Glume!
asa ca viiineeeeee!
Frank was excited about his new rifle and decided to try bear hunting.
He travelled up to Alaska , spotted a small brown bear and shot it.
Soon after there was a tap on his shoulder, and he turnedaround to see a big black bear.The black bear said, "That was a very bad mistake. That was my cousin.I'm going to give you two choices. Either I maul you to death or we have sex."
After considering briefly, Frank decided to accept the latter alternative.So the black bear had his way with Frank.
Even though he felt sore for two weeks, Frank soon recovered and vowed revenge.He headed out on another trip to Alaska where he found the black bearand shot it dead. Right after, there was another tap on his shoulder.This time a huge grizzly bear stood right next to him.
The grizzly said, "That was a big mistake, Frank. That was my cousin andyou've got two choices: Either I maul you to death or we have "rough sex."Again, Frank thought it was better to cooperate with the grizzly bearthan be mauled to death. So the grizzly had his way with Frank.
Although he survived, it took several months before Frank fully recovered.
Now Frank was completely outraged, so he headed back to Alaska and managed to track down the grizzly bear and shot it.He felt sweet revenge, but then, moments later, there was a tap onis shoulder.
He turned around to find a giant polar bear standing there.The polar bear looked at him and said,
"Admit it Frank, you don't come here for the hunting, do you?"
A man and his wife walked into a dentist's office.The man said to the dentist, "Doc, I'm in one hell of a hurry! I have two buddies sitting out in my car waiting for us to go play golf. So forget about the anesthetic and just pull the tooth and be done with it. We have a 10:00 AM tee time at the best golf course in town and it's 9:30 already. I don't have time to wait for the anesthetic to work!"
The dentist thought to himself, "My goodness, this is surely a very brave man asking to have his tooth pulled without using anything to kill the pain."
So the dentist ask him, "Which tooth is it sir?"
The man turned to his wife and said, "Open your mouth Honey, and show him."
Thursday, November 26, 2009
Saturday, November 21, 2009
Definitia fericirii
Ce e fericirea e o intrebare care a rasarit in mintea tuturor bipedelor umane de pe Terra. Trebuie sa dam ce e a Cesarului si sa admitem ca mai des in mintea femeilor decat a barbatilor, pentru ca pe noi ne macina intrebari existentiale mai des in viata comparat cu o midlife crises din viata barbatilor...
Noi ne framantam de mici in cautarea fericirii, incepand cu o papusa Barbie ce pare existentiala pentru viata noastra, continuand cu primul cos care inroseste fruntea la adolescenta exact atunci cand vecinul de la 2 tocmai a aflat de existenta ta si ti-a zambit gales cand te-a vazut cu galeata de gunoi...
apoi fericirea depinde de liceul ales, de baluri, de serenade, de boyfriendsii nixiodata avuti dar visati, facultatea, si jobul
si apoi marele hop al fericirii: EL, este el cel ce imi va aduce pe tava fericirea? este cel care se va purta cu mine in fiecare zi de parca ar fi castigat la loto?
Fericirea poate fi un cer senin si un soare stralucitor intr-o zi de vara atunci cand ai sofat o ora si jumate pana la plaja, in singura ta zi libera de mai bine de o luna...
Fericirea poate fi o bere rece, langa o friptura aburinda, in jurul carora ai familia sau prieteniim deveniti familie din motive bine stiute...
Fericirea poate fi o zi in care nu te doare nimic, o zi in care iti vine sa zambesti asa din senin, ca proasta, si te bucuri ca existi...
Fericirea poate fi o nota buna la scoala, poate fi o diploma de absolvire a colegiului cu o nota excelenta a husbandului de care esti mandra pana peste poate si zici la toata lumea ca un record stricat
Fericirea poate fi o zi in care vrei sa iti scoti copilul in oras si te refuza ca are teme! Am ajuns sa o traiesc si pe asta... Si atunci faci o punga de popcorn si urmaresti cu el Look who's talking si razi si razi si de rasul lui, ca e prima data cand vede filmul...si treci si peste momentul akward de la finalul filmului :)
Fericirea e fiecare zi in care copilul tau e sanatos, e fiecare zi in care el te imbratiseaza cand vii de la servici, si constati ca trebuie sa te ridici pe varfuri sa il saruti pe obraz...
Fericirea e emotia din glasul lui cand isi invita prietenele si prietenii la film (de fapt numai fete, dar se va supara pe mine daca nu incerc sa il fac sa apara bine, cand eventual va citi blogul asta)...
Fericirea e uitarea durerii si fricii din primele lui luni de viata si a pronosticurilor total defavorabile data de medici...
Fericirea sunt 14 ani ai lui Andrei, 14 ani de trait cu sens, cu scop, cu tel, cu vise!
14 ani cand din eu am devenit mama lui Andrei, mama mandra a lui Andrei!
La multi ani copilul meu drag!
Cat de mult de iubesc iti spun in fiecare zi, dar ca tu esti fericirea mea deplina nu am apucat sa iti spun niciodata si nu cred ca sunt sinonime!
Noi ne framantam de mici in cautarea fericirii, incepand cu o papusa Barbie ce pare existentiala pentru viata noastra, continuand cu primul cos care inroseste fruntea la adolescenta exact atunci cand vecinul de la 2 tocmai a aflat de existenta ta si ti-a zambit gales cand te-a vazut cu galeata de gunoi...
apoi fericirea depinde de liceul ales, de baluri, de serenade, de boyfriendsii nixiodata avuti dar visati, facultatea, si jobul
si apoi marele hop al fericirii: EL, este el cel ce imi va aduce pe tava fericirea? este cel care se va purta cu mine in fiecare zi de parca ar fi castigat la loto?
Fericirea poate fi un cer senin si un soare stralucitor intr-o zi de vara atunci cand ai sofat o ora si jumate pana la plaja, in singura ta zi libera de mai bine de o luna...
Fericirea poate fi o bere rece, langa o friptura aburinda, in jurul carora ai familia sau prieteniim deveniti familie din motive bine stiute...
Fericirea poate fi o zi in care nu te doare nimic, o zi in care iti vine sa zambesti asa din senin, ca proasta, si te bucuri ca existi...
Fericirea poate fi o nota buna la scoala, poate fi o diploma de absolvire a colegiului cu o nota excelenta a husbandului de care esti mandra pana peste poate si zici la toata lumea ca un record stricat
Fericirea poate fi o zi in care vrei sa iti scoti copilul in oras si te refuza ca are teme! Am ajuns sa o traiesc si pe asta... Si atunci faci o punga de popcorn si urmaresti cu el Look who's talking si razi si razi si de rasul lui, ca e prima data cand vede filmul...si treci si peste momentul akward de la finalul filmului :)
Fericirea e fiecare zi in care copilul tau e sanatos, e fiecare zi in care el te imbratiseaza cand vii de la servici, si constati ca trebuie sa te ridici pe varfuri sa il saruti pe obraz...
Fericirea e emotia din glasul lui cand isi invita prietenele si prietenii la film (de fapt numai fete, dar se va supara pe mine daca nu incerc sa il fac sa apara bine, cand eventual va citi blogul asta)...
Fericirea e uitarea durerii si fricii din primele lui luni de viata si a pronosticurilor total defavorabile data de medici...
Fericirea sunt 14 ani ai lui Andrei, 14 ani de trait cu sens, cu scop, cu tel, cu vise!
14 ani cand din eu am devenit mama lui Andrei, mama mandra a lui Andrei!
La multi ani copilul meu drag!
Cat de mult de iubesc iti spun in fiecare zi, dar ca tu esti fericirea mea deplina nu am apucat sa iti spun niciodata si nu cred ca sunt sinonime!
Wednesday, November 18, 2009
Mamaliga - polenta
Deci e vineri, dimineata a inceput f bine, dupa ce am pierdut primul autobuz, cel de al doilea a ajuns f devreme, asa ca am ajuns la Marriot la timp pentru pregatirea zilei nr 2!
Ok, ma pun astea 2 sa fiu politist si sa tin ochii deschisi dupa rusii care nu au platit pentru ziua respetiva, si care sigur or sa apara. Nu au aparut, asa ca mic dejun la Marriot: nu-i asa ca viata e frumoasa cand iti mesteci cafeaua cu lingurita de argint, cand mananci patiserie facuta de un chief priceput...
Apoi incepi sa vezi intestinele unui hotel atat de mare: hm, nu e cum te astepti! odata bookuita o afacere nu prea dau doi bani si trec la urmatoarea afacere... si asa ne-am trezit cu o gasca care ne facea poze, facea masuraturi, isi baga nasul sa vada sala, pana cand Miriam a explodat! A fost ugly!!!
Dar vine pranzul: divine...e tot ce pot sa spun: polenta cu parmesan, pui tavalit in ierburi cu masline, paste, rapini cu usturoi, salate ca in vis, prajituri atat de bune ca imi parea rau ca nu am 4 stomacuri ca bovinele...nu ca nu mancasem ca una...
ei, si apare dr D, care a decis sa dea un recital de pian in seara de gala...mai, cand are timp sa fie si un pianist talentat si un chirurg de renume international
revin cu detalii soon
Ok, ma pun astea 2 sa fiu politist si sa tin ochii deschisi dupa rusii care nu au platit pentru ziua respetiva, si care sigur or sa apara. Nu au aparut, asa ca mic dejun la Marriot: nu-i asa ca viata e frumoasa cand iti mesteci cafeaua cu lingurita de argint, cand mananci patiserie facuta de un chief priceput...
Apoi incepi sa vezi intestinele unui hotel atat de mare: hm, nu e cum te astepti! odata bookuita o afacere nu prea dau doi bani si trec la urmatoarea afacere... si asa ne-am trezit cu o gasca care ne facea poze, facea masuraturi, isi baga nasul sa vada sala, pana cand Miriam a explodat! A fost ugly!!!
Dar vine pranzul: divine...e tot ce pot sa spun: polenta cu parmesan, pui tavalit in ierburi cu masline, paste, rapini cu usturoi, salate ca in vis, prajituri atat de bune ca imi parea rau ca nu am 4 stomacuri ca bovinele...nu ca nu mancasem ca una...
ei, si apare dr D, care a decis sa dea un recital de pian in seara de gala...mai, cand are timp sa fie si un pianist talentat si un chirurg de renume international
revin cu detalii soon
Tuesday, November 17, 2009
va urma
so, burta e plina, ne uitam la tv, o asteptam pe Munza sa apara de la matusa.
Patul e divin, de puf, plapumioara subtire, de puf de gasca, ce mai...raiul pe pamant. Ii povestesc lui Miriam ca noi acasa il avem pe Ferdinand, asta e numele plapumei noastre, nume luat din Babe, Ferdinand era ratoiul ce se credea cocos...Dimineata imi zice Miriam ca toata noaptea s-a gandit la numele asta: cum o chema pe rata? ca ea lesina de cald...
Dimineata, la 6 si jumate deja eram la spital, totul aranjat, la 7 si jumate deja incepea conferinta.
si asa i-am cunoscut pe:
rusii care se pierdusera cu o zi inainte prin spital, pe care Miriam i-a trimis la Marriot si sa vada Toronto, care a doua zi aruncau cu cash sa isi plateasca: vreti euro, avem euro! vreti CAD? vreti USA$, si tot asa
perechea din Portugal care aveau cu ei o scrisoare/email catre Miriam: we, bla bla bla, pretend to attend the conference (mama ei de engleza)
spre usurarea tuturor apare si speakerul britanic
micul dejun e servit, cafeaua e buna, hai ca incepe conferinta, planificate erau 3 operatii transmise in direct in amfiteatru
apare o doamna in varsta care ne zice ca e la XR department si ca a fost trimisa aici de cineva, asa, ca apreciation, si nu stie unde sa se duca. Numele ei se potrivea cu alt nume din conferinta, asa ca ii punem pachetul in brate, o informam despre gala dinner, ea e socata, noi o trimitem sa vada operatiile, ea nu intelege de ce trebuie sa vada operatiile, ea e de la XR, noi insistam, ea pleaca nedumerita..
La 5 min apare unul din dr nostri urologi/chirurgi sa ne roage sa mergem una din noi la ceremonia de 10 ani de munca in spital, sa acceptam in numele lui diploma si cadoul ales de fapt de nevasta...Facem haz de el un pic si apoi ne loveste realizarea ca am trimis biata femeie sa vada o chirurgie cand ea se asteapta la un mic dejun, o strangere de mana si un cadou!
Intr-o fuga spre amfiteatru, incercam sa ignoram campurile operatorii de pe ecran, sangele care curge, bisturie, doctori care privesc ecranul cu incantare, incercam sa gasim "soricutzul" nu o gasim, of, ce naiba ne facem! A stiu unde o gasim, la ceremonie. Una din colege se duce la ceremonie, o gaseste, recupereaza pachetul de la ea, ii face cadou cateva freebies, ea e fericita, noi suntem fericite, si uite asa...radem toata ziua numai la amintirea intamplarii...
A, si dr W a fost fericit ca a rezolvat problema: cica daca nevasta e fericita si el e fericit! Cat adevar!
Patul e divin, de puf, plapumioara subtire, de puf de gasca, ce mai...raiul pe pamant. Ii povestesc lui Miriam ca noi acasa il avem pe Ferdinand, asta e numele plapumei noastre, nume luat din Babe, Ferdinand era ratoiul ce se credea cocos...Dimineata imi zice Miriam ca toata noaptea s-a gandit la numele asta: cum o chema pe rata? ca ea lesina de cald...
Dimineata, la 6 si jumate deja eram la spital, totul aranjat, la 7 si jumate deja incepea conferinta.
si asa i-am cunoscut pe:
rusii care se pierdusera cu o zi inainte prin spital, pe care Miriam i-a trimis la Marriot si sa vada Toronto, care a doua zi aruncau cu cash sa isi plateasca: vreti euro, avem euro! vreti CAD? vreti USA$, si tot asa
perechea din Portugal care aveau cu ei o scrisoare/email catre Miriam: we, bla bla bla, pretend to attend the conference (mama ei de engleza)
spre usurarea tuturor apare si speakerul britanic
micul dejun e servit, cafeaua e buna, hai ca incepe conferinta, planificate erau 3 operatii transmise in direct in amfiteatru
apare o doamna in varsta care ne zice ca e la XR department si ca a fost trimisa aici de cineva, asa, ca apreciation, si nu stie unde sa se duca. Numele ei se potrivea cu alt nume din conferinta, asa ca ii punem pachetul in brate, o informam despre gala dinner, ea e socata, noi o trimitem sa vada operatiile, ea nu intelege de ce trebuie sa vada operatiile, ea e de la XR, noi insistam, ea pleaca nedumerita..
La 5 min apare unul din dr nostri urologi/chirurgi sa ne roage sa mergem una din noi la ceremonia de 10 ani de munca in spital, sa acceptam in numele lui diploma si cadoul ales de fapt de nevasta...Facem haz de el un pic si apoi ne loveste realizarea ca am trimis biata femeie sa vada o chirurgie cand ea se asteapta la un mic dejun, o strangere de mana si un cadou!
Intr-o fuga spre amfiteatru, incercam sa ignoram campurile operatorii de pe ecran, sangele care curge, bisturie, doctori care privesc ecranul cu incantare, incercam sa gasim "soricutzul" nu o gasim, of, ce naiba ne facem! A stiu unde o gasim, la ceremonie. Una din colege se duce la ceremonie, o gaseste, recupereaza pachetul de la ea, ii face cadou cateva freebies, ea e fericita, noi suntem fericite, si uite asa...radem toata ziua numai la amintirea intamplarii...
A, si dr W a fost fericit ca a rezolvat problema: cica daca nevasta e fericita si el e fericit! Cat adevar!
Sunday, November 15, 2009
inevitabile peripetii
saptamana a trecut ca un vartej, plin de peripetii...
Azi sunt acasa, sick day, sa invat pentru examul de cetatenie, care e maine! Da stiu, in total spirit romanesc al ingrasatului de porc in Ajun! Dar nu se lipeste si gata...
Fac orice:curatenie, citesc, spal vase, scriu in blog, numai sa nu invat! Acu na, mi-i si foame, in top la toate!
Miercurea trecuta nu am dormit acasa. Nu, nu divortez, si nici amant nu mi-am tras! Acu nu cred ca as avea eu sanse la amant care sa isi permita o noapte sau mai multe la Marriot! Da, noapte la Marriot... Miriam a avut, finally conferinta internationala de 4 zile pe urologie pediatrica. Cum joi dimineata trebuia sa facem registration la 7 dimineata, deci trebuia sa fim in spital la 6 si jumate cel tarziu, no way sa ajung de la Kitchener cu bus-ul dimineata la timp. Asa ca am dormit cu fetele la Marriot.
Ca toanta m-am dus miercuri de la 8 la servici. Toanta cu certificat pentru ca ziua s-a termintat dupa 9. Pana am facut toate pregatirile necesare pentru a doua zi, pungi, signs si toate alea, duse in spital, se facuse 9. Hotelul e la 5 minute de spital, dar pentru ca aveam geamantane si alte alea, am facut cele 5 min cu masina..
Ziua nu a fost fara peripetii. Dimineata Miriam era innebunita, trebuia sa dea de una din asistentele dr Pipi Salle, sa ia nr de telefon al soferului lui, sa il anunte sa se duca la aeroport sa il ia pe keynote speaker, o celebritate in domeniu care venea din Anglia. Omu nu stia ca va fi asteptat cu limo, deja pe avion, ce sa faci? Asistenta in sick day, doctorul in surgery, Miriam in shock!
Pana la urma Ralph a fost anuntat, a ajuns la aeroport in timp, avionul ajunsese cu mai bine de o ora mai devreme, speakerul de negasit, mai ales ca acum nu li se mai permite soferilor de limo sa stea cu cartonasul cu nume la vedere in asteptarea calatorului. Calatorul se prezinta la un ghiseu de unde e luat de soferul cu pricina.
Deci, speakerul a disparut in thin air!
Sa mai zic cat de incinsa era atmosfera in our end? Conferinta era distrusa fara nenea asta, toata lumea era ca pe carbuni incinsi...
Mai tarziu, sa ne povesteasca distinsul chirurg ca ajuns mai devreme si fara stire ca va fi luat cu limo, a luat un taxi, sa viziteze niste prieteni. Asa isi planificase: miercuri noaptea la prieteni, joi noaptea la hotel, vineri seara valea acasa...ca nu-i ardea de gala dinner....
In taxi a realizat ca nu are adresa prietenilor, asa ca a sunat in Anglia sa intrebe un prieten comun, care prieten i-a dat adresa gresita, de trebuiau sa vina in ...Kitchener. Noroc ca soferul de taxi era oleaca mai istet decat media, si a mai dat o cautare in GTA pana a gasit ceva care semana in nume, diferea in spelling si asa a ajuns bietul britanic la prietenii lui!
Dar asta am aflat vineri, joi dimineata am stat ca pe ace pana i-am vazut mutra in spital!!!
Deci e 9 seara, ne indreptam spre Marriot, cazam, 2 paturi mari, 3 fete: Miriam, Munza si eu!
Cum sa imi fac un pat numai al meu? Le-am zis: sunt batrana, sforai si pipai in somn. Toata viata am dormit cu Victor, si inca dormim unul in bratele celuilalt. Gata, pat eliberat!
Miriam comanda dinner prin room service: burgher cu fries, desteapta idee, dar si un pahar de vin alb. Facem dusul, Miriam isi suna her BFF si...asteptam sa mancam.
O para imi ramasese din fructele aduse la pachet, si am pus-o pa masa, cu gandul ca nu imi stric foamea...Miriam rade si povesteste in bb ca nu a dormit cu o noapte inainte, ca fantoma casei ei a fost mai nelinistita si s-a razboit cu pisica ...Prietena ei incepe sa chitaie ca ce se face daca si ea are fantome...Eu rad si zic ca sigur are, ca altfel nu ar avea cum sa ii vina ideea, para incepe sa se rostogoleasca de pe masa, spre patul meu, care era cel mai departe de masa, Miriam era in patul din fata mesei...Am inhatat para, am spalat-o si am mancat-o intr-o viteza. Lui Miriam i-a inghetata zambetul pe fata, eu infulecam la para i-ar prietena ei nu iintelegea de ce e liniste dintr-o data. Cand Miriam si-a revenit, i-a povestit, clar ca biata fata nu ainchis un ochi in noaptea aia.
Pe la 10 apare si cina noastra, delicioasa, delicioasa, the best burgher, junk food I ever ate!
revin
Azi sunt acasa, sick day, sa invat pentru examul de cetatenie, care e maine! Da stiu, in total spirit romanesc al ingrasatului de porc in Ajun! Dar nu se lipeste si gata...
Fac orice:curatenie, citesc, spal vase, scriu in blog, numai sa nu invat! Acu na, mi-i si foame, in top la toate!
Miercurea trecuta nu am dormit acasa. Nu, nu divortez, si nici amant nu mi-am tras! Acu nu cred ca as avea eu sanse la amant care sa isi permita o noapte sau mai multe la Marriot! Da, noapte la Marriot... Miriam a avut, finally conferinta internationala de 4 zile pe urologie pediatrica. Cum joi dimineata trebuia sa facem registration la 7 dimineata, deci trebuia sa fim in spital la 6 si jumate cel tarziu, no way sa ajung de la Kitchener cu bus-ul dimineata la timp. Asa ca am dormit cu fetele la Marriot.
Ca toanta m-am dus miercuri de la 8 la servici. Toanta cu certificat pentru ca ziua s-a termintat dupa 9. Pana am facut toate pregatirile necesare pentru a doua zi, pungi, signs si toate alea, duse in spital, se facuse 9. Hotelul e la 5 minute de spital, dar pentru ca aveam geamantane si alte alea, am facut cele 5 min cu masina..
Ziua nu a fost fara peripetii. Dimineata Miriam era innebunita, trebuia sa dea de una din asistentele dr Pipi Salle, sa ia nr de telefon al soferului lui, sa il anunte sa se duca la aeroport sa il ia pe keynote speaker, o celebritate in domeniu care venea din Anglia. Omu nu stia ca va fi asteptat cu limo, deja pe avion, ce sa faci? Asistenta in sick day, doctorul in surgery, Miriam in shock!
Pana la urma Ralph a fost anuntat, a ajuns la aeroport in timp, avionul ajunsese cu mai bine de o ora mai devreme, speakerul de negasit, mai ales ca acum nu li se mai permite soferilor de limo sa stea cu cartonasul cu nume la vedere in asteptarea calatorului. Calatorul se prezinta la un ghiseu de unde e luat de soferul cu pricina.
Deci, speakerul a disparut in thin air!
Sa mai zic cat de incinsa era atmosfera in our end? Conferinta era distrusa fara nenea asta, toata lumea era ca pe carbuni incinsi...
Mai tarziu, sa ne povesteasca distinsul chirurg ca ajuns mai devreme si fara stire ca va fi luat cu limo, a luat un taxi, sa viziteze niste prieteni. Asa isi planificase: miercuri noaptea la prieteni, joi noaptea la hotel, vineri seara valea acasa...ca nu-i ardea de gala dinner....
In taxi a realizat ca nu are adresa prietenilor, asa ca a sunat in Anglia sa intrebe un prieten comun, care prieten i-a dat adresa gresita, de trebuiau sa vina in ...Kitchener. Noroc ca soferul de taxi era oleaca mai istet decat media, si a mai dat o cautare in GTA pana a gasit ceva care semana in nume, diferea in spelling si asa a ajuns bietul britanic la prietenii lui!
Dar asta am aflat vineri, joi dimineata am stat ca pe ace pana i-am vazut mutra in spital!!!
Deci e 9 seara, ne indreptam spre Marriot, cazam, 2 paturi mari, 3 fete: Miriam, Munza si eu!
Cum sa imi fac un pat numai al meu? Le-am zis: sunt batrana, sforai si pipai in somn. Toata viata am dormit cu Victor, si inca dormim unul in bratele celuilalt. Gata, pat eliberat!
Miriam comanda dinner prin room service: burgher cu fries, desteapta idee, dar si un pahar de vin alb. Facem dusul, Miriam isi suna her BFF si...asteptam sa mancam.
O para imi ramasese din fructele aduse la pachet, si am pus-o pa masa, cu gandul ca nu imi stric foamea...Miriam rade si povesteste in bb ca nu a dormit cu o noapte inainte, ca fantoma casei ei a fost mai nelinistita si s-a razboit cu pisica ...Prietena ei incepe sa chitaie ca ce se face daca si ea are fantome...Eu rad si zic ca sigur are, ca altfel nu ar avea cum sa ii vina ideea, para incepe sa se rostogoleasca de pe masa, spre patul meu, care era cel mai departe de masa, Miriam era in patul din fata mesei...Am inhatat para, am spalat-o si am mancat-o intr-o viteza. Lui Miriam i-a inghetata zambetul pe fata, eu infulecam la para i-ar prietena ei nu iintelegea de ce e liniste dintr-o data. Cand Miriam si-a revenit, i-a povestit, clar ca biata fata nu ainchis un ochi in noaptea aia.
Pe la 10 apare si cina noastra, delicioasa, delicioasa, the best burgher, junk food I ever ate!
revin
Saturday, November 7, 2009
Mesaj pentru romanul din Nordul inghetat
La un moment dat, cand ma tot plangeam pe forum ca nu ma citeste nimeni, am fost sfatuita sa imi pun un contoar. Ok, cel ales arata si locul de unde a fost accesat blogul, motiv de mirari, uimiri, surprize...
Pai cum nu, a crescut pipota in mine alarmant cand am vazut ca sunt citita de peste tot prin lume. Ca in Europa sunt romani peste tot, nimic suprinzator! Romanul e pasare calatoare, ii place sa se plimbe, sa isi caute cuib mai bun, ne indragostim liberi de constrangeri sociale, religioase, culturale. Cei plecati pentru un trai mai bun, sa munceasca, ori isi urmeaza iubirea, ori profesia le poarta pasii prin toata Europa, fie ea inghetata, fie ea mediteraneana, sunt oameni de calitate indiscutabila, oameni care fac cinste numelui ce il poarta. Refuz sa discut de ceilalti, dupa cliseul orice padure are si uscaturi, iar noi avem niste uscaturi distincte...
Apoi am vazut hit din Australia, Japonia, si alte locuri cu siguranta exotice pentru mine. OK, sunt romani si acolo, romance, si forumul sa traiasca si semnatura mea care implora sa dai click pe link.
Cand am zarit hit de prin Africa, am zis waw, dar mi-am amintit de multimea de studenti la medicina, am cunoscut online apoi o romanca de isprava careia viata i-a oferit surprize calatoare in aventura de a-si urma sotul.
Nimic neobisnuit la hiturile din State si din Canada. Normal, aceeasi sursa, forumul.
Si zaresc de catva timp un hit din Nordul inghetat al Canadei, Hudson Bay!
Asa ca dati-mi voie sa salut romanul care isi traieste viata in Nordul inghetat, sa ii transmit virtual calduroase urari de bine, si sa il rog daca il intalneste pe Mos Craciun ratacit pe acolo, sa ii dea linkul blogului meu, ca nu stiu cum se face, desi am fost cuminte, nu am mai primit de vreun deceniu nici un cadou de Craciun!
Si astea fiind zise, nu pot decat sa stau si sa imi imaginez cum ii este viata acolo: ce face in zona aia atat de pustie, ce job are, cum e sa traiesti in frig in mai tot timpul anului? Banuiesc ca intrebarea ce mananca e puerila, stiind ca alimente sunt transportate cu avionul, probabil ca sunt scumpe, mai scumpe decat in restul Canadei. Dar totusi, merge la vanatoare mai des decat cei din sudul Ontario-ului, la pescuit? In loc de ferma merge la inuiti sau first nations pentru vanat proaspat? Ce limba se vorbeste: engleza sau franceza? Cat de puternic e accentul?
Cum sunt mall-urile? Traieste intr-un loc cu ban la alcool (that would be painfull)?
in incheiere, salutari tuturor romanilor, oriunde ar fi ei!
revin
Pai cum nu, a crescut pipota in mine alarmant cand am vazut ca sunt citita de peste tot prin lume. Ca in Europa sunt romani peste tot, nimic suprinzator! Romanul e pasare calatoare, ii place sa se plimbe, sa isi caute cuib mai bun, ne indragostim liberi de constrangeri sociale, religioase, culturale. Cei plecati pentru un trai mai bun, sa munceasca, ori isi urmeaza iubirea, ori profesia le poarta pasii prin toata Europa, fie ea inghetata, fie ea mediteraneana, sunt oameni de calitate indiscutabila, oameni care fac cinste numelui ce il poarta. Refuz sa discut de ceilalti, dupa cliseul orice padure are si uscaturi, iar noi avem niste uscaturi distincte...
Apoi am vazut hit din Australia, Japonia, si alte locuri cu siguranta exotice pentru mine. OK, sunt romani si acolo, romance, si forumul sa traiasca si semnatura mea care implora sa dai click pe link.
Cand am zarit hit de prin Africa, am zis waw, dar mi-am amintit de multimea de studenti la medicina, am cunoscut online apoi o romanca de isprava careia viata i-a oferit surprize calatoare in aventura de a-si urma sotul.
Nimic neobisnuit la hiturile din State si din Canada. Normal, aceeasi sursa, forumul.
Si zaresc de catva timp un hit din Nordul inghetat al Canadei, Hudson Bay!
Asa ca dati-mi voie sa salut romanul care isi traieste viata in Nordul inghetat, sa ii transmit virtual calduroase urari de bine, si sa il rog daca il intalneste pe Mos Craciun ratacit pe acolo, sa ii dea linkul blogului meu, ca nu stiu cum se face, desi am fost cuminte, nu am mai primit de vreun deceniu nici un cadou de Craciun!
Si astea fiind zise, nu pot decat sa stau si sa imi imaginez cum ii este viata acolo: ce face in zona aia atat de pustie, ce job are, cum e sa traiesti in frig in mai tot timpul anului? Banuiesc ca intrebarea ce mananca e puerila, stiind ca alimente sunt transportate cu avionul, probabil ca sunt scumpe, mai scumpe decat in restul Canadei. Dar totusi, merge la vanatoare mai des decat cei din sudul Ontario-ului, la pescuit? In loc de ferma merge la inuiti sau first nations pentru vanat proaspat? Ce limba se vorbeste: engleza sau franceza? Cat de puternic e accentul?
Cum sunt mall-urile? Traieste intr-un loc cu ban la alcool (that would be painfull)?
in incheiere, salutari tuturor romanilor, oriunde ar fi ei!
revin
Friday, November 6, 2009
Clatite
E vineri seara si venind pe autobuz ma gandeam la ceva bun, bun de mancare bineinteles. Pizza? nope, am gatit aseara destul de mult, deci nu are rost sa irosim mancare aiurea. Clatite, waw, da asta idee!
Cand erau ai mei aici, doar ziceam: mama ce as manca niste clatite, ori gogosi, ori placinte, ca tata se ridica de pe unde se odihnea, si incepea sa mosmondeasca prin bucatarie, si la scurt timp incepea sa miroase a ceva bun, a clatite, a gogosi, a placinte...
Bucuria era mare cand facea clatite, si hahaiala pe cinste: si eu si Andrei stateam cu farfuria gata si il asteptam sa lase jos clatita din tigaie, si ne impingeam farfuriile sub tigaia lui, si tata trebuia sa aleaga in ce farfurie sa lase clatita! Si ma uitam la el ca era asa de incurcat, nu stia cui sa ia partea :)
Am facut clatite intr-o seara, si le-am mancat numai cu gandul la el...
Asa ca am ajuns acasa si am mancat niste racitura de rata, si m-am gandit ca Dr Phil are dreptate si ca ar trebui sa mananc mai putine dulciuri...
Cand eram copii, in plin comunism, in fiecare duminica, tata facea ceva bun: ca era doar popcorn, sau niste gogosi din te miri ce, placinte, ce mai, abia asteptam duminica ca tata sa faca bunatati!
Incerc sa pretuiesc doar amintirile placute, sa nu mai para ca ma mint ca am amintiri placute din copilarie, nu numai cosmaruri!
Cand erau ai mei aici, doar ziceam: mama ce as manca niste clatite, ori gogosi, ori placinte, ca tata se ridica de pe unde se odihnea, si incepea sa mosmondeasca prin bucatarie, si la scurt timp incepea sa miroase a ceva bun, a clatite, a gogosi, a placinte...
Bucuria era mare cand facea clatite, si hahaiala pe cinste: si eu si Andrei stateam cu farfuria gata si il asteptam sa lase jos clatita din tigaie, si ne impingeam farfuriile sub tigaia lui, si tata trebuia sa aleaga in ce farfurie sa lase clatita! Si ma uitam la el ca era asa de incurcat, nu stia cui sa ia partea :)
Am facut clatite intr-o seara, si le-am mancat numai cu gandul la el...
Asa ca am ajuns acasa si am mancat niste racitura de rata, si m-am gandit ca Dr Phil are dreptate si ca ar trebui sa mananc mai putine dulciuri...
Cand eram copii, in plin comunism, in fiecare duminica, tata facea ceva bun: ca era doar popcorn, sau niste gogosi din te miri ce, placinte, ce mai, abia asteptam duminica ca tata sa faca bunatati!
Incerc sa pretuiesc doar amintirile placute, sa nu mai para ca ma mint ca am amintiri placute din copilarie, nu numai cosmaruri!
continuarea
De ce?
Pentru ca am primit un feedback amestecat...
trebuia ca titlul sa fie: Motiv de divort? cu semnul intrebarii bolduit, asa , ca sa nu mai existe dubii
Victor s-a suparat pe mine.... cica nu e intr-o lumina tocmai favorabila
Andrei s-a trezit sa vrea dovezi, cum ca am torturat si ucis bestia...l-am trimis unde il trimisesem si pe tatsu catvea ore inainte, adica in padurice sa ii faca autopsia...
partea buna e ca basementul e curat, sclipitor, iar ceilalti ocupanti ai casei se feresc sa il inhabiteze senin
normal ca am avut cosmaruri azi noapte:
se facea ca eram in al doilea razboi mondial, o scena din Sven Hassel, Victor in uniforma jerpelita, murdar, stand pe o mina, restul grupei incercand sa il salveze, eu tipand de frica, sa aiba grija, sa nu isi piarda bunatate de picioare, cand unul din grupa, cred ca Micutul, tipa, la o parte, dati-va la o parte, adapostiti-va, daca tineti la viata, e un SOARECE!
sunt buna de amenda din partea vreunei asociatii de protectie a soarecilor nepoftiti in casa? ma pandeste vreun ban? vreo excludere pe viata din vreun privilegiu necerut?
si totul din cauza unui soarece!
Pentru ca am primit un feedback amestecat...
trebuia ca titlul sa fie: Motiv de divort? cu semnul intrebarii bolduit, asa , ca sa nu mai existe dubii
Victor s-a suparat pe mine.... cica nu e intr-o lumina tocmai favorabila
Andrei s-a trezit sa vrea dovezi, cum ca am torturat si ucis bestia...l-am trimis unde il trimisesem si pe tatsu catvea ore inainte, adica in padurice sa ii faca autopsia...
partea buna e ca basementul e curat, sclipitor, iar ceilalti ocupanti ai casei se feresc sa il inhabiteze senin
normal ca am avut cosmaruri azi noapte:
se facea ca eram in al doilea razboi mondial, o scena din Sven Hassel, Victor in uniforma jerpelita, murdar, stand pe o mina, restul grupei incercand sa il salveze, eu tipand de frica, sa aiba grija, sa nu isi piarda bunatate de picioare, cand unul din grupa, cred ca Micutul, tipa, la o parte, dati-va la o parte, adapostiti-va, daca tineti la viata, e un SOARECE!
sunt buna de amenda din partea vreunei asociatii de protectie a soarecilor nepoftiti in casa? ma pandeste vreun ban? vreo excludere pe viata din vreun privilegiu necerut?
si totul din cauza unui soarece!
Thursday, November 5, 2009
Motiv de divort
Cu multi ani in urma, eram in vizita la socri. Iulian era student, acasa la mama lui. Urmaream un film la tv, era cald afara, dar nu f cald sa tinem usa la balcon deschisa. Soacra mea a iesit pe balcon, si dupa ea, din biblioeteca imensa, cat peretele, burdusita de carti pe 2 randuri, a tasnit un soricel de biblioteca spre balcon. Ca si cum ar fi avut un mecanism cu arc, baietii, adica Victor si frate-sau au ridicat picioarele in pat si si-au continuat vizionarea fara alte comentarii. Eu am ramas tablou, tablou repede explicat de soacra care imi zice ca e soricelu' familiei de biblioteca, ca au incercat orice sa il goneasca, nimic nu a mers, asa ca familia a luat decizia sa ill ignore pur si simplu. A, si ca baietilor (peste 1,80 fiecare si 90 de kg) le e frica de chirias...
Trebuie sa recunosc ca am ras atunci cu lacrimi, baietii la inceput au fost deranjati de rasul meu de neoprit, dar apoi chiar s-au suparat! Ca sa nu mai zic ca de cate ori mi-am adus aminte, mi-am necajit sotul cu varf si indesat....
peste ani, adica asta vara, cand ai mei erau in vizita, fac ei o descoperire colosala! Hello, stam la casa, normal sa existe si soareci, nu ca ne dorim, nu ca ii vrem, dar in garaj, ori in palcul de copaci din spatele casei, sigur traieste o familie de soricei, vecini cu iepurele (luni dimineata ma astepta langa masina tacticos), cu veveritele multe si cu ratonul bastan! Deci ai mei descopera ca avem un soarece in casa. Asa ca luam toate magazinele la rand: Canadian Tire, Home Depot, Home Hardware, Wal-mart...Dupa ce am vazut privirile ciudate aruncate de vecinii de coada la cashier, am decis sa folosim self check out, ca dupa cantitatea de capcane cumparata din fiecare magazin, se deducea usor ca avem nu un soricel, ci o societate intreaga! Suntem experti in capcane: cu arc (de cate ori mi-am prins destele si cat am suspinat dupa branza pusa momeala!!!) cu lipici, cu labirint, cu otrava! Toate se declara humane, fara durere, ca si cum mi-ar pasa!
Inutil sa zic ca atat cat au stat ai mei la noi nu am prins nici un soarece, doar eu destele in capcanele cu arc!
Azi am fost cu Andrei sa ii pun zabala cum zice el, braces cum zice doctorul, ingrop bani in gura lui bogata de teenager atoatestiutor, cum zic eu! Dupa ce ca vremea e de toata jena, acu ploua, acu e soare, acu ninge, acu e soare, acu se intuneca, acu bate grindina, dupa ce ca am decartat bani de o masina rezonabila la Dr Pus (pus in boots e versiunea englezeasca a motanului incaltat!), ajunsi acasa nu am parte de liniste si pace!
Pregateam pranzul, cand Andrei urca din basement inspaimantat, ca avem un soarece! Mai, asta stim, da nu e dovedit! Asa ca reclamatia nu se pune:) Nu, mami, tipa copckilu ingrozit, vino s vezi: cobor circumpecta in basement, cu gandul ca cel soarece demult e disparut si ce sa imi vada ochii: domnul soarece trona pe perna mea turceasca, facandu-si toaleta! Ce sa facem: baietii pe sari, cu frica pe fata, doar eu mai curajoasa! Am mers in garaj si am luat o lopata sa incerc sa ii dau o lovitura, in speranta ca va fi de gratie! Victor cobea: ca o sa stea soarecele sa te astepte pe tine! Tine-l de vorba mai desteptule, ca idei de eradicare a chiriasului buclucas nu ai!
Am revenit cu lopata, am luat-o pe cea metalica, si la atac! Ma apropii, nici o jena!!! cand sa fac hic si sa dau, soarecele pleaca tacticos spre pat, Andrei o tasneste sus pe scari, iar Victor isi musca destele de frica la jumatea scarilor spre parter!
OK, ce ne facem? Mai avem capcane? mai avem. hai sa le instalam, hai sa vedem unde ar fi gaura, da pernele alea la o parte, ridica patul sa vad daca nu cumva dihania are cuib in canapea, dau sa ma aplec sa vad dedesubturile la canapea, ma pun n patru labe, Victor ridica canapeaua cat poapte de mult, eu pun genunchiul jos pe covor, si aud crack! ca si cum sunt biscuiti sub covor, ori cipsuri! Injurand de mama focului bilingv, jumate in romana jumate in engleza, ridic coltul la covor si constat ca cipsurile aveau coada, ca de fapt strivisem cu genunchiul soarecele care inca mai dadea din picioare in agonie! Rapid pun covorul la loc, tip la Victor, care pune picioarele peste covor, eu o iau la fuga, si incep sa tip si sa plang in acelasi timp!
Victor era palid, ca si cum ar fi stat pe o mina, si incerca sa stabileasca ce sa faca!
Dupa ce mi-am tras sufletul, m-am oferit generoasa sa dechid usa la terasa, sa pun papucii la usa, sa ii aduc o punga, iar el nu are nimic de facut altceva decat sa ia soarecele de coada, si sa il duca in padurice. Victor se uita la mine, prin mine, culoarea fetei se schimba de la secunda la alta, rosu, o luase de acu spre verde, si facea eforturi vizibile sa nu vomite.
Ii spun ca trebuie sa faca ceva, el nu are glas, eu il intreb daca e sa aleaga intre mine si soarece, ce ar face (adica eu dau divort daca tot eu trebuie sa iau chiriasul de sub covor)... lui incepe sa ii tremure genunchii, eu continuu cu scenarita: daca ar depinde viata mea de aruncarea soarecelui, ce ar face, el incepe sa se inmoaie in prag de lesin... asa ca ma duc sa iau manusile cele mai groase de iarna ale lui Andrei, apuc cu greu coada mica si subtire ce iesea din covor, greu, manusile grele, si duc soarecele in padure!!!!
M_am intors in casa furioasa, incep sa tip la Victor si mi se face rau, realizand ca soarecele ala a intrat sub covor atunci, in secunda aia, cand eu m-am asezat in genunchi sa ma uit sub canapeaua ridicata de Victor!!!
Inutil sa zic ca Victor a curatat tot basementul: aspirat, dezinfectat, pus toate paturile la spalat, tot, plus ca am aruncat manusile la gunoi!
Acu el isi trage sufletul sus in dormitor, eu pe canapea in living scriu si meditez: este soarecele decedat motiv serios de divort? Cum as explica eu unui avocat problema? Si cata baza am in Victor?Daca viata mea ar depinde de un detaliu atat de minor, cum e un soarece chirias fara voie, ce baza as avea inVictor?
da oare soarecele are familie? intrebarea a pus-o primul Victor, iar eu i-am zis ca e liber sa se duca in padurice si sa faca un control ginecologic/urologic soarecelui decedat, mai bine zis: anatomopatologic, autopsia, si sa vada la ce ne asteptam! Privirea intoarsa de sotul meu de aproape 2 decenii nu are nevoie de comentarii!! Oricum a pus capcane cu lipici si mai mergem dupa amiaza la cumparat inca o duzina!
Trebuie sa recunosc ca am ras atunci cu lacrimi, baietii la inceput au fost deranjati de rasul meu de neoprit, dar apoi chiar s-au suparat! Ca sa nu mai zic ca de cate ori mi-am adus aminte, mi-am necajit sotul cu varf si indesat....
peste ani, adica asta vara, cand ai mei erau in vizita, fac ei o descoperire colosala! Hello, stam la casa, normal sa existe si soareci, nu ca ne dorim, nu ca ii vrem, dar in garaj, ori in palcul de copaci din spatele casei, sigur traieste o familie de soricei, vecini cu iepurele (luni dimineata ma astepta langa masina tacticos), cu veveritele multe si cu ratonul bastan! Deci ai mei descopera ca avem un soarece in casa. Asa ca luam toate magazinele la rand: Canadian Tire, Home Depot, Home Hardware, Wal-mart...Dupa ce am vazut privirile ciudate aruncate de vecinii de coada la cashier, am decis sa folosim self check out, ca dupa cantitatea de capcane cumparata din fiecare magazin, se deducea usor ca avem nu un soricel, ci o societate intreaga! Suntem experti in capcane: cu arc (de cate ori mi-am prins destele si cat am suspinat dupa branza pusa momeala!!!) cu lipici, cu labirint, cu otrava! Toate se declara humane, fara durere, ca si cum mi-ar pasa!
Inutil sa zic ca atat cat au stat ai mei la noi nu am prins nici un soarece, doar eu destele in capcanele cu arc!
Azi am fost cu Andrei sa ii pun zabala cum zice el, braces cum zice doctorul, ingrop bani in gura lui bogata de teenager atoatestiutor, cum zic eu! Dupa ce ca vremea e de toata jena, acu ploua, acu e soare, acu ninge, acu e soare, acu se intuneca, acu bate grindina, dupa ce ca am decartat bani de o masina rezonabila la Dr Pus (pus in boots e versiunea englezeasca a motanului incaltat!), ajunsi acasa nu am parte de liniste si pace!
Pregateam pranzul, cand Andrei urca din basement inspaimantat, ca avem un soarece! Mai, asta stim, da nu e dovedit! Asa ca reclamatia nu se pune:) Nu, mami, tipa copckilu ingrozit, vino s vezi: cobor circumpecta in basement, cu gandul ca cel soarece demult e disparut si ce sa imi vada ochii: domnul soarece trona pe perna mea turceasca, facandu-si toaleta! Ce sa facem: baietii pe sari, cu frica pe fata, doar eu mai curajoasa! Am mers in garaj si am luat o lopata sa incerc sa ii dau o lovitura, in speranta ca va fi de gratie! Victor cobea: ca o sa stea soarecele sa te astepte pe tine! Tine-l de vorba mai desteptule, ca idei de eradicare a chiriasului buclucas nu ai!
Am revenit cu lopata, am luat-o pe cea metalica, si la atac! Ma apropii, nici o jena!!! cand sa fac hic si sa dau, soarecele pleaca tacticos spre pat, Andrei o tasneste sus pe scari, iar Victor isi musca destele de frica la jumatea scarilor spre parter!
OK, ce ne facem? Mai avem capcane? mai avem. hai sa le instalam, hai sa vedem unde ar fi gaura, da pernele alea la o parte, ridica patul sa vad daca nu cumva dihania are cuib in canapea, dau sa ma aplec sa vad dedesubturile la canapea, ma pun n patru labe, Victor ridica canapeaua cat poapte de mult, eu pun genunchiul jos pe covor, si aud crack! ca si cum sunt biscuiti sub covor, ori cipsuri! Injurand de mama focului bilingv, jumate in romana jumate in engleza, ridic coltul la covor si constat ca cipsurile aveau coada, ca de fapt strivisem cu genunchiul soarecele care inca mai dadea din picioare in agonie! Rapid pun covorul la loc, tip la Victor, care pune picioarele peste covor, eu o iau la fuga, si incep sa tip si sa plang in acelasi timp!
Victor era palid, ca si cum ar fi stat pe o mina, si incerca sa stabileasca ce sa faca!
Dupa ce mi-am tras sufletul, m-am oferit generoasa sa dechid usa la terasa, sa pun papucii la usa, sa ii aduc o punga, iar el nu are nimic de facut altceva decat sa ia soarecele de coada, si sa il duca in padurice. Victor se uita la mine, prin mine, culoarea fetei se schimba de la secunda la alta, rosu, o luase de acu spre verde, si facea eforturi vizibile sa nu vomite.
Ii spun ca trebuie sa faca ceva, el nu are glas, eu il intreb daca e sa aleaga intre mine si soarece, ce ar face (adica eu dau divort daca tot eu trebuie sa iau chiriasul de sub covor)... lui incepe sa ii tremure genunchii, eu continuu cu scenarita: daca ar depinde viata mea de aruncarea soarecelui, ce ar face, el incepe sa se inmoaie in prag de lesin... asa ca ma duc sa iau manusile cele mai groase de iarna ale lui Andrei, apuc cu greu coada mica si subtire ce iesea din covor, greu, manusile grele, si duc soarecele in padure!!!!
M_am intors in casa furioasa, incep sa tip la Victor si mi se face rau, realizand ca soarecele ala a intrat sub covor atunci, in secunda aia, cand eu m-am asezat in genunchi sa ma uit sub canapeaua ridicata de Victor!!!
Inutil sa zic ca Victor a curatat tot basementul: aspirat, dezinfectat, pus toate paturile la spalat, tot, plus ca am aruncat manusile la gunoi!
Acu el isi trage sufletul sus in dormitor, eu pe canapea in living scriu si meditez: este soarecele decedat motiv serios de divort? Cum as explica eu unui avocat problema? Si cata baza am in Victor?Daca viata mea ar depinde de un detaliu atat de minor, cum e un soarece chirias fara voie, ce baza as avea inVictor?
da oare soarecele are familie? intrebarea a pus-o primul Victor, iar eu i-am zis ca e liber sa se duca in padurice si sa faca un control ginecologic/urologic soarecelui decedat, mai bine zis: anatomopatologic, autopsia, si sa vada la ce ne asteptam! Privirea intoarsa de sotul meu de aproape 2 decenii nu are nevoie de comentarii!! Oricum a pus capcane cu lipici si mai mergem dupa amiaza la cumparat inca o duzina!
Subscribe to:
Posts (Atom)