Viata ei 8

Aia a fost perioada din viata ei in care durerile au venit una dupa alta... A zis ca daca a scapat cu viata si cu mintile intregi dupa anii aia, va trai 100 de ani in pace! Sper sa fie asa, ca merita!
Se intoarce in Canada, si vestea buna e ca se impaca total cu mama ei. De atunci au o relatie care depaseste cu mult ceea ce se presupune a fi dragoste intre mama si fiica. Isi citesc gandurile, isi simt starile sufletesti.
Ea stie cand mama ei e suparata, simte, cand nu e ok din punctul de vedere a sanatatii! Se duce la ea fara sa sune, cu ceva medicamente in poseta, ori ceaiuri /leacuri. Ori cu ceva bun de la vreun magazin etnic. Nu conteaza de care, doar sa fie ceva mai neobisnuit.
Mama ei simte cand ea e suparata si o suna, ori trece pe la ea pe acasa cu mancare, ori cu o trusa de machiaj si o alinta...
Durerea de atunci le-a unit. Vestea ca tatal ei e bolnav fara nici o speranta de insanatosire i-a facut rau fizic. 3 zile a vomat tot ce manca, bea...nu a dormit, nu putea sa inchida ochii. Nu putea sa planga, nu avea inca de ce sa planga, nu?
Si-a adunat toata puterea sufleteasca, si a fost alaturi de tatal ei pana in ultimul moment. A fost caregiver-ul lui, l-a ingrijit cu toata dragostea de care a fost capabila si a avut resurse. Mama ei i-a fost recunoscatoare si inca ii este, dupa atat de multi ani. Nu a uitat. Mamei i-a fost greu sa inteleaga de ce nu va imbatrani alaturi de omul drag. Ea nu putea sa inteleaga de ce nu are timp sa isi implineasca traditional viata, cu sot si nepot, sa ii ofere aceasta ultima bucurie tatalui. Tata abia pensionat care planuia lucruri mari pentru anii ce veneau...
Apoi viata ei s-a schimbat radical...

Cand are un moment zbuciumat in viata ma cauta. Ma cauta si cand e liniste si pace in viata ei. Cand e satula de viata ei glamuroasa. Cand e satula sa joace teatru in societate. Cand are nevoie sa fie ea. fara sa fie nevoita sa ofere nimic, nici dragoste de fiica, sora, ori iubita.
Mie imi place enorm cand ma suna, ori ma cauta la servici, ori apare la usa mea... Nu ma intelegeti gresit, o critic, o cert. Dar nu o judec. E viata ei...

Dupa ce perioada de doliu din sufletul ei s-a mai domolit, cand a avut putere sa iasa iar in lume fara sa se intrebe de ce i se intampla doar ei toate astea, si-a facut appoitment la un salon renumit, si s-a transformat din cap pana in picioare. Si-a facut rezervare la un resto in voga si s-a dust la cina. Ea care uraste sa manance singura, a decis ca putin ii pasa...
Asteptand sa vina comanda, a inceput sa dea discret telefoane. Una din prietenele ei vechi i-a recomandat un terapeut. ( ca o paranteza, acel terapeut i-a recomanta un terapeut pe eating disorder care i-a devenit cea mai buna prietena).
La o masa alaturata 2 tipi aveau o cina de afaceri. I-a remarcat, asa ca s-a oprit din a da telefoane, sa nu ii deranjeze.
Masa a fost delicioasa, bucatarul a venit in sala si a invitat-o la chef's table. (la unele restaurante, chef-ul iese din bucatarie si sta de vorba cu patronii (consumatorii). A recunoscut-o ca fiind sora lui... I-a oferit un desert delicios, pregatit de el special pentru ea...
La sf mesei, afla ca masa (vreusei sa scriu consumatia, dar cacofonia nu ma lasa) ii fusese platita...si avea un business card cu un mesaj...

revin