Nu pot sa rezist si sa nu v-o povestesc. Totul a inceput vineri de la un tricou nou.
Glen a fost la pranz in Eaton Mall si si-a luat de la magazinul lui preferat un tricoul polo de un albastru verde deosebit de dulce.
El e blond, piele alba, ochi albastri, si tricoul o sa ii vina tare bine. Numai ca e too girly, si eu, cu gura mare i-am zis ca nu imi place. De ce? Nu pot sa zic cu voce tare...Cei de la masa au incercat sa ma convinge ca e liber sa imi exprim opinia, eu am tinut-o pe a mea, ca nu si nu. Later, i-am soptit lui Glen ca tricoul e too gay. A inceput sa rada: the shoes fit, so...
Si de aici a inceput sa ne povesteasca despre cel mai bun prieten a lui, fizic f asemanator cu el, numai ca tipul hetero. Ei, si prietenul s-a indragostit de o coreanca. Dragosteala s-a transformat in dragoste, in iubire, si pop cu intrebarea: will you marry me? Pai cere-ma la tata! Ok, hai la tata-coreanu sa te cer. Tot neamu corean i-a asteptat la masa, cu zambete largi pe fata, si tata a zis yes, cu o conditie: ca fata, nascuta si crescuta in Canada, sa se intoarca in Coreea pentru un timp, sa isi cunoasca radacinile. Why not?
So, si-au luat amandoi contracte de prof de engleza in Coreea si au plecat. Acolo pretenu iesea in evidenta ca un alb in Africa, si mai mult, "a fost descoperit" de o agentie de publicitate, ma rog l-a agatat unu la metro si i-a propus un screen shot. Asta s-a dus, a castigat o reclama pentru o sala de fitness sau un program de fitness, nu conteaza, ideea e ca in scurt timp a devenit mare actor de reclame, cu postere peste tot in Coreea, mai ales la metrou, poze imense, bilboard in piete, ce mai, peste tot acest alb ciudat care vorbea coreana, facea reclama la nu stiu ce produs de fitness.
Cand s-au intors acasa, pretenul i-a cerut logodnicei ca niciodata sa nu arate reclamele facute acolo prietenilor lui. Fata a rezistat cat a rezistat pana cu putin inainte de nunta cand dupa un party toata noaptea, i-a momit pe baieti cu filmuletzele si ...
Glen nu dorise deloc sa vada reclamele, zice el si din invidie, dar si pentru ca imaginea care o avea in minte, credea el ca e mult mai haiosa decat reclama in sine. Dar nu a fost asa, reclamele intreceau orice imaginatie, erau atat de haioase si ridicole incat astia au ras si ras si ras pana cand prietenul s-a suparat.
Pedeapsa a venit sub forma purtarii de kilturi la nunta pretenului.
Glen si pretenul, amandoi scotieni, amandoi detin kilturile neamului din care provin, iar pentru restul au inchiriat.
Asa ca la nunta, in august, calaverii de onoare, ca si mirele de altfel erau in kilturi, groase, de lana nefinisata, cu sosete pana la genunchi, groase de lana, si cu pantofii aia caraghiosi si teribil de incomozi.
Ei, si da-i scarpinat, ca stofa aia aspra pe pielea goala, da, e adevarat, astia nu poarta nimic pe dedesubt, plus transpiratie...Au suferit baietii pana cand au convins o dra de onoare sa traga o fuga pana la cel mai apropiat mall sa le ia chiloti. Cu atentie, sa nu afle mirele. Dar mirele a aflat, ca dintr-o data astia nu se mai scarpinau, si erau veseli nevoie mare asa ca i-a luat pe toti intr-o camera in biserica si i-a pus sa-si dezbrace ilegalii chiloti. Cum nu era cos de gunoi in camera si cum incredere in culpriti nu avea, a indesat chilotii in buzunarul de la bluza si in traista aia pe care o poarta la fusta si a plecat ca incepuse deja muzica de nunta: ta dada, ta dada
Mireasa l-a intrebat din ochi ce are acolo, la fel ca si parintii, la sfarsitul slujbei si cativa nuntasi au pus aceeasi intrebare: ce sa zici? ca ai 4 perechi de chiloti barbatesti? in ziua nuntii?
Asa ca daca va intrebati ce se poarta pe sub kilturi, acum ati aflat de la un scotian canadian;)
No comments:
Post a Comment