe viata, fara posibilitate de eliberare conditionata. Sa zaca acolo, in solitudine maxima, fara contact uman, fara o vorba, fara o atingere, privire, fara drepturi!
am alergat 5km. A fost fun. Am fost incurajata de atat de multi oameni, de necunoscuti, care citeau numele pe bib si strigau incurajari!
am alergat jumatate de marathon. 21.1km. La sfarsit am zis ca imi dau duhul dar senzatia e atat de speciala, oamenii aia veniti cu miile sa te incurajeze. Familia si prietenii care sunt alaturi de tine, care te privesc cu admiratie...
La ritmul meu au fost 2 ore si un pic de alergat.
Tu cu gandurile tale,
cu motivatia ta,
cu strategia ta,
cu oboseala,
cu nervii,
cu plictiseala,
cu vocile din mintea ta...
tu cu tine,
atat...
trupul nu mai e acolo, decat daca incepe sa dea rateuri (mie mi s-a blocat un genunchi pe la km 19)
nu simti oboseala
ii vezi pe ceilalti cum te incurajeaza
cum te depasesc
cum iti intend un pahar cu apa ori suc
cum iti ofera un energizant
copii
tineri
batrani
necunoscuti
Iris a venit si m-a incurajat. A lasat totul, post call si a iesit pe strada si a inceput sa strige si sa faca galagie cand m-a vazut. Mi-a dat aripi
pancardele sunt unele funny. Altele te fac sa te simti atat de mandru ca esti de partea aia a marathonului.
nu pot sa cred ca o minte bolnava, bolnava, a putut sa manjeasca cu violenta un eveniment atat de pasnic, atat de uman. Nu pot sa cred!
Sa zaca, sa putrezeasca in inchisoare pentru toata viata!
Imi pare rau Boston!
imi pare rau pentru mine, ca desi duminica ma gandeam sa mai alerg inca o data jumate de marathon la cursa de la Toronto, acum nu mai sunt atat de sigura
Wednesday, April 10, 2013
Ploua
Ploua bacovian!
ploua matze si catzei cum zic astia pe aici, ploua cu ciuda, ploua in draci, ploua cu dusmanie!
sa ploua, da cand am eu umbrella! ori am de unde sa cumpar!
si n-am azi, n-am umbrella si n-am de unde cumpara! ah, ce duc dorul SK cu magazinele lui...
nu-I bai, ploua si in sufletul meu, asa ca...las sa ploua, am senzatia ca ma va ploua si pe dinauntru...
umbrella mea e in masina, in parcare, in K. nu-I de folos in Toronto...cu mai bine de 1km pana la statia de autobus...
ploua,
ploua
ploua
ploua matze si catzei cum zic astia pe aici, ploua cu ciuda, ploua in draci, ploua cu dusmanie!
sa ploua, da cand am eu umbrella! ori am de unde sa cumpar!
si n-am azi, n-am umbrella si n-am de unde cumpara! ah, ce duc dorul SK cu magazinele lui...
nu-I bai, ploua si in sufletul meu, asa ca...las sa ploua, am senzatia ca ma va ploua si pe dinauntru...
umbrella mea e in masina, in parcare, in K. nu-I de folos in Toronto...cu mai bine de 1km pana la statia de autobus...
ploua,
ploua
ploua
Friday, April 5, 2013
sedinta cu parintii
de data asta nu a uitat sa ne zica, si nici noi sa ne ducem!
mama ce am mai urat sedintele cu parintii, copil fiind. Luam bataie inevitabil dupa, indifferent de note, ori purtare, nu conta. Daca totul profesorului era mai indifferent la numele meu, sigur am facut ceva rau!
apoi am urat sedintele cu parintii fiind in fata parintilor. din toate motivele posibile le-am urat. Ba ca ceri bani, ba ca dai vesti nu tocmai placute, etc...
imi place sistemul de aici: numai tu, parinte, cu teacherul fata in fata. Atat. La clasele primare ai 15 min, la liceu ai 5 min...
toate sedintele sunt in acelasi timp, toti profesorii sunt in acelasi timp la sedinta, au masa lor, cu numele lor, cu o prajiturica si un pahar de apa (pentru ei, dar poti fi servit si tu ca parinte daca vrei)
Andrei mi-a trimis email cu numele profesorilor, si m-am dus direct de la service. Prima a fost profa de mate. Andrei e un elev exemplar. E serios, teme facute, ii face placere sa fie in clasa, la ore, pune intrebari, e politicos, ar fi atat de bine sa am mai multi elevi ca el.
sigur vorbim de Andrei? scot iphonul si arat poza. Dada, cum nu, si media pana acum e 83 (medie buna, un pic peste media clasei.
si continua cu exemple cand Andrei a facut si a dres.
Zic: trebuie sa imi dati si mie ceva munitie pentru cand pruncul nu are chef de invatat.
Pai nu am nimic de rau de zis, si acum inteleg de ce Andrei a venit azi si mi-a zis: puteti sa imi faceti o favoare? mama munceste mult, are grija de mine, she is the best, puteti sa ii spuneti si ceva de bine de mine?
ok
arunc un ochi pe lista data de liceu, si gasesc profesorul de law.
tinerel, dam mana, apare si Victor (care venea de acasa, nu de la Toronto)
Incepe sa ne zica ca Andrei e un copil f bun, media e in top pana acum, e 89, si ca Andrei gets it!
ca e greu si pentru native sa inteleaga legile, principiile fundamentale, si ca el crede ca Andrei are un viitor in domeniul asta. Nu ca avocat, dar sunt atatea alte optiuni...
Il vad pe victor ca isi scoate telefonul si ii arata profesorului, care e deja nedumerit, o poza cu Andrei. DA, asta e Andrei...
urmatorul la rand: photography
gasim proful care incepe sa ciripeasca: Andrei e un elev tare bun, care face si drege...
M-am enervate, nene, vorbim de Andrei, care uraste cursu lu matale, ca in loc de aparate foto si programe pe calculator, el tre sa faca compozitii artistice, sa se joace cu lumina, forme etc. CA e un curs de arta, nu de point and shot!
Omu incepe sa rada. da da, asta e Andrei, si credeti-ma ca sunt in asentimentul lui ,ca si eu cred la fel, dar nu am ce face, am jumate de clasa care vor arta.
Ca Andrei a venit si a zis: cred ca pic cursul asta... si l-am linistit, are pana acum media de 80, si ca e un elev care se straduieste, care e o placere sa il ai in clasa...
mergem sa cautam un career counselor, si sa discutam de aplicatia la facultate. In drum spre masa lu nenea asta ne abordeaza profa de la resource room. Si ne povesteste ca o ia plansul la gandul ca Andrei termina in curand liceul (tanti, mai ai la anu un semestru cu el), si ca atunci cand au facut greva, nu s-au indurate sa il dea afara, dar au trebuit sa faca asta, si el a stat la usa bibliotecii si si-a facut temele, jos, si ca au gasit ele o cale sa aiba grija de el...
Zic, nu aveti vreun job pentru el? ca asta pare ca seaman cu tatsu, eternul student...
Cam asta fu sedinta cu parintii! am plecat cam dezorientati, ne-am uitat la alte mese, profesorii explicau, ziceau, amenintau, dadeau din maini, cereau mai multa implicare... noi, nimic!
Am venit acasa si pruncul nu a dat doi bani, ne-a intrebat relaxat daca am avut fun ...
mama ce am mai urat sedintele cu parintii, copil fiind. Luam bataie inevitabil dupa, indifferent de note, ori purtare, nu conta. Daca totul profesorului era mai indifferent la numele meu, sigur am facut ceva rau!
apoi am urat sedintele cu parintii fiind in fata parintilor. din toate motivele posibile le-am urat. Ba ca ceri bani, ba ca dai vesti nu tocmai placute, etc...
imi place sistemul de aici: numai tu, parinte, cu teacherul fata in fata. Atat. La clasele primare ai 15 min, la liceu ai 5 min...
toate sedintele sunt in acelasi timp, toti profesorii sunt in acelasi timp la sedinta, au masa lor, cu numele lor, cu o prajiturica si un pahar de apa (pentru ei, dar poti fi servit si tu ca parinte daca vrei)
Andrei mi-a trimis email cu numele profesorilor, si m-am dus direct de la service. Prima a fost profa de mate. Andrei e un elev exemplar. E serios, teme facute, ii face placere sa fie in clasa, la ore, pune intrebari, e politicos, ar fi atat de bine sa am mai multi elevi ca el.
sigur vorbim de Andrei? scot iphonul si arat poza. Dada, cum nu, si media pana acum e 83 (medie buna, un pic peste media clasei.
si continua cu exemple cand Andrei a facut si a dres.
Zic: trebuie sa imi dati si mie ceva munitie pentru cand pruncul nu are chef de invatat.
Pai nu am nimic de rau de zis, si acum inteleg de ce Andrei a venit azi si mi-a zis: puteti sa imi faceti o favoare? mama munceste mult, are grija de mine, she is the best, puteti sa ii spuneti si ceva de bine de mine?
ok
arunc un ochi pe lista data de liceu, si gasesc profesorul de law.
tinerel, dam mana, apare si Victor (care venea de acasa, nu de la Toronto)
Incepe sa ne zica ca Andrei e un copil f bun, media e in top pana acum, e 89, si ca Andrei gets it!
ca e greu si pentru native sa inteleaga legile, principiile fundamentale, si ca el crede ca Andrei are un viitor in domeniul asta. Nu ca avocat, dar sunt atatea alte optiuni...
Il vad pe victor ca isi scoate telefonul si ii arata profesorului, care e deja nedumerit, o poza cu Andrei. DA, asta e Andrei...
urmatorul la rand: photography
gasim proful care incepe sa ciripeasca: Andrei e un elev tare bun, care face si drege...
M-am enervate, nene, vorbim de Andrei, care uraste cursu lu matale, ca in loc de aparate foto si programe pe calculator, el tre sa faca compozitii artistice, sa se joace cu lumina, forme etc. CA e un curs de arta, nu de point and shot!
Omu incepe sa rada. da da, asta e Andrei, si credeti-ma ca sunt in asentimentul lui ,ca si eu cred la fel, dar nu am ce face, am jumate de clasa care vor arta.
Ca Andrei a venit si a zis: cred ca pic cursul asta... si l-am linistit, are pana acum media de 80, si ca e un elev care se straduieste, care e o placere sa il ai in clasa...
mergem sa cautam un career counselor, si sa discutam de aplicatia la facultate. In drum spre masa lu nenea asta ne abordeaza profa de la resource room. Si ne povesteste ca o ia plansul la gandul ca Andrei termina in curand liceul (tanti, mai ai la anu un semestru cu el), si ca atunci cand au facut greva, nu s-au indurate sa il dea afara, dar au trebuit sa faca asta, si el a stat la usa bibliotecii si si-a facut temele, jos, si ca au gasit ele o cale sa aiba grija de el...
Zic, nu aveti vreun job pentru el? ca asta pare ca seaman cu tatsu, eternul student...
Cam asta fu sedinta cu parintii! am plecat cam dezorientati, ne-am uitat la alte mese, profesorii explicau, ziceau, amenintau, dadeau din maini, cereau mai multa implicare... noi, nimic!
Am venit acasa si pruncul nu a dat doi bani, ne-a intrebat relaxat daca am avut fun ...
Monday, April 1, 2013
Iesire din hibernare
Imi pierdusem orice speranta!
exact cand aveam de gand sa ma duc la sala de gym sa imi fac abonament, vremea s-a incalzit (temporar zic azi) si am putut sa ies la alergat.
Am iesit sambata dupa ora 3 cand termometru indica cu nerusinare 10 grade. Abia am putut alerga 4.3 km. abia! Mi-am dat sufletul, am zis ca nu e adevarat ce mi se intampla! De ciuda am plans in drum spre casa, tragandu-mi sufletul. Nu am avut fuel, nu energie, pur si simplu am tras de mine! Insa mi-am adus aminte cat de importanta alimentatia.
Am iesit duminica la 12, cand bura usor, si erau undeva la 8 grade. Am reusit un 6.3km, abia dupa 5km a inceput sa imi placa, dar nu a mai fost asa de monstrous ca in ziua precedenta. Plus ca am mancat ce trebuie inainte de alergare, si parca nu am mai alergat cu motorul fara fuel.
Ca intotdeauna, Andrei ma supravegheaza, face poze, are haina groasa pentru mine.
Insa ieri a ajuns prea tarziu la punctul de intalnire. Cum nu era de gasit, am plecat spre casa, cu inima ca un purice ca raceala scrie pe mine! Eram fleoasca!
Sun si intreb pe Victor de Andrei. Imi spune ca e plecat de acasa. OK.
Ajung acasa si casa inchisa, nimeni acasa. Istetul de Victor a decis sa vina si el dupa mine, cu masina, cu toate ca habar n-are care e traseul, care e scurtatura spre casa (neaccesibila masinii).
Ma temeam de raceala? Acu am toate sansele sa o iau din plan.
M-am asezat pe bancuta si am inceput sa meditez. Musai sa fac niste schimbari in viitor.
Am facut un dus fierbinte, luat pastille, mancat de pranz. Am fost la film, eu la The Croods, Andrei si tatsu la Olympus has fallen.
Al meu film usurel, al lor extreme si inutil de singeros.
Azi am o febra musculara crunta! abia ma misc, n-am patit asa ceva nici dupa 22 km!
Vremea e iar polara, minus 8. Dar la weekend iar de incalzeste, asa ca...ies iar din hibernare!
exact cand aveam de gand sa ma duc la sala de gym sa imi fac abonament, vremea s-a incalzit (temporar zic azi) si am putut sa ies la alergat.
Am iesit sambata dupa ora 3 cand termometru indica cu nerusinare 10 grade. Abia am putut alerga 4.3 km. abia! Mi-am dat sufletul, am zis ca nu e adevarat ce mi se intampla! De ciuda am plans in drum spre casa, tragandu-mi sufletul. Nu am avut fuel, nu energie, pur si simplu am tras de mine! Insa mi-am adus aminte cat de importanta alimentatia.
Am iesit duminica la 12, cand bura usor, si erau undeva la 8 grade. Am reusit un 6.3km, abia dupa 5km a inceput sa imi placa, dar nu a mai fost asa de monstrous ca in ziua precedenta. Plus ca am mancat ce trebuie inainte de alergare, si parca nu am mai alergat cu motorul fara fuel.
Ca intotdeauna, Andrei ma supravegheaza, face poze, are haina groasa pentru mine.
Insa ieri a ajuns prea tarziu la punctul de intalnire. Cum nu era de gasit, am plecat spre casa, cu inima ca un purice ca raceala scrie pe mine! Eram fleoasca!
Sun si intreb pe Victor de Andrei. Imi spune ca e plecat de acasa. OK.
Ajung acasa si casa inchisa, nimeni acasa. Istetul de Victor a decis sa vina si el dupa mine, cu masina, cu toate ca habar n-are care e traseul, care e scurtatura spre casa (neaccesibila masinii).
Ma temeam de raceala? Acu am toate sansele sa o iau din plan.
M-am asezat pe bancuta si am inceput sa meditez. Musai sa fac niste schimbari in viitor.
Am facut un dus fierbinte, luat pastille, mancat de pranz. Am fost la film, eu la The Croods, Andrei si tatsu la Olympus has fallen.
Al meu film usurel, al lor extreme si inutil de singeros.
Azi am o febra musculara crunta! abia ma misc, n-am patit asa ceva nici dupa 22 km!
Vremea e iar polara, minus 8. Dar la weekend iar de incalzeste, asa ca...ies iar din hibernare!
Subscribe to:
Posts (Atom)