Minti?

ce e minciuna?
de ce uneori doare si alte ori nu?
de ce suntem nevoiti sa mintim sa iesim dintr-o situatie jenanta?

vino azi la lunch la noi in departament. Avem leftovers de la restaurantul X si e pacat sa nu mananci cu noi.
Adu-mi si cafeaua mea de la Starbucks cand vii la noi (nimic de comentat, de multe ori vine cu ceaiul, ori cafeaua mea, fara sa faca caz de bani)
Ma decid sa ma duc. Desi ar cam trebui sa stau la mine in birou, din cauza unor ametiti de studenti care au nevoie de una alta...
Una e la telefon. Cealalta la fel... una pleaca in oras. Cealalta e tot la telefon. Mi se face foame. Ma decid sa ma retrag la mine in pestera, sa imi incalzesc buca-ta de pui ce o aveam in plan ca lunch si sa mananc retrasa la mine in birou... ma simt aiurea...
Plec usor, fara sa fac zgomot...imi incalzesc lunch-ul, incerc sa nu ma gandesc cat e de patetic (bacata aia de pui, ramasa de luni)... dar na, ce naiba sa fac. Suna telefonul. Mint. Zic ca musai sa stau in birou. Ca nu pot. Mancati fara mine. Nu si nu, te asteptam. Nu, nu ma asteptati (devine chiar jenant)... reusesc intr-un final sa scap de insistente.
Imi mananc bucata de pui, cu cateva resturi de masline, de ieri, si de rosii, tot de ieri. Ce naiba am mancat ieri? Nu imi mai amintesc....

m-ai mintit vreodata?
nici o minciuna
esti sigur?
yeah...

apoi realizez ca intrebarea/ile nu erau corect formulate: cat de des ma ignori? ce faci cand iti vine sa ma minti? ma ignori?
(trebuie sa realizez ca e buna strategie)