Nu pot sa rezist si sa nu v-o povestesc. Totul a inceput vineri de la un tricou nou.
Glen a fost la pranz in Eaton Mall si si-a luat de la magazinul lui preferat un tricoul polo de un albastru verde deosebit de dulce.
El e blond, piele alba, ochi albastri, si tricoul o sa ii vina tare bine. Numai ca e too girly, si eu, cu gura mare i-am zis ca nu imi place. De ce? Nu pot sa zic cu voce tare...Cei de la masa au incercat sa ma convinge ca e liber sa imi exprim opinia, eu am tinut-o pe a mea, ca nu si nu. Later, i-am soptit lui Glen ca tricoul e too gay. A inceput sa rada: the shoes fit, so...
Si de aici a inceput sa ne povesteasca despre cel mai bun prieten a lui, fizic f asemanator cu el, numai ca tipul hetero. Ei, si prietenul s-a indragostit de o coreanca. Dragosteala s-a transformat in dragoste, in iubire, si pop cu intrebarea: will you marry me? Pai cere-ma la tata! Ok, hai la tata-coreanu sa te cer. Tot neamu corean i-a asteptat la masa, cu zambete largi pe fata, si tata a zis yes, cu o conditie: ca fata, nascuta si crescuta in Canada, sa se intoarca in Coreea pentru un timp, sa isi cunoasca radacinile. Why not?
So, si-au luat amandoi contracte de prof de engleza in Coreea si au plecat. Acolo pretenu iesea in evidenta ca un alb in Africa, si mai mult, "a fost descoperit" de o agentie de publicitate, ma rog l-a agatat unu la metro si i-a propus un screen shot. Asta s-a dus, a castigat o reclama pentru o sala de fitness sau un program de fitness, nu conteaza, ideea e ca in scurt timp a devenit mare actor de reclame, cu postere peste tot in Coreea, mai ales la metrou, poze imense, bilboard in piete, ce mai, peste tot acest alb ciudat care vorbea coreana, facea reclama la nu stiu ce produs de fitness.
Cand s-au intors acasa, pretenul i-a cerut logodnicei ca niciodata sa nu arate reclamele facute acolo prietenilor lui. Fata a rezistat cat a rezistat pana cu putin inainte de nunta cand dupa un party toata noaptea, i-a momit pe baieti cu filmuletzele si ...
Glen nu dorise deloc sa vada reclamele, zice el si din invidie, dar si pentru ca imaginea care o avea in minte, credea el ca e mult mai haiosa decat reclama in sine. Dar nu a fost asa, reclamele intreceau orice imaginatie, erau atat de haioase si ridicole incat astia au ras si ras si ras pana cand prietenul s-a suparat.
Pedeapsa a venit sub forma purtarii de kilturi la nunta pretenului.
Glen si pretenul, amandoi scotieni, amandoi detin kilturile neamului din care provin, iar pentru restul au inchiriat.
Asa ca la nunta, in august, calaverii de onoare, ca si mirele de altfel erau in kilturi, groase, de lana nefinisata, cu sosete pana la genunchi, groase de lana, si cu pantofii aia caraghiosi si teribil de incomozi.
Ei, si da-i scarpinat, ca stofa aia aspra pe pielea goala, da, e adevarat, astia nu poarta nimic pe dedesubt, plus transpiratie...Au suferit baietii pana cand au convins o dra de onoare sa traga o fuga pana la cel mai apropiat mall sa le ia chiloti. Cu atentie, sa nu afle mirele. Dar mirele a aflat, ca dintr-o data astia nu se mai scarpinau, si erau veseli nevoie mare asa ca i-a luat pe toti intr-o camera in biserica si i-a pus sa-si dezbrace ilegalii chiloti. Cum nu era cos de gunoi in camera si cum incredere in culpriti nu avea, a indesat chilotii in buzunarul de la bluza si in traista aia pe care o poarta la fusta si a plecat ca incepuse deja muzica de nunta: ta dada, ta dada
Mireasa l-a intrebat din ochi ce are acolo, la fel ca si parintii, la sfarsitul slujbei si cativa nuntasi au pus aceeasi intrebare: ce sa zici? ca ai 4 perechi de chiloti barbatesti? in ziua nuntii?
Asa ca daca va intrebati ce se poarta pe sub kilturi, acum ati aflat de la un scotian canadian;)
Monday, May 25, 2009
Friday, May 22, 2009
Invarteala
M-am gandit ca musai sa va povestesc aventurile mele de spinnist. Ultimul meu pitic pe creier.
Cum acum nu mai am timp, si nici inspiratia nu ma dovedeste, las pe saptamana viitoare
revin
am revenit.
pai sa vedem:
principalul motiv e ca m-am latit. De cand am schimbat continentul, ma ingras incontinuu. Nu mananc cine stie ce, nu sunt fan chipsuri, nu dipuri, nu sucuri. Scaparile mele sunt pur romanesti. Dar sa nu intram in amanunte.
Acu na, tot cumpar haine cu cate o marime mai mare, dar am zis ca toate au o limita. Si limita a capatat contur cand ai mei au primit viza sa vina aici pe 3 luni. Una ca ce o sa zica mama, alta e ca nu am nici o sansa sa slabesc pe vara cu dieta de sarmalutze si cozonac :)
Si atunci am incercat sa vad ce se poate face. Cum dieta mea nu e "ilegala" adica nu f multe grasimi, transfati si alte nebunii, singura explicatie, na ezista o ezplicatie! e lipsa de miscare.
Plimbarile lungi si cascatul gurii la vitrine in Eaton Mall nu se califica ca miscare consumatoare de calorii asa ca, dupa un scurt search pe site-ul spitalului am gasit solutia perfecta: cardio spinning jumate de ora.
Suna excelent, banii nu sunt cine stie ce acolo, dar cum o conving pe Jacqueline? O iau la plimbare in mall, cam fortez pasul, ea incepe sa gafaie, eu profit de moment si bag sub nas hartiile cu spinningu'. Surpiza, musca din momeala, mai mult, e de acord sa mergem joi si vineri consecutiv! Waw!
Zis si facut. Ne inscriem, car de acasa echipament (adidasi, sosete, trening si prosop mare de baie, ca dupa aia musai dus, si au asta in dotare) si ne ducem.
Prima sedinta: antrenorul un tip subtirel, tipul de ciclist numai fibra, declaram cu voce tare sa ne auda toata sala ca suntem virgine in ale spinningului, tipul vine si ne aranjeaza bicicletele, si da-i invarteala!
Jumate de ora zboara repede, niciodata nu am fost in stare sa dau la pedale o jumate de ora, acu strang din dinti si pedalez...
Ma intorc la birou, Sue ma intreaba unde mi-au umblat ciolanele, eu ma laud, ea se declara amatoare, asa ca vineri vine si ea. Cool, asta inseamna ca nu trebuie sa ma agit f mult sa fiu inapoi cat se poate de repede. Numai ca nu vine tipul dragalas de ziua trecuta, apare Virginia! Oooooooo, Virginia! Tipa arata bestial ca fizic, ochi superbi, dar o nebuna! tipa tot timpul, striga la noi sa ne motiveze, incepe sa danseze, trage de ciolanele noastre sa invatam posturi/pozitii corecte! Eh, jumate de ora nu a mai zburat atat de repede, neh, de data asta m-am tarat...durerea cea mare nu era la picioare sau abdomen, durerea cea mare era la muschii fesieri din cauza scaunului de bicicleta. Lumea ne consoleaza ca trece, dupa cateva sedinte nu o sa fie atat de rau...
Saptamana urmatoare ajung la spinning singura, nu stiu cum, Sue are o sedinta, J se da lovita in aripa, asa ca imi iau traista si ma duc. De fapt mint, aveam lunch cu contesa Visan si ea s-a dat lovita...Si ma duc la spinning, aveam toate cele la mine, de ce nu?! Febra musculara incepuse sa fie difuza, sa nu ma mai doara picioarele atat de tare, m-am dotat si cu aspirina, so go for it!
Si na, alt trainer, de data asta o tanti neagra, plinuta rau, care gafaia de cate ori incaleca bicicleta, dar tehnica ei era impecabila: m-a invatat niste chestii bestiale, care imi fac viata mai usoara. Dar nu pot sa uit ca era plinutza rau, ca abia era in stare sa pedaleze 5 min consecutiv, ca se plimba printre noi sa ne corecteze postura si sa ne motiveze!
Tot singura la cateva zile, joi fiind, decid sa ma duc sa incerc clasa de cardio dance latino! Incercasem Zumba, un esec total. Plin de tanti plinutze, care vin la curs sa se uite la trainerul spaniol focos ce danseaza de mama focului pe scena! N-am putut repeta pasii ce ii impleticea el pe scena, nu mai zic de scuturat boobie, cum se scuturau tantili alea! Nici vorba! Am incercat sa repet pasii, dar ce fac cu bratele, ca daca incerc sa misc si bratele m-am innodat toata, mi se impleticesc ochii cand ma uit la nenea cum se misca pe scena, raman talaie in mijlocul salii, nestiind ce sa fac, da sirul intreg de tanti peste mine, vreo doua se imprastie pe jos, peste mine...Ma bufneste rasul si plec la dusuri! Da, asta e, esec total, dar macar dus sa nu fac stand la rand. Mor cand trebuie sa stau la rand la dus. Am o viteza la dezbracat de le sperii pe tantile suferitoare la frumusete si atunci dau vina pe anii de comunism fara apa calda toata ziua. Urasc sa stau la rand dupa tantile asiatice care n-au nici o jena si isi asteapta randul in pielea nudului gol, fara prosop infasurat pe ele, fara nimic! Asta e...
Deci hai sa vedem cardio latino dance: ma duc plina de elan, J nu poate veni din nou, nici Sue, asa ca singura ma avant spre furia de ritmuri latine. Na, ca nu vine trainerul, si ca se va face clasa de step. Ma uit in jur: cara fetele alea greutati, cara covoras, cara stepper. Nope, aici nu-i de mine, si fug la spinning unde, surpriza, alta antrenoare. De data asta, una atat de slaba, incat mi-a fost frica ca se desface cand se urca pe bicicleta. Atat de slaba, ca la reclamele cu anoxeria! Slaba, frate, de nu-mi trece... Jumate de ora trece ca prin haze, ceata, ca eu inca nu-mi revin cat de slaba e tanti...
Astea au fost inceputurile. Acum mi-am facut abonament, merg de 3 ori pe saptamana, si Virginia e constat trainerul de la ora la care merg. Si Sue si J merg constiincios, J mai protesteaza, dar pana la urma apare. Asa m-am invatat cu Virginia, trainerul care tipa : Easy does it! How are we feeling? (dead) Are we good? (no, stupid) we want more? (we want death!)
Ignorati parantezele, astea sunt raspunsurile din mintea mea.
Si fug la dus de zici ca ma fugaresc albinele la final de antrenament, si fac dus cu viteza luminii, sa nu ma prinda cardul de asiatice, si nu ma mai dor muschii aia cu pricina, fundul meu s-a obisnuit, si imi iau papara de la Miriam de fiecare data cand ma intorc de la antrenament cu un sausage de la nenea cu grillul ambulant din fata spitalului. Nici nu vreau sa ma gandesc ce mi-ar zice daca as veni inapoi cu o inghetata de la truckul cu inghetata care stationeaza deseori in fata sau pe lateralul spitalului. Mi-e c-o face apoplexie si o am pe constiinta!
Asta e...
Daca am slabit, ma intrebati? Habar n-am! Dar ma simt tare bine!
Cum acum nu mai am timp, si nici inspiratia nu ma dovedeste, las pe saptamana viitoare
revin
am revenit.
pai sa vedem:
principalul motiv e ca m-am latit. De cand am schimbat continentul, ma ingras incontinuu. Nu mananc cine stie ce, nu sunt fan chipsuri, nu dipuri, nu sucuri. Scaparile mele sunt pur romanesti. Dar sa nu intram in amanunte.
Acu na, tot cumpar haine cu cate o marime mai mare, dar am zis ca toate au o limita. Si limita a capatat contur cand ai mei au primit viza sa vina aici pe 3 luni. Una ca ce o sa zica mama, alta e ca nu am nici o sansa sa slabesc pe vara cu dieta de sarmalutze si cozonac :)
Si atunci am incercat sa vad ce se poate face. Cum dieta mea nu e "ilegala" adica nu f multe grasimi, transfati si alte nebunii, singura explicatie, na ezista o ezplicatie! e lipsa de miscare.
Plimbarile lungi si cascatul gurii la vitrine in Eaton Mall nu se califica ca miscare consumatoare de calorii asa ca, dupa un scurt search pe site-ul spitalului am gasit solutia perfecta: cardio spinning jumate de ora.
Suna excelent, banii nu sunt cine stie ce acolo, dar cum o conving pe Jacqueline? O iau la plimbare in mall, cam fortez pasul, ea incepe sa gafaie, eu profit de moment si bag sub nas hartiile cu spinningu'. Surpiza, musca din momeala, mai mult, e de acord sa mergem joi si vineri consecutiv! Waw!
Zis si facut. Ne inscriem, car de acasa echipament (adidasi, sosete, trening si prosop mare de baie, ca dupa aia musai dus, si au asta in dotare) si ne ducem.
Prima sedinta: antrenorul un tip subtirel, tipul de ciclist numai fibra, declaram cu voce tare sa ne auda toata sala ca suntem virgine in ale spinningului, tipul vine si ne aranjeaza bicicletele, si da-i invarteala!
Jumate de ora zboara repede, niciodata nu am fost in stare sa dau la pedale o jumate de ora, acu strang din dinti si pedalez...
Ma intorc la birou, Sue ma intreaba unde mi-au umblat ciolanele, eu ma laud, ea se declara amatoare, asa ca vineri vine si ea. Cool, asta inseamna ca nu trebuie sa ma agit f mult sa fiu inapoi cat se poate de repede. Numai ca nu vine tipul dragalas de ziua trecuta, apare Virginia! Oooooooo, Virginia! Tipa arata bestial ca fizic, ochi superbi, dar o nebuna! tipa tot timpul, striga la noi sa ne motiveze, incepe sa danseze, trage de ciolanele noastre sa invatam posturi/pozitii corecte! Eh, jumate de ora nu a mai zburat atat de repede, neh, de data asta m-am tarat...durerea cea mare nu era la picioare sau abdomen, durerea cea mare era la muschii fesieri din cauza scaunului de bicicleta. Lumea ne consoleaza ca trece, dupa cateva sedinte nu o sa fie atat de rau...
Saptamana urmatoare ajung la spinning singura, nu stiu cum, Sue are o sedinta, J se da lovita in aripa, asa ca imi iau traista si ma duc. De fapt mint, aveam lunch cu contesa Visan si ea s-a dat lovita...Si ma duc la spinning, aveam toate cele la mine, de ce nu?! Febra musculara incepuse sa fie difuza, sa nu ma mai doara picioarele atat de tare, m-am dotat si cu aspirina, so go for it!
Si na, alt trainer, de data asta o tanti neagra, plinuta rau, care gafaia de cate ori incaleca bicicleta, dar tehnica ei era impecabila: m-a invatat niste chestii bestiale, care imi fac viata mai usoara. Dar nu pot sa uit ca era plinutza rau, ca abia era in stare sa pedaleze 5 min consecutiv, ca se plimba printre noi sa ne corecteze postura si sa ne motiveze!
Tot singura la cateva zile, joi fiind, decid sa ma duc sa incerc clasa de cardio dance latino! Incercasem Zumba, un esec total. Plin de tanti plinutze, care vin la curs sa se uite la trainerul spaniol focos ce danseaza de mama focului pe scena! N-am putut repeta pasii ce ii impleticea el pe scena, nu mai zic de scuturat boobie, cum se scuturau tantili alea! Nici vorba! Am incercat sa repet pasii, dar ce fac cu bratele, ca daca incerc sa misc si bratele m-am innodat toata, mi se impleticesc ochii cand ma uit la nenea cum se misca pe scena, raman talaie in mijlocul salii, nestiind ce sa fac, da sirul intreg de tanti peste mine, vreo doua se imprastie pe jos, peste mine...Ma bufneste rasul si plec la dusuri! Da, asta e, esec total, dar macar dus sa nu fac stand la rand. Mor cand trebuie sa stau la rand la dus. Am o viteza la dezbracat de le sperii pe tantile suferitoare la frumusete si atunci dau vina pe anii de comunism fara apa calda toata ziua. Urasc sa stau la rand dupa tantile asiatice care n-au nici o jena si isi asteapta randul in pielea nudului gol, fara prosop infasurat pe ele, fara nimic! Asta e...
Deci hai sa vedem cardio latino dance: ma duc plina de elan, J nu poate veni din nou, nici Sue, asa ca singura ma avant spre furia de ritmuri latine. Na, ca nu vine trainerul, si ca se va face clasa de step. Ma uit in jur: cara fetele alea greutati, cara covoras, cara stepper. Nope, aici nu-i de mine, si fug la spinning unde, surpriza, alta antrenoare. De data asta, una atat de slaba, incat mi-a fost frica ca se desface cand se urca pe bicicleta. Atat de slaba, ca la reclamele cu anoxeria! Slaba, frate, de nu-mi trece... Jumate de ora trece ca prin haze, ceata, ca eu inca nu-mi revin cat de slaba e tanti...
Astea au fost inceputurile. Acum mi-am facut abonament, merg de 3 ori pe saptamana, si Virginia e constat trainerul de la ora la care merg. Si Sue si J merg constiincios, J mai protesteaza, dar pana la urma apare. Asa m-am invatat cu Virginia, trainerul care tipa : Easy does it! How are we feeling? (dead) Are we good? (no, stupid) we want more? (we want death!)
Ignorati parantezele, astea sunt raspunsurile din mintea mea.
Si fug la dus de zici ca ma fugaresc albinele la final de antrenament, si fac dus cu viteza luminii, sa nu ma prinda cardul de asiatice, si nu ma mai dor muschii aia cu pricina, fundul meu s-a obisnuit, si imi iau papara de la Miriam de fiecare data cand ma intorc de la antrenament cu un sausage de la nenea cu grillul ambulant din fata spitalului. Nici nu vreau sa ma gandesc ce mi-ar zice daca as veni inapoi cu o inghetata de la truckul cu inghetata care stationeaza deseori in fata sau pe lateralul spitalului. Mi-e c-o face apoplexie si o am pe constiinta!
Asta e...
Daca am slabit, ma intrebati? Habar n-am! Dar ma simt tare bine!
Vecinii
Cand am inceput sa "curtam" casa in care locuim acum, am observat ca si vecinul din dreapta isi pusese casa la vanzare. Problema e din ce unghi privesti toata tarasenia: vecini vechi, se cunosc, le e mai greu sa te asimileze. Vecin nou, taraboi cu mutatul, mai ai si ghinion sa fie din Mama India...atunci sa te tii mirosuri de curry si petreceri pana in zori. Dar am zis ca nu om fi noi cei mai ghinionisti.
Casa din dreapta s-a vandut prin broker. Asa ca nu a fost ocupata o buna bucata de timp, mai precis pana prin primavara. Cand au venit noii vecini.
Discreti, tacuti, parca s-au insinuat in viata noastra. Nimic deosebit, nimic nelalocul lui.
Am observat discret cum si-au amenajat noua locuinta. Fiind townhouse, (case lipite) se aude cand e muzica mai tare, cand se cearta. Dar ei nu, abia simtiti... Am observat si progenituri, curand si eram incantati.
Apoi a inceput scandalul. Cum? Pai vremea s-a incalzit, ziua peste 20 de grade, dar noaptea coboara pana la 10-15 grade, asa ca dormim cu geamul deschis.
Si dupa miezul noptii incepe scandalul: se cearta, se cearta, se cearta. Nu inteleg ce zic: am senzatia ba ca el vine beat acasa noaptea, bea salariul, nu aduce de mancare la copii, ori o insala. Nu stiu. Nu imi dau seama cine are ciocul mai mare: el sau ea. Mai si se cearta. Nu obosesc deloc. S-a dus dormitul meu cu geamul deschis, cu aer curat de padure. Nu se poate asa ceva! (cum eu am frecvent insomnii, nici ceas nu suport in camera, cum am luat casa la o margine de oras, sa nu aud trafic, fabrici, aeropoarte, pentru mine asta e o tragedie!), imi strica bunatate de somn, trebuie sa inchid geamul peste noapte!
Azi noapte m-au scos din pepeni! Au comis-o din nou!
Asa ca azi am sa chem Protectia Animalelor sa vina sa mute cuibul de sub streasina vecinilor. Eu am nevoie de somn!
Casa din dreapta s-a vandut prin broker. Asa ca nu a fost ocupata o buna bucata de timp, mai precis pana prin primavara. Cand au venit noii vecini.
Discreti, tacuti, parca s-au insinuat in viata noastra. Nimic deosebit, nimic nelalocul lui.
Am observat discret cum si-au amenajat noua locuinta. Fiind townhouse, (case lipite) se aude cand e muzica mai tare, cand se cearta. Dar ei nu, abia simtiti... Am observat si progenituri, curand si eram incantati.
Apoi a inceput scandalul. Cum? Pai vremea s-a incalzit, ziua peste 20 de grade, dar noaptea coboara pana la 10-15 grade, asa ca dormim cu geamul deschis.
Si dupa miezul noptii incepe scandalul: se cearta, se cearta, se cearta. Nu inteleg ce zic: am senzatia ba ca el vine beat acasa noaptea, bea salariul, nu aduce de mancare la copii, ori o insala. Nu stiu. Nu imi dau seama cine are ciocul mai mare: el sau ea. Mai si se cearta. Nu obosesc deloc. S-a dus dormitul meu cu geamul deschis, cu aer curat de padure. Nu se poate asa ceva! (cum eu am frecvent insomnii, nici ceas nu suport in camera, cum am luat casa la o margine de oras, sa nu aud trafic, fabrici, aeropoarte, pentru mine asta e o tragedie!), imi strica bunatate de somn, trebuie sa inchid geamul peste noapte!
Azi noapte m-au scos din pepeni! Au comis-o din nou!
Asa ca azi am sa chem Protectia Animalelor sa vina sa mute cuibul de sub streasina vecinilor. Eu am nevoie de somn!
Thursday, May 21, 2009
Loto
Cu tristete in suflet va anunt ca nu am castigat la loto saptamana asta! Norocosul a fost din Edmonton: 49 mil and some change.
Acu saracu, o sa aiba bani sa plece din preierie, unde saptamana asta au fost masive caderi de zapada si temperaturi sub zero. Macar de asta nu-l invidiez. Dar cu atatia bani, iti iei casa oriunde e cald in lumea asta...
N-a fost sa fie...si ce planuri imi facusem cu banii. In stupiditatea mea nu a lasam de servici, pai de unde pensie? Auzi, pensie iti trebuie cand castigi atata banet?
Si ma gandeam la prieteni, mama ce de-a prieteni as fi avut, multi, unii pe care nu i-am vazut niciodata, dar de, imi deveneau subit prieteni!
Nu am castigat...si zic si eu ce zice fiecare din cele multe milioane de desperati nefericiti care n-au castigat: eh, noi sa fim sanatosi, sa mearga jobul si masinile, ca o sa vina sansa si pe strada mea. Am eu noroc in altele... si apoi atata banet poate fi durere de cap garantata, nu?
La multi ani tututor Elenelor si Constantinilor!
Acu saracu, o sa aiba bani sa plece din preierie, unde saptamana asta au fost masive caderi de zapada si temperaturi sub zero. Macar de asta nu-l invidiez. Dar cu atatia bani, iti iei casa oriunde e cald in lumea asta...
N-a fost sa fie...si ce planuri imi facusem cu banii. In stupiditatea mea nu a lasam de servici, pai de unde pensie? Auzi, pensie iti trebuie cand castigi atata banet?
Si ma gandeam la prieteni, mama ce de-a prieteni as fi avut, multi, unii pe care nu i-am vazut niciodata, dar de, imi deveneau subit prieteni!
Nu am castigat...si zic si eu ce zice fiecare din cele multe milioane de desperati nefericiti care n-au castigat: eh, noi sa fim sanatosi, sa mearga jobul si masinile, ca o sa vina sansa si pe strada mea. Am eu noroc in altele... si apoi atata banet poate fi durere de cap garantata, nu?
La multi ani tututor Elenelor si Constantinilor!
Wednesday, May 20, 2009
Par
Intotdeauna am fost fan povesti nemuritoare! Le citeam cu sufletul la gura si apoi retraiam povestile cu ochii inchisi, imaginadu-ma ba printesa inchisa in castel (mai, intotdeauna imbracata in pantaloni, da de aia frumosi, in stile), ba printul curajos, mai ales cand era baiet de la tara, si cateodata chiar zmeul, ca mi se parea mie ca era cam nedreptatit in unele scenarii!
Si intodeauna, cum ziceam, printesa era cumva in pantaloni, ca sa poata cobori din turn pe funie. Printul intodeauna avea parul un pic mai lung, nu tuns periuta, si era inalt, sa poata ajunge la gatul zmeului. Iar zmeul intotdeauna avea par facial si vreo 2 negi pe fata. Chiar si zmeii buni! Asa trebuiau sa fie, cu par pe fata si cu negi parosi!
Si am imbatranit, nu am mai citit o poveste nemuritoare de decenii (uf, ce aiurea suna) dar nu am scapat de parul facial. Primul fir nelalocul lui a aparut de prin tineretile timpurii. Apoi s-au inmultit. Si ii vanez cu penseta, mi-i frica sa nu ramana vreunul ascuns
Scarbos, nu? Dar nu la fel cu babaciunea mititica cat un dop, comuteritza cotidiana, care mesteca guma de parca gura iar fi la raliu si care are par in barba cat toti zmeii mei din copilarie adunati! Ieri am facut greseala sa stau langa ea in autobuz. Am ajuns nauca de cap la servici. Barba i se misca in ritmul mestecarii si odata cu ea si milioanele de fire de par! E chioara, vreo 2 perechi de ochelari atarna de gatul ei in permanenta, dar cum naiba sa nu vezi ce ai in barba? Babaciunea e imbracata frumusel, cu gust, dar ce folos...Parul din barba, mult si fluturator in briza aerului conditionat din autobuz imi strica ziua. Sa stea langa ea cine o pofti! eu prefer sa astept autocarul urmator! Am zis!
Si intodeauna, cum ziceam, printesa era cumva in pantaloni, ca sa poata cobori din turn pe funie. Printul intodeauna avea parul un pic mai lung, nu tuns periuta, si era inalt, sa poata ajunge la gatul zmeului. Iar zmeul intotdeauna avea par facial si vreo 2 negi pe fata. Chiar si zmeii buni! Asa trebuiau sa fie, cu par pe fata si cu negi parosi!
Si am imbatranit, nu am mai citit o poveste nemuritoare de decenii (uf, ce aiurea suna) dar nu am scapat de parul facial. Primul fir nelalocul lui a aparut de prin tineretile timpurii. Apoi s-au inmultit. Si ii vanez cu penseta, mi-i frica sa nu ramana vreunul ascuns
Scarbos, nu? Dar nu la fel cu babaciunea mititica cat un dop, comuteritza cotidiana, care mesteca guma de parca gura iar fi la raliu si care are par in barba cat toti zmeii mei din copilarie adunati! Ieri am facut greseala sa stau langa ea in autobuz. Am ajuns nauca de cap la servici. Barba i se misca in ritmul mestecarii si odata cu ea si milioanele de fire de par! E chioara, vreo 2 perechi de ochelari atarna de gatul ei in permanenta, dar cum naiba sa nu vezi ce ai in barba? Babaciunea e imbracata frumusel, cu gust, dar ce folos...Parul din barba, mult si fluturator in briza aerului conditionat din autobuz imi strica ziua. Sa stea langa ea cine o pofti! eu prefer sa astept autocarul urmator! Am zis!
Tuesday, May 19, 2009
Vara
Oficial a venit vara.
Nu radeti, aici long we de Victoria Day e de fapt startul pentru vara.
Sambata cald dar a plouat, duminica rece, 10 grade si un soare dintos. Dar luni a fost alta poveste: cald, frumos, soare.
Am gradinarit, Victor a tuns iarba (parca ieri era mormanu de zapada pe peluza), ba am udat un pic florile, asa, ca sa incercam furtunul...Apoi mi-am luat o carte, un ceai si ochelarii de soare si m-am instalat in fotoliu, afara, la soare. Sven Hassel, asa, ca sa ma "bine dispun".
Na fost chip, deloc! O veverita indrazneata a gasit un cotor de porumb copt si l-a tarat la noi in gradina. La inceput nu m-a izbit faptul ca nici noi nici vecinii din dreapta sau stanga n-am mancat porumb copt zilele astea. Cine stie de pe unde l-a adus ?!
Acolo in iarba abia taiata de Victor s-a apucat sa il devoreze. Gustos, imi facea si mie pofta... Nu i-a placut acolo, asa ca si-a luat cotorul si cu chiu cu vai s-a catarat pe gard. Eee, complicata treaba, echilibru asta cand cotorul e mare cat tine, cand gardul e ingust, cand trebuie sa decizi ce sta pe gard: tu sau cotorul sprijinit. Plus ca mai mult cade pe jos...
asa ca inapoi in iarba.... Dar ceva acolo nu era quite right, asa ca trebuia musai sa fie un loc inalt unde sa isi manance bunatatea. Catre copaci avant, si dai si lupta sa te urci in copac cu ditamai cotorul de porumb, mai mare ca tine, mai larg decat botul....cu perseverenta, dupa ce l-a scapat de cateva ori in iarba, a reusit sa fie la inaltime.
Mai, asa cu pofta ce l-a putut manca, incat jur ca azi ma opresc la Costco, imi iau porumb, pun gratarul in functiune si... las cotorul asa, un sfert nemancat, il duc in padurice, pentru o veverita pofticioasa!
unde mai pui ca sezonul de capsuni e chiar dupa colt?
Nu radeti, aici long we de Victoria Day e de fapt startul pentru vara.
Sambata cald dar a plouat, duminica rece, 10 grade si un soare dintos. Dar luni a fost alta poveste: cald, frumos, soare.
Am gradinarit, Victor a tuns iarba (parca ieri era mormanu de zapada pe peluza), ba am udat un pic florile, asa, ca sa incercam furtunul...Apoi mi-am luat o carte, un ceai si ochelarii de soare si m-am instalat in fotoliu, afara, la soare. Sven Hassel, asa, ca sa ma "bine dispun".
Na fost chip, deloc! O veverita indrazneata a gasit un cotor de porumb copt si l-a tarat la noi in gradina. La inceput nu m-a izbit faptul ca nici noi nici vecinii din dreapta sau stanga n-am mancat porumb copt zilele astea. Cine stie de pe unde l-a adus ?!
Acolo in iarba abia taiata de Victor s-a apucat sa il devoreze. Gustos, imi facea si mie pofta... Nu i-a placut acolo, asa ca si-a luat cotorul si cu chiu cu vai s-a catarat pe gard. Eee, complicata treaba, echilibru asta cand cotorul e mare cat tine, cand gardul e ingust, cand trebuie sa decizi ce sta pe gard: tu sau cotorul sprijinit. Plus ca mai mult cade pe jos...
asa ca inapoi in iarba.... Dar ceva acolo nu era quite right, asa ca trebuia musai sa fie un loc inalt unde sa isi manance bunatatea. Catre copaci avant, si dai si lupta sa te urci in copac cu ditamai cotorul de porumb, mai mare ca tine, mai larg decat botul....cu perseverenta, dupa ce l-a scapat de cateva ori in iarba, a reusit sa fie la inaltime.
Mai, asa cu pofta ce l-a putut manca, incat jur ca azi ma opresc la Costco, imi iau porumb, pun gratarul in functiune si... las cotorul asa, un sfert nemancat, il duc in padurice, pentru o veverita pofticioasa!
unde mai pui ca sezonul de capsuni e chiar dupa colt?
Wednesday, April 29, 2009
Tamil
Toata saptamana, in fata ambasadei SUA, pe University Ave, manifestatie a suporterilor Tamil!
ok, Sri Lanka, stat condus de un guvern budist (ce cauta budhisti la putere, naiba intelege, ca doar ar trebui sa isi vada de ale lor, de neomorat, de pace si de altele, nu sa conduca guvern calugarii budhisti!) are minoritatea Tamil. Grupul asta e pe lista grupurilor teroriste! Sri Lanka nu recunoaste ca ar avea vreo problema in tara lor, astia aici, Tamilii, lupta pentru separatie!
http://www.thestar.com/news/gta/article/603135
http://www.cp24.com/servlet/an/local/CTVNews/20090427/090427_tamil_protest/20090427/?hub=CP24Home
http://www.citynews.ca/news/news_34126.aspx
nu i-a gonit nici ploaia, nu au obosit!
iar canadienii...eh, canadienii!
politie in toate formele, in toate culorile, calare pe cai, biciclete, pe jos, in masini, in dubitze...politia ii pazeste! astia canta, urla, cer, pretind, se agita. Politistii cu o cafea de la tim's ii supravegheaza!
traficul e dat peste cap...magazinele din zona sunt pe chituci...si tamilii demonstreaza! Cica au aprobare pentru 5 zile! Cine le-a dat aprobarea asta?!
Am intrat in tim's dimineata pentru un ceai si o briosa si m-a bufnit rasul. 2 politisti echipati de vara (pantaloni scurti) se incalzeau (5 grade afara) in jurul unei cafele. Nu erau intrati demult, ca inca aveau pielea de gaina pe picioare! Credeti ca gandeau de bine referitor la demonstratia tamila? eu am indoielile mele!
si Tamilii demonstreaza. De cand am inceput eu jobul aici, in fiecare saptamana ei demonstreaza...La inceput a fost noutatea, am citit toate pancardele lor, am simpatizat. Dar acum gata, e prea mult, de ce nu or manifesta ei in fata sediului ONU, eu nu inteleg! si pace!
postez aici reactia torontezilor (scuze de engleza):
But now some sympathetic Toronto residents are getting fed up with all the disruptions, wondering why the majority should be inconvenienced for a select group of people.
CityNews has received a large amount of email from people who understand the cause but not the reasons why a main street should be tied up for so long.
"As someone who works at University and Dundas and experiencing this for the 4th time in the last few months, I'm sick of these protest and disruptions," writes a viewer named Anthony. "Do they realize that they're not gaining any sympathy from anyone by inconveniencing thousands of hard working people? The Tamils in Canada may have a large voice, but not everyone wants to hear it."
"Demonstrations SHOULD NOT BE ALLOWED during the work week," insists Jan Runcieman. "These demonstrators are hindering the flow of traffic as well as people trying to get to and from their jobs."
Others are upset that ambulances heading to hospital row at the scene of the protest may be forced to take alternate routes, costing precious time in an emergency.
But the protestors note one lane remains open for those vehicles and they have to get their message through somehow.
"The Tamil community did everything through the democratic way before we hit the streets," relates Sivah Vimal, one of those manning the lines. "We signed the petitions. We talked to our Members of Parliament. We addressed it on the sidewalks and now we are finally forced to go to the streets because the killing of innocent Tamils has not stopped...
"If this was your family, if this was your blood relatives dying, would you not do the same? Would you not do all in your power to try and help them?"
ok, Sri Lanka, stat condus de un guvern budist (ce cauta budhisti la putere, naiba intelege, ca doar ar trebui sa isi vada de ale lor, de neomorat, de pace si de altele, nu sa conduca guvern calugarii budhisti!) are minoritatea Tamil. Grupul asta e pe lista grupurilor teroriste! Sri Lanka nu recunoaste ca ar avea vreo problema in tara lor, astia aici, Tamilii, lupta pentru separatie!
http://www.thestar.com/news/gta/article/603135
http://www.cp24.com/servlet/an/local/CTVNews/20090427/090427_tamil_protest/20090427/?hub=CP24Home
http://www.citynews.ca/news/news_34126.aspx
nu i-a gonit nici ploaia, nu au obosit!
iar canadienii...eh, canadienii!
politie in toate formele, in toate culorile, calare pe cai, biciclete, pe jos, in masini, in dubitze...politia ii pazeste! astia canta, urla, cer, pretind, se agita. Politistii cu o cafea de la tim's ii supravegheaza!
traficul e dat peste cap...magazinele din zona sunt pe chituci...si tamilii demonstreaza! Cica au aprobare pentru 5 zile! Cine le-a dat aprobarea asta?!
Am intrat in tim's dimineata pentru un ceai si o briosa si m-a bufnit rasul. 2 politisti echipati de vara (pantaloni scurti) se incalzeau (5 grade afara) in jurul unei cafele. Nu erau intrati demult, ca inca aveau pielea de gaina pe picioare! Credeti ca gandeau de bine referitor la demonstratia tamila? eu am indoielile mele!
si Tamilii demonstreaza. De cand am inceput eu jobul aici, in fiecare saptamana ei demonstreaza...La inceput a fost noutatea, am citit toate pancardele lor, am simpatizat. Dar acum gata, e prea mult, de ce nu or manifesta ei in fata sediului ONU, eu nu inteleg! si pace!
postez aici reactia torontezilor (scuze de engleza):
But now some sympathetic Toronto residents are getting fed up with all the disruptions, wondering why the majority should be inconvenienced for a select group of people.
CityNews has received a large amount of email from people who understand the cause but not the reasons why a main street should be tied up for so long.
"As someone who works at University and Dundas and experiencing this for the 4th time in the last few months, I'm sick of these protest and disruptions," writes a viewer named Anthony. "Do they realize that they're not gaining any sympathy from anyone by inconveniencing thousands of hard working people? The Tamils in Canada may have a large voice, but not everyone wants to hear it."
"Demonstrations SHOULD NOT BE ALLOWED during the work week," insists Jan Runcieman. "These demonstrators are hindering the flow of traffic as well as people trying to get to and from their jobs."
Others are upset that ambulances heading to hospital row at the scene of the protest may be forced to take alternate routes, costing precious time in an emergency.
But the protestors note one lane remains open for those vehicles and they have to get their message through somehow.
"The Tamil community did everything through the democratic way before we hit the streets," relates Sivah Vimal, one of those manning the lines. "We signed the petitions. We talked to our Members of Parliament. We addressed it on the sidewalks and now we are finally forced to go to the streets because the killing of innocent Tamils has not stopped...
"If this was your family, if this was your blood relatives dying, would you not do the same? Would you not do all in your power to try and help them?"
Zambet
M-am saturat de probleme, de vesti rele, de necazuri! M-am saturat! De ieri m-am decis sa le ignor! Sa evit cearta (na, ca asta nu mi-a iesit de dimineata), sa evit ceea ce ma poate stresa, sa vad numai partea plina a paharului, culoarea roz, ciripit de pasarele si fluturasi zglobii!
Primul zambet l-am surprins pe fata mea ieri, cand am observat ca verdele incepe sa devina predominant, ca pomii incep sa aiba frunzulite, sa se imbrace in mantie verde...waw, primavara e aici si nu mai pleaca. Imbatranesc, de incep sa observ primele frunze ale copacilor, prima floare, primele tufisuri galbene...asta e!
Apoi soferul de Greyhound de ieri de la intors ne-a dus in Cambridge! pai stai, a protestat jumate de autocar, asta e cursa expres de Kitchener, ce cautam in Cambridge? Si-a cerut scuze, a crezut ca e vineri, ca vinerea face cursa de Cambridge! Am inceput sa radem, am fi vrut noi sa fie vineri! (se pune si asta ca zambet, nu?)
Aseara mi-am dat intalnire cu Victor la Walmartul de langa casa sa ii luam cadoul finutului, ca face anul si ii luam sambata seara din mot! Am ajuns in acelasi timp, eu nu l-am observat la inceput si m-am enervat ca nenea ala din Corolla vrea sa imi ia locul de parcare pe care il astept, si mai are si nesimtirea sa imi faca semne cu farurile! Oooops, e Victor! Cu un zambet larg, am plecat pe alt rand de parcare si am parcat relativ aproape masinile! Apoi hai sa ii cumparam sand boxul ala in forma de broasca testoasa, ca David se va juca toata vara in nisip (apropo, de unde se cumpara nisip in Canada? eh, asta va fi durerea de cap a parintilor!) Pai e mare tata, e asa de mare sandboxul, ca abia a incaput in Matrix, cu bancheta din spate culcata! Cum o transoprtam la cumetri? Va trebui sa mergem cu 2 masini!
Tot in walmart, Victor a profitat ca suntem amandoi sa luam niste scule/chestii/trestii pentru gradinarit! Si am zis ca l-am convins ca furunul pentru gradina mea sa fie roz, cu memory nusiutce, da roz! La acelasi pret cu cel verde, albastru, negru, da asta era roz! Cu un zambet larg pe fata, m-am luptat cu broasca (de fapt am ghidat baietasul ala de la walmart care s-a oferit sa ne-o tina/duca pana la masina) cu gandul al furtunul meu roz! (nu-mi place rozul in mod deosebit, dar era o victorie dulce, castigata relativ usor, intr-o casa unde testosteronul e predominant) Victor din urma cu caruciorul, a intrat pe o alee sa mai ia ceva pentru gradina...
Acasa am vazut nenorocirea: a schimbat si furtunul meu roz pe unul bleu-marin! S-a dus zambetul meu...
Mi-am dorit casa si gradina de cand am venit in Canada, acum le am! Am visat cum am sa vin de la servici, am sa pup familionul si am sa ma retrag intre flori, sa mai aranjez ceva, sa mai culeg o buruiana, sa...Si a venit timpul sa fac toate astea din vis si...mi-e lene! Nu, nu zambiti va rog, prima data nu a fost lene, nu, a fost doar lipsa de scule. Cu ce sa te joci in pamant daca nu ai scule? daca nu ai lopetica, grebla, de aia mica si dragalasa, manusi, pamant de flori? Victor mi-a luat un sac de pamant imens (50 de kg?), ieri mi-am cules si ceva gadgeturi pentru gradina si gata, sa ma vezi gradinaritza! Ce zambet triumfator aveam aseara...Si cu zambetul latit pe fata mi-am luat un pahar de suc ( a se citi vin) si m-am refugiat in basement cu cele 3 telecomenzi ale tv in brate! Maine (adica azi) voi inaugura sculele mele cele noi!
Dar lenea asta a mea ma ingrijoreaza. Nu o am de ieri de azi! Nu, face parte din DNA-ul meu, stiu, si mama mi-ar da dreptate! Dar as vrea mai multa energie, as vrea sa fac mai multe, acu ziua e lunga, o sa fie si mai lunga, o sa se incalzeasca si mai tare...Asa ca am convins-o ieri pe J sa mergem la ore de spinning...de incepatori...de cardio...30 de min. Aici la spital, in pauza de masa!
Ea ne-a inscris pe amandoua si joi si vineri, asa, ca sa nu isi piarda entuziasmul (mai, eu m-am chinuit rau de tot sa o conving de o data pe saptamana, ea pune mana pe telefon si ne inscrie de doua ori) Kelly, sefa mea, m-a auzit vorbind la telefon cu J, avea un zambet larg pe fata, larg, aproape sa rada, la gandul cum am sa arat dupa o clasa de spinning, darmite doua... am zambit si eu, cam stramb...
revin
Primul zambet l-am surprins pe fata mea ieri, cand am observat ca verdele incepe sa devina predominant, ca pomii incep sa aiba frunzulite, sa se imbrace in mantie verde...waw, primavara e aici si nu mai pleaca. Imbatranesc, de incep sa observ primele frunze ale copacilor, prima floare, primele tufisuri galbene...asta e!
Apoi soferul de Greyhound de ieri de la intors ne-a dus in Cambridge! pai stai, a protestat jumate de autocar, asta e cursa expres de Kitchener, ce cautam in Cambridge? Si-a cerut scuze, a crezut ca e vineri, ca vinerea face cursa de Cambridge! Am inceput sa radem, am fi vrut noi sa fie vineri! (se pune si asta ca zambet, nu?)
Aseara mi-am dat intalnire cu Victor la Walmartul de langa casa sa ii luam cadoul finutului, ca face anul si ii luam sambata seara din mot! Am ajuns in acelasi timp, eu nu l-am observat la inceput si m-am enervat ca nenea ala din Corolla vrea sa imi ia locul de parcare pe care il astept, si mai are si nesimtirea sa imi faca semne cu farurile! Oooops, e Victor! Cu un zambet larg, am plecat pe alt rand de parcare si am parcat relativ aproape masinile! Apoi hai sa ii cumparam sand boxul ala in forma de broasca testoasa, ca David se va juca toata vara in nisip (apropo, de unde se cumpara nisip in Canada? eh, asta va fi durerea de cap a parintilor!) Pai e mare tata, e asa de mare sandboxul, ca abia a incaput in Matrix, cu bancheta din spate culcata! Cum o transoprtam la cumetri? Va trebui sa mergem cu 2 masini!
Tot in walmart, Victor a profitat ca suntem amandoi sa luam niste scule/chestii/trestii pentru gradinarit! Si am zis ca l-am convins ca furunul pentru gradina mea sa fie roz, cu memory nusiutce, da roz! La acelasi pret cu cel verde, albastru, negru, da asta era roz! Cu un zambet larg pe fata, m-am luptat cu broasca (de fapt am ghidat baietasul ala de la walmart care s-a oferit sa ne-o tina/duca pana la masina) cu gandul al furtunul meu roz! (nu-mi place rozul in mod deosebit, dar era o victorie dulce, castigata relativ usor, intr-o casa unde testosteronul e predominant) Victor din urma cu caruciorul, a intrat pe o alee sa mai ia ceva pentru gradina...
Acasa am vazut nenorocirea: a schimbat si furtunul meu roz pe unul bleu-marin! S-a dus zambetul meu...
Mi-am dorit casa si gradina de cand am venit in Canada, acum le am! Am visat cum am sa vin de la servici, am sa pup familionul si am sa ma retrag intre flori, sa mai aranjez ceva, sa mai culeg o buruiana, sa...Si a venit timpul sa fac toate astea din vis si...mi-e lene! Nu, nu zambiti va rog, prima data nu a fost lene, nu, a fost doar lipsa de scule. Cu ce sa te joci in pamant daca nu ai scule? daca nu ai lopetica, grebla, de aia mica si dragalasa, manusi, pamant de flori? Victor mi-a luat un sac de pamant imens (50 de kg?), ieri mi-am cules si ceva gadgeturi pentru gradina si gata, sa ma vezi gradinaritza! Ce zambet triumfator aveam aseara...Si cu zambetul latit pe fata mi-am luat un pahar de suc ( a se citi vin) si m-am refugiat in basement cu cele 3 telecomenzi ale tv in brate! Maine (adica azi) voi inaugura sculele mele cele noi!
Dar lenea asta a mea ma ingrijoreaza. Nu o am de ieri de azi! Nu, face parte din DNA-ul meu, stiu, si mama mi-ar da dreptate! Dar as vrea mai multa energie, as vrea sa fac mai multe, acu ziua e lunga, o sa fie si mai lunga, o sa se incalzeasca si mai tare...Asa ca am convins-o ieri pe J sa mergem la ore de spinning...de incepatori...de cardio...30 de min. Aici la spital, in pauza de masa!
Ea ne-a inscris pe amandoua si joi si vineri, asa, ca sa nu isi piarda entuziasmul (mai, eu m-am chinuit rau de tot sa o conving de o data pe saptamana, ea pune mana pe telefon si ne inscrie de doua ori) Kelly, sefa mea, m-a auzit vorbind la telefon cu J, avea un zambet larg pe fata, larg, aproape sa rada, la gandul cum am sa arat dupa o clasa de spinning, darmite doua... am zambit si eu, cam stramb...
revin
Thursday, April 16, 2009
Prima zi
Prima zi e echivalenta cu 15 septembrie.
Toata vara ai asteptat cu nerabdare sa vina, te-ai pregatit sufleteste, ti-ai pus mii de intrebari, ai ascultat povestile celor din jur, cum a fost pentru ei in prima zi.
Ultima vara fara griji e cu griji. Cu grijile primei zile de scoala. Cum o sa fie? frica? emotii? plans?
si soarele a inceput sa lumineze mai intr-o dunga, mai special, parca imediat dupa Sfanta Marie mare. Si parca miroase a toamna. Bunicii sunt mandri de tine, te incurajeaza, te gonesc acasa la mama dupa ce toata vara ai copilarit la ei, ai umblat prin coclauri, prin padure, ai fugarit rate, gaini, vacutza bunicii...Si murele sunt aproape coapte dar trebuie sa pleci acasa. Se aproprie prima zi de scoala.
cu cateva zile inainte mama se agita in jurul tinutei. Calcat, apretat. Panica: pantofii! de care, cum? ce culoare...Si dresul, ai mama grija... Cu ce sacrificii le-a gasit mama printr-o cunostinta...
seara de dinainte...ai senzatia ca maine toata lumea o sa se schimbe. Emotia te copleseste, mai si plangi un pic, si visezi ca maine soarele o sa straluceasca albastru, ca norii or sa fie roz, ca cerul o sa fie galben...
Da, e 15 septembrie. Dimineata, foarte dimineata. Mama intreaba a 10-a oara: ai spalat dintii? Mama, lasa-ma, nu mai sunt copil mic, nu ma mai sacai...
Te imbraci, iti iei geanta, o iei pe mama de mana, ori ea pe tine, nu poate sta acasa, e prima zi de scoala a fetei, si pleci spre scoala. Scoala pare mare, amenintatoare. Intri in scoala, iti tremura genunchii si apoi iesi pe teren la careu. Te asezi in rand. Auzi lista strigata de director si apoi pleci spre clasa.
Clasa, mare, luminoasa, cu peretii hidos de verde, dar cu multe planse, unele cam ingalbenite, pe pereti. Te asezi la locul tau. Parintii se framanta, se agita, fiecare isi aranjeaza odorul in banca, si cu regrete ies din clasa dupa 7-8 minute. Si mama te-a imbratisat si te-a lasat acolo, singura. Cand o sa se sune de iesire? Cat e ceasul? De emotie nu vezi cadranul ceasului cumparat de tata in vara asta.
Si atunci te izbeste realitatea: 30 de perechi de ochi care se uita la tine cu emotie, cu frica. Asteapta ceva de la tine. Ce? Faci cativa pasi spre usa si dai sa iesi. Nu se poate, cum sa abandonezi lupta. Atunci, te indrepti, iti apuci o scama imaginara, dregi glasul si...te prezinti.
"Pe mine ma cheama Mariana. Puteti sa imi repetati numele?" Glasuri firave de copii, cristaline, repeta silabisind (asa i-a invatat la gradinita).
Apoi le ceri sa se prezinte. Si sa spuna ceva despre ei.
"Pe mine ma cheama Mihai, am 6 ani si imi plac masinutele" (ceilalti rad un pic, apoi rasul se stinge stinger, cu Mihai rosu ca para, asezandu-se rusinat)
"Pe mine ma cheama Ana, si am 7 ani si nu-mi plac papusile. Mi-e imi place sa ma joc cu baietii, cu masinutele lu frate-miu"
.....
si cand timiditatea incepe sa dispara, suna clopotelul. Ai crezut ca o sa vina ca o usurare dar de fapt rupe vraja, rupe atmosfera de feerie ce se insinuase in clasa modeste de la ultimul etaj.
va continua
Toata vara ai asteptat cu nerabdare sa vina, te-ai pregatit sufleteste, ti-ai pus mii de intrebari, ai ascultat povestile celor din jur, cum a fost pentru ei in prima zi.
Ultima vara fara griji e cu griji. Cu grijile primei zile de scoala. Cum o sa fie? frica? emotii? plans?
si soarele a inceput sa lumineze mai intr-o dunga, mai special, parca imediat dupa Sfanta Marie mare. Si parca miroase a toamna. Bunicii sunt mandri de tine, te incurajeaza, te gonesc acasa la mama dupa ce toata vara ai copilarit la ei, ai umblat prin coclauri, prin padure, ai fugarit rate, gaini, vacutza bunicii...Si murele sunt aproape coapte dar trebuie sa pleci acasa. Se aproprie prima zi de scoala.
cu cateva zile inainte mama se agita in jurul tinutei. Calcat, apretat. Panica: pantofii! de care, cum? ce culoare...Si dresul, ai mama grija... Cu ce sacrificii le-a gasit mama printr-o cunostinta...
seara de dinainte...ai senzatia ca maine toata lumea o sa se schimbe. Emotia te copleseste, mai si plangi un pic, si visezi ca maine soarele o sa straluceasca albastru, ca norii or sa fie roz, ca cerul o sa fie galben...
Da, e 15 septembrie. Dimineata, foarte dimineata. Mama intreaba a 10-a oara: ai spalat dintii? Mama, lasa-ma, nu mai sunt copil mic, nu ma mai sacai...
Te imbraci, iti iei geanta, o iei pe mama de mana, ori ea pe tine, nu poate sta acasa, e prima zi de scoala a fetei, si pleci spre scoala. Scoala pare mare, amenintatoare. Intri in scoala, iti tremura genunchii si apoi iesi pe teren la careu. Te asezi in rand. Auzi lista strigata de director si apoi pleci spre clasa.
Clasa, mare, luminoasa, cu peretii hidos de verde, dar cu multe planse, unele cam ingalbenite, pe pereti. Te asezi la locul tau. Parintii se framanta, se agita, fiecare isi aranjeaza odorul in banca, si cu regrete ies din clasa dupa 7-8 minute. Si mama te-a imbratisat si te-a lasat acolo, singura. Cand o sa se sune de iesire? Cat e ceasul? De emotie nu vezi cadranul ceasului cumparat de tata in vara asta.
Si atunci te izbeste realitatea: 30 de perechi de ochi care se uita la tine cu emotie, cu frica. Asteapta ceva de la tine. Ce? Faci cativa pasi spre usa si dai sa iesi. Nu se poate, cum sa abandonezi lupta. Atunci, te indrepti, iti apuci o scama imaginara, dregi glasul si...te prezinti.
"Pe mine ma cheama Mariana. Puteti sa imi repetati numele?" Glasuri firave de copii, cristaline, repeta silabisind (asa i-a invatat la gradinita).
Apoi le ceri sa se prezinte. Si sa spuna ceva despre ei.
"Pe mine ma cheama Mihai, am 6 ani si imi plac masinutele" (ceilalti rad un pic, apoi rasul se stinge stinger, cu Mihai rosu ca para, asezandu-se rusinat)
"Pe mine ma cheama Ana, si am 7 ani si nu-mi plac papusile. Mi-e imi place sa ma joc cu baietii, cu masinutele lu frate-miu"
.....
si cand timiditatea incepe sa dispara, suna clopotelul. Ai crezut ca o sa vina ca o usurare dar de fapt rupe vraja, rupe atmosfera de feerie ce se insinuase in clasa modeste de la ultimul etaj.
va continua
Friday, April 10, 2009
Pentru ca Emma nu mai e...
Pentru ca Emma nu mai e, pentru ca nu mai am lacrimi, pentru ca acum ar trebui sa sarbatorim viata, cu toate ca ne e tare dor de ea, pentru ca...m-am gandit sa las niste ganduri de copil sa exprime neputinta mea in fata durerii
...catre Dumnezeu !!!!
"Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi."
"Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."
"Niciodata n-as fi crezut ca movul se potriveste cu portocaliul, pana ce n-am vazut apusul de soare, ce ai facut marti seara. A fost tare misto..."
"La scoala de duminica ni s-a explicat ce si cate faci. Cine-ti face treaba cand esti in concediu?"
"De unde ai aflat ca tu esti Dumnezeu?"
"Pentru balul mascat vreau sa ma imbrac in drac. Nu-i bai, nu?"
"Tu chiar asa ai proiectat girafa, sau din greseala a iesit asa?"
"De ce lasi oameni sa moara si tot faci altii in loc?N-ar fi mai simplu sa-i lasi in viata pe astia?"
"Dumnezeule! Ca ai facut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci intre ele?"
"Tu stii despre lucruri, inainte sa fie inventate?"
"Bunicul a spus ca Tu deja erai cand a fost el copil. Cat de vechi esti?"
"Iti multumesc pentru fratior, dar eu m-am rugat pentru un catel."
"Cat timp am fost in vacanta, tot timpul a plouat si taticul a fost tare nervos si a spus niste lucruri despre Tine ...dar te rog sa nu-i faci rau!"
"Te rog sa-mi trimiti un ponei. Pana acum nu ti-am cerut nimic. Poti verifica."
"Cum se poate ca, pe vremuri, atatea minuni ai facut si acum nu-i nici una? Cum se poate, ca in ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."
"Doamne, Te rog, sa mai pui o sarbatoare intre Craciun si Paste!"
"Poate Cain si Abel nu s-ar fi omorit, daca aveau camere separate. La noi, cu frate-meu functioneaza..."
"Pun pariu ca e foarte greu sa iubesti pe toti de pe Pamant. Noi suntem doar patru in familie si nu merge."
Licurici drag, acum stralucesti in Rai
Subscribe to:
Posts (Atom)