Motiv de divort

Cu multi ani in urma, eram in vizita la socri. Iulian era student, acasa la mama lui. Urmaream un film la tv, era cald afara, dar nu f cald sa tinem usa la balcon deschisa. Soacra mea a iesit pe balcon, si dupa ea, din biblioeteca imensa, cat peretele, burdusita de carti pe 2 randuri, a tasnit un soricel de biblioteca spre balcon. Ca si cum ar fi avut un mecanism cu arc, baietii, adica Victor si frate-sau au ridicat picioarele in pat si si-au continuat vizionarea fara alte comentarii. Eu am ramas tablou, tablou repede explicat de soacra care imi zice ca e soricelu' familiei de biblioteca, ca au incercat orice sa il goneasca, nimic nu a mers, asa ca familia a luat decizia sa ill ignore pur si simplu. A, si ca baietilor (peste 1,80 fiecare si 90 de kg) le e frica de chirias...
Trebuie sa recunosc ca am ras atunci cu lacrimi, baietii la inceput au fost deranjati de rasul meu de neoprit, dar apoi chiar s-au suparat! Ca sa nu mai zic ca de cate ori mi-am adus aminte, mi-am necajit sotul cu varf si indesat....

peste ani, adica asta vara, cand ai mei erau in vizita, fac ei o descoperire colosala! Hello, stam la casa, normal sa existe si soareci, nu ca ne dorim, nu ca ii vrem, dar in garaj, ori in palcul de copaci din spatele casei, sigur traieste o familie de soricei, vecini cu iepurele (luni dimineata ma astepta langa masina tacticos), cu veveritele multe si cu ratonul bastan! Deci ai mei descopera ca avem un soarece in casa. Asa ca luam toate magazinele la rand: Canadian Tire, Home Depot, Home Hardware, Wal-mart...Dupa ce am vazut privirile ciudate aruncate de vecinii de coada la cashier, am decis sa folosim self check out, ca dupa cantitatea de capcane cumparata din fiecare magazin, se deducea usor ca avem nu un soricel, ci o societate intreaga! Suntem experti in capcane: cu arc (de cate ori mi-am prins destele si cat am suspinat dupa branza pusa momeala!!!) cu lipici, cu labirint, cu otrava! Toate se declara humane, fara durere, ca si cum mi-ar pasa!
Inutil sa zic ca atat cat au stat ai mei la noi nu am prins nici un soarece, doar eu destele in capcanele cu arc!

Azi am fost cu Andrei sa ii pun zabala cum zice el, braces cum zice doctorul, ingrop bani in gura lui bogata de teenager atoatestiutor, cum zic eu! Dupa ce ca vremea e de toata jena, acu ploua, acu e soare, acu ninge, acu e soare, acu se intuneca, acu bate grindina, dupa ce ca am decartat bani de o masina rezonabila la Dr Pus (pus in boots e versiunea englezeasca a motanului incaltat!), ajunsi acasa nu am parte de liniste si pace!
Pregateam pranzul, cand Andrei urca din basement inspaimantat, ca avem un soarece! Mai, asta stim, da nu e dovedit! Asa ca reclamatia nu se pune:) Nu, mami, tipa copckilu ingrozit, vino s vezi: cobor circumpecta in basement, cu gandul ca cel soarece demult e disparut si ce sa imi vada ochii: domnul soarece trona pe perna mea turceasca, facandu-si toaleta! Ce sa facem: baietii pe sari, cu frica pe fata, doar eu mai curajoasa! Am mers in garaj si am luat o lopata sa incerc sa ii dau o lovitura, in speranta ca va fi de gratie! Victor cobea: ca o sa stea soarecele sa te astepte pe tine! Tine-l de vorba mai desteptule, ca idei de eradicare a chiriasului buclucas nu ai!
Am revenit cu lopata, am luat-o pe cea metalica, si la atac! Ma apropii, nici o jena!!! cand sa fac hic si sa dau, soarecele pleaca tacticos spre pat, Andrei o tasneste sus pe scari, iar Victor isi musca destele de frica la jumatea scarilor spre parter!
OK, ce ne facem? Mai avem capcane? mai avem. hai sa le instalam, hai sa vedem unde ar fi gaura, da pernele alea la o parte, ridica patul sa vad daca nu cumva dihania are cuib in canapea, dau sa ma aplec sa vad dedesubturile la canapea, ma pun n patru labe, Victor ridica canapeaua cat poapte de mult, eu pun genunchiul jos pe covor, si aud crack! ca si cum sunt biscuiti sub covor, ori cipsuri! Injurand de mama focului bilingv, jumate in romana jumate in engleza, ridic coltul la covor si constat ca cipsurile aveau coada, ca de fapt strivisem cu genunchiul soarecele care inca mai dadea din picioare in agonie! Rapid pun covorul la loc, tip la Victor, care pune picioarele peste covor, eu o iau la fuga, si incep sa tip si sa plang in acelasi timp!
Victor era palid, ca si cum ar fi stat pe o mina, si incerca sa stabileasca ce sa faca!
Dupa ce mi-am tras sufletul, m-am oferit generoasa sa dechid usa la terasa, sa pun papucii la usa, sa ii aduc o punga, iar el nu are nimic de facut altceva decat sa ia soarecele de coada, si sa il duca in padurice. Victor se uita la mine, prin mine, culoarea fetei se schimba de la secunda la alta, rosu, o luase de acu spre verde, si facea eforturi vizibile sa nu vomite.
Ii spun ca trebuie sa faca ceva, el nu are glas, eu il intreb daca e sa aleaga intre mine si soarece, ce ar face (adica eu dau divort daca tot eu trebuie sa iau chiriasul de sub covor)... lui incepe sa ii tremure genunchii, eu continuu cu scenarita: daca ar depinde viata mea de aruncarea soarecelui, ce ar face, el incepe sa se inmoaie in prag de lesin... asa ca ma duc sa iau manusile cele mai groase de iarna ale lui Andrei, apuc cu greu coada mica si subtire ce iesea din covor, greu, manusile grele, si duc soarecele in padure!!!!
M_am intors in casa furioasa, incep sa tip la Victor si mi se face rau, realizand ca soarecele ala a intrat sub covor atunci, in secunda aia, cand eu m-am asezat in genunchi sa ma uit sub canapeaua ridicata de Victor!!!

Inutil sa zic ca Victor a curatat tot basementul: aspirat, dezinfectat, pus toate paturile la spalat, tot, plus ca am aruncat manusile la gunoi!

Acu el isi trage sufletul sus in dormitor, eu pe canapea in living scriu si meditez: este soarecele decedat motiv serios de divort? Cum as explica eu unui avocat problema? Si cata baza am in Victor?Daca viata mea ar depinde de un detaliu atat de minor, cum e un soarece chirias fara voie, ce baza as avea inVictor?

da oare soarecele are familie? intrebarea a pus-o primul Victor, iar eu i-am zis ca e liber sa se duca in padurice si sa faca un control ginecologic/urologic soarecelui decedat, mai bine zis: anatomopatologic, autopsia, si sa vada la ce ne asteptam! Privirea intoarsa de sotul meu de aproape 2 decenii nu are nevoie de comentarii!! Oricum a pus capcane cu lipici si mai mergem dupa amiaza la cumparat inca o duzina!