Sarbatorile de iarna:
cumparaturi
cozi
locuri de parcare nu
stres
oare ce sa iau?
cald in mall, oare de ce m-am imbracat asa (a, da, e furtuna de zapada afara)
aglomerat, oare ce populatie are orasul asta? toti au ales mallul asta?
mancare,
gatit
spalat vase ( las ca ma mut la casa mea si imi iau masina de spalat, ca masina mea actuala, V, mai da rateuri)
decorat casa
spalat fiecare coltisor
urlat la familion sa nu stea in calea mea
urlat la familion unde au disparut si de ce nu se agata nimic de mainile lor
iar mancare
iar gatit
mama, cum am uitat sa iau tocmai asta,
implorat sot sa infrunte mallul pentru un anumit, unul singur, produs
venit musafiri
zambit frumos
pus masa
mancare, mancat, umplut bardihanul, mama ce dieta ma paste
strans masa
desfacut cadouri
placut (sau prefacut ca placut) ca vorba aia, s-au straduit
dat cadouri, sper sa le placa, ca de nu la anu ii tai de pe lista
urlat la copil sa behave
uitat amenintator la sot, pune vin in pahare
discutii
dor de acasa
lacrima in coltul ochiului
plecat musafiri
reparat dezastre in apartament
jurat ca nu mai sunt gazda in viata mea
da n-a fost atat de rau,
ei poate ne vedem peste cateva saptamani din nou
V spala vase
copilul tusti la computer
strans ce e de aiurea
culcat plod
impachetat cadouri
pus sub brad
strans panglici, foarfeci, resturi de hartie, scotch
plecat la somn
urlete
fugit in living
plod in extaz
sot fumegand
ciocolata calda sa calmam nervii
amenintat plod cu arest daca nu strange dezastrul
mancare
vin alti musafiri
yupii, sunt aici
barfa (hei, discutii la masa)
mancare, mancare, bautura, mama ei de dieta, dupa anul nou
cadouri, desfacut cadouri
fete fericite
priviri ucigase, iar ai cheltuit o multime, atat de la gazda cat si de la musafii, reciproc
mi-l rasfeti
si tu la fel, tu vorbesti?
viitorul? cum arata?
hai inca un pahar
plecat musafiri
strans casa
stiti rutina........
boxing day....
habar n-am, anu trecut n-am practicat sportul asta
asa ca nu dezvolt subiectul inca
poate dupa, daca mai am energie
Thursday, December 20, 2007
Wednesday, December 19, 2007
acum
mai sunt cateva zile pana la Craciun...
ca de obicei, sunt in urma cu toate: cu shoppingul, cu curatenia, cu amabarea sufleteasca sa rezist sarbatorilor...
in tara, in fiecare iarna mergeam la ai mei de Craciun, si nu stiu de ce, ni se parea o obligatie. Timpul petrecut acolo ni se parea, inainte de a ne indrepta spre ei, o corvoada, apoi ajunsi acolo totul era o petrecere si mult fun...dar totusi ramanea sentimentul ala ca mai mult o facem pentru parinti nu pentru noi
Acum e al doilea Craciun departe, si incepe sa ma cuprinda nostalgia dupa vremurile acelea. Da, mi-e dor de mama, si de tata (nu spui de care mai mult ca nu se stie niciodata, poate vor citi aici, sau cineva binevoitor le va zice). Mi-e dor de derdelus, si de datul cu sania, de preotul care vine sa binecuvanteze casa (of, sa nu uit sa scot niste cash sa am ca sigur vine parintele, macar cu Boboteaza)...Mi-e dor de fripturile pe care le facea tata la prima ora in soba, ca numai asa putea sa ne dea jos din pat...Mi-e dor de alergatul in jurul porcului, de bazaiala langa tata sa ma lase sa ma joc cu "jucariile" lor, sa parlesc si eu porcul, sa il frec cu sare si tot asa...
Mi-e dor de mama si de privirea ei cand incarcam masina si plecam...
Mi-e dor de motan, si tot animaletul de pe langa casa, de plimbarile prin padure, de barfa din sat...cine a mai murit, cum i-a fost inmormantarea, ce parastas, cine a mai nascut, nu in aceasta ordine, dar se intelege ideea. Ce zice cine de cine...
Nu sunt din cei ce pretind ca mancare in strainatate n-are gust. Nu, nicidecum, e adevarat ca nu are gustul de acasa, dar e si normal, al tip de sol, de clima, normal ca nu are acelasi gust cu cel din tara...Mi-e dor de gustul mancarii de acasa...M-am obisnuit sa gatesc ceva proaspat zi de zi, ani de zile, iar acum sunt in situatia iin care trebuie sa gatesc in avans...mi-am pierdut pofta de mancare, chiar daca mancarea pe care o fac e favorita mea, tot nu pot manca si a doua zi...
Ma amagesc cu speranta ca anul 2008 imi va aduce ce imi doresc eu acum mai mult pe lume, si ca ii voi aduce aici la vara
dar nostalgia Craciunului petrecut acolo nu dispare...
Mai sunt 2 zile de lucru, fara asta, ce-i drept vineri e doar jumate de zi, dar totusi, asa ce imi doresc sa stau in pat fara sa fac nimic, sa zac in sofa la tv, sa miroase a bunatati...
dimineata m-am trezit furioasa si am racnit la Victor cum de nu a oprit alarma de la ceas, sa pot dormi macar duminica dimineata mai mult. La care el, precaut, mi-a zis: cand ajung la usa, iti zic ca e miercuri. Nu e duminica. Mai ai rabdare 3 zile si gata, va veni si vacanta!
ca de obicei, sunt in urma cu toate: cu shoppingul, cu curatenia, cu amabarea sufleteasca sa rezist sarbatorilor...
in tara, in fiecare iarna mergeam la ai mei de Craciun, si nu stiu de ce, ni se parea o obligatie. Timpul petrecut acolo ni se parea, inainte de a ne indrepta spre ei, o corvoada, apoi ajunsi acolo totul era o petrecere si mult fun...dar totusi ramanea sentimentul ala ca mai mult o facem pentru parinti nu pentru noi
Acum e al doilea Craciun departe, si incepe sa ma cuprinda nostalgia dupa vremurile acelea. Da, mi-e dor de mama, si de tata (nu spui de care mai mult ca nu se stie niciodata, poate vor citi aici, sau cineva binevoitor le va zice). Mi-e dor de derdelus, si de datul cu sania, de preotul care vine sa binecuvanteze casa (of, sa nu uit sa scot niste cash sa am ca sigur vine parintele, macar cu Boboteaza)...Mi-e dor de fripturile pe care le facea tata la prima ora in soba, ca numai asa putea sa ne dea jos din pat...Mi-e dor de alergatul in jurul porcului, de bazaiala langa tata sa ma lase sa ma joc cu "jucariile" lor, sa parlesc si eu porcul, sa il frec cu sare si tot asa...
Mi-e dor de mama si de privirea ei cand incarcam masina si plecam...
Mi-e dor de motan, si tot animaletul de pe langa casa, de plimbarile prin padure, de barfa din sat...cine a mai murit, cum i-a fost inmormantarea, ce parastas, cine a mai nascut, nu in aceasta ordine, dar se intelege ideea. Ce zice cine de cine...
Nu sunt din cei ce pretind ca mancare in strainatate n-are gust. Nu, nicidecum, e adevarat ca nu are gustul de acasa, dar e si normal, al tip de sol, de clima, normal ca nu are acelasi gust cu cel din tara...Mi-e dor de gustul mancarii de acasa...M-am obisnuit sa gatesc ceva proaspat zi de zi, ani de zile, iar acum sunt in situatia iin care trebuie sa gatesc in avans...mi-am pierdut pofta de mancare, chiar daca mancarea pe care o fac e favorita mea, tot nu pot manca si a doua zi...
Ma amagesc cu speranta ca anul 2008 imi va aduce ce imi doresc eu acum mai mult pe lume, si ca ii voi aduce aici la vara
dar nostalgia Craciunului petrecut acolo nu dispare...
Mai sunt 2 zile de lucru, fara asta, ce-i drept vineri e doar jumate de zi, dar totusi, asa ce imi doresc sa stau in pat fara sa fac nimic, sa zac in sofa la tv, sa miroase a bunatati...
dimineata m-am trezit furioasa si am racnit la Victor cum de nu a oprit alarma de la ceas, sa pot dormi macar duminica dimineata mai mult. La care el, precaut, mi-a zis: cand ajung la usa, iti zic ca e miercuri. Nu e duminica. Mai ai rabdare 3 zile si gata, va veni si vacanta!
Tuesday, December 18, 2007
episodul4
PRIMUL ZBOR
Am pus bagajele pe banda, apoi au venit 2 hamali care ne/au carat bagajele la infoliat, apoi la Malev, unde am intampinat probleme pentru ca am depasit mult kg la bagaje. Acum imi pare tare rau, trebuia sa cantaresc mai bine bagajele, asa cum mi/a spus aici si G, cu ele in brate pe cantar, si restul de lucruri sa fi facut pachet sa le trimit cu Sab. Asta cu regretul ca am dat spaga. Apoi la politistul cu stampila la pasaport a durat o vesnicie, pica sistemul din om in om. Am mers la imbarcare unde am avut surpriza sa fim transportati cu autobuzul la avion. Avionul a avut intarziere, pasagerii au venit in valuri. Surpriza neplacuta a fost ca stewardezele au fost urate, grasute si amabile doar cat le cerea serviciul…parca prost platit, as mai face un comentariu, dar prefer sa ma abtin. Am primit de mancare, o cafea…si atat. Decolarea a fost usoara, mai inspaimantatoare a fost rularea pe pista, dar odata in aer, am putut admira muntii, se zareau sub avion crestele inzapezite si luminile oraselor, ca salbe de lumini. Decolarea a fost mai lina, ce e drept, ma cam speriase Robert cu ce inspaimantator e zborul, dar trebuie sa spun ca nu a fost de loc asa. La Budapesta ne/am intalnit cu K si familia lui, am trecut de control si apoi am mers in sala de asteptare. Orele au trecut destul de greu, am facut shopping cu E, am mancat, toate f scumpe, am dat telefoane, am cumparat presa engleza, 5 dolari un ziar. AL DOILEA ZBOR Cu toate ca ar fi trebuit sa inceapa imbarcarea, am fost anuntati ca se va mai intarzia, dar, supriza am fost chemati la microfon, am dat actele, apoi dupa ce am primit inapoi pasapoartele am fost indemnati sa ne asezam la rand. Dupa ce au imbarcat batranii in carucioare si copiii mici, ne/am imbarcat si noi. Surpriza in avion a fost ca nu prea era loc de bagaje, am pus si noi unde am nimerit, unde am gasit loc liber. Drumul a fost chinuitor, in ciuda faptului ca decolarea si aterizarea, de fapt intregul zbor a fost ok, dar 10 ore in scaun , fara prea mult loc nici pentru picioare, nici pentru restul e mult prea mult. Dar eu ma vait, la 1,60 m, ce sa zic de V sau de K….Din primul moment am gasit pe scaun o patura pe cat de subtire pe atat de calduroasa, si o perna. Apoi, acum va surprind, a venit un steward care ne/a pus in brate casti, ambalate, si declaratia vamala. Cea mai mare dezamagire a fost acest steward, care era mare, gras, dar nu gras in sens masculin, ci ca femeile, cu colacei, manere in jurul taliei, cu plete slinoase si neglijent, cu camasa scoasa din pantaloni, iar pe deasupra, in varsta. Mancarea a fost ok, cu toate ca si aici am avut o patanie, tipul, mi/e greu sa spun stewardul, deci tipul a venit si a intrebat: turkey or pasta, dar accentul era imposibil asa ca l/am rugat in English, please. Ofensat mi/a raspuns ca asa a spus, asa ca am cerut ceea ce mi s/a parut a fi curcan, dar cand am deschis pachetelul, fierbinte de altfel am constatat ca mi/a dat paste. Mi/a fost lene sa ma cert cu el, asa ca am mancat paste. Filmele de pe avion au fost super, Cei 4 fantastici, la care am dormit dusa, si apoi un film cu Bill Muray, o comedie ciudata, pe care mi/a fost lene sa o urmaresc, pentru ca din pozitia pe care o aveam, cu scaunul dat pe spate nu vedeam ecranul central, ci, din cand in cand aveam vedere buna la unul din ecranele laterale, atunci cand pasagerul de acolo tinea capul aplecat si nu acoperea ecranul. Chinuitor 10 ore in avion, nu stiu daca as mai allege Malevul, as pleca mai din centrul Europei, ca sa echilibrez cele 2 zboruri. Aterizarea a starnit aplauzele calatorilor.
TORONTO
Ajunsi la Toronto, am mers pe un coridor lung , care avea o ciudatenie, avea pe mijloc covor rulant, pur si simplu ,mergea podeaua. La inceput nu am avut curaj, dar E a zis ca ea nu vrea sa piarda experienta asta, asa ca in momentele urmatoare toti eram insirati pe covorul fermecat! Ne/am asezat la un rand, am prezentat pasapoartele, ofiterul ne/a intrebat daca ramanem in Ontario cand a zarit CSQ/ul, eu am zis ca da, mi/a mazgalit ceva pe declaratia vamala si ne/a indreptat spre o incapere alaturata, unde ne/am asezat la rand. Aici, un tanar cred ca Indian, a intrebat cine este immigrant, noi eram primii, am zis, noi, we are, ne/a spus sa mergem intr/o parte a salii, unde erau si scaune, sa asteptam. Abia ne/am asezat ca a venit si a spus, you, and you, come with me, l/am urmat intr/un birou, de fapt erau pereti transparenti , un fel de colivii, acolo i/am dat actele, dar tipul era distrat rau, initial l/a dat pe V afara, apoi ne/a spus sa stam toti 3, apoi a uitat sa ne intrebe de adresa unde vom locui, ma rog, nu a facut nici un comentariu, a intrebat de bani, am semnat, de fapt ordinea a fost inversa. Ok, ne/a dat drumul, l/a intrebat ce trebuie sa facem, a zis sa ne luam bagajele si sa mergem la vama,de fapt a zis numai pick up your luggages, nu stiu daca am scris correct bagaje, am mers, am mai trecut prin cateva filter, dar parca era teleghidati.N/am urmat sfatul cu carutul ci am lasat un arab, cam in varsta, sa ne care bagajele, am platit 16 dolari, apoi el a incarcat toate bagajele intr/un carut, stiu ca s/a nenorocit de spate si in timp ce mergeam a inceput negocierea bacsisului, tot spunea make/ it good for me, ok, am zis, 10 dollars is enough, not, a inceput sa protesteze, i/am zis, you are more expansive than the airplane tickets, a inceput sa rada si ne/a dus la vama. Aici, o doamna draguta ne/a intrebat ce avem in bagaje, i/am spus ca haine, oale, nu stiu ce am mai ingaimat, a zis ok si ne/a dat drumul, dar m/au trecut fiori cand am vazut ca la ultima masa unei tipe ii desfaceau bagajul si o cautau peste tot. Ok arabul ne/a scos afara, afara de tot, dar in sala de asteptare nu ne astepta nimeni, asa ca am iesit afara in ploaie, a, am uitat sa scriu ca la Toronto ploua, deci afara , vorba vine, aveam acoperis deasupra capului, am ramas ai nimanui, inca arabul ne/a dat inapoi catvi centi sa dam un telefon. V s/a intors in sala, sa se uite dupa I, nu l/a gasit si m/a trimis pe mine sa dau telefon. M/am dus, telefonul imi cerea fise in total de 3, 5 dolari, nu aveam asa ca am vrut sa schimb. M/am indreptat catre un coffe shop, dar pe drum m/am intalnit cu I, asa ca am uitat instant de ingrijorare si i/am confiscat cafeaua. Ne ratase pentru ca el crezuse ca dureaza mult landingul, si s/a dus sa isi ia o cafea. Ok, am iesit, fratii s/au pupat si au plecat sa aduca masina din parcare supraetajata. Cat au fost plecati, a venit K sa ii dau marunti ca nici pe el nu il ridicase nimeni de la aeroport, i/am dat ce imi daduse arabul,, ce mai aveam si eu, dar si cafeaua, oricum ma saturasem. Ne/am incarcat in vanul inchiriat de I si am plecat. Primul soc l/am avut cand am vazut cat de disciplinati sunt soferii, nu pot sa descriu, parca toti ar lua rudotel. Apoi pe autostrada am vazut camioane de alea de marfa, impresionante! Oricum drumul nu a avut nimic in plus spectaculos, ploua, lumini, am ajuns acasa la I. Ne/am debarcat, ne/am pupat. Casa lor e grozava, nu e f mare, dar e super.
Am pus bagajele pe banda, apoi au venit 2 hamali care ne/au carat bagajele la infoliat, apoi la Malev, unde am intampinat probleme pentru ca am depasit mult kg la bagaje. Acum imi pare tare rau, trebuia sa cantaresc mai bine bagajele, asa cum mi/a spus aici si G, cu ele in brate pe cantar, si restul de lucruri sa fi facut pachet sa le trimit cu Sab. Asta cu regretul ca am dat spaga. Apoi la politistul cu stampila la pasaport a durat o vesnicie, pica sistemul din om in om. Am mers la imbarcare unde am avut surpriza sa fim transportati cu autobuzul la avion. Avionul a avut intarziere, pasagerii au venit in valuri. Surpriza neplacuta a fost ca stewardezele au fost urate, grasute si amabile doar cat le cerea serviciul…parca prost platit, as mai face un comentariu, dar prefer sa ma abtin. Am primit de mancare, o cafea…si atat. Decolarea a fost usoara, mai inspaimantatoare a fost rularea pe pista, dar odata in aer, am putut admira muntii, se zareau sub avion crestele inzapezite si luminile oraselor, ca salbe de lumini. Decolarea a fost mai lina, ce e drept, ma cam speriase Robert cu ce inspaimantator e zborul, dar trebuie sa spun ca nu a fost de loc asa. La Budapesta ne/am intalnit cu K si familia lui, am trecut de control si apoi am mers in sala de asteptare. Orele au trecut destul de greu, am facut shopping cu E, am mancat, toate f scumpe, am dat telefoane, am cumparat presa engleza, 5 dolari un ziar. AL DOILEA ZBOR Cu toate ca ar fi trebuit sa inceapa imbarcarea, am fost anuntati ca se va mai intarzia, dar, supriza am fost chemati la microfon, am dat actele, apoi dupa ce am primit inapoi pasapoartele am fost indemnati sa ne asezam la rand. Dupa ce au imbarcat batranii in carucioare si copiii mici, ne/am imbarcat si noi. Surpriza in avion a fost ca nu prea era loc de bagaje, am pus si noi unde am nimerit, unde am gasit loc liber. Drumul a fost chinuitor, in ciuda faptului ca decolarea si aterizarea, de fapt intregul zbor a fost ok, dar 10 ore in scaun , fara prea mult loc nici pentru picioare, nici pentru restul e mult prea mult. Dar eu ma vait, la 1,60 m, ce sa zic de V sau de K….Din primul moment am gasit pe scaun o patura pe cat de subtire pe atat de calduroasa, si o perna. Apoi, acum va surprind, a venit un steward care ne/a pus in brate casti, ambalate, si declaratia vamala. Cea mai mare dezamagire a fost acest steward, care era mare, gras, dar nu gras in sens masculin, ci ca femeile, cu colacei, manere in jurul taliei, cu plete slinoase si neglijent, cu camasa scoasa din pantaloni, iar pe deasupra, in varsta. Mancarea a fost ok, cu toate ca si aici am avut o patanie, tipul, mi/e greu sa spun stewardul, deci tipul a venit si a intrebat: turkey or pasta, dar accentul era imposibil asa ca l/am rugat in English, please. Ofensat mi/a raspuns ca asa a spus, asa ca am cerut ceea ce mi s/a parut a fi curcan, dar cand am deschis pachetelul, fierbinte de altfel am constatat ca mi/a dat paste. Mi/a fost lene sa ma cert cu el, asa ca am mancat paste. Filmele de pe avion au fost super, Cei 4 fantastici, la care am dormit dusa, si apoi un film cu Bill Muray, o comedie ciudata, pe care mi/a fost lene sa o urmaresc, pentru ca din pozitia pe care o aveam, cu scaunul dat pe spate nu vedeam ecranul central, ci, din cand in cand aveam vedere buna la unul din ecranele laterale, atunci cand pasagerul de acolo tinea capul aplecat si nu acoperea ecranul. Chinuitor 10 ore in avion, nu stiu daca as mai allege Malevul, as pleca mai din centrul Europei, ca sa echilibrez cele 2 zboruri. Aterizarea a starnit aplauzele calatorilor.
TORONTO
Ajunsi la Toronto, am mers pe un coridor lung , care avea o ciudatenie, avea pe mijloc covor rulant, pur si simplu ,mergea podeaua. La inceput nu am avut curaj, dar E a zis ca ea nu vrea sa piarda experienta asta, asa ca in momentele urmatoare toti eram insirati pe covorul fermecat! Ne/am asezat la un rand, am prezentat pasapoartele, ofiterul ne/a intrebat daca ramanem in Ontario cand a zarit CSQ/ul, eu am zis ca da, mi/a mazgalit ceva pe declaratia vamala si ne/a indreptat spre o incapere alaturata, unde ne/am asezat la rand. Aici, un tanar cred ca Indian, a intrebat cine este immigrant, noi eram primii, am zis, noi, we are, ne/a spus sa mergem intr/o parte a salii, unde erau si scaune, sa asteptam. Abia ne/am asezat ca a venit si a spus, you, and you, come with me, l/am urmat intr/un birou, de fapt erau pereti transparenti , un fel de colivii, acolo i/am dat actele, dar tipul era distrat rau, initial l/a dat pe V afara, apoi ne/a spus sa stam toti 3, apoi a uitat sa ne intrebe de adresa unde vom locui, ma rog, nu a facut nici un comentariu, a intrebat de bani, am semnat, de fapt ordinea a fost inversa. Ok, ne/a dat drumul, l/a intrebat ce trebuie sa facem, a zis sa ne luam bagajele si sa mergem la vama,de fapt a zis numai pick up your luggages, nu stiu daca am scris correct bagaje, am mers, am mai trecut prin cateva filter, dar parca era teleghidati.N/am urmat sfatul cu carutul ci am lasat un arab, cam in varsta, sa ne care bagajele, am platit 16 dolari, apoi el a incarcat toate bagajele intr/un carut, stiu ca s/a nenorocit de spate si in timp ce mergeam a inceput negocierea bacsisului, tot spunea make/ it good for me, ok, am zis, 10 dollars is enough, not, a inceput sa protesteze, i/am zis, you are more expansive than the airplane tickets, a inceput sa rada si ne/a dus la vama. Aici, o doamna draguta ne/a intrebat ce avem in bagaje, i/am spus ca haine, oale, nu stiu ce am mai ingaimat, a zis ok si ne/a dat drumul, dar m/au trecut fiori cand am vazut ca la ultima masa unei tipe ii desfaceau bagajul si o cautau peste tot. Ok arabul ne/a scos afara, afara de tot, dar in sala de asteptare nu ne astepta nimeni, asa ca am iesit afara in ploaie, a, am uitat sa scriu ca la Toronto ploua, deci afara , vorba vine, aveam acoperis deasupra capului, am ramas ai nimanui, inca arabul ne/a dat inapoi catvi centi sa dam un telefon. V s/a intors in sala, sa se uite dupa I, nu l/a gasit si m/a trimis pe mine sa dau telefon. M/am dus, telefonul imi cerea fise in total de 3, 5 dolari, nu aveam asa ca am vrut sa schimb. M/am indreptat catre un coffe shop, dar pe drum m/am intalnit cu I, asa ca am uitat instant de ingrijorare si i/am confiscat cafeaua. Ne ratase pentru ca el crezuse ca dureaza mult landingul, si s/a dus sa isi ia o cafea. Ok, am iesit, fratii s/au pupat si au plecat sa aduca masina din parcare supraetajata. Cat au fost plecati, a venit K sa ii dau marunti ca nici pe el nu il ridicase nimeni de la aeroport, i/am dat ce imi daduse arabul,, ce mai aveam si eu, dar si cafeaua, oricum ma saturasem. Ne/am incarcat in vanul inchiriat de I si am plecat. Primul soc l/am avut cand am vazut cat de disciplinati sunt soferii, nu pot sa descriu, parca toti ar lua rudotel. Apoi pe autostrada am vazut camioane de alea de marfa, impresionante! Oricum drumul nu a avut nimic in plus spectaculos, ploua, lumini, am ajuns acasa la I. Ne/am debarcat, ne/am pupat. Casa lor e grozava, nu e f mare, dar e super.
episodul 3
Buna
Ne/am mutat in apartament miercuri 1 februarie, dupa amiaza. De fapt toata dimineata am stat aici, am terminat de fiert, dezinfectat vesela, aranjat casa. Dupa cafeaua de dimineata am strans toate bagajele, am facut un pic de ordine si apoi am plecat pe jos la apartament. Dupa amiaza, dupa ce toti s/au adunat acasa, dupa ce am mancat, ne/am incarcat toti in doua masini si am venit acasa. Din cauza ca nu am avut telefon, Iulian nu a avut cum san e anunte cu o zi inainte, cand eram la apartament, sa mai ramanem ca vin cei de la Rogers sa instaleze cablu si net, asa ca miercuri seara am instalat Home Cinema Theatre si ne/am uitat la filme luate de la Iulian, Grease pe video si inca vreo 2 filme pe dvd.
Apoi ei au plecat acasa si ne/au lasat singuri. Ne/am uitat la filme, dar cea mai draguta faza a fost cand Victor a vrut sa iasa pe balcon. G i/a spus sa lase tot timpul plasa inchisa, daca aeriseste, sa nu intre cine stie ce musafir neplacut, desigur, ei au stat la doi si lor le mai intrau veverite pe balcon, vrabiute si alte ganganii. La 5, cum stam noi, putin probabil, dar sfatul G a fost ascultat intocmai. Asa ca, ori a uitat de plasa, ori nu a vazut/o, era intuneric, Victor era sa treaca prin plasa, a dat cu capul s/a speriat, dar eu am ras bine si m/am mai linistit, toata tensiunea cu mutarea s/a mai risipit.
Joi dimineata am fost sa il inscriu pe Andrei la scoala, G imi explicase cum ajung, imi aratase pe geam, asa ca am plecat la scoala, cu inima stransa. Aici toata lumea super draguta, astia ma complimenteaza ca vorbesc bine limba ca si cum eu nu vad crisparea pe fatal or cand incearca, cateodata, sa ma inteleaga. L/am inscris la scoala, mi/au dat orarul doar cu venit, plecat, pauze de masa si luni la 8.30 trebuie sa il ducem la scoala. Of, imi e tare greu, sper sa ii placa. Va face multa engleza suplimentar.
Noi vom avea ore de sofat, eu de la 10, Victor de la 11, cred ca o sa stea si el la ora mea si eu la ora lui, apoi trebuie sa mergem la centru de testare sa ducem si actele lui Victor, sa anuntam si mutarea in ceea ce priveste pe Victor. Eu am facut asta vineri, ba chiar mi/am programat si testul de G2, de traseu, dar Goran, instructorul i/a spus lui Iulian cand acesta l/a sunat sa il anunte de examen sa vina cu masina, deci instructorul i/a spus lui Iulian ca ma va programa el cand va crede ca sunt gata, sfatul lui este sa mai astept, sa mai iau o ora, doua. La sfarsitul orei pe care am luat/o vineri tipul mi/a spus ca sunt ok, doar sa ma asigur mai des. Aici capul trebuie sa fie in continua miscare, sa te asiguri pe toate stradutele ca nu iese vreun ametit, ca nu traverseaza vreun pieton, aici trebuie sa dai prioritate tuturor, macar la examen. Au un fix cu blind spot, punctual orb, trebuie sa te asiguri si acolo, asa ca am sa fac exercitii de gat.
Ce imi place la apartament este ca un perete la living este numai geam, jos un calorifer, impropriu spus calorifer, totul este parchetat, alunecam la greu pe aici, nu avem decat niste covorase de Ikea pe care le/am pus unul la intrare iar altul la Andrei in camera. Panorama e superba, mai ales seara, dar si acum cu toata zapada.
Astia au anuntat ca ninge, de 3 zile trimit avertismente de furtuna si canadienii si americanii, bineinteles ca in orarul prescris a nins, ninge in continuu, astia de dimineata curate drumurile, ba si trotuarele pe niste masinute mititele care fac mult zgomot. Dimineata la 6 am vrut sa arunc cu un bulgare intr/un nene care calare pe asa o masinuta curate trotuarul. Mi/a fost prea lene sa iau pantaloni pe mine, eram scurtii de pyjama asa ca l/am blagoslovit de dupa geam, de la caldura. Mi/era groaza ca maine am ora de sofat si cu ninsoarea asta drumurile vor fi grele, dar Victor mi/a spus sa ma uit pe geam, ca soseaua e curata, cum naiba, nu stiu, dar asta e!
Ti/am povestit cum se plateste la Zehrs? Un mall mare cu toate bunatatile posibile? E un automat, te asezi in fata lui, pui produsul cu codurile, tiue, faci tu c ear trebui sa faca o vanzatoare, apoi masina spune: pune produsul in sacosa, pui produsul in sacosa, apoi treci pe banda urmatorul si tot asa, pana termini, apoi apesi pe ecran cum vrei sa platesti, treci cardul, bati pinul si iei chitanta, INTOTDEAUNA IEI CHITANTA, si gata. Nu sta nimeni cu ochii pe tine, e o ametita de fetisoara acolo care supravegheaza vreo 8 cred automate de astea, dar cred ca fine/ul, amenda adica sau rusine e mare, sau e lumea stilata, nu stiu, dar nu iti vine sa strecori o bomboana. Gandire de roman, nu/i asa?
Lucrurile pe care le/am cumparat de la Viorel sunt de calitate, dormitorul e absolut din lemn, cu dressing, n/a avut neam de neamul meu asa, patul e super inalt, cu doua saltele. Fiecare camera are o camara, in dormitorul principal e f mare, acolo ai bara pt haine, raft pt pus plovare sunt isteti canadienii astia, nu tu dulapuri, bani aiurea!
La Andrei in camera am pus canapeaua, un dulap mai mare, un dulapior mic luat din dormitorul mare din acelea care stau de o parte si de alta a patului, masa de bucatarie, ca era mica, de lemn, frumoasa si i/am cumparat o lampa de birou, si un scaun de birou pe rotile.
Livingul, a livingul, avem doua fotolii Ikea absolute fantastice, daca le vezi, nu dai doi bani pe ele, dar sunt leagane, ne dam huta, hata pe ele tot timpul, o masa de cafea, scuze, translatie directa din romana, coffee table, o biblioteca, ceea ce la canadieni se cheama biblioteca la mine acasa s/ar fi chemat corp de biblioteca, dar asta e, de lemn, tv care el Sony cu tot cu mobilierul aferent, adica comoda de tv unde avem si video si dvd/ul, care e combina, plus receverul de la cablu. Avem haha, nu mai putin de 4 telecomenzi, e jale, e comedie sa umbli la sonor., ca sa dau cel mai minor exemplu.
Apoi biroul pe care e calculatorul, cu imprimanta, tastatura si mouse/ul sunt wireless, haha, boxe.
In dining space, hihi, avem masa de bucatarie luata de la Iulian si cu scaune, o sa ne luam si noi 2 scaune zilele astea, am vazut la oferta, o sa ne ducem intr/o seara sa ne luam. Bucatarie e utilata, e super, noi avem al nostru microundele, grill, filtru de cafea si prajitorul de paine. Mai avem si un desfacator electric de conserve dar cine sa se priceapa sa umble cu el?
Afara ninge, baietii s/au culcat, Bruce Willis nu stiu ce tot se zbuciuma pe tv, pe Fox29.
Ne/am mutat in apartament miercuri 1 februarie, dupa amiaza. De fapt toata dimineata am stat aici, am terminat de fiert, dezinfectat vesela, aranjat casa. Dupa cafeaua de dimineata am strans toate bagajele, am facut un pic de ordine si apoi am plecat pe jos la apartament. Dupa amiaza, dupa ce toti s/au adunat acasa, dupa ce am mancat, ne/am incarcat toti in doua masini si am venit acasa. Din cauza ca nu am avut telefon, Iulian nu a avut cum san e anunte cu o zi inainte, cand eram la apartament, sa mai ramanem ca vin cei de la Rogers sa instaleze cablu si net, asa ca miercuri seara am instalat Home Cinema Theatre si ne/am uitat la filme luate de la Iulian, Grease pe video si inca vreo 2 filme pe dvd.
Apoi ei au plecat acasa si ne/au lasat singuri. Ne/am uitat la filme, dar cea mai draguta faza a fost cand Victor a vrut sa iasa pe balcon. G i/a spus sa lase tot timpul plasa inchisa, daca aeriseste, sa nu intre cine stie ce musafir neplacut, desigur, ei au stat la doi si lor le mai intrau veverite pe balcon, vrabiute si alte ganganii. La 5, cum stam noi, putin probabil, dar sfatul G a fost ascultat intocmai. Asa ca, ori a uitat de plasa, ori nu a vazut/o, era intuneric, Victor era sa treaca prin plasa, a dat cu capul s/a speriat, dar eu am ras bine si m/am mai linistit, toata tensiunea cu mutarea s/a mai risipit.
Joi dimineata am fost sa il inscriu pe Andrei la scoala, G imi explicase cum ajung, imi aratase pe geam, asa ca am plecat la scoala, cu inima stransa. Aici toata lumea super draguta, astia ma complimenteaza ca vorbesc bine limba ca si cum eu nu vad crisparea pe fatal or cand incearca, cateodata, sa ma inteleaga. L/am inscris la scoala, mi/au dat orarul doar cu venit, plecat, pauze de masa si luni la 8.30 trebuie sa il ducem la scoala. Of, imi e tare greu, sper sa ii placa. Va face multa engleza suplimentar.
Noi vom avea ore de sofat, eu de la 10, Victor de la 11, cred ca o sa stea si el la ora mea si eu la ora lui, apoi trebuie sa mergem la centru de testare sa ducem si actele lui Victor, sa anuntam si mutarea in ceea ce priveste pe Victor. Eu am facut asta vineri, ba chiar mi/am programat si testul de G2, de traseu, dar Goran, instructorul i/a spus lui Iulian cand acesta l/a sunat sa il anunte de examen sa vina cu masina, deci instructorul i/a spus lui Iulian ca ma va programa el cand va crede ca sunt gata, sfatul lui este sa mai astept, sa mai iau o ora, doua. La sfarsitul orei pe care am luat/o vineri tipul mi/a spus ca sunt ok, doar sa ma asigur mai des. Aici capul trebuie sa fie in continua miscare, sa te asiguri pe toate stradutele ca nu iese vreun ametit, ca nu traverseaza vreun pieton, aici trebuie sa dai prioritate tuturor, macar la examen. Au un fix cu blind spot, punctual orb, trebuie sa te asiguri si acolo, asa ca am sa fac exercitii de gat.
Ce imi place la apartament este ca un perete la living este numai geam, jos un calorifer, impropriu spus calorifer, totul este parchetat, alunecam la greu pe aici, nu avem decat niste covorase de Ikea pe care le/am pus unul la intrare iar altul la Andrei in camera. Panorama e superba, mai ales seara, dar si acum cu toata zapada.
Astia au anuntat ca ninge, de 3 zile trimit avertismente de furtuna si canadienii si americanii, bineinteles ca in orarul prescris a nins, ninge in continuu, astia de dimineata curate drumurile, ba si trotuarele pe niste masinute mititele care fac mult zgomot. Dimineata la 6 am vrut sa arunc cu un bulgare intr/un nene care calare pe asa o masinuta curate trotuarul. Mi/a fost prea lene sa iau pantaloni pe mine, eram scurtii de pyjama asa ca l/am blagoslovit de dupa geam, de la caldura. Mi/era groaza ca maine am ora de sofat si cu ninsoarea asta drumurile vor fi grele, dar Victor mi/a spus sa ma uit pe geam, ca soseaua e curata, cum naiba, nu stiu, dar asta e!
Ti/am povestit cum se plateste la Zehrs? Un mall mare cu toate bunatatile posibile? E un automat, te asezi in fata lui, pui produsul cu codurile, tiue, faci tu c ear trebui sa faca o vanzatoare, apoi masina spune: pune produsul in sacosa, pui produsul in sacosa, apoi treci pe banda urmatorul si tot asa, pana termini, apoi apesi pe ecran cum vrei sa platesti, treci cardul, bati pinul si iei chitanta, INTOTDEAUNA IEI CHITANTA, si gata. Nu sta nimeni cu ochii pe tine, e o ametita de fetisoara acolo care supravegheaza vreo 8 cred automate de astea, dar cred ca fine/ul, amenda adica sau rusine e mare, sau e lumea stilata, nu stiu, dar nu iti vine sa strecori o bomboana. Gandire de roman, nu/i asa?
Lucrurile pe care le/am cumparat de la Viorel sunt de calitate, dormitorul e absolut din lemn, cu dressing, n/a avut neam de neamul meu asa, patul e super inalt, cu doua saltele. Fiecare camera are o camara, in dormitorul principal e f mare, acolo ai bara pt haine, raft pt pus plovare sunt isteti canadienii astia, nu tu dulapuri, bani aiurea!
La Andrei in camera am pus canapeaua, un dulap mai mare, un dulapior mic luat din dormitorul mare din acelea care stau de o parte si de alta a patului, masa de bucatarie, ca era mica, de lemn, frumoasa si i/am cumparat o lampa de birou, si un scaun de birou pe rotile.
Livingul, a livingul, avem doua fotolii Ikea absolute fantastice, daca le vezi, nu dai doi bani pe ele, dar sunt leagane, ne dam huta, hata pe ele tot timpul, o masa de cafea, scuze, translatie directa din romana, coffee table, o biblioteca, ceea ce la canadieni se cheama biblioteca la mine acasa s/ar fi chemat corp de biblioteca, dar asta e, de lemn, tv care el Sony cu tot cu mobilierul aferent, adica comoda de tv unde avem si video si dvd/ul, care e combina, plus receverul de la cablu. Avem haha, nu mai putin de 4 telecomenzi, e jale, e comedie sa umbli la sonor., ca sa dau cel mai minor exemplu.
Apoi biroul pe care e calculatorul, cu imprimanta, tastatura si mouse/ul sunt wireless, haha, boxe.
In dining space, hihi, avem masa de bucatarie luata de la Iulian si cu scaune, o sa ne luam si noi 2 scaune zilele astea, am vazut la oferta, o sa ne ducem intr/o seara sa ne luam. Bucatarie e utilata, e super, noi avem al nostru microundele, grill, filtru de cafea si prajitorul de paine. Mai avem si un desfacator electric de conserve dar cine sa se priceapa sa umble cu el?
Afara ninge, baietii s/au culcat, Bruce Willis nu stiu ce tot se zbuciuma pe tv, pe Fox29.
episodul 2
Hi
Suntem f fericiti sa va anuntam ca am luat testul scris, G1 si putem sofa canadieneste cu I in dreapta. A intrat de luni in vigoare o lege noua si trebuie sa autentificam permisele de conducere ianinte de a bookui/ a ne programa la road test, la traseu, dar zilele urmatoare trimitem pasapoartele la Toronto la Consulat si in cateva zile putem face programarea. Se pare ca au fost f multe permise false, nu stiu daca numai romanesti si trebuie autentificat inainte. Testul a costat 125 de cad de persoana, iar autentificarea ne mai costa 45 de cad de persoana. Bani, bani, bani....
Noi suntem f fericiti ca am trecut de testul scris, masinile astea fara schimbator par niste jucarii, pui in Drive si sofezi tot timpul, numai acceleratie si frana, fara viteza 1 , a 2/a si asa mai departe, fara ambreiaj. Asta au un fix cu unghiul mort, trebuie sa intorci literalmente capul sa te asiguri, nu ajunge retrovizoarea sau lateralele... Saptamana viitoare vom lua ore cu unul din cei doi sarbi de care iti povesteam, Zdravco sau fiu/sau Goran, apoi sa ne programam la G2, bineinteles cu permisele romanesti autentificate, dar pentru ca am mai mult de doi ani, imi vor recunoaste macar 5 ani de sofat si atunci voi putea da G full dupa cateva luni de sofat, fara sa astept perioada obligatorie, care nu stiu cate este ca minim, dar ca maxim nu trebuie sa depaseasca 5 ani.
Atat despre permis, credeti si voi entuziasmul...stai ca am vrut sa iti povestesc cum a fost: ne/am dus la un centru , scrie mare DRIVE LINCENCE TESTE, asta e langa un supermarket de alimentare, numit Basic, (sa iti spun cum e cu Basicul: toate sunt f ieftine pt ca prezentarea e bruta, nu e fancy, nu sunt impachetate elegant, si culmea dispretului canadian, nu iti da pungi la plecare, nu iti impacheteaza produsele ca la Zerhs, ci ori cumperi sacose cu incredibila suma de 5 centi, sau iei cutii de carton, in care au stat produsele si care sunt puse langa casa, si iti pui alimentele acolo. G cumpara legumele si fructele de acolo pt ca sunt superproaspete, si seara e totul la reduceri daca are mai mult de 2 zile.Deci te duci ca la bila, cu pungute din alea mici, sunt in suport, alea nu costa, iar in Canada asta inseamna ca e serviciu ieftin, deci si produsul e ieftin. A , si la benzinarii e asa, daca iti pui singur e mai ieftina cu cativa centi. Deci la benzinaria cu self servire e cu cativa centi mai ieftina benzina decat la cele la care esti servit)
Aici ne/am dus la informatii, am spus ce vrem, ne/a dat un bon de ordine, apoi a inceput sa bipaie urat in incapere, care era plina de indieni, si am vazut pe un panou ca era randul nostru, fiecare la un alt ghiseu, ne/a cerut actele, ne/a facut control la ochi, ne/a pus sa ne uitam intr/un aparat in care se vedeau din ce in ce mai departe numere, si apoi a clipit lumini din laterale si gata testul la ochi. Apoi ne/a facut poza, acolo in sala, si ne/a trimis intr/un separeu unde se datea testul testul scris, acolo un indian cu turban, sub un panou care scria interpret, dicta unui alt indian care habar n/avea boaba de engleza, toti ieseau destepti de acolo cu primul permis.
A venit o tipa draguta, ne/a dat foile, 20 de intrebari despre semne, 20 despre situatii in trafic, la fiecare aveai dreptul la 4 greseli, l/am luat, l/am completat, tipa la corectat pe loc, am avut 4 greseli la cel cu reguli, o greseala la cel cu semne, aici mai au un semn de stop taiat, o aiureala, m/a felicitat, mi/a dat permisul provizoriu si gata, poti sa pleci. Unui tip inaintea mea, care avea 5 greseli la un set, l/a intrebat si l/a pus sa explice din nou si l/a trecut. A iesit si Victor dupa un timp, amandoi am topait pana acasa de fericire. Plus ca si Andrei a asteptat linistit.
Asta e cu permisul, acu ma duc cu G la cumparaturi, iar Victor cu fratele sau si copiii se duc sa inchirieze pt maine dimineaza un Uhall, asa banuiesc ca se scrie, adica o camioneta de mutari, sa ducem lucrurile la apartament, sunt extraordinar de nerabdatoare sa vad apartamentul, cica intre 2 chiriasi se renoveaza complet, se varuieste etc, iar la o perioada de timp se inlocuieste aparatura, tipii dinaintea noastra au auvut bafta la tot nou! ei, nici noi nu avem mai putina bafta
Gat aplec
Va pup
Suntem f fericiti sa va anuntam ca am luat testul scris, G1 si putem sofa canadieneste cu I in dreapta. A intrat de luni in vigoare o lege noua si trebuie sa autentificam permisele de conducere ianinte de a bookui/ a ne programa la road test, la traseu, dar zilele urmatoare trimitem pasapoartele la Toronto la Consulat si in cateva zile putem face programarea. Se pare ca au fost f multe permise false, nu stiu daca numai romanesti si trebuie autentificat inainte. Testul a costat 125 de cad de persoana, iar autentificarea ne mai costa 45 de cad de persoana. Bani, bani, bani....
Noi suntem f fericiti ca am trecut de testul scris, masinile astea fara schimbator par niste jucarii, pui in Drive si sofezi tot timpul, numai acceleratie si frana, fara viteza 1 , a 2/a si asa mai departe, fara ambreiaj. Asta au un fix cu unghiul mort, trebuie sa intorci literalmente capul sa te asiguri, nu ajunge retrovizoarea sau lateralele... Saptamana viitoare vom lua ore cu unul din cei doi sarbi de care iti povesteam, Zdravco sau fiu/sau Goran, apoi sa ne programam la G2, bineinteles cu permisele romanesti autentificate, dar pentru ca am mai mult de doi ani, imi vor recunoaste macar 5 ani de sofat si atunci voi putea da G full dupa cateva luni de sofat, fara sa astept perioada obligatorie, care nu stiu cate este ca minim, dar ca maxim nu trebuie sa depaseasca 5 ani.
Atat despre permis, credeti si voi entuziasmul...stai ca am vrut sa iti povestesc cum a fost: ne/am dus la un centru , scrie mare DRIVE LINCENCE TESTE, asta e langa un supermarket de alimentare, numit Basic, (sa iti spun cum e cu Basicul: toate sunt f ieftine pt ca prezentarea e bruta, nu e fancy, nu sunt impachetate elegant, si culmea dispretului canadian, nu iti da pungi la plecare, nu iti impacheteaza produsele ca la Zerhs, ci ori cumperi sacose cu incredibila suma de 5 centi, sau iei cutii de carton, in care au stat produsele si care sunt puse langa casa, si iti pui alimentele acolo. G cumpara legumele si fructele de acolo pt ca sunt superproaspete, si seara e totul la reduceri daca are mai mult de 2 zile.Deci te duci ca la bila, cu pungute din alea mici, sunt in suport, alea nu costa, iar in Canada asta inseamna ca e serviciu ieftin, deci si produsul e ieftin. A , si la benzinarii e asa, daca iti pui singur e mai ieftina cu cativa centi. Deci la benzinaria cu self servire e cu cativa centi mai ieftina benzina decat la cele la care esti servit)
Aici ne/am dus la informatii, am spus ce vrem, ne/a dat un bon de ordine, apoi a inceput sa bipaie urat in incapere, care era plina de indieni, si am vazut pe un panou ca era randul nostru, fiecare la un alt ghiseu, ne/a cerut actele, ne/a facut control la ochi, ne/a pus sa ne uitam intr/un aparat in care se vedeau din ce in ce mai departe numere, si apoi a clipit lumini din laterale si gata testul la ochi. Apoi ne/a facut poza, acolo in sala, si ne/a trimis intr/un separeu unde se datea testul testul scris, acolo un indian cu turban, sub un panou care scria interpret, dicta unui alt indian care habar n/avea boaba de engleza, toti ieseau destepti de acolo cu primul permis.
A venit o tipa draguta, ne/a dat foile, 20 de intrebari despre semne, 20 despre situatii in trafic, la fiecare aveai dreptul la 4 greseli, l/am luat, l/am completat, tipa la corectat pe loc, am avut 4 greseli la cel cu reguli, o greseala la cel cu semne, aici mai au un semn de stop taiat, o aiureala, m/a felicitat, mi/a dat permisul provizoriu si gata, poti sa pleci. Unui tip inaintea mea, care avea 5 greseli la un set, l/a intrebat si l/a pus sa explice din nou si l/a trecut. A iesit si Victor dupa un timp, amandoi am topait pana acasa de fericire. Plus ca si Andrei a asteptat linistit.
Asta e cu permisul, acu ma duc cu G la cumparaturi, iar Victor cu fratele sau si copiii se duc sa inchirieze pt maine dimineaza un Uhall, asa banuiesc ca se scrie, adica o camioneta de mutari, sa ducem lucrurile la apartament, sunt extraordinar de nerabdatoare sa vad apartamentul, cica intre 2 chiriasi se renoveaza complet, se varuieste etc, iar la o perioada de timp se inlocuieste aparatura, tipii dinaintea noastra au auvut bafta la tot nou! ei, nici noi nu avem mai putina bafta
Gat aplec
Va pup
de-ale emigrarii, episodul 1
hi
va trimitem vesti despre noi. Am ajuns cu bine, ne/am obisnuit cu fusul orar, ce e drept ne mai prinde somnul pe seara, dar luptam cu stoicism!
Ne/am facut primele acte, am fost la primele cumparaturi, ba chiar am fost si la biblioteca si ne/am facut card. Avem si card bancar, asta ca idee ca astia elibereaza imediat cardul bancar, ba mai mult, iti alegi singur pinul!
Orasul e asemanator cu Sinaia, case f frumoase, padure peste tot, dealuri cu partii artificiale, primaria are in fata vara fantani arteziene, iar iarna se transforma in patinoar!
Prima poza, suntem in fata casei lui Iulian, e o casa draguta, townhouse, adica case lipite una de alta, pe mai multe nivele, f frumos structurata, dar are pacatul bucatariei deschise, si toata casa miroase a mancare, chiar daca ne luam toate masurile de siguranta, geamuri, si alte gageturi , care sunt o alta poveste, sunt naucitoare pt noi!
Aici vremea e super, cel mai frig a fost la minus 5 grade, dar astia , inclusive gazdele noastre stau in maneca scurta, pun haina pe deasupra, iar in magazine te zapacesti, ca nu stii ce sezon este, astia umbla tare aiurea. Se intampla sa coboare din masina in parcarea mall/ului in maneca scurta, isi ia din portbagaj haina si pleca in mall. iar eu sunt infofolita pana peste urechi!
Cea de a doua poza, suntem la TOYS'R US, un metro cu jucarii, iar Andrei, ca si noi e naucit de multimea de jucarii. G negociaza cu el o scadere a pretentiilor si implicit a pretului. A reusit, dar tot am lasat bani pe acolo.
Ideea e ca aici sunt oferte continuu, am luat tricouri de bumbac, de firma cu 3 dolari, simple, apoi bluze de dama cum se poarta acum in Ro, cu dungi, cu 9, 99 stiti voi preturile cu 99 in coada.
Peste tot te imbie sa cumperi, nu va povestesc cum e cu vafele sau clatitele congelate, puse la toaster si apoi inecate in sirop de artar....mama, mama! sau inghetata Mars, e o nebunie, astia aici mananca inghetata iarna, nu vara, cica vara sunt alte bunatati, deocamdata ii cred pe cuvant, am mancat somon, culmea ironiei, si aici e scump, e 1,99 suta de grame plus taxe, haha, dar asta e!
Mai multe despre noi va vom povesti, sper sa va puneti net acasa. Noi stam la I pana miercuri, deja sambata de mutam lucrurile, deci de la 1 februarie ne intarca, ne da drumul din cuib! blocul in care ne mutam e aproape de casa lui , dar de asemenea este intre 2 hipermarketuri, aproape este si biblioteca dar si bazinul de inot!
Vineri dam testul scris la sofat, apoi saptamana viitoare testul practic, dar vom putea sofa de abia cand rezolvam cu actele masinii!
Sunt multe chestii nostime care ni s/au intamplat, de ex Victor a coborat din autobuz in timp ce eu intrebam soferul daca e statia unde trebuie sa coboram, soferul a zis nu si a inchis usile, cu Victor coborat, i/am spus just a minute, si am inceput sa explic, dar instantaneu soferul s/a intors spre mine si a spus, Ya, e un fel de Yes, deci Ya, I know!, si a deschis usile, trebuia sa vedeti scena, tonul tipului a fost fantastic, m/a bufnit rasul!
Va mai povestim,
Speram ca sunteti bine si asteptam stiri de la voi!
va trimitem vesti despre noi. Am ajuns cu bine, ne/am obisnuit cu fusul orar, ce e drept ne mai prinde somnul pe seara, dar luptam cu stoicism!
Ne/am facut primele acte, am fost la primele cumparaturi, ba chiar am fost si la biblioteca si ne/am facut card. Avem si card bancar, asta ca idee ca astia elibereaza imediat cardul bancar, ba mai mult, iti alegi singur pinul!
Orasul e asemanator cu Sinaia, case f frumoase, padure peste tot, dealuri cu partii artificiale, primaria are in fata vara fantani arteziene, iar iarna se transforma in patinoar!
Prima poza, suntem in fata casei lui Iulian, e o casa draguta, townhouse, adica case lipite una de alta, pe mai multe nivele, f frumos structurata, dar are pacatul bucatariei deschise, si toata casa miroase a mancare, chiar daca ne luam toate masurile de siguranta, geamuri, si alte gageturi , care sunt o alta poveste, sunt naucitoare pt noi!
Aici vremea e super, cel mai frig a fost la minus 5 grade, dar astia , inclusive gazdele noastre stau in maneca scurta, pun haina pe deasupra, iar in magazine te zapacesti, ca nu stii ce sezon este, astia umbla tare aiurea. Se intampla sa coboare din masina in parcarea mall/ului in maneca scurta, isi ia din portbagaj haina si pleca in mall. iar eu sunt infofolita pana peste urechi!
Cea de a doua poza, suntem la TOYS'R US, un metro cu jucarii, iar Andrei, ca si noi e naucit de multimea de jucarii. G negociaza cu el o scadere a pretentiilor si implicit a pretului. A reusit, dar tot am lasat bani pe acolo.
Ideea e ca aici sunt oferte continuu, am luat tricouri de bumbac, de firma cu 3 dolari, simple, apoi bluze de dama cum se poarta acum in Ro, cu dungi, cu 9, 99 stiti voi preturile cu 99 in coada.
Peste tot te imbie sa cumperi, nu va povestesc cum e cu vafele sau clatitele congelate, puse la toaster si apoi inecate in sirop de artar....mama, mama! sau inghetata Mars, e o nebunie, astia aici mananca inghetata iarna, nu vara, cica vara sunt alte bunatati, deocamdata ii cred pe cuvant, am mancat somon, culmea ironiei, si aici e scump, e 1,99 suta de grame plus taxe, haha, dar asta e!
Mai multe despre noi va vom povesti, sper sa va puneti net acasa. Noi stam la I pana miercuri, deja sambata de mutam lucrurile, deci de la 1 februarie ne intarca, ne da drumul din cuib! blocul in care ne mutam e aproape de casa lui , dar de asemenea este intre 2 hipermarketuri, aproape este si biblioteca dar si bazinul de inot!
Vineri dam testul scris la sofat, apoi saptamana viitoare testul practic, dar vom putea sofa de abia cand rezolvam cu actele masinii!
Sunt multe chestii nostime care ni s/au intamplat, de ex Victor a coborat din autobuz in timp ce eu intrebam soferul daca e statia unde trebuie sa coboram, soferul a zis nu si a inchis usile, cu Victor coborat, i/am spus just a minute, si am inceput sa explic, dar instantaneu soferul s/a intors spre mine si a spus, Ya, e un fel de Yes, deci Ya, I know!, si a deschis usile, trebuia sa vedeti scena, tonul tipului a fost fantastic, m/a bufnit rasul!
Va mai povestim,
Speram ca sunteti bine si asteptam stiri de la voi!
incotro?
M-am decis sa imi fac un blog. E la moda, toata lumea are. Asa ca vreau si eu unu... Cum plictiseala la servici poate ucide, m-am hotarat sa o ucid eu pe ea si sa incerc sa ma joc un pic........
Despre ce e? despre mine, of course, despre viata mea, despre framantarile mele, despre nelamurile mele, despre cautarile mele...
calatoria mea continua...
am crezut ca daca schimb continentul se vor schimba multe structural, na ca nu s-a intamplat asa...
posturile mele nu vor fi cronologice, incerc sa fac o colectie a celor mai reusite texte compuse de mine, asa ca revad vechi vechi e-mail-uri, vechi articole scrise de mine
Despre ce e? despre mine, of course, despre viata mea, despre framantarile mele, despre nelamurile mele, despre cautarile mele...
calatoria mea continua...
am crezut ca daca schimb continentul se vor schimba multe structural, na ca nu s-a intamplat asa...
posturile mele nu vor fi cronologice, incerc sa fac o colectie a celor mai reusite texte compuse de mine, asa ca revad vechi vechi e-mail-uri, vechi articole scrise de mine
Subscribe to:
Posts (Atom)