Viata ei 3

Rar merg la cumparaturi si atunci is pentru outleturi. Am cateva favorite, pe care le bat la picior cam o data pe sezon. Nu-s mare fan al shoppingului, pentru ca niciodata nu gasesc ceea ce caut si vin acasa cu altceva.
In vremea aia incepusem sa ma ingras fara sa imi dau seama. Dadeam vina pe schimbarea de magazine: la unele eram inca masura 8, la altele nici 12 nu ma mai incapea.
Nu eram singura, ca rar ma duc singura la cumparaturi. Eram cu o alta prietena, si tot frunzaream prin rafturile unui outlet. Probasem deja si eram epuizate. Discutam daca sa ne oprim la un Tim's next. Inca mai dezbateam cand i-am auzit vocea.
Hei, ce surpriza! Prietenele se stiau din vedere, asa ca nu a fost nevoie de prea mari introduceri.
M-a luat deoparte. Era tare vesela. Am intrebat-o direct, fara ocolisuri, daca mai pleaca in Maroc. Bineinteles ca da! ce s-a intamplat cu frica de a il intalni pe el?
A, zice, nu ti-am spus? Nu poate parasi Anglia, a primit interdictie de a parasi tara, ceva probleme legale.
Mai, l-au dibuit britt'sii ca are un extrajob in sales de prafuri ce nu-s bine de pomenit cu voce tare?
Nu stia, stia atat ca el nu poate parasi tara. Dar tu cum adica pleci in Maroc? A, el mi-a trimis biletul electronic, si as fi o fraiera sa nu il folosesc.
Dar daca el te asteapta acolo?
Nu, nu era o inconstienta disperata dupa o calatorie. Stia din sursa sigura ca el nu poate parasi Anglia. Dar totusi isi luase masuri de siguranta. Pleca cu fratele ei in calatorie.
Fratele ei e chef intr-unul din restaurantele in voga, un tip restras care a muncit in bucatariile restaurantelor de mic. Nu i-a placut cartea si primul job ca sa castige bani a fost in restaurante spaland vase. Asa isi asigura gura si ceva bani in buzunare. Munca nu cerea creier, nu cerea decat coordonare.
Ai lor parinti nu au fost fericiti, amandoi parintii erau absolventi de facultate, lucru destul de onorabil in anii 70. Ca unul din copii lor sa nu faca facultate, era privit ca un esec.
Dar lui nu i-a pasat. Dupa vreo 2 ani cu mainile in apa, a reusit sa intre ca prep cook. Cineva trebuia sa taie toata ceapa aia. Si cum acum era intr-un restaurant francez, cu farfurii albe, elegante, cu chelneri cu accent fals, cu bucatar care avea in comun cu Franta o bunica maritata cu un frantuz disperat sa scape de razboi.
Apoi a stat ca prep cook mult timp. Castigase un renume cum ca e f organizat si f eficace. Ca e mai rapid ca orice ustensila automata ce incepusera sa invadeze bucatariile.
Apoi unul din chefii mai cunoscuti l-a luat sub aripa lui. L-a facut sous chef...
Acum mama lor era mandra de el. Prea tarziu pentru tata. Murise cu cateva luni in urma. Suparat pe unicul fiu care nu se ridicase la asteptarile avute de tot clanul.