Ajung ieri acasa si Andrei e numai zambet...
suspect zic io in sinea mea, ca asta inseamna ca ceva nu e in regula, dar deloc...
incerc sa apuc problema de la distanta, incep un dans in jurul ei:
Mom, cum a fost la gym?
A fost ok, Dan in sfarsit a decis sa faca si lucruri noi... Cum a fost ziua ta? cum a fost la curs?
Mom, best class ever!
Cum asa? ce curs ai avut in seara asta?
Am avut electivul de career, it was awesome (si da-i chicoteli)
Mai, esti ok? cumva ai luat vreo nota buna si ma fierbi asa, la foc mic?
Nota, ce nota, nici nu ma uit pe website la note! Ce, n-am voie sa ma bucur de un curs placut?
Mai copilu, ce ai mancat in seara asta? what's wrong?
Oh, mom, au cancelat cursul din seara asta!
Stiai dinainte?
nu, ca nu am verificat pe website. Dar e ok, am scos nasul la aer, zapada etc...
Duminica spre luni a nins teribil, furtuna de zapada, zapada de peste 30 de cm. Toate scolile inchise, toate universitatile inchise exceptand U of W unde merge Andrei, si U of T unde lucrez eu.
Studentii de la U of W au facut scandal: nu numai ca scoala nu e ingrijorata de safety of its students, dar nici nu face un efort real sa curete cararile si parcarile din campus. Au ajuns si la stiri, au facut si o petitie sa schimbe politica scolii in problema asta.
Andrei s-a dus luni la scoala, eu am lucrat de acasa si de la Starbucks cat a fost el la curs.
Profu de aseara a decis sa canceleze, dar nu a facut-o luni, ca luni tot cursul asta l-a avut...
Asta e dovada ca expresia mai bine mai tarziu decat niciodata nu e tot timpul adevarata.
No comments:
Post a Comment