Viata mea e una tare domestica. Rutina e legea de baza ce se aplica in cotidian: trezit la 5 si jumate, in autocar la 6 si 5, la servici cand da Domnu si traficul, inapoi cu autobuzul de 4 si 15, acasa cand da Domnul si traficul.
Acasa rutina nu ma paraseste, asa ca, odata ajunsa acasa fac inventarul locatarilor, apel si control fizic sub pretexul pupacelilor si imbratisarilor de intors acasa. Apoi repede intrebat de teste, teme si alte noutati, neaparat in ordinea asta. Cat ma schimb de hainele de servici, daca Victor e acasa ne punem la curent cu ce s-a intamplat peste zi, ce barfe a mai auzit, chit-chat.
Ajutam copil la teme, verificam, rupem, trimitem copil la scris din nou, corectat, reluat, refrazat, reformulat, la rasfoit carti si tot asa...
Incropesc ceva de cina, mai mult pentru baieti, iar eu, cu un strop de vin intr-un pahar, ma instalez in varful patului, cu telecomanda in cealalta mana, asta cel mai tarziu la 9pm.
Urmeaza trimisul copilului la dus, spalat pe dinti, citim ceva de seara, mai in engleza, mai in romana, depinde de starea copilului, pupacim, gadilam si trimitem copil la culcare. (Ilinca i-a adus in vara un morman de filme in romana, printre care si serialul Toate panzele sus. Dupa ce i-am luat un dvd portabil care sa citeasca si DVX, ne-am instalat intr-o duminica dupa amiaza in pat la el, la Andrei, si am inceput sa vizionam serialul. 5 min mai tarziu, copilu ma intreaba candid: mami, da nu au si captioning in engleza? What????!!!!)
e 9 si jumate, asa ca urmarim ce a mai ramas din vreun serial, cu speranta ca la 10 toata lumea doarme, inclusiv soarecii din garaj, care Victor se jura ca nu ii avem!
Aaaaaaaaaaa, odihna, mult ravnita odihna, perna e moale, de fapt nu conteaza ca in 5 min va sfarsi pe mocheta (dorm fara perna), plapuma calduroasa, televizorul se aude in fundal, ochii deja ruleaza un vis paradisiatic....si BIP, BIP, BIP
am sarit ca arsa din pat, a aparut si Victor de prin basement de unde urmarea vreunul din serialele lui preferate. Ne repezim cu prosoape, incercam sa facem aer curat, ne dam seama ca bipaie cea de CO2.
(Acum catva timp a murit familia unei politiste din cauza intoxicarii cu CO2. Se preconizeaza ca va fi in curand lege ca sa iti dotezi casa cu detector de monoxid de carbon. Ciprian zice ca legea deja e promulgata, da asta nu mai conteaza, ideea e ca e bine sa fie. Noi ne-am cam agitat la inceput, ca ce marca, ce tip, ce marime, ce culoare, dar apoi am constatat ca deja aveam in casa, si chiar top notch. Sa-i dea Dumnezeu sanatate polonezei, ca a dotat casa cu ce era mai bun pe piata la momentul respectiv! Si cand te gandesti ca noi nici nu am observat detaliile astea cand am facut oferta pentru casa)
revenind, deci deschide geamuri larg, in toata casa, minus 20 afara si droping, da ce mai conteaza, da-i cu frica inainte
BIP BIP BIP ce sa fie? apasa toate butoanele, scoate bateria (na ca ti-arat eu acum tie, cum ai sa mai bipai) BIP BIP BIP
si apoi liniste, 5 min, 10 min, 15 min de liniste
inchidem geamuri, stingem lumini fuga in pat
dupa inca alte 15 min BIP BIP BIP
ce mai vrei mai? ce nu-ti convine? lasa-ma sa dorm, maine ma trezesc la 5 si jumate!
iar jumate de ora de liniste....somn, dulce somn, vis, punta cana here I come, plaja...
BIP BIP BIP
sunam la Iulian, stiind ca o sa urmeze un dialog politicos dar in mintea lui si a intregii lui familii trecerea in revista a tuturor injuraturilor in ambele limbi folosite cotidian. Ne lamureste ca e bateria, ca trebuie sa o inlocuim, saracu...si el e tot asa de dimineata in picioare...ce sa ii faci?!
asa ca Victor se imbraca si se duce la Sobeys, thanks God ca e dechis 24 de ore, se intoarce cu o baterie de 9V
minus 20 de grade afara
pune bateria noua, e trecut demult de miezul noptii, peste cateva ore sunt din nou in picioare, ce conteaza, sunt in pat, e cald, e bine, e somnul ce pandeste, vis de vis, plaja paradisiaca, nisip alb....
BIP BIP BIP
mai, am eu auzenii? nu, zice Victor, acu a apucat-o pe aia din basement!!!!
sper ca ai luat baterie de rezerva...nu, nu am luat!
aaaaaaa, dupa 5 min, nu are nevoie de aia speciala, alea normale AA sunt necesare, le-am schimbat, gata la somn ca acu suna ceasul sa te trezesti
somn, cald, ochii pica de oboseala si visul meu vine, vine, si bip bip bip e in visul meu, nu scap de loc, Victor trage de mine, pui, tu nu auzi alarma la ceas?
Thursday, January 15, 2009
Monday, January 12, 2009
Al Plow-ida
Luni dimineata
Victor iese sa imi incalzeasca masina. Nu a nins peste noapte, asa ca pot pleca cu 5 min mai tarziu. Si atunci Al Plow-ida intra in actiune. Credeati ca e un singur terorist? NU! Am dovada clara ca sunt o organizatie bine pusa la punct, cu ramuri subversive actionand in toate cartierele orasului! Ma indreptam spre masina, si vad pe strada o namila, o aratare de masinarie ce seamana cu nimic din ce am vazut eu pana acum, pare desprinsa din desenele unui pusti de 3 ani. Si atunci realizez tragedia: masinaria are atasata o lama! si curata strada! Incep sa strig disperata la terorist sa se opreasca, sa ma lase sa ies de pe alee, sa ma duc in treburile mele! ti-ai gasit...ei, acum cum sa sun la director si sa o anunt ca eu inevitabil intarzii astazi, de vina fiind Al Plow-ida?
Duminica seara
Vine parintele cu Boboteaza. Ce bine! de cum a intrat i l-am aratat pe Victor si i-am zis: parinte, pe el festeleste-l cat poti de mult, ca are nevoie! Parintele zambind, m-a intrebat: dus sau baie :)
vorbim de una de alta, ninseara apare in discutie invitabil, musafirii ma compatimesc pentru comutul pana la Toronto, slava Domunului ca nu a mai nins azi si nici nu se anunta nimic pentru zilele urmatoare, doar la sfarsit de saptamana un ger de minus 20 minimum. Ei, noi sa fim sanatosi!
Duminica dimineata
Da, a nins toata noaptea. Asa ca gimnastica de dimineata nu se face in maieu si scurti in fata geamului deschis, ci echipati si imbracati la dat zapada de pe alee (planuisem o vizita la biserica, sa ne punem bine cu bosul cel mare, sa mai facem ceva networking, alea alea). Eu, ca orice alintata ce se respecta eram in varful patului cu ceaiul intr-o mana si telecomanda in cealalta, mai aruncand din cand in cand un ochi la baieti si corectidudinea cu care executau aruncarea de zapada.
Dupa o ora de munca asidua, masina era in clear. Operatiunea biserica putea incepe! A, da, teroristul trecuse dimineata, deci nici o supriza din partea lui!
Sambata seara
Victor baga de seama mormanul de zapada din spatele casei si cum a doua zi planuisem un bbq, se gandeste sa ia lopata si sa faca ceva exercitii. Nu mai daduse la zapada de miercuri cred!
Se echipeaza, sta cateva sec pe ganduri cu care lopata sa actioneze: cu cea noua, cu cea veche si cu experiente (de zici ca era de la human resources) si se avanta spre backyard. Ma striga sa il ajuta sa identifice urmele de zapada: sa fie iepurila sau veveritza aia hoata? si sa ii fac poze in zapada!
Apoi dezastru: realizeaza ca ninge, mai si ninge, ca in jumate de ora fesul ii era alb!
Victor iese sa imi incalzeasca masina. Nu a nins peste noapte, asa ca pot pleca cu 5 min mai tarziu. Si atunci Al Plow-ida intra in actiune. Credeati ca e un singur terorist? NU! Am dovada clara ca sunt o organizatie bine pusa la punct, cu ramuri subversive actionand in toate cartierele orasului! Ma indreptam spre masina, si vad pe strada o namila, o aratare de masinarie ce seamana cu nimic din ce am vazut eu pana acum, pare desprinsa din desenele unui pusti de 3 ani. Si atunci realizez tragedia: masinaria are atasata o lama! si curata strada! Incep sa strig disperata la terorist sa se opreasca, sa ma lase sa ies de pe alee, sa ma duc in treburile mele! ti-ai gasit...ei, acum cum sa sun la director si sa o anunt ca eu inevitabil intarzii astazi, de vina fiind Al Plow-ida?
Duminica seara
Vine parintele cu Boboteaza. Ce bine! de cum a intrat i l-am aratat pe Victor si i-am zis: parinte, pe el festeleste-l cat poti de mult, ca are nevoie! Parintele zambind, m-a intrebat: dus sau baie :)
vorbim de una de alta, ninseara apare in discutie invitabil, musafirii ma compatimesc pentru comutul pana la Toronto, slava Domunului ca nu a mai nins azi si nici nu se anunta nimic pentru zilele urmatoare, doar la sfarsit de saptamana un ger de minus 20 minimum. Ei, noi sa fim sanatosi!
Duminica dimineata
Da, a nins toata noaptea. Asa ca gimnastica de dimineata nu se face in maieu si scurti in fata geamului deschis, ci echipati si imbracati la dat zapada de pe alee (planuisem o vizita la biserica, sa ne punem bine cu bosul cel mare, sa mai facem ceva networking, alea alea). Eu, ca orice alintata ce se respecta eram in varful patului cu ceaiul intr-o mana si telecomanda in cealalta, mai aruncand din cand in cand un ochi la baieti si corectidudinea cu care executau aruncarea de zapada.
Dupa o ora de munca asidua, masina era in clear. Operatiunea biserica putea incepe! A, da, teroristul trecuse dimineata, deci nici o supriza din partea lui!
Sambata seara
Victor baga de seama mormanul de zapada din spatele casei si cum a doua zi planuisem un bbq, se gandeste sa ia lopata si sa faca ceva exercitii. Nu mai daduse la zapada de miercuri cred!
Se echipeaza, sta cateva sec pe ganduri cu care lopata sa actioneze: cu cea noua, cu cea veche si cu experiente (de zici ca era de la human resources) si se avanta spre backyard. Ma striga sa il ajuta sa identifice urmele de zapada: sa fie iepurila sau veveritza aia hoata? si sa ii fac poze in zapada!
Apoi dezastru: realizeaza ca ninge, mai si ninge, ca in jumate de ora fesul ii era alb!
Thursday, January 8, 2009
Dialog framantat
Atrag atentia asupra seriozitatii materialului ce urmeaza. In timpul conceperii, nici un gand nu a fost maltratat, pus in pericol sau ucis!
Stii ca eu l-am nascut pe Andrei dupa o eclampsie. Am fost in coma cateva ore: pur si simplu mi s-a stins lumina, nici o durere, cu toate ca Victor a fost tare ingrijorat ca sufar.
dupa episodul ala am fost convinsa ani de -a randul ca exista viata dupa, ca m-am simtit atat de bine atunci, nu stiu cum sa explic: m-am trezit cu un sentiment tare placut, cum ca sunt iubita si ocrotita, un sentiment de siguranta, pe care eu prin firea mea nenorocita tare greu il ating.
Atunci a fost apogeul, sa zic asa...
Apoi am facut operatie de fiere: ei, uite, nu-mi da pace ce s-a intamplat atunci. La fel de repede s-a "stins" lumina, dar m-am trezit cu sufletul gol, cu sentimetul ca e nimic acolo, nici rai, nici iad, nici iubire, nici nimic, si ca uite, al naibii, evreii au dreptate...
ma chinuie chestia asta, imi sta pe creier teribil
Rabdare... pentru ca nu am terminat: in tulburarea mea eterna, si fiind in librarie cu un gift card generos, imi cumpar o carte a lui alison dubois: asta e mediumul care a inspirat serialul Medium (serialul imi place, cu toate ca nu ma omor dupa Patricia Arquette - acrtita care o joaca pe Alison)
anyway, revenind: citesc cartea ei, binisor scrisa, si totusi nu ma convinge. Ea da zeci de exemple de "readings"= citiri facute diverselor persoane care vroiau sa contacteze pe cineva de pe lumea cealalta, mai mult are si marturiile acelor persoane, dar totusi eu nu sunt convinsa de after life
acum vine durerea mea, ca eu credeam in acest after life, ca acest afterlife imi ghida mie cumva existenta, ca asta ma tinea pe linia de plutire, ca asta ma tinea sa nu ma sinucid in momentele mele cele mai joase
acu, fara acest afterlife, eu ce ma fac?
of, am mari probleme cu ceea ce e scris, chiar si in biblie... e vorba de sentimentul meu ala de siguranta care a disparut. E ca si cum la circ, acrobat fiind, ai ramas dintr-o data fara plasa de siguranta. ( sentimentul de siguranta e de fapt credinta, e cel ma itare sentiment de siguranta)
da, de acord, dar credinta mea era alimentata si de acel sentiment trait de mine, nu scris de altii (in loc sa te bizui pe afterlife te bizui pe Dumnezeu si el iti va da mult mai multdecat ceea ce vei astepta)
pai tocmai, ca eu am crezut atunci ca Iisus m-a tinut in brate in coma aia
pai s-a rupt, ma intelegi? cred in Dumnezeu, in treime si tot ce tine de crestinism, dar de ce nu am avut acelasi sentiment si in timpul operatiei de fiere?
nu era misticism, era singurul lucru palpabil in credinta mea si revenind la frica, mie nu mi-a fost, convinsa ca si acum va fi la fel ca si cu eclamsia
poti doar sa traiesti? si atat? eu nu pot (normal, mai ai timp de altceva?) tu gandeste-te ca am o ora jumate dus si la fel intors de la servici in care meditez si doar traitul nu ma satisface,
sa zic asa traitul trebuie sa aiba si o calitate nu numai o cantitate si nu ma refer la calitatea materiala ca stii bine ce fel sunt, si banii nu sunt importanti pentru mine
Stii ca eu l-am nascut pe Andrei dupa o eclampsie. Am fost in coma cateva ore: pur si simplu mi s-a stins lumina, nici o durere, cu toate ca Victor a fost tare ingrijorat ca sufar.
dupa episodul ala am fost convinsa ani de -a randul ca exista viata dupa, ca m-am simtit atat de bine atunci, nu stiu cum sa explic: m-am trezit cu un sentiment tare placut, cum ca sunt iubita si ocrotita, un sentiment de siguranta, pe care eu prin firea mea nenorocita tare greu il ating.
Atunci a fost apogeul, sa zic asa...
Apoi am facut operatie de fiere: ei, uite, nu-mi da pace ce s-a intamplat atunci. La fel de repede s-a "stins" lumina, dar m-am trezit cu sufletul gol, cu sentimetul ca e nimic acolo, nici rai, nici iad, nici iubire, nici nimic, si ca uite, al naibii, evreii au dreptate...
ma chinuie chestia asta, imi sta pe creier teribil
Rabdare... pentru ca nu am terminat: in tulburarea mea eterna, si fiind in librarie cu un gift card generos, imi cumpar o carte a lui alison dubois: asta e mediumul care a inspirat serialul Medium (serialul imi place, cu toate ca nu ma omor dupa Patricia Arquette - acrtita care o joaca pe Alison)
anyway, revenind: citesc cartea ei, binisor scrisa, si totusi nu ma convinge. Ea da zeci de exemple de "readings"= citiri facute diverselor persoane care vroiau sa contacteze pe cineva de pe lumea cealalta, mai mult are si marturiile acelor persoane, dar totusi eu nu sunt convinsa de after life
acum vine durerea mea, ca eu credeam in acest after life, ca acest afterlife imi ghida mie cumva existenta, ca asta ma tinea pe linia de plutire, ca asta ma tinea sa nu ma sinucid in momentele mele cele mai joase
acu, fara acest afterlife, eu ce ma fac?
of, am mari probleme cu ceea ce e scris, chiar si in biblie... e vorba de sentimentul meu ala de siguranta care a disparut. E ca si cum la circ, acrobat fiind, ai ramas dintr-o data fara plasa de siguranta. ( sentimentul de siguranta e de fapt credinta, e cel ma itare sentiment de siguranta)
da, de acord, dar credinta mea era alimentata si de acel sentiment trait de mine, nu scris de altii (in loc sa te bizui pe afterlife te bizui pe Dumnezeu si el iti va da mult mai multdecat ceea ce vei astepta)
pai tocmai, ca eu am crezut atunci ca Iisus m-a tinut in brate in coma aia
pai s-a rupt, ma intelegi? cred in Dumnezeu, in treime si tot ce tine de crestinism, dar de ce nu am avut acelasi sentiment si in timpul operatiei de fiere?
nu era misticism, era singurul lucru palpabil in credinta mea si revenind la frica, mie nu mi-a fost, convinsa ca si acum va fi la fel ca si cu eclamsia
poti doar sa traiesti? si atat? eu nu pot (normal, mai ai timp de altceva?) tu gandeste-te ca am o ora jumate dus si la fel intors de la servici in care meditez si doar traitul nu ma satisface,
sa zic asa traitul trebuie sa aiba si o calitate nu numai o cantitate si nu ma refer la calitatea materiala ca stii bine ce fel sunt, si banii nu sunt importanti pentru mine
Teroristul de servici
E iarna in Canada! Iarna asa cum auzeam noi povesti in tara: cu zapezi, cu derdelus. Iarna de Canada vine cu ceva in plus: vine cu curatatul trotuarului si drive-way-ului.
Cum ninge, ai 24 de ore de la oprirea ninsorii sa cureti trotuarul. Altfel iei amenda.
Nu zici ca e iarna dupa aspectul trotuarului si a soselelor: curate, curate de adevaratelea! Mormanele albe de zapade din fata casei si de pe marginea drumurilor te trezesc la realitate. Si frigul: pe canalul de vreme auzi frecvent: minus 10, cu factor vant minus 20.
Cat am stat la bloc, nu ne-a durut capul. Superintendentul avea angajata o firma care venea constiincios si curata. Nenea S doar curata scarile exterioare.
De aia nici nu aveam idee ce implicatii are fiecare ninsoare, stiam ca gasim curatat si gata!
S-a schimbat situatia cand ne-am mutat la casa. Inainte de prima ninsoare am gandit ca ne trebuie o lopata. A durat mult pana V a ales-o pe cea mai cea: sa fie si pretul bun, sa fie si sturdy, sa fie si incapatoare si tot asa...Bine ca nu m-a intrebat daca am vreo preferinta la culoare, haha, ca asta i-ar fi pus capac. So, dupa 5 malluri batute si nenumarate bombaneli in fata varietatii de lopeti, a ales lopata castigatoare. Apoi s-a pus pe asteptat zapada...
Care a venit, mai repede decat credea el...
Si-a luat lopata noua si a curatat aleea si trotuarul incantat!
Si a venit si a doua ninsoare! Si-a luat lopata si a curatat aleea, dar...in timpul actiunii a avut timp sa cugete: ar avea nevoie de inca una, cu care sa lopateze odrasla, care pana atunci se distra cu lopatita mica de masina.
Zis si facut: a profitat de fiecare iesire la Canadian Tire, Home Hardware, Home Depot, Wal-Mart, Rona, Lowes, a cantarit toate variantele si...a asteptat ieftinirile de dupa Craciun!
Acum are si copilul lopata lui....
si tot ninge, si ninge
Se mai incalzeste...mai topeste din zapada, dar ninge iar si mormanele de zapada din fata casei dau senzatia nemuririi si deci traiului si peste vara...
Plictisitoare povestea mea despre iarna, nu?
Ar fi, daca nu ar intra in scena teroristul de servici!
Legea spune ca primaria curata strazile principale, strazile circulate de autobuze si strazile in panta! Cum nu am vrut casa in centru, nici casa pe o strada circulata, ne-am orientat spre o casa asezata mai la inaltime sa zic asa. Strada noastra e in panta, deci e curatata riguros de un nene. The plow guy!
El e teroristul! El sta la panda si curata strada, lasandu-ti in fata driveway-ului morman de zapada, exact cand ai terminat de curata si esti in garaj sa scoti masina sa pleci in treburile tale inofensive!
Nu conteaza cat de devreme te trezesti sa cureti zapada:
prima data era 5 dimineata, V a curatat aleea si masina mea, si doar cat s-a intors cu spatele sa imi dea un pupic de plecare, teroristul a si trecut, lasand o dara de zapada de 30 de cm. Noroc ca masinuta mea e 4x4, si am putut trece bariera alba!
alta data s-a intamplat la 8 si jumate, dupa ce a curatat aleea, s-a urcat in masina si a scos-o din garaj. Si, dezastru: The Plow guy trecuse si lasase o dara de jumate de metru!
Pe 24 decembrie ne-a luat 3 ore sa curatam aleea si muntele de zapada lasat de terorist!
Daca cineva are idei cum sa il "domesticim" pe terorist, suntem deschisi la sugestii!
PS: s-au raportat prezente ale teroristului si la alte case, prietenii se plang constant si probabil ca vom infiinta un comitet de criza!
Cum ninge, ai 24 de ore de la oprirea ninsorii sa cureti trotuarul. Altfel iei amenda.
Nu zici ca e iarna dupa aspectul trotuarului si a soselelor: curate, curate de adevaratelea! Mormanele albe de zapade din fata casei si de pe marginea drumurilor te trezesc la realitate. Si frigul: pe canalul de vreme auzi frecvent: minus 10, cu factor vant minus 20.
Cat am stat la bloc, nu ne-a durut capul. Superintendentul avea angajata o firma care venea constiincios si curata. Nenea S doar curata scarile exterioare.
De aia nici nu aveam idee ce implicatii are fiecare ninsoare, stiam ca gasim curatat si gata!
S-a schimbat situatia cand ne-am mutat la casa. Inainte de prima ninsoare am gandit ca ne trebuie o lopata. A durat mult pana V a ales-o pe cea mai cea: sa fie si pretul bun, sa fie si sturdy, sa fie si incapatoare si tot asa...Bine ca nu m-a intrebat daca am vreo preferinta la culoare, haha, ca asta i-ar fi pus capac. So, dupa 5 malluri batute si nenumarate bombaneli in fata varietatii de lopeti, a ales lopata castigatoare. Apoi s-a pus pe asteptat zapada...
Care a venit, mai repede decat credea el...
Si-a luat lopata noua si a curatat aleea si trotuarul incantat!
Si a venit si a doua ninsoare! Si-a luat lopata si a curatat aleea, dar...in timpul actiunii a avut timp sa cugete: ar avea nevoie de inca una, cu care sa lopateze odrasla, care pana atunci se distra cu lopatita mica de masina.
Zis si facut: a profitat de fiecare iesire la Canadian Tire, Home Hardware, Home Depot, Wal-Mart, Rona, Lowes, a cantarit toate variantele si...a asteptat ieftinirile de dupa Craciun!
Acum are si copilul lopata lui....
si tot ninge, si ninge
Se mai incalzeste...mai topeste din zapada, dar ninge iar si mormanele de zapada din fata casei dau senzatia nemuririi si deci traiului si peste vara...
Plictisitoare povestea mea despre iarna, nu?
Ar fi, daca nu ar intra in scena teroristul de servici!
Legea spune ca primaria curata strazile principale, strazile circulate de autobuze si strazile in panta! Cum nu am vrut casa in centru, nici casa pe o strada circulata, ne-am orientat spre o casa asezata mai la inaltime sa zic asa. Strada noastra e in panta, deci e curatata riguros de un nene. The plow guy!
El e teroristul! El sta la panda si curata strada, lasandu-ti in fata driveway-ului morman de zapada, exact cand ai terminat de curata si esti in garaj sa scoti masina sa pleci in treburile tale inofensive!
Nu conteaza cat de devreme te trezesti sa cureti zapada:
prima data era 5 dimineata, V a curatat aleea si masina mea, si doar cat s-a intors cu spatele sa imi dea un pupic de plecare, teroristul a si trecut, lasand o dara de zapada de 30 de cm. Noroc ca masinuta mea e 4x4, si am putut trece bariera alba!
alta data s-a intamplat la 8 si jumate, dupa ce a curatat aleea, s-a urcat in masina si a scos-o din garaj. Si, dezastru: The Plow guy trecuse si lasase o dara de jumate de metru!
Pe 24 decembrie ne-a luat 3 ore sa curatam aleea si muntele de zapada lasat de terorist!
Daca cineva are idei cum sa il "domesticim" pe terorist, suntem deschisi la sugestii!
PS: s-au raportat prezente ale teroristului si la alte case, prietenii se plang constant si probabil ca vom infiinta un comitet de criza!
Wednesday, January 7, 2009
ieri plecam ( a se citi alergam spre autobuz) spre casa.
Glen, colegu meu tine sa ma conduca, ca doar mergea aproximativ in aceeasi directie. Fine by me!
Numai ca atunci cand sa traversez strada, nu am pe unde, ca niste vidanjori blocasera intersectia. Asa ca ma avant viguros sa fac ceea ce se numeste jay walking ( adica sa traversez strada de aiurea).
La primul pas realizez ca e o mare greseala, mare, pentru ca 2 politisti calare pe biciclete (nu ca n-am vazut si de aia calare pe cai) se apropiau, si la vederea delincventului ( adica eu) incetiniseara. Ma saluta, eu intepenesc, vad deja cum o sa iau amenda, imi imaginez deja ce vaitaturi bocete pot sa trag sa ii impresionez.
Unul din cei doi descaleca, si intinde bratul, facandu-mi semn sa trec, celalat urmarea traficul in spatele meu...Eu am trecut, genunchii au tot tremurat, pana si in autocar, pana la iesirea din Toronto, mai bine de jumate de ora!Credeti ca mai am curaj sa trec strada aiurea?
Glen, colegu meu tine sa ma conduca, ca doar mergea aproximativ in aceeasi directie. Fine by me!
Numai ca atunci cand sa traversez strada, nu am pe unde, ca niste vidanjori blocasera intersectia. Asa ca ma avant viguros sa fac ceea ce se numeste jay walking ( adica sa traversez strada de aiurea).
La primul pas realizez ca e o mare greseala, mare, pentru ca 2 politisti calare pe biciclete (nu ca n-am vazut si de aia calare pe cai) se apropiau, si la vederea delincventului ( adica eu) incetiniseara. Ma saluta, eu intepenesc, vad deja cum o sa iau amenda, imi imaginez deja ce vaitaturi bocete pot sa trag sa ii impresionez.
Unul din cei doi descaleca, si intinde bratul, facandu-mi semn sa trec, celalat urmarea traficul in spatele meu...Eu am trecut, genunchii au tot tremurat, pana si in autocar, pana la iesirea din Toronto, mai bine de jumate de ora!Credeti ca mai am curaj sa trec strada aiurea?
pereche
tuta are pereche!
revin de pe frontul commuterilor:dimineata, zapada 10 cm, nu f frig, dar nici primavara nu mirosea in aer!
tuta imbracata lejer: cizme de cauciuc, dres de ala fin ca m-am chiorat 5 min discret la picioarele ei sa vad daca i se vede parul pe picioarecontinuam: fusta, plovar si vesta de fas!
Dar tuta nu e singura! Nuuuuuuuuuuuu, are urmasi demni tremuratori si dansatori in statia de la Greyhound!
Un pui de indian, slab ca un tar, imbracat fin: pantofi ultra eleganti, pantaloni fini de stofa, camasa si o geaca de stofa de aia de primavara. Daca tuta e confortabila in dezbracaciunea ei, cel negricios si cam firav nu, tremura si danseaza si cred ca multumeste toti zeilor cand Bob trage autocarul in statie!
cred ca nu trebuie sa va zic cate straturi de haine aveam eu pe mine
ieri a fost seara parintilor la viitorul liceu unde va merge Andrei.
Toate bune si frumoase, un discurs frumos, cu date concrete, fara ameteli in jurul bushului, un director care vorbeste clar si concis. Deschis la dialog, ca abia a spus: daca aveti intrebari, nu ezitati, ca am si ridicat mana si a inceput...dialogul! Victor ma mai tinea de mana din cand in cand, ca ...eu dadeam pe dinafara cu intrebarile (ei imaginati-va ce parere si-a facut omul ala, si o sa dea ochii cu plodu, care are contoar la gura)
Toate ca toate, pana sa ne arate scoala: holuri, holuri, si iar holuri, 9 la numar, ca salile de clasa erau inchise!Credeti ca m-am ambtinut?
deja Victor cauta alta alternativa pentru bietul copil!
revin de pe frontul commuterilor:dimineata, zapada 10 cm, nu f frig, dar nici primavara nu mirosea in aer!
tuta imbracata lejer: cizme de cauciuc, dres de ala fin ca m-am chiorat 5 min discret la picioarele ei sa vad daca i se vede parul pe picioarecontinuam: fusta, plovar si vesta de fas!
Dar tuta nu e singura! Nuuuuuuuuuuuu, are urmasi demni tremuratori si dansatori in statia de la Greyhound!
Un pui de indian, slab ca un tar, imbracat fin: pantofi ultra eleganti, pantaloni fini de stofa, camasa si o geaca de stofa de aia de primavara. Daca tuta e confortabila in dezbracaciunea ei, cel negricios si cam firav nu, tremura si danseaza si cred ca multumeste toti zeilor cand Bob trage autocarul in statie!
cred ca nu trebuie sa va zic cate straturi de haine aveam eu pe mine
ieri a fost seara parintilor la viitorul liceu unde va merge Andrei.
Toate bune si frumoase, un discurs frumos, cu date concrete, fara ameteli in jurul bushului, un director care vorbeste clar si concis. Deschis la dialog, ca abia a spus: daca aveti intrebari, nu ezitati, ca am si ridicat mana si a inceput...dialogul! Victor ma mai tinea de mana din cand in cand, ca ...eu dadeam pe dinafara cu intrebarile (ei imaginati-va ce parere si-a facut omul ala, si o sa dea ochii cu plodu, care are contoar la gura)
Toate ca toate, pana sa ne arate scoala: holuri, holuri, si iar holuri, 9 la numar, ca salile de clasa erau inchise!Credeti ca m-am ambtinut?
deja Victor cauta alta alternativa pentru bietul copil!
Thursday, December 11, 2008
Jurnal de commuter (navetist)
Incerc sa scriu despre viata mea ciudata de om care in fiecare dimineata la 6:05 se urca in busul de Toronto.
Aceeasi trupa de ciudati in fieacare dimineata asteapta autobuzul de la 6:00, cu mici variatiuni. Sunt oameni scuturati, (busul opreste numai in downtown), oameni care ca si mine vor sa munceasca in Toronto, sa profite de salariile de aici, dar sa traiasca "la tara" in liniste, spatiu si pace.
Soferii se schimba rar, incepi sa le cunosti obiceiurile, punctualitatea. Unii sunt mai agresivi in sofat (astia imi plac) altii sunt ca si turistii, cedeaza trecere la tot ce misca, parca admira peisajul...
Prima ciudatenie: o doamna cam plinutza, inalta, care la minus 10 grade e in adidasi si fusta, fara sosete, dres, nimiv, cu o jantilica pe ea de primavara....eu nu am spatiu sa descriu cate am pe mine si tot dardaii
A, si pentru ca e cel mai aglomerat, trebuie sa stam la rand, ca e posibil sa fie nevoie de al doilea autobuz, ceea ce e o mare pacoste, pentru ca afara sunt deja cu minus 2 digits
revin
Aceeasi trupa de ciudati in fieacare dimineata asteapta autobuzul de la 6:00, cu mici variatiuni. Sunt oameni scuturati, (busul opreste numai in downtown), oameni care ca si mine vor sa munceasca in Toronto, sa profite de salariile de aici, dar sa traiasca "la tara" in liniste, spatiu si pace.
Soferii se schimba rar, incepi sa le cunosti obiceiurile, punctualitatea. Unii sunt mai agresivi in sofat (astia imi plac) altii sunt ca si turistii, cedeaza trecere la tot ce misca, parca admira peisajul...
Prima ciudatenie: o doamna cam plinutza, inalta, care la minus 10 grade e in adidasi si fusta, fara sosete, dres, nimiv, cu o jantilica pe ea de primavara....eu nu am spatiu sa descriu cate am pe mine si tot dardaii
A, si pentru ca e cel mai aglomerat, trebuie sa stam la rand, ca e posibil sa fie nevoie de al doilea autobuz, ceea ce e o mare pacoste, pentru ca afara sunt deja cu minus 2 digits
revin
Wednesday, October 29, 2008
2008
Urasc si iubesc anul asta: 2008
Il iubesc pentru ca mi-am luat casa
Il urasc pentru ca ne-au gresit suma de mortgage si a trebuit sa dam jos o gramadenie de bani
il iubesc pentru ca am avut un contract bestial la universitate
il urasc pentru ca a trebuit sa imi caut altceva, pentru ca in cercetare fiind, nu aveau inca nici o veste despre bugetul pe urmatorii 5 ani
il iubesc pentru ca mi-am gasit job permanent la Toronto
il urasc pentru ca fac naveta
il iubesc pentru ca imi iubesc jobul
il urasc pentru ca a venit iarna devreme
il iubesc pentru ca Victor si-a gasit job permanent
il urasc pentru ca Victor a ramas fara job din cauza economiei in plonjon si e iarasi pe contracte cu agentia
il iubesc pentru ca Andrei a schimbat scoala si se simte f bine
il urasc pentru ca lui Andrei ii e frica de ganganiile din gradina
il iubesc pentru ca ....asa e viata mea, o furtuna continua
Il iubesc pentru ca mi-am luat casa
Il urasc pentru ca ne-au gresit suma de mortgage si a trebuit sa dam jos o gramadenie de bani
il iubesc pentru ca am avut un contract bestial la universitate
il urasc pentru ca a trebuit sa imi caut altceva, pentru ca in cercetare fiind, nu aveau inca nici o veste despre bugetul pe urmatorii 5 ani
il iubesc pentru ca mi-am gasit job permanent la Toronto
il urasc pentru ca fac naveta
il iubesc pentru ca imi iubesc jobul
il urasc pentru ca a venit iarna devreme
il iubesc pentru ca Victor si-a gasit job permanent
il urasc pentru ca Victor a ramas fara job din cauza economiei in plonjon si e iarasi pe contracte cu agentia
il iubesc pentru ca Andrei a schimbat scoala si se simte f bine
il urasc pentru ca lui Andrei ii e frica de ganganiile din gradina
il iubesc pentru ca ....asa e viata mea, o furtuna continua
Wednesday, August 27, 2008
jurnal
jurnal de mutare (ma rog, puteti face schimbarile de rigoare)
luni, ultima saptamana de vietuire la apartament:closing day-ul e joi, ar trebui cu cateva zile inainte sa semnam actele. Azi e luni, vineri a sunat de la avocat sa ne intalnim miercuri, da nu stia tanti aia cat de gras trebuie sa fie cecul cu avansul si nici cat trebuie sa fie cecul cu onorariul avocatului si alte taxe....las ca mai suna ea.ieri am fost la Staples sa aducem acasa biroul lui andrei, si am uitat: am luat rechizitele de scoala. ajunsi acasa, dupa ore bune mi-am amintit de fapt ce trebuia sa facem noi la Staples asa ca am urlat la sos, care nauc m-a urmat la magazin, am luat biroul copilului si l-am depozitat in garaj la fratele sosuluinu gasim mobila de terasa, astia se pregatesc aici de iarna...nici vorba de mobila de terasa la preturi decente...maine seara mergem sa face inspectia finala la casa, in principiu stiu ca tanti a schimbat tot ce am cerut sa fie schimbat...poate imi aduc aminte sa ma uit acu la culorile din bai, ca poate am timp sa dau o fuga prin malluri sa imi iau seturile pentru baie (cand oare?)
Marti
Toata seara de ieri am petrecut-o in telefon...Cand am fost prin mall sambata Victor a insistat sa cumparam un telefon nou, ca cel existent se descarca repede bateria. am zis pas, mai asteptam, ne descurcam cu asta pe care il avem...mare greseala!ieri a trebuit sa fac asigurare la casa, am sunat compania cu care avem si asigurarea la masina si ...da-i chin. Cand imi era lumea mai draga mi se descarca telefonul. Asa am tinut-o intr-un dans...abia la 9 am fost in stare sa inchei asigurarea...Nu ca n-as fi facut-o mai repede, dar de cate ori puneam telefonul la incarcat, suna cineva...asa ca am repezit aseara pe toata lumea, plus ca a trebuit sa aud si pe victor zicand: ti-am zis eu sa....Casa e cu fundul in sus...cutii, pachete, hartii. Sefu trebuie sa ma suporte vreo 2 saptamani in blugi, chiar daca sunt noi si sunt cool and hip, na zic eu, tot blugi sunt si nu se cade a fi purtati decat vinerea la servici...
miercuri
ieri mare belea cu banca, ne-au gresit suma de mortgage, normal cau au pus-o mai mica si a trebuit sa mai dam jos 5000 de dolari afara de cei 20 de mii si, pe care trebuia sa ii dam. Am luat borkerul la scandal, ea a luat banca, scandal mare. Acu, noi banii ii avem, dar asa ce ma irita ca au fost neglijenti azi, mergem la pranz sa semnam actele. Aseara ar fi trebuit sa facem ultima inspectie, pe care nu am facut-o ca poloneza noastra nu a fost disponibila...asa ca diseara la 8 imi vad casa goala, maine am cheile, yupiii, si apoi incepe dansultrebuie sa zis: palaria jos in fata sosului, intentionat l-am lasat pe el sa preia operatiunea mutarea. Inca de luni s-a mobilizat exemplar, si am gasit f multe chestii rezolvate. Hm, stiu eu de ce il iubesc pe ametitul asta, se trezeste exact la timp, cand ai nevoie de el!
am semnat actele, am avut asa emotii!
luni, ultima saptamana de vietuire la apartament:closing day-ul e joi, ar trebui cu cateva zile inainte sa semnam actele. Azi e luni, vineri a sunat de la avocat sa ne intalnim miercuri, da nu stia tanti aia cat de gras trebuie sa fie cecul cu avansul si nici cat trebuie sa fie cecul cu onorariul avocatului si alte taxe....las ca mai suna ea.ieri am fost la Staples sa aducem acasa biroul lui andrei, si am uitat: am luat rechizitele de scoala. ajunsi acasa, dupa ore bune mi-am amintit de fapt ce trebuia sa facem noi la Staples asa ca am urlat la sos, care nauc m-a urmat la magazin, am luat biroul copilului si l-am depozitat in garaj la fratele sosuluinu gasim mobila de terasa, astia se pregatesc aici de iarna...nici vorba de mobila de terasa la preturi decente...maine seara mergem sa face inspectia finala la casa, in principiu stiu ca tanti a schimbat tot ce am cerut sa fie schimbat...poate imi aduc aminte sa ma uit acu la culorile din bai, ca poate am timp sa dau o fuga prin malluri sa imi iau seturile pentru baie (cand oare?)
Marti
Toata seara de ieri am petrecut-o in telefon...Cand am fost prin mall sambata Victor a insistat sa cumparam un telefon nou, ca cel existent se descarca repede bateria. am zis pas, mai asteptam, ne descurcam cu asta pe care il avem...mare greseala!ieri a trebuit sa fac asigurare la casa, am sunat compania cu care avem si asigurarea la masina si ...da-i chin. Cand imi era lumea mai draga mi se descarca telefonul. Asa am tinut-o intr-un dans...abia la 9 am fost in stare sa inchei asigurarea...Nu ca n-as fi facut-o mai repede, dar de cate ori puneam telefonul la incarcat, suna cineva...asa ca am repezit aseara pe toata lumea, plus ca a trebuit sa aud si pe victor zicand: ti-am zis eu sa....Casa e cu fundul in sus...cutii, pachete, hartii. Sefu trebuie sa ma suporte vreo 2 saptamani in blugi, chiar daca sunt noi si sunt cool and hip, na zic eu, tot blugi sunt si nu se cade a fi purtati decat vinerea la servici...
miercuri
ieri mare belea cu banca, ne-au gresit suma de mortgage, normal cau au pus-o mai mica si a trebuit sa mai dam jos 5000 de dolari afara de cei 20 de mii si, pe care trebuia sa ii dam. Am luat borkerul la scandal, ea a luat banca, scandal mare. Acu, noi banii ii avem, dar asa ce ma irita ca au fost neglijenti azi, mergem la pranz sa semnam actele. Aseara ar fi trebuit sa facem ultima inspectie, pe care nu am facut-o ca poloneza noastra nu a fost disponibila...asa ca diseara la 8 imi vad casa goala, maine am cheile, yupiii, si apoi incepe dansultrebuie sa zis: palaria jos in fata sosului, intentionat l-am lasat pe el sa preia operatiunea mutarea. Inca de luni s-a mobilizat exemplar, si am gasit f multe chestii rezolvate. Hm, stiu eu de ce il iubesc pe ametitul asta, se trezeste exact la timp, cand ai nevoie de el!
am semnat actele, am avut asa emotii!
Wednesday, July 9, 2008
Iulie
Au trecut atatea luni de cand nu am mai scris, sunt de belea...
multe s-au intamplat...
victor tot cu contracte de la agentii, economia in Ontario e in plonjon direct, mama lor de americani, parlil-as pe Bush si sr si jr, primul de ce l-a facut pe al doilea!!!!
eu am mai prins un contract si acum am norma intreaga
avem si musafir din Romania, fata nasilor, Ilinca, o dulceata de copil, curioasa, isteata, ne e tare draga!
ne-am luat casa, la sf lui august de mutam, deja nu mai avem rabdare. am reusit sa ii luam pat lui andrei in camera, sa nu mai doarma pe futon. Ne-am luat si tv plasma, mare, 42 de inci, Panasonic, super, suntem de nedeslipit de pe sofa seara de seara.
am inceput si sa mai slabesc un pic, copilul asta ma taraste la tenis sambata si duminica dimineata la 7. Bat si eu mingea, ce sa fac, ba mai mult, ne-am luat si rachete: wilson si head.
ar fi multe de spus, dar eu iar sunt intr-o dispozitie de adancuri, astept un rezultat de la un interviu, asteptarea ma omoara, deja ma pregatesc mintal ca nu l-am luat, ca prea mult le ia sa ma anunte de rezultat!
am avut un cosmar: a trecut vara si nu am facut plaja. La naiba ca e cam adevarat, adica nu prea avem timp de mers la plaja si zacut pe plaja! am fost duminica la Bingemans, un pumn de bani, nu mi-a placut, copiii s-au distrat de minune, parcul e orientat spre copii, pentru adulti piscina era nu f mare si plina tot de copii!
Mi-am luat costum de baie dintr-o piesa, oficial am intrat in radul matroanelor, babatiilor, care nu-si arata suncile revarsate!
multe s-au intamplat...
victor tot cu contracte de la agentii, economia in Ontario e in plonjon direct, mama lor de americani, parlil-as pe Bush si sr si jr, primul de ce l-a facut pe al doilea!!!!
eu am mai prins un contract si acum am norma intreaga
avem si musafir din Romania, fata nasilor, Ilinca, o dulceata de copil, curioasa, isteata, ne e tare draga!
ne-am luat casa, la sf lui august de mutam, deja nu mai avem rabdare. am reusit sa ii luam pat lui andrei in camera, sa nu mai doarma pe futon. Ne-am luat si tv plasma, mare, 42 de inci, Panasonic, super, suntem de nedeslipit de pe sofa seara de seara.
am inceput si sa mai slabesc un pic, copilul asta ma taraste la tenis sambata si duminica dimineata la 7. Bat si eu mingea, ce sa fac, ba mai mult, ne-am luat si rachete: wilson si head.
ar fi multe de spus, dar eu iar sunt intr-o dispozitie de adancuri, astept un rezultat de la un interviu, asteptarea ma omoara, deja ma pregatesc mintal ca nu l-am luat, ca prea mult le ia sa ma anunte de rezultat!
am avut un cosmar: a trecut vara si nu am facut plaja. La naiba ca e cam adevarat, adica nu prea avem timp de mers la plaja si zacut pe plaja! am fost duminica la Bingemans, un pumn de bani, nu mi-a placut, copiii s-au distrat de minune, parcul e orientat spre copii, pentru adulti piscina era nu f mare si plina tot de copii!
Mi-am luat costum de baie dintr-o piesa, oficial am intrat in radul matroanelor, babatiilor, care nu-si arata suncile revarsate!
Subscribe to:
Posts (Atom)