Cand te apuca poftele

Imi lipsesc niste lucruri esentiale din Romania: covrigii, semintele si colaceii calzi de la brutarie...Cum vedeti, is numai de manacare, da ce sa-i faci, restul pot compensa, ii pot aduce pe ai mei aici (dar ei nu imi pot aduce cele dorite din motive de vama)

 Miriam mi-a facut o surpriza enorma si mi-a adus initr-o dimineata bagels si paine challah (cred ca asa ii zice) calde, de la o brutarie evreiasca. North York e locuit in majoritate de evrei si ei inca nu s-au dat dupa industrializare, tot mai au bratarii micutze cu bunatati... Am crezu ca am murit si sunt in rai cand am mancat bunatatile aduse de Miriam. Acasa, Andrei a zis ca nu a mancat asa ceva bun de cand se stie! (bai copkile, ai mancat cand erai in Romania, mai tii minte painea fierbinte ce o luam la Jaristea in drum spre mamaita? Nope!)

Luni dimineata am zis ca io nu ma las pana nu gasesc o brutarie prin apropiere, ce, io-s mai fraiera? e downtown Toronto, nu?…Si dau cautare si gasesc la 25 de min de mers una evreiasca care avea niste reviewuri fantastice, ziceai ca ai intrat in raiul brutarilor!

Cu gandul la niste bagels, paine challah si niste blintzer(clatite umplute cu branza, pe care le prajesti inca o data), fac harta si ma decid sa plec inainte de 11, sa ma intorc la webinarul (ratat) de la 1.

Zic eu ca am pus harta in traista, citesc doar prima strada si o iau cu avant: in sus pe University, stanga pe college

Cand ajung pe College, zic sa ma uit pe ce strada fac drapta….pauza, nu aveam harta la mine!

Ma intorc, cu lacrimi de ciuda in ochi!

Ratez primul webinar, iese al doilea, dar de, pe mine ma manca undeva, asa ca imi pun harta in geanta si plec. Era 2 si…

O iau cu avant pe college, trebuia sa fac dreapta pe Robert si apoi stanga pe Hardford. Cel mai lung era pe college un km. Pe Robert doar 60 de metri si imediat era brutaria vestita.

Si merg, merg, trec de Spadine si ajung finaly pe Robert, sim erg, merg, merg, nu se vedea a naibii nici o strada de facut stanga! Ce 60 de metri, cred ca am mers mai mult de un km..

Foamea in mine urla cu dispret, ca avusesem o ciorba chioara de legume, spala matze! Imi scot parleala in raiul brutarilor (na ca evreii nu cred in rai), asa gandeam!
Si se termina strada asta, si dau in Hardfort (ori cum io zice) si dau si de brutarie: mai, mai, ce dezamagire! Crunta dezamagire! N-am trait in viata mea asa dezumflare! Da, brutaria evreiasca, daca e sa ma iau dupa ovreiul batran ce statea la casa si nu lasa pe nimeni sa se atinga de bani, nici pe cele 2 vanzatoare suspect de neovreice (radacini asiatice clare, si nu de cateva generatii ci chiar de prima).
am luat o paine impletita, 4 dolari si o cifla cu mac, 1 dolar. Nu comentez preturile, am cautat, am gasit...Dar nimc altceva: nu tu blintzere, nu tu nothingsuri, nu tu celebrele prajituri evreiesti, nu tu sandvisuri cu branza si lox...
Lacrimile din ochi nu mi se usuca...ce ciuda mi-a fost pe mine!

In drum spre birou zic sa scurtez drumul. Mancam cea chifla si imi imaginam...nu stiu ce, dar realitatea m-a izbit frontal cand m-am nimerit pe Spadina in fatza unui azil (mission). Ce tristete, ce suflete ratacite, ce priviri la chifla mea goala...Acum imi parea deosebit de gustoasa amarata aia de chifla...

Am ajuns inapoi pe la 3 si jumate...sa te mai increzi in google map!

Credeti ca m-am potolit?