Viata ei 2

Ma suna plangand sa ma intrebe daca ne putem intalni.Nu puteam atunci, asa ca am incercat sa o refuz politicos. A inceput sa suspine si sa ramana fara respiratie in telefon. Ok, ok, stai ca viu. M-am imbracat intr-o vitez, am inhatat o placinta necoapta (tocmai faceam placinte) si am plecat. Era trecut de 8 seara.
Cand am ajuns la ea era intr-o dispozitie mai buna. Isi luase un catel. Hm, cand tu calatoresti atat de mult, ce faci cu catelul?
Nu stia sa porneasca cuptorul. Avea un aragaz nou, pe gaz. Am vrut sa intreb de unde bani de catel, bani de aragaz nou, pe gaz. N-am zis nimic. Inca nu stiam de ce avusese criza de plans in telefon.
A sunat-o el. Vrea sa o vada. E suparat pe ea. Nu stia daca e ceva ce postase ea pe Facebook. Ori ca fusese la NY cu fetele. Era speriata.
Am incercat sa o linistesc. De ce ar fi speriata? in acelasi timp cautam solutii sa pun la copt placinta....
Pai a auzit, nu a vrut sa zica de unde, ca el nu e chiar printul ce il credea ea... ca nu ar fi strain de anumite chestii nu tocmai legale. Nu i-ar fi straine drogurile, si alte chestii adiacente.
Vine el aici? Nu, vrea sa ii ofere un weekend in Maroc.
ohohohohoho, stai asa ca nu e asa...
stii ca nu te duci, nu? ba da, nu am ce face cu catelul. Mai, eu nu te pot ajuta cu catelul. Noi suntem cat people. Nu ma trezesc eu la 5 sa ies cu potaia afara, no way!
il pui la doggy dog care si gata!

Intre timp placinta s-a copt, mirosea divin in casa. A crezut ca o iau acasa. Zau ca esti deraiata, ti-am adus-o tie. Si-a mai revenit si un zambet i-a mijit in coltul gurii. Buna placinta!
Am cautat-o in zilele urmatoare. Era mereu pe graba si evaziva cand o intrebam daca pleaca in Maroc. Casablanca suna bine, romantic, dar nu in conditiile in care se ducea ea.
Plus ca la job avea un deadline in aceeasi perioada.

Timpul face ca lucrurile sa se estompeze. Am uitat cu totul de ea si de nebunia din viata ei. Cand ma intalnesc cu ea pe neasteptate, chiar cu o zi inainte de preconizata plecare pe continentul african. Avea vesti...