acum

mai sunt cateva zile pana la Craciun...
ca de obicei, sunt in urma cu toate: cu shoppingul, cu curatenia, cu amabarea sufleteasca sa rezist sarbatorilor...
in tara, in fiecare iarna mergeam la ai mei de Craciun, si nu stiu de ce, ni se parea o obligatie. Timpul petrecut acolo ni se parea, inainte de a ne indrepta spre ei, o corvoada, apoi ajunsi acolo totul era o petrecere si mult fun...dar totusi ramanea sentimentul ala ca mai mult o facem pentru parinti nu pentru noi
Acum e al doilea Craciun departe, si incepe sa ma cuprinda nostalgia dupa vremurile acelea. Da, mi-e dor de mama, si de tata (nu spui de care mai mult ca nu se stie niciodata, poate vor citi aici, sau cineva binevoitor le va zice). Mi-e dor de derdelus, si de datul cu sania, de preotul care vine sa binecuvanteze casa (of, sa nu uit sa scot niste cash sa am ca sigur vine parintele, macar cu Boboteaza)...Mi-e dor de fripturile pe care le facea tata la prima ora in soba, ca numai asa putea sa ne dea jos din pat...Mi-e dor de alergatul in jurul porcului, de bazaiala langa tata sa ma lase sa ma joc cu "jucariile" lor, sa parlesc si eu porcul, sa il frec cu sare si tot asa...
Mi-e dor de mama si de privirea ei cand incarcam masina si plecam...
Mi-e dor de motan, si tot animaletul de pe langa casa, de plimbarile prin padure, de barfa din sat...cine a mai murit, cum i-a fost inmormantarea, ce parastas, cine a mai nascut, nu in aceasta ordine, dar se intelege ideea. Ce zice cine de cine...

Nu sunt din cei ce pretind ca mancare in strainatate n-are gust. Nu, nicidecum, e adevarat ca nu are gustul de acasa, dar e si normal, al tip de sol, de clima, normal ca nu are acelasi gust cu cel din tara...Mi-e dor de gustul mancarii de acasa...M-am obisnuit sa gatesc ceva proaspat zi de zi, ani de zile, iar acum sunt in situatia iin care trebuie sa gatesc in avans...mi-am pierdut pofta de mancare, chiar daca mancarea pe care o fac e favorita mea, tot nu pot manca si a doua zi...

Ma amagesc cu speranta ca anul 2008 imi va aduce ce imi doresc eu acum mai mult pe lume, si ca ii voi aduce aici la vara
dar nostalgia Craciunului petrecut acolo nu dispare...

Mai sunt 2 zile de lucru, fara asta, ce-i drept vineri e doar jumate de zi, dar totusi, asa ce imi doresc sa stau in pat fara sa fac nimic, sa zac in sofa la tv, sa miroase a bunatati...
dimineata m-am trezit furioasa si am racnit la Victor cum de nu a oprit alarma de la ceas, sa pot dormi macar duminica dimineata mai mult. La care el, precaut, mi-a zis: cand ajung la usa, iti zic ca e miercuri. Nu e duminica. Mai ai rabdare 3 zile si gata, va veni si vacanta!