e vineri

si nu am chef de munca.
avem balcon.
Dupa 1 an si jumate, ai nostri s-au indurat si au cumparat ceva patio furniture. Ma uit cu jind, mi-as lua laptopul (uitat acasa) si as lucra de acolo. Sigur  netul "ajunge" pana acolo.

am facut o lista din 4. 3 liste sunt asemanatoare, una e cumplit de sumara. Ideea e sa le micsorez, insa imi vine sa adaug la a 4-a lista data fields ca sa imi iasa pasenta.

Merlin e due la cantarit (parca). Merge bine cu conserve de pate pana acum.

maine vine frigiderul nou. Am gasit client si pentru cel vechi. Trebuie insa curatat. Diseara. 

sunt obosita. Beau cafea dar de fapt imi vine sa ma intind sub birou si sa inchid ochii.

Lista e gata, cafeaua e gata, eu sunt gata de lunch. Nu e lunch time.

WW for Merlin

Merlin, oh Merlin

Merlin a inceput sa schioapete. Asa, peste noapte. Victor zice ca de la saritul in patul lui, care e f inalt. Si ca Merlin se incapataneaza sa se catere pe partea care are tablie si se loveste de fiecare data cand sare in pat.
Am ajuns cu ea la vet. Langa noi e un spital veterinar cotat destul de bine. O doctoritza f draguta, good vibes from her, fara graba, a controlat-o bine de tot. Apoi ne-a spus ca Merlin trebuie musai sa slabeasca. Apoi s-ar putea sa aiba nevoie de operatie la un genunchi, o chestie din nascare, ceva sant la genunchi, os, nepronuntat suficient si mai sare genunchiul. Nu ma intrebati, ca aproape mi s-a facut rau cand vorbea doctoritza.

Asa ca Merlin e la dieta. Weight watchers for cats, ni s-a dat un pahar, ni s-a spus cate calorii are voie, ni s-a spus sa o aducem la cantarit la fiecare 2 saptamani. oh well...
Nu am cautat cate calorii are mancarea ei obisnuita, insa Andrei s-a dus si i-a luat mancare de dieta. Si a inceput corul plangerilor. Se uita la mancarea asta de dieta si trage niste miorlaituri de ti se face pielea de gaina. Mananca cand i se face rau de foame. Asa ca Andrei a decis sa ii combine mancarea asta de dieta cu mancarea ei obisnuita.

Acu 2 sambete  trebuia sa mearga la cantarit. Merlin. Andrei a luat-o in brate insa cum nu era incaltat, a decis sa o lase jos cat se incalta. Merlin, care pana atunci a stat cuminte, a tasnit-o si s-a ascuns. Nu am putut sa o scoatem de pe unde era ascunsa, nici cu treats, cu nimic. Asa ca ... am plecat la cules de cirese si visine.
Marti primesc email de la vet: cum e Merlin. Nu ati venit la cantar. Pai cucoana, nu am prins-o.
Sambata ce a trecut, cumva a prins-o Andrei, deja incaltat, fuga la masina, si la vet. Acolo a fost Merlin f cuminte, surprinzator de cuminte, ba chiar a stat si la mani si pedi fara mare fass. Adevarul ca si dra aia era f indemanatica, si avea o prezenta f calma si calmanta, as fi stat si eu la mani si pedi la mana ei :0

well, dieta nu merge bine. Cantarul arata ca s-a ingrasat, cu 100 gr, dar s-a ingrasat. Biata Merlin, dupa ce ca nu primeste mancare de care ii place, ca mananca cu portia, nici macar nu vede rezultate.

Am mers acasa si am cautat caloriile la mancarea pe care i-o dam. Cea de dieta: 260 per cup. E ok, se incadreaza in cele 250 de calorii pe care trebuie sa i le dam, pentru ca oricum primea 3/4 cup in total pe zi. Cealalta punga de mancare pisiceasca, well, +400 calorii per cup. Jale. Ii combinam cele doua. Clar ca primea mai mult.

Vet ne-a spus ca daca ar manca conserve, ar fi mult mai usor pentru ea, pentru ca au volum mult la valori calorice mici. Asa ca m-am dus si i-am luat conserve, un brand pe care il manca ca haplea acu vreun an. Am pus si ceva mancare uscata, si se pare ca e ok cu Merlin, nu mai avem jelanii la bolul de mancare, e ok. Acu asteptam cantarirea peste 2 saptamani.

de vreo saptamana, vine in fiecare dimineata la 4:30am si imi face masaj, ma linge pe barba, imi da cu labutza aia pufoasa pe la nas. Zau ca imi dau lacrimile de ciuda cand suna ceasul...

Dupa un an

Revin dupa un an.
multe s-au intamplat, viata imi e intoarsa cu fundul in sus

simt nevoia sa scriu din nou, cumva fara audienta. Dupa un an de tacere, nimeni nu mai citeste blogul asta.

e o vara de rahat. E rece. Ploua. Nici vorba de mers la plaja, nu cu Victor jumate borg. Nici nu stiu daca sufar din cauza asta, sunt amortita.

citesc ce am scris in anii trecuti si parca citesc viata altcuiva. Si ma trec toate sentimentele, ca acceleratul printr-o halta amarata, intr-un sat de campie, unde numai ciuletii se rostogolesc lenes in caldura verii.

imi pare rau ca nu am scris consecvent. Ca toate lucrurile ce le fac in viata, neterminate, neimplinite. Asta ar fi bun e epitaf: not finished and not ready.

Bere

Stam la povesti in weekend. Mai o intamplare din saptamana. Mai o reteta, incercata ori vazuta la televizor. Mai o barfa. Cine a murit, cine a mai facut ceva notabil prin sat. Mai o explicatie de genul: cat de departe e orasul ala ce arde de voi...
Asta dupa ce discutam de ce face tataiu, ce face motanul, ce fac purceii, ce face vaca si tot asa
Dau raportul scurt: la munci, acasa, mai rupt o buruiana prin gradina, vreo isprava de-a lui Merlin, vreo incercare culinara de a lui Andrei.
Evitam subiectele fierbinti, care ar putea sa o supere. Nu imi iese mereu. Insa eu incerc.

Si uite ca ieri mama imi pomeneste de un baietas de nici 17 ani care munceste la camp, ori o mai ajuta pe langa casa, contra masa si bani. Nu are parinti (nu tin minte care din ei e decedat si care e disparut), il tine o bunica. De fapt el tine tot neamul. El munceste toata ziua. Noroc ca munceste si pe mancare ca altfel ar fi vai si amar de sufletul lui. Bunica il asteapta la poarta, ii ia banii si se duce sa isi cumpere bere. Asta intr-un sat in care vinul e mai ieftin decat apa. Ar muri de foame copkilu asta fara mancarea de la munca. Merge la munca sa aiba burta plina. Pe langa el, si bunica are bere, ca vorba aia, vinul nu aluneca bine pe gat.

Mama imi zice ca arata ca un copkil de 12-13 ani, nicidecum de 17 ani. Trage de cal, trage de caruta care si le-a cumparat cu banii lui, dar mama nu stie de unde are putere, ca e pipernicit, ca vai de sufletul lui.
Ca munceste, ca si-a cumparat un aragaz, ca are 2 purcei. Si ca daca nu ar fi bunica setoasa de bere, copkilului asta i-ar ajunge banii de mai multe. Are vointa, are putere de munca, si nu e chiar batut in cap.

am rugat-o pe mama sa aiba grija de el. Sa se gandeasca la Andrei, si ca daca mi se intampla mie ceva...

Happy Friday!

neata
cum e viata asta...
happy Friday!
deci appul de vreme zicea ca e rece, deci am nevoie de dresuri. Asa ca mi-a luat mai mult ca de obicei ca sa ma imbrac in dimineata asta, e o intreaga filozofie, incep cu dresurile, apoi ochesc o fusta, nu merge din prima, ma simt carnat umplut, iau alta care cred eu ca imi vine decent. Apoi bluza. Nu, nu aia, ca aia am avut-o saptamana trecuta (stiu, ca e pe umeras in stanga dulapului), o iau pe asta, insa imi trebuie alt sutien, nu merge ala negru, bluza e alba...
Merlin incepe sa isi piarda rabdarea. Si incepe sa ma admonesteze asa, scurt, cu cate un miau. Ma grabesc, reusesc sa ma si pieptan, ce rimel? saptamana asta nici nu am mai reusit! O iau la vale pe scari in timp ce o bomban pe Merlin, sper ca stii ce vrei, treats ori mancare. Stie, e catarata pe copacul ei, ii pun treats si ma reped la frigider, ca sa imi iau omleta pe care Andrei a promis ca mi-o face, cu multa branza. Nu e. Omleta nu e. Oua sunt, branza e, omleta nu e.
Ajung in sfarsit in masina, realizez ca afara chiar e cald, nu aveam nevoie de dresuri, draci, altfel se simt 12 grade in iunie fata de martie. Sofez cam cu disperare, nu prea am sanse sa prind busul, trec pe langa Canadian tire si vad ca pretul la benzina e cel mai mic de saptamana asta. Darn it. Sa vezi cu cat am sa pun benzina diseara, musai, deja becul ala galben bolnav e aprins.
Si lumea mi se naruieste. Iesirea mea pe 7E e inchisa. Constructii. Injur cat pot de mult si de tare si de energic.
Fac un u-turn, si cealalta iesire e inchisa.
Ma resemnez, ma intorc la benzinarie, imi pun benzina, si ma indrept catinel spre urmatoarea iesire pe 7E si catre statia de autobuz, inainte, ostenii mei, dar asa, mai catinel.
Imi resetez biletul pentru busul de 6.05. Mai dau sa joc un level pe candy crush. Imi aduc aminte ca am de asteptat 3 zile. Am trecut printr-o serie in 3 zile, Grrr
Sunt in birou, cafeaua aburinda in fata (am pus de cafea si i-am trimis mesaj lui Andrei. Nu sarcastic: buna omleta mi-ai facut. Nu furios: bine mai galigan, nici atata lucru nu am baza in tine? Nu, un mesaj calm: nu am gasit omleta, sorry. Mi-a trimis inapoi 20 de mesaje de Im so sorry, I am coming to Toronto now. Facetime galiganu, era cu lacrimi in ochi. L-am calmat, insa clar pot cere orice de la el weekendul asta, muahahaha)
si e o zi asa de frumoasa azi, am spus asta? e vineri, e soare, cbc2 in urechi, cafea buna in fata, o tona de munca de rezolvat pana la 3:30...
voi?

De ce sa faci copchil

Cum am scris deja, ieri am stat acasa sa ma duc cu Merlin la castrat. Am trimis email la 5:30 am si m-am dat bolnava. Apoi am zis ca acu sa vezi somn pana la 8 am... Afara ceata, urat, sa nu dai pe nimeni afara, d-apoi sa duci matza la vet.
La 7am Andrei intra in camera mea, furtuna, urland: imbracarea, trebuie sa plecam, acum, acum!!!!
-Hoooo, ce spui tu acolo?
-Pai avem appointment la 9am la vet.
-E abia 7
-Pai ne trebuie timp pentru travel?
-De ce?
-Pentru ca vetul e in London!
-What? what? are you joking?
-Nope, acolo e appointmentul...

so, dus in 15 min, inhatat matz si galigan si iesit pe usa. Oprit la benzinarie, si apoi tuleo pe highway la London (o ora de sofat). O ceata de o taiai cu cutitul. Ce sa mergi cu viteza regulamentara, ca nu vedeam mai mult de 2 metri in fata.
Merlin mieuna cu foc, Andrei rosu: but mom, I told you!
De nervi, am oprit pe marginea drumului si i-am aratat ca nici vorba, nu mi-a zis ca vet-ul e in London (mesaje). M-a bufnit rasul de nervi, i-am zis ca patzania asta o sa fie inclusa in speech-ul de la nunta lui.

Am ajuns, cu chiu cu vai. Am lasat pe Merlin, cu pupaceli si alintaturi, si ne-am instalat intr-un Starbucks din zona. Eu cu un ceai, Andrei nu a vrut nimic. Am luat un scone cam pe la mijlocul diminetii si l-am impartit cu galiganu...
Care galigan a inceput sa fie din ce in ce mai nefericit! pentru ca trebuia sa invete, cu mine la aceeasi masa... fara sa caste ochii pe pereti, ori pauza de jucat cu matza, tv, foame, sete... Eu mi-am instalat compul si am lucrat, el a facut ce a facut si la 11 si jumate a cedat nervos. A plecat la plimbare, prin zona, sa vada ce restaurante sunt.
Spre norocul lui, afara ploua, altfel il taram la plimbare pana ii toceam picioarele.
S-a intors cu vestea ca mancam mexican la pranz. Ok.
Am mancat apoi am mers si am cumparat treats pentru Merlin si ne-am dus sa vedem daca e gata.
Nu era, ne-au trimis la o biblioteca publica din zona. Acolo ne-am luat cate o carte, ne-am instalat in fotolii si am citit, mai emails, mai facebook, numai sa treaca timpul.
La 3 si jumate am sunat la vet, Merlin era treaza.
Ce viteza am avut... am recuperat fiara blanoasa, cu teama ca ne-au inlocuit frumusetea noastra de matza, si viteza spre casa...
Acasa da-i lupte cu Merlin sa ii punem collar-ul la gat. Dupa 3 incercari nereusite, am obtinut rezultatul scontat:matza cu collar la gat. Si acum il are, e foarte nefericita ca nu se poate spala...
Nu am mai ajuns la yoga, eram asa de obosita incat mi-am facut culcus in canapea si nu m-am miscat de acolo pana la 9 cand am capitulat si m-am dus la somn.

 Merlin a dormit toata noaptea la mine in pat, cu pauze in care se foia, tara pe jos, cred ca de durere... Am mangaiat-o, luat-o in brate, si a adormit la loc, lipita de mine, si cum incercam sa ma mut, sa nu o lovesc din greseala, cum se trezea. Asa ca am capitulat, am lasat-o sa stea lipita de mine si am citit restul noptii... am adormit pe la 4am
 Dimineata, Andrei s-a trezit la 5am, o data cu mine, am hranit-o pe Merlin si i-am dat medicamentele.

Azi e Andrei cu ea acasa, o supravegheaza...

O zi linistita la birou

E pustiu in zona. 

Nici una la munca. 

Friendly Snake e pe la vreun curs. 

Telma s-a suparat ieri, habar n-am de la ce, si a plecat repede acasa. Azi nu a venit. 

Dulap e in concediu. Stapana pe mosie e Marlin Monroe, care danseaza tontoroiul pe creierii mei.

Parca mi-I foame, si nu stiu ce sa mananc. 

Ma dau bolnava maine, tre sa ma duc sa castrez matza, si nu pot sa scriu un email sa le cer voie o zi de concediu ca eu castrez matza. Asa ca maine sunt bolnava. Nu subit, ci incep de acum sa ma vait de dureri existentiale. Din pacate nu am la cine, ca Sandal e in sedinta. Pentru care sedinta am lucrat ca roaba Isaura 3 zile. Cat de imprastiata poate sa fie, ma scoate din minti cateodata.

liniste totala... scary

Non snow day

Mda, a nins. A nins suficient cat sa fie mizerie peste tot, cat sa faca traficul un cosmar. Asta aseara, ca dimineata strazile erau curate, driveway-ul meu blocat de un zid de un metru de zapada.
Nici univ mea, nici a lui Andrei nu au declarat snow day. Mda, stiam, nu avem noi bafta asta...
Eu am plecat la servici.
Andrei imi trimite poza asta pe la 9. Cum stiam ca ar trebui sa fie la scoala, il sun imediat si il intreb ce s-a intamplat, de ce e acasa?
Calm si fericit, Andrei imi zice ca s-a cancelat primul curs.Asa ca asta e captioningul la poza: Merlin: Andrei, Andrei, trezeste-te! Esti treaz? Andrei, dormi?
Andrei: (somnoros) Ce s-a intamplat, ce vrei?
Merlin: Primul curs s-a cancelat. Du-te inapoi la somn!

de Martisor

Initial s-a anuntat furtuna de zapada pentru luni seara. Zic: sa nu treaca Feb 29 fara sa fie memorabil...
Dimineata m-am trezit plina de speranta, sa vezi cum lucrez eu azi de acasa. Da de unde, nici un pic de zapada! Nimic. Nici ploaie. Nici macar geamuri inghetate! Nimic, da nimic!
Nenea vreme de la radio o da cotita, ca stai sa vezi, ca vine diseara. Ca daca va vine sa plecati pe undeva, mai bine uitati. No travel pe dupa amiaza e recomandat.

Ajung la servici f devreme, si deja stiu ca toata lumea o sa vina tarziu, e pana de curent la tramvaie, si cumva si metroul e afectat. Au pus autobuze, 100, sa miste lumea la deal si la vale, insa buluceala se creeaza, ca unora le place sa stea sa se uite, sa barfeasca, sa creeze un grup de dat cu parerea...

Pe la 10 arunc un ochi de geam si mi se face rau. Ninge! Stai mai nene, pai nu era vorba ca diseara? Eu inteleg ca ai gresit-o ieri, dar nu o gresesti frumos azi, da? Ia-ti zapada inapoi!

Sa vedem cum sa fie diseara...

deci azi e Martisor. Nu pun poza cu martisoare, pentru ca nu am. (insa mi-am cumparat pentru Paste un ou de lemn, hihihihi)
e si ziua tatalui meu, l-am sunat sa ii zic la multi ani. 17 grade cu plus. Mama muta flori in gradina.
e ziua SickKids (141 ani)
e ziua lui Bieber
e ziua lui Chopin...

e vineri, stiati? post despre nimic

e vineri
e primul vineri inainte de weekend, intr-un lung sir de vineri inainte de inainte de weekend, cand nu am nimic planificat pentru weekend!
da'nimic, adica nimic, nimic!
nici mie nu imi vine sa cred.

normal ca Andrei are de invatat.
insa eu nu am nici un plan! nici nu imi vine sa cred, iar zic si ma repet :)

voi ce faceti cand nu faceti nimic?

Noaptea cea mai friguroasa

 cateva saptamni in urma discutam la gym, dand din pedale la ora de spin/ride, despre programele pentru cei mai putin norocosi, cei fara case (homeless). Totul a pornit de la copiii proprii ori ai celor pe care ii cunoastem, copii care sunt, intr-o masura mai mare sau mai mica, nerecunoscatori pentru cele ce le primesc.
Stacey imi spunea ca s-a saturat de atitudinea celor doi copii din dotare si ca de anul asta ii trimite la voluntariat la programul out of the cold.

 Asa am aflat ca exista un mars in Ontario (nu stiu daca in toata Canada), prin care se strang bani pentru community centres, ori shelters. Si e unul si la Kitchener, insa nimeni nu stia cand e.

 Sambata dimineata, in drum spre gym, aud reclama la radio pentru marsul asta. Fetele de la spin imi confirma ca vin si ele si asa ma decid sa particip
Ajung acasa, cu ceva bunatati de la brutarie ca sa mituiesc copilul, si ii spun lui Andrei ce am de gand. Nu respinge ideea, cred ca tot spera ca adorm si nu ajungem la timp. Ii povestesc si mamei la telefon, insa ea nu intelege de ce exista oameni fara case. I se pare ca asta e mura in gura. Sa mearga la munca.

 Am ajuns la timp. La un liceu renumit din centrul orasului.
am platit taxa si am primit cate un fes. Andrei albastru, eu am cerut unul alb.
O multime de oameni a venit sa ia parte la mars. Copii, mari si mici, adolescenti, familii intregi, toate varstele.
si primarii au venit, si ceva parlamentari.
A trebuit sa spunem un juramant al celor care merg pe strada si respecta regulile de circulatie.

Ceil de la adapost fericiti peste masura. Si-au propus sa stranga 140k. Au strans aproape 190k. Erau cu ochii in lacrimi de fericire. Nu vor fi nevoiti sa inchia adapostul. In ultimii ani jumate din adaposturi s-au inchis, din lipsa de fonduri.

 si ne-am insirat pe drum. Zona e in constructie. Politia e prin zona, tine un ochi pe noi.

 Andrei a protestat un pic, de ce 5km si nu 2. Dar a continuat sa mearga, i-a placut atmosfera, sentimentul ala ca apartii la o comunitate careia ii pasa.
Soferii ne-au claxonat, strigat la noi incurajari. Unii chiar au luat-o spre liceu, sa doneze ceva bani

 

 La jumate de drumului, pauza de cafea si cookies, la facultatea de farmacie. Starbucks a sponsorizat stopul asta, si chiar a facut-o generos, dupa parerea lui Andrei, super incantat de ciocolata calda si de barista cu frisca la indemana, eu de cana primita.

 inapoi la shelter ne asteptau cu cina calda.

 asta primesc la cina asistatii shelterului. Un polonic de supa (sunca si cartofi), o chifla cu unt, si cupcake. Bune rau de tot, bune, fara gluma!
Au access la dusuri, la masini de spalat rufe, la ceva calculatoare, la asistenta sa isi gaseasca job, daca vor. Totul pe un fond religios discret.

 Dr Who are cabina acolo (Andrei happy)

La final, in drum spre casa, in masina, la caldura, Andrei imi zice: stiu de ce ai vrut sa mergem sa facem marsul asta. Ai vazut nota aia mica. Dar ai vazut ca in rest am numai 100% la obiectul ala?

Sincer, nici vorba. Nu asta a fost intentia mea.
Initial am zis ca o las asa, cum a picat. Apoi i-am explicat ca nici vorba. Ca am vrut sa facem ceva pentru cei mai amarati decat noi. Ca atunci cand ni se pare ca suntem saraci ca nu avem casa mare, ori masini noi, ori vacante in Caraibe, etc, sa ne aducem aminte ca suntem sanatosi, ca avem o casa (la care platim toata viata), ca am job, ca suntem sanatosi (da, stiu, ma repet), ca avem masini si ca ne permitem benzina, si tot asa. 

Nescrisa

In fiecare zi imi propun sa intru pe blog si sa povestesc de una si alta...
Si mereu am ceva mai important de facut... si raman nescrisa, nepovestita...

apoi Carmen ma intarata zilnic sa ii povestesc, sa ii zic cum imi e ziua, si prefer sa ma emailez cu ea decat sa intru pe blog.

mi-am pierdut si camaruta mea, aka biroul meu. Ni s-a facut un spatiu numai al nostru, am fost promovati de la birouri individuale, la cubicles, fara nici o legatura cu jobul, nu am nici o connexiune cu nimeni din spatiul asta imens. Da, am doua ecrane imense, cu brat telescopic, cu privacy screen si toti zurgalaii, cu scaun care costa cat salariul meu lunar, insa suntem intr-un fost balcon, cineva nu a realizat ca trebuie izolatie serioasa la podea, si e un frig fratioare, ce imi aminteste de vremurile comuniste! Degeaba avem butoane si telecomenzi pentru toate alea, lumini, temperatura, draperii, daca frigul de musca de fund. Da, de fund, ca scaunul e smecher, cu mesa, si frigul sare direct la fund...

dupa 2 luni si jumate a aparut si echipa care trebuie sa agate tablourile pe pereti.Martin mi-a zis clar ca nu ia nimic acasa, ca divorteaza nevasta de el. Am selectat cam jumate, si au adus baietii o scara sa se suie, sa agate premiile de sus, de la tavan. Ca da, astea sunt, premii. Omu asta e un geniu, a intrat la medicina de f tanar (cred ca pe la 18-19 ani), si apoi a excelat in predat. Si cam toate premiile care s-au dat pentru predat le-a primit, ba are cate o diploma in care i se spune ca pentru premiul cutare nu mai e eligibil, sa mai dea o sansa si la ceilalti... Are diplome, are trofee, are medalii. Da, medalii! Toate pentru predat!

asa arata biroul lui Martin. Echipa de agatatori de tablouri a plecat sa hraneasca animalele. Asa mi-au zis (au plecat sa ia lunch-ul)

Aventurile mele cu MFP

La 1 iunie am decis ca scot bad carbs din dieta si sa vezi cum am sa slabesc eu rauri rauri ...
din pacate, nici vorba.
Singurul castig a fost ca da, am constientizat, manancam prea multi cartofi, orez, paste... si paine, si prajituri.
Am pus ban pe aceste alimente nesuferit de delicioase, cu singura exceptie fiind sambata, si cu promisiunea ca vom manca toata vara inghetata rauri rauri (pe care oricum o mancam din plin, peste tot e un loc de inghetata bestiala, facuta la locul cu pricina, de iti vine sa iti mananci degetele, nu sa le lingi).

O tipa de la gym, din motive de sanatate a adoptat aceeasi dieta, interdictie, cum vreti sa ii ziceti, si a slabit frate... rau de tot! nu era grasa, insa cu gym si yoga, plus nu cele de mai sus, arata acum intr-un mare fel!
Io? nici vorba. La fel de pufoasa si gogoasa...

dupa 100 de zile de chin, am decis ca musai sa ma bag sub stapan, si anume MFP (my fitness pal). Asa ca ce urmeaza e odisea/aventura mea cu MFP:

MFP e inca la conducere iar eu ma supun...
greu domle, greu. Daca mananci, vezi ca te ingrasi. DAca nu mananci, well, du-te si mananca ca mananci prea putin...
anyway, aseara am facut salata de vinete, am mancat cu o rosie. Si am gasit un pepene, si am mancat si pepene pana s-a umflat burta.
si am frecat bucataria, imi iau iar casa in stapanire, si saptamana asta e saptamana de frecat totul... de saptamana viitoare ma duc iar la gym in cursul saptamanii. Inca nu sunt total convinsa ca ma duc la cursa de 10k de la Oakville...
azi am avut 2 cuburi de branza topita cu crackersii aia de seminte si cafea la mic dejun.
pranz: friptura de porc cu castraveti murati
la cina, inca nu stiu...

MFP (myfitnesspal) rules my life!
cu ce rezultate, nu stiu. Va zic vinerea viitoare.
aseara nu am gasit pepenele in frigider, asa ca m-am gandit eu sa fac papanasi. Vedeti ce asemanatoare sunt cele doua alimente? total!
aveam un rest de branza cu smantana, cam 2 cups asa, am pus 3 sau 4 oua (mici tare oule), zahar asa din ochi, vanilie, pic de sare, apoi 2 linguri de faina de cocos (se pune mai putina ca de obicei, se umfla repede), vreo 4 linguri de faina de almonds, si un praf de copt, faina obisnuita cat cuprinde. Apoi le-am prajit in tigaie. Le-am mancat cu marmelada de piersici facuta in weekend la slowcooker.
din pacate cantitatile sunt aproximative

am mancat la mic dejun 5 prune. Ma duc sa ma confesez la mfp.
pranz azi, ies cu Dorothy. ar trebui sa povestesc intr-o zi de ea.
Promit sa ma port cuviincios.
Disclamer: I am in a foul mood. That time of the month! be aware and stay far away

 azi e zi a misterelor.
Nu stiu ce o sa mananc, stiu de ce sunt cu krul in sus, si stiu si leacul: marathon Beethoven next weekend (3 concerte, vineri seara, sambata la pranz si sambata seara).

mfp still rules my life!
de fapt, sambata m-a tinut pe linie dreapta! Acu nu stiu daca estimez io chiar corect totul, dar faptul ca nu am mai mancat necontrolat, e un pas inainte.
in plus, reiau gym in forta. Sambata am fost la spin si circuits, cu Natalie. M-a demolat. Ieri am fost la boxfit si yoga, amandoua power and force classes, sincer, cam tremuram la final. L-am luat seara pe Andrei si la o bicicleala ca pusesem de un tort de ciocolata in cuptor...
azi ma duc la boxfit, o antrenoare noua, sa vedem daca imi place. Daca nu, cat mai e vreme buna ies la alergat. Miercuri tot ea face circuits, si cum Andrei si-a schimbat clasa de gym, ma duc sa incerc sa vad daca imi place.
sambata dimineata e iar zi de cantarire. Abia astept sa vad daca toata lupta asta de clasa are ceva succes.

ieri am facut pace cu foamea. Si cu tortul lui Andrei. Care mai avea un pic si manca toata crema de pe tort (daca e buuuunaaaaaa!!!)
azi e zi de mister. Am struguri, am o banana si o bucata de branza la mine. Poate o supa? E zi fara sport
recunosc ca am cedat si am mintit. O minciuna atat de stupida incat azi mor de rusine.
Da, am ajuns acasa, in ziua fara de sport, si am mancat mai mult decat aveam voie. Nu f mult. Dar mai mult. De rusine nu am recunoscut complet. Pai na, supa aia la pranz nu a fost chiar atat de gigantica, si sincer, cam zeama goala. Deci am redus de acolo si am facut loc la caloriile de seara.
Nu am mai confesat si strugurii care s-au ingramadit in gura mea. De rusine am facut curat in laundry room... chiar am calcat...
azi e zi de sport, yupiii, imi incap si mie imbucaturile in norma de calorii dictata de mfp.
Am infulecat struguri, si o banana. Am omleta cu branza si salam romanesc, da da, polonezu (polonezu are o fabricutza de salamuri si alte bunatati interzise celor in dieta) face salamul ala turist, ala din tinereturile mele comuniste...
atat

azi e zi grea, tare grea, am nevoie de suport, de incurajari, de dat peste mana...
azi e a 4-a joi din luna, am sedinta cu lunch (Academy Directors), si gateste chef Kobayashi. Cica azi e salmon, orez si salata. Dar omu e super modest, nici nu aveti idee ce nebui poate face din orez, salmon si salata... Vai ce greu o sa imi fie sa nu ii mananc portia lui Martin, care e in China...
ieri am fost la gym, antrenoarea e de stil vechi, ma dor toate acum, ca toate trebuiau repetate de 3 ori cu 30 secs cardio intre. Diseara e yoga cu Josh... I love yoha cu Josh. Nu e Josh my type, insa yoga cu Josh e my type...

Lumea asta mare e tare mica

De vreun an, coreanca imi povesteste dimineata, la bus (5-10 min de conversatie) din aventurile ei cu constructorul.
Si-a cumparat casa. Noua. Si a urmarit cum i-au construit casa. S-au mutat parca din martie? nu mai stiu sigur. Nici acum nu au iarba pusa, dar nu-i bai. Usa la garaj i-au trimis-o gresit. Au vrut neagra, a venit alba. Ca or sa o vopseasca dupa. Asta a facut scandal. Si tot asa...Tipa e nascuta crescuta aici, cu sot alb, canadian. Deci nici vorba de vaitat cu substrat de discriminare. Dar auzisem de chinurile nasterii unei case de la mai multi, romani ori alte natii.

in dimineata asta avea alta poveste. Cea a vecinilor. Care sunt majoritari romani. O vecina ne-romanca e maritata cu un roman.
Ei, si vecinii astia petrec. Fac niste petreceri ce tin toata noaptea, tot weekendul, ca de poveste. Cu muzica care clatina geamurile in tot cartierul. Cu chiote.
Coreanca m-a intrebat finut de muzica ce se poarta la petrecerile romanesti. Ca pare aceeasi, acelasi ritm, asculta oamenii aceeasi melodie over and over and over? nu se plictisesc?

Mama ei de viata... asa ca la 5:50am a trebuit sa explic fenomenul manelelor, al tiganilor, al romanilor ne-educati, si i-am spus clar si raspicat: nu ascult manele, niciodata, never! prefer muzica populara veche, de petrecere.
Ea a incheiat finut ca s-a dus la ei si le-a cerut sa dea muzica mai incet. Si ca a facut plangere la politie, mai mult ca awareness pentru politistii din zona sa stea cu ochii pe linistea somnului cartierului ala nou, cu case frumoase, sclipitor de noi, si fara iarba inca montata de constructor.

eu ma mut in Waterloo! Am zis.

lunch

E aproape pranzul si mie mi se face foame cu anticipatie!
Greu sa ma decid unde sa iau pranzul, sunt atatea restaurante in jur incat de multe ori capitulez si imi mai iau un ceai (si ajung acasa si ma campez in frigider, apoi ma mir ca proasta de ce sunt dolofanica)

Azi mi-am adus aminte de o vara, vacanta, 2 saptamani petrecute in Vrancea, la ai mei. Andrei era mic, ai mei aveau grija de ei, erau ei pe la inceputurile vietii la tara, nu aveau inca frigider, nici aragaz, soba era de baza si gatitul pentru fiecare masa (ce ramanea de pe o masa pe alta mergea la porci)

Trezit dimineata, si facut plan: cafeaua prima data...
copilul a vrut micul dejun...
taiat lemne, fiert laptele adus de tanti laptareasa, pus paste, fiert pastele in lapte... si hranit copilul care urla de foame de ma stie tot satul
pun si cafeaua la facut, ca tataiu e f nemultumit de viteza cu care ma misc... si nici el nu isi poate incepe ziua fara cafea

taiat iar lemne,
E vremea aia perfecta, cand cartofii sunt noi, trebuie doar scosi din pamant, spalati si pus pe foc, cand puii sunt numai buni de gratar, si salata verde e multa, ceapa verde e multa... ba chiar si un castravete mai scoate capul din frunze
tataiu imi taie 2 pui, ma apuc sa ii curat (noroc de vesnica oala cu apa fierbinte de pe soba), ii condimentez si ii pregatesc de gratar...
ceva lipseste, nu am apucat sa beau nici o gura de cafea

fuga in gradina, scoate cartofi, spala-i, baga-i la ceaun
fa jar si tranteste puii in gratar, baga-i in soba, mama ei de viata ca m-am fript
fuga in gradina, si aduna salata, ceapa verde si scormoneste prin frunze dupa castraveti

fuga la bazin si scoate apa

in timpul asta Andrei vrea joaca, ba fugareste puii, ba vrea pipi, ba vrea in brate...

cumva, la pranz, eu am toate gata, insa nu mi-am baut cafeaua, is tot in pijamale, nepieptanata si nespalata pe dinti, fatza, etc

mama apare de la camp, si ma intreaba razand ce am facut de dimineata????

dupa 2 saptamani am zis gata, si am plecat inapoi la oras, unde frigiderul ascunde mancare gatita pentru macar 2 mese, unde aragazul se deschide cu o miscare suava de incheietura!

viata la tara e taaaaare grea!

Stiu, masa la the saj, imi aduce aminte de bunica din Dobrogea!

Mandrie

Imi trebuia cash. Mi-a casunat sa ma duc sa fac yoga in campul de lavanda, la o ferma de levantica. Trebuia sa platesc cu cash.
Ma opresc la banca dimineata, inainte de a ma duce la servici. Bancomatul in holul de la intrare. Ma asez la rand, politicos, si incep sa imi verific emailurile.
Imi vine randul si dau sa scot banii, incep sa imi fac treaba cand, de nicaieri, unu incepe sa zbiere: dati-mi si mie ceva de mancare... si da-i si repeta asta de zeci de ori...
Ii arunc o privire. Un om in varsta, ravasit de bautura. Imi aduc aminte ca am la mine 2 banane. Una pentru mic dejun, una pentru snack in mijlocul dupa amiezii. Decid sa ii dau o banana.
Pun banii in portofel si dau sa scot banana din geanta. Omul vede gestul si se intoarce si isi urla refrenul catre mine. Scot banana, i-o intind, la care el, ofuscat, imi zice ca nu vrea banana mea.
Well, nu am altceva de mancare. Vrei? bine! Nu? opreste urlatul asta cersind mancare!
Nu, el vrea bani sa isi ia ceva de la Tim Horton. Eu ii zic ca bani nu vede de la mine si dau sa plec.
Aud in spate: e dreptul lui sa refuze banana, de ce m-am suparat?

incep sa rad in hohote...he made my day!

Calator pe drum ciudat

dupa ce trecem de Brant County, pe Indian Line, realizez ca nu e nici o ferma de cativa zeci de km. Panouri solare. Hectare intregi de panouri solare. Si eoliene.

Apoi o ferma de bizoni. Nu am oprit, aveau intrarea prin alta strada, am vazut prea tarziu...

apoi no gps signal, si nu wireless...

Cand apare primul semn mare pe marginea drumului, reclama la tobacco, ma uit socata! unde suntem? in ce lume paralela?

cam pe la al 3lea semn imens care vestea ca acolo se vinde tobacco parfumat, am vazut un alt afis imens care zicea ca suntem in 6 nations territory...

mai mult aici...
https://en.wikipedia.org/wiki/Six_Nations_of_the_Grand_River_First_Nation

Niciodata suficient de...

Niciodata suficient de slaba, de desteapta, de devreme acasa...
Niciodata suficient de buna in ceea ce fac... nici la job nici acasa

Ma vad grasa. Sunt grasa. Fac sport. Mult. Mananc. Cred ca mult din moment ce tot grasa sunt. Ce sa fac. Imi plac amandoua, si mancarea si sportul

Desteapta nu am fost si de acu e prea tarziu sa devin. Am citit undeva ca ne nastem cu un numar de neuroni si apoi ii pierdem, mor, incet incet, pana murim de tot. Deci nici o sansa de a ma destepta. Ma cred buna in ceea ce fac, insa din cand in cand mai primesc cate o scaltoaca peste cap, asa cum primeam acasa de la ei mei, mai mereu, in loc de buna dimineata, buna ziua, buna seara...

Devreme acasa? hm, salariul meu e bun. Eu nu. Daca ar veni numai salariul fara mine ar fi perfect. Cred ca asta intra la insurance, nu? asigurare de viata, nu?

prieteni zero, si nu e vina lor, e a mea.  Prietenii vor sa te schimbe, vor sa ai preocupari domestice, sa le dai dreptate tot timpul. Nu mai fac efortul sa ma contrazic cu nimeni, asa ca tac.
Ah, aveam 2 prietene bune, le-am pierdut. Cum se pierd 2 prietene? ca doar nu sunt obiecte. Uite asa, nu au mai suportat tacerea mea si si-au luat bagajele emailoase si au plecat din viata mea.

si totusi azi putin imi pasa
ascult CBC radio 2, destul de tare, e repellant f bun de gura casca, barfitori

nu imi pasa ca sunt grasa, nu imi pasa ca nenorocitul de cantar s-a oprit la 150 de pounds

nu imi pasa ca nu avem vara, inca. 22 C nu pot fi considerate temperaturi estivale.

nu imi pasa ca nu am alergat de vinerea trecuta, ca nu imi pasa de nimic (well, am biciclit aseara, dar e floare la ureche, bicicleta aia a mea zboara, nici nu apuc sa dau la pedale)

nu imi pasa ca sunt singura...

nu imi pasa de nimic!

Stii ca traiesti in Canada cand ...

De cateva zile la radio avem avertizari de frig polar...
Vine frigul, stati sa vedeti jalanie, sa fiti pregatiti, vine frigul...
Prima data cica vine joi (adica azi), bucurati-va de minus 3, ca vine domle un frig polar... jale ce o sa fie...
Apoi nu, ca vine in weekend, o sa ne inghete parul inghinal sambata, sa vedeti ce frig da peste noi
Azi s-a schimbat schimbarea, cica vine totusi asa, pe nesimtite in dupa amiaza asta.

si tot astept sa aud cate de jalnic o sa fie frigul asta polar, sa imi fac planuri de cum ma imbrac...
azi aud la radio, minus 24, fara factor vant
si ma dezumflu: really? asta e frig de facut atata tam tam?

pai luna trecuta am avut minus 38 si nu s-a mai imflamat nimeni, iar acu vine sfarsitul lumii?

stay tuned!

Daca e sambata dimineata

Daca e sambata dimineata, e gym la 9am.
Inainte e stop la Starbucks dupa o cafea cu miere, la banca dupa cash

Daca e sambata dimineata, e circuits la 9
O sambata e Miranda, care amesteca cardio cu greutati, si care ma face bucatele...ne alearga, ne pune sa facem tot felul de pushups, stiu clar ca o sa fiu fleoasca si o sa imi blestem zilele
O sambata e Natalie, care insa tine la forma, si nu la numar. Eh, sa te fereasca sfantul sa nu faci cum trebuie, ca sta langa tine si te corecteaza pana faci nenorocitul ala de ex ca la carte. Cand termin clasa ei, pur si simplu cred ca a trecut tancul peste mine...

Daca e sambata dimineata, dupa circuits de la 9am, ma opresc la bakery si imi iau paine calda, abia scoasa din cuptor de lemne, bagels cu mult susan, si o gogoasa coapta tavalita in ciocolata, pentru Andrei.
Apoi acasa, molfaind la bagel, unde Andrei ma asteapta cu ceai cu lamaie cald, un deliciu. Dus si poate sa inceapa ziua.

Sambata ce a trecut am decis ca e timpul sa il scot pe Andrei la cumparat de haine. Hehehe, mare pedeapsa pentru pruncul asta sa incerce hainele, e exercitiiu serios.
De cand a inceput anul, lucreaza si el, in particular cu Natalie, care il adora (tipa lucreaza numai cu atleti pro ori semi pro) si care il convinge cumva sa se depaseasca pe sine. Si Andrei care abia ridica 40 de pounds la sala, acum ridica 90 fara sa transpire (sincer, sunt extrem de invidioasa).
Cum aveam niste polite de platit, l-am tarat prin tot mall-ul si l-am pus de a probat 10 perechi de blugi si tot atatea bluze cu maneca lunga.

Feels soo good, tastes sooo good (revenge, I mean)