Si mereu am ceva mai important de facut... si raman nescrisa, nepovestita...
apoi Carmen ma intarata zilnic sa ii povestesc, sa ii zic cum imi e ziua, si prefer sa ma emailez cu ea decat sa intru pe blog.
mi-am pierdut si camaruta mea, aka biroul meu. Ni s-a facut un spatiu numai al nostru, am fost promovati de la birouri individuale, la cubicles, fara nici o legatura cu jobul, nu am nici o connexiune cu nimeni din spatiul asta imens. Da, am doua ecrane imense, cu brat telescopic, cu privacy screen si toti zurgalaii, cu scaun care costa cat salariul meu lunar, insa suntem intr-un fost balcon, cineva nu a realizat ca trebuie izolatie serioasa la podea, si e un frig fratioare, ce imi aminteste de vremurile comuniste! Degeaba avem butoane si telecomenzi pentru toate alea, lumini, temperatura, draperii, daca frigul de musca de fund. Da, de fund, ca scaunul e smecher, cu mesa, si frigul sare direct la fund...
dupa 2 luni si jumate a aparut si echipa care trebuie sa agate tablourile pe pereti.Martin mi-a zis clar ca nu ia nimic acasa, ca divorteaza nevasta de el. Am selectat cam jumate, si au adus baietii o scara sa se suie, sa agate premiile de sus, de la tavan. Ca da, astea sunt, premii. Omu asta e un geniu, a intrat la medicina de f tanar (cred ca pe la 18-19 ani), si apoi a excelat in predat. Si cam toate premiile care s-au dat pentru predat le-a primit, ba are cate o diploma in care i se spune ca pentru premiul cutare nu mai e eligibil, sa mai dea o sansa si la ceilalti... Are diplome, are trofee, are medalii. Da, medalii! Toate pentru predat!
No comments:
Post a Comment