Cadoul lui Andrei

Cum spuneam, la Craciun Andrei a primit bilete la Brad Paisley.
Si a venit si vinerea cu pricina. A picat cam naspa, copilul in plina sesiune de examene, dar cu oarecum noroc, ca era imediat dupa un examen si cu 3 zile inainte de altul...
Am decis sa merg la munci, sa plec mai devreme. Traficul bun, am ajuns acasa la timp, incarcat pruncul si hit the road, Jack!
Decisesem sa ajungem cam cu o ora si jumate inainte de concert, sa avem timp sa intram, sa ne gasim locurile... Traficul a fost ok, am ajuns cu 2 ore inainte.
Pruncul a adormit in masina...el era copilotul si cand s-a lasat linistea, am realizat ca ceva nu e in ordine. Ma uit la el si sforaia usurel...
L-am trezit inainte de a intra in Hamilton, am gasit parcare si am decis sa vedem pe unde si cum trebuie sa intram. Un frig naprasnic...iti ingheta sufletul in cateva minute fara drept de apel.
Organizarea de nota 10, security men ne-au zis sa mergem in mall, ca usile se deschid cu jumate de ora inainte de inceperea show-ului. Andrei a zis sa cautam un Tim's sa ne luam cate o ciucalata calda... Si am gasit, stat la rand, si ne-am luat 2 large mocha!

Ce dezamagire pe Andrei, a simtit cafeaua imediat si uite cum arata la prima cafea din viata lui! Cica nu prea curand mai incearca.... E un caraghios, ca doar vara e addicted de ice capuccino!
Am omorat restul de timp pana la inceperea spectacolului savurandu-ne cafeaua...unii... adica eu, si incercand noul aparat de fotografiat al lui Iulian care gratios ni l-a imprumutat pentru spectacol (al nostru nu sosise inca).
Apoi ne-am indreptat spre Cops Coliseum.
Am stat afara vreo 10 min, apoi am intrat. Organizarea f buna, imediat ne-am gasit locurile si am inceput sa observam ce e in jurul nostru.
Noi eram singurii imbracati de filarmonica, nu de concert country. Gasca cu palarii stenton, cu camasi in carouri, blugi si ciocate! Noi...nu zic ca mor acilea de rusine...

Cum am ajuns cu mult inainte, incerc sa conving pruncul sa mergem sa ne uitam la comercianti. Nu are chef, e obosit, si mai mult, zice ca nu ar purta tricoul albumului Alcohol sub nici o forma, oricat de mult ii place Brad. Chiar daca mesajul albumului e against alcohol, tricoul kind of has a mixed message...

Ok, deci stam si ascultam muzica din difuzoare si ne uitam la lumea asta cu adevara fan muzica country. In fata noastra se aseaza 2 pustani cam de varsta lui fiu-miu. Si-au luat tricouri, le imbraca (ma intreb acum, nu cumva le furasera?) si sorb din paharele de...de...bere! Bere? frate, cin le-a cumparat astora bere? Ii zic lui Andrei sa se uita dupa vreun security guy, nu ma aude, trebuie sa strig la el, muzica e tare, dar din nefericire ma aud si pustanii, asa ca dispar imediat din fata noastra... Oh, well, ma bucur ca nu-s ai mei, ca sunt big trouble!

Si uite ca vin si ocupantii de drept ale locurilor din fata noastra: mama si 2 fete, canadience, toate 3 blonde inchis, frumoase de pica, cu forme frumoase, nu uscaturi, mama abia se deosebea dintre fete, imbracare of course in camasi in carouri, fuste de blug scurte si ciubote (va amintit minus double digits outside?).  Frumoase, ce mai... Si uite ca langa ele vin 2 tineri, mama mama, frumusei de pica, inalti...vad fetele cum isi indreapta postura... ce mai, eye candy!
Pierd puncte in ochii mei imediat cand incep sa faca drumuri prea dese dupa bere...nici nu incepe concertul ca ei sunt manga!!!

Primul cantaret canta superb, arata in mare fel si incepe sa imi placa la concert! Andrei e iritat ca sunetul e mult prea tare, si jura ca nu mai vrea o alta experienta de genul asta!
Al doilea nu il intelege nici Dumnezeu ce zice, molfaie cuvintele, diferit accent, naiba stie...abia astept sa se termine.
In timpul asta baietasii astia au plecat la bere din sfert in sfert de ora... au ridicat bietele fete de atatea ori incat au inceput sa ma enerveze si pe mine. Si pe noi ne ridica niste isteti, dar nu f des, asa ca nu ma incrunt si nu zic nimic.
Pe randul din fata o pereche imi capteaza atentia: el obez, si cand obez cred ca nici 3 scaune nu il incapeau, ea plinutza dar nu obeza. El are trouble in a sta in scaun, si de aia din cand in cand se ridica si se duc dupa...bere!
Si uite ca dupa ceea ce pare o vesnicie, si al doilea cantaret termina, si vine timpul lui Brad. Astia golesc total scena, wtf? Si incepe nebunia...Il sun pe Victor doar sa auda cat entuziasm poate avea sala! ce urlete, fluieraturi, acu na, contribuii si eu spre disperarea pruncului care nu-si mai recunoaste mama!
Mai, biletele noastre sunt la cucuiata din deal, si sper din suflet ca nene asta sa cante live!



cantecul asta l-am auzit la concert prima data, apoi mi l-am luat pentru ipod, si nu mi-l pot scoate din minte...

http://www.youtube.com/watch?v=70857sRRGJA

(scuze, am incercat sa pun clipul, dar se pare ca nu avem dreptul in Canada)

revenind la concert...

ce-i de pe randul nostru devin din ce in ce mai pasionati de bere, asa ca fac drumuri dese ba dupa bere, ba la desartat bere. Il vad pe Andrei inalt si solid, arata oricum mult mai matur de 15 ani, asa ca decid sa il mituiasca cu niste bere ca sa schimbam locurile.

El nu ii intelege, nu accepta berea, el e oricum acum total against alcohol, si e deranjat vizibil ca nu poate urmari concertul. Intreb care-i problema, baietasul ala incepe sa imi explice, ii fac semn ca nu, nu intelege asa ca tip la el categoric, NO, not gonna happen! Si ma uit ata de urat pe cat pot! Consecinta e ca baietasul si restul gastii decid ca restul concertului sa iasa la bere si pisare pe partea cealalata a randului!

Oh, la cantecul postat mai sus, cei doi baietasi adorabili din fata mea se imbratiseaza, danseaza si se saruta! Sa zicem ca nu am fost singura dezamagita de outcome, ma si gandeam ca pleaca acasa cu vreuna din fetele de pe locurile vecine...Mai, si erau 2 hanks, nu tu efeminati, nu tu nimica, nici un semn, gaydarul meu la pamant! Oh, well, cea mai tare a fost fatza lui Andrei...

Concertul a fost grozav, a cantat nemaipomenit, mi-a placut f mult, a meritat oboseala...Am ajuns la 2 dimineata acasa, asta pentru ca dupa ce am scapat cu bine din nebunia traficului in Hamilton, am decis sa ma opresc la un Tims pe 6, ca sa ii iau lui Andrei ceva de mancare iar mie cafea... Ziua mea incepuse la 5 AM, so...am riscat o cafea... Desi nu era decat o masina in fata la Drive in, le lua fetelor ala o multime sa faca comenzile! Mi-am blestemat zilele ca nici nu mai aveam cum sa ies, avand deja card de masini in spate!

Super experioenta! Am dansat, cantat, urlat, fluierat! Pe de alta parte pruncul a declarat ca el e mai mult decat ok cu ascultatul muzicii pe dvd, si nu e nevoie sa dau o avere pe bilete la concert de acum in colo, muzica a fost extrem de puternica, de a simtit miscari gravitationale in colon...

Categoria: Am facut-o si pe asta... episod nou

Revenind la categoria: Am facut-o si pe asta...musai sa povestesc ziua de sambata...

Totul a inceput cateva luni in urma, cand o prietena, sa ii zicem Silvia, ma suna si imi spune ca are niste probleme de sanatate si ca a incercat sistemul medical romanesc si cel canadian si ca nu si-a rezolvat nici una din probleme. Si ca acum e disperata, vrea sa incerce medicina homeopata. Ca a auzit de un medic in GTA, la care multi romani merg, si care e foarte bun si vrea sa mearga si ea.
Cum ea nu sofeaza pe highway, ma roaga sa merg cu ea, e disperata, nu mai stie ce sa faca de durere, si ca nimic nu ii aduce alinare.
Zic da din prima si ii spun sa imi trimita coordonatele cabinetului, sa sun de la servici, ca e local de acolo, si fac eu appoitmenturile pentru amandoua. Daca tot vin pana acolo, sa imi dea si mie ceva de insomnie...
Zis si facut, trimite email, sun la cabinet si fac rezervari pentru sambata ce a trecut.
Vine si ziua de sambata, ninge de la miezul noptii pana aproape de pranz, dar ne hotaram sa plecam...
Mai de vorba, mai muzica, mai lalaiala, ajungem la locul cu pricina exact la timp. Gasim cu greu loc de parcare. Intram in mall si nu gasim cabinetul. Intrebam un security guy, care habar n-are unde e, dar dragut, ne indruma spre un herbal shop care ne indruma mai departe spre alta cladire. Ajungem acolo si avem alta surpriza: la parterul mall-ul radio china-canada transmitea! muzica chinezeasca, canta un nene cu atata jale...
Ajungem la cabinetul/herbal shop al lui nenea Fuji Tan. Intra prima Silvia si dupa 10 min iese, si cumpara un morman de buline recomandate de nenea ala.
Intru si eu:
-ma pune sa asez mainile pe o pernita. Incepe sa le studieze (acu manichiura nu era facuta, cand am avut eu unghiile facute? pusesem benzina in K, deci nu prea curate) si se uita, se uita.
-acu nu uitati ca eu venisem la un homeopat, nu un vraci chinez!
-apoi ma pune sa urmaresc destul lui
- imi intoarce palmele cu fata in sus, si imi ia pulsul
-si apoi incepe:
Ai dureri de cap!
(stai sa vezi ca o nimereste, cu iritis-ul meu, durerile de cap is normale)
De la stres ai dureri de cap!
(ai facut-o lata, care nu e stresat?)
Ai un chist la ovare! Cand ai facut ultrasound?
Nu de mult si nu am nici un chist, mi-am facut si papanicolau, si toate controalele si sunt OK
(nu i-a convenit)
Ai probleme cu tiroida!
Nu, nu am. Inainte de a slabi, dr meu a tinut sa faca toate analizele de tiroida, ca sa stiu daca are rost sa ma apuc de slabit, sa nu cumva sa ma ingras de la tiroida.
Ai hemoroizi!
Nu am!
Nu ai probleme cu inima, nu ai probeme plamanii, nu ai probleme cu ficatul, nu ai probleme cu fierea!
Stop, zic, nu am probleme. Pentru ca nu am fiere! Am scos-o!
A, inainte de asta erai constipata, balonata si te durea capul!
Da, dar tocmai de asta m-am operat! E textbook!
Ai o durere de la spate pana la picior!
Nu, nu am.
Te dor rinichii!
Fac infectii urinare, dar nu ajung la rinichi, de mult nu mai fac infectii renale. Deci nu!
Ah, dar rinichii tai nu lucreaza cum trebuie si o sa intri la menopauza f repede!
Mai, ce spui tu acolo?
S-a infuriat si mi-a scris pe hartie ca sunt sanatoasa si nu imi da tratament. Si sa platesc consultatia si gata!
Am platit consultatia, dar m-a bufnit rasul rau de tot, m-am intors spre el si i-am zis: chiar n-ai vazut cearcanele de la ochii mei? am insomnie! Chiar nu ai vazut ca am un ochi rosu? am iritis! Nu ai simtit ca am tensiune mare?
Si dai ras...

De acolo am plecat si am luat masa la un restaurant thai. Silvia a inceput sa planga: pai ea a dat un pumn de bani, e chiar un sarlatan? Pai sarlatan ne sarlatan, pe tine te-a nimerit ca a vazut cicatricile de la operatii. Si ti-a dat tratamentul de rigoare. Asa ca sa nu iti para rau!

Am mers apoi in downtown, am parcat la SK si am mers impreuna in Eaton Mall. Am facut shopping, ne-am plimbat, am ras, intr-un cuvant am avut fun!
Am ajuns acasa la 9PM. Si nu m-am simtit deloc obosita! A fost o zi din categoria: am facut-o si pe asta!

Descretim fruntile

Stiu ca a circulat pe email, dar e nemuritoare, e un evergreen al povestilor haioase!
Enjoy!

This is probably the funniest first date story ever, first date or not!!! We have all had bad dates but this takes the cake.

Jay Leno went into the audience to find the most embarrassing first date that a woman ever had. The winner described her worst first date experience.
There was absolutely no question as to why her tale took the prize!

She said it was midwinter...Snowing and quite cold... And the guy had taken her skiing in the mountains outside Salt Lake City , Utah . It was a day trip (no overnight). They were strangers, after all, and had never met before.
The outing was fun but relatively uneventful until they were headed home late that afternoon.

They were driving back down the mountain, when she gradually began to realize that she should not have had that extra latte. They were about an hour away from anywhere with a rest room and in the middle of nowhere! Her companion suggested she try to hold it, which she did for awhile. Unfortunately, because of the heavy snow and slow going, there came a point where she told him that he had better stop and let her go beside the road, or it would be the front seat of his car.

They stopped and she quickly crawled out beside the car, yanked her pants down and started. In the deep snow she didn't have good footing, so she let her butt rest against the rear fender to steady herself.

Her companion stood on the side of the car watching for traffic and indeed was a real gentleman and refrained from peeking. All she could think about was the relief she felt despite the rather embarrassing nature of the situation.

Upon finishing however, she soon became aware of another sensation. As she bent to pull up her pants, the young lady discovered her buttocks were firmly glued against the car's fender. Thoughts of tongues frozen to poles immediately came to mind as she attempted to disengage her flesh from the icy metal. It was quickly apparent that she had a brand new problem, due to the extreme cold.

Horrified by her plight and yet aware of the humor of the moment, she answered her date's concerns about' what is taking so long' with a reply that indeed, she was 'freezing her butt off' and in need of some assistance! He came around the car as she tried to cover herself with her sweater and then, as she looked imploringly into his eyes, he burst out laughing. She too, got the giggles and when they finally managed to compose themselves, they assessed her dilemma.

Obviously, as hysterical as the situation was, they also were faced with a real problem. Both agreed it would take something hot to free her chilly cheeks from the grip of the icy metal! Thinking about what had gotten her into the predicament in the first place, both quickly realized that there was only one way to get her free.
So, as she looked the other way, her first-time date proceeded to unzip his pants and pee her butt off the fender.

As the audience screamed in laughter, she took the Tonight Show prize hands down.
Or perhaps that should be 'pants down. ' And you thought your first date was embarrassing.

Jay Leno's comment...'This gives a whole new meaning to being pissed off.'

Oh, and how did the first date turn out? He became her husband and was sitting next to her on the Leno show.

Am facut-o si pe asta!

Adica am ajuns la urgente in Toronto.
De vreo 10 zile ma durea un pic ochiul stang la atingere. Apoi intr-o joi dimineata m-am trezit cu ochiul rosu. Am sunat optometrista care m-a vazut imediat ( la noi in K) si care a decretat ca nu stie de la ce e, nu e pink eye si sa imi pun niste picaturi in ochi, clare, si sa vedem ce si cum. Pus picaturi, ochiul tot dureros, dar cumva spre seara arata mai bine. Asa ca nu mi-am facut griji si doar am trimis cate un email dr in care raportam starea de rosu a ochiului.
OK, numai ca joi care abia a trecut ma trezesc iar cu ochiul total rosu, si cu dureri de cap insuportabile. Cumva sofez si ajung la statia de autobuz, apoi ochii inchisi pana la Toronto.
La munci, hell on Earth. Catering-ul o facuse de oaie, cursantii aia de prin toata Canada si USA buimaci fara mic dejun, iar eu trebuia sa salvez onoarea! Acu, intre noi fie vorba, indivizii astia primisera carduri la Tim's sa se duca sa isi ia ce vor, sa faca miscare in pauze si nu stiu cum, nu le placea ca trebuiau sa mearga in spital la Tim's!!! Adica muieti-s posmagii???
Dar durerea nu ma lasa, ochii nu ii puteam tine deschisi, asa ca mi-am anuntat sefa si o colega ca ma duc la noi in spital la Occ Health.
Deci, tanti nurse de acolo nu avea nici o idee. Sa ma duc acasa! Hello! pai si acasa ce fac? pai te duci la doctor? pai tanti, sunt intr-un spital, ce-i drept de pediatrie, afiliat la UHN, adica in retea cu alte n spitale canadiene. Nu pot merge la urgente? a, da! zice ea intr-o sclipire de geniu! Ori la Mount Sinai, ori la Toronto General! Duh!
Cum nu stiam unde e Emerg la Mount Sinai (spitalul e peste drum de SickKids) am ales sa merg la Toronto General, care e lipit, oh well, langa SK. Si stiam si unde sunt urgentele, nu ca as fi avut nevoie prior, dar e langa Food Court unde e un Burger Hero , ah, ce vremuri!
La birou inhalasem 2 aspirine, plus aerul rece...parca nu e dracu asa de...rosu! sa ma mai duc??
Si ma duc, cu inima in gat la urgente.
Prima data sa ma vada triaj nurse. O tanti neagra, mare cat un dulap cu 2 usi si jumate, si cu niste unghii de vultur, cu care abia tasta! Imi face un semn catre tabelul de completat si dupa 5 min ma ia. Ii explic ce si cum, imi ia tensiunea, 14 cu 9, temperatura, si ma iscodeste, abia tastand din cauza ghearelor!
Apoi imi zice ca trebuie sa ma duc la registratura! OK, ma duc acolo, si tanti aia, nu avea pe nimeni acolo, ca client ci vreo 3 colege cu care avea de povestit de tatuaju lui fica-sa! Si stai si te uita pe perete, ca tanti acu dezbatea ca unde tre sa fie tatuajul sa intre in categoria trump stamp!
Ok, se indura sa ma intrebe si pe mine de una alta, ma refer la acte si apoi ma trimite la fast triaj (ori ceva in genul asta). Imi zic, stai sa vezi ca acu o sa mearga treburile rapid! Nu? ca doar e fast in denumire! Ti-ai gasit!
Deci eu cu ochi bulit, ma asez in sala de asteptare pentru departamentul respectiv, si citesc o revista de moda cap coasa (big grin). Apare o studenta:
se prezinta si imi zice ca imi va face un control preliminar. Ma descoase de toate celea, si apoi incearca sa imi faca un control cu aparatele alea ale lor. Habar n-avea sa il foloseasca, dar nu ma irit, stiu ca e spital universitar si ca ei sunt acolo sa invete. Face ea un control cum poate, imi controleaza si acuratetea vizuala 20/20, ha! ochi bulit pe naiba!
Si ma trimite iar in sala de asteptare. Si apoi pace pentru vreo 15 min. Cum nu ma mai durea nimic (stiti sindromul asta? te doare maseaua pana intri pe usa cabinetului la dentist?) ma decid ca daca pana la ora 10 nu ma baga nimeni in seama, sa plec!
Eh, inainte de 10 apare studenta si cu rezidentu/profu de garda. Imi face si ala control, ma ia si ala la intrebari, suport aparatu lui peste de 2 ori ca sa invete si studenta sa recunoasca nenorocirea ce s-a abatut asupra mea....si aud verdictul: iristis! Pai si ce e asta? o inflamatie/ infectia a irisului si am nevoie sa ma vada in specialist in domeniu. Care specialist nu e la Toronto General ci e la Toronto Western. Eu vreau acasa, declar exasperata, in schimb doctorul ma convinge ca nu e de joaca si ca au autobuz intre cele 2 spitale, gratis, si sigur am sa ma descurc. Ca daca nu ma duc pe picioarele mele, ma leaga de un crash cart si ma trimite cu ambulanta. Sa aleg cum vreau sa ajung acolo!
Ok, deci imi da o tanti de acolo sa ma duca la autobuz!
Incerc sa sun acasa, V nu raspunde pe celular, sun pe fix, suna ocupat, oh well, sun la servici si le zic cum continua aventura mea.
Ma sui in blue shuttle si hai la Western Toronto.
Acolo nimeresc clinica unde trebuia sa ma prezint dar sa fac infarct cand vad ca sala de asteptare e plina. Ma gandesc ca eu fiind urgenta si fiind si angajat la SK o sa am ceva prioritate. Ti-ai gasit!
Prima data, restul de documente nu fusesera faxate de la Toronto General. Tanti de la receptie pune mana pe telefon si da-i porcaiala cu Toronto General. Apoi clinica respectiva are 2 doctori, unu f ocupat, cu coada mare de asteptare, si inca unu fluturand de muste! guess where I end up? Dap, la nenea ocupatu!
Sa zic ca nu am apucat sa mananc mic dejun? nu ceai, nu nimica?
e 11 si rabdarea mea e la limita. Decid sa imi fac programare si ma duc cu curaj la cealalta sectie de nurse, care manevrau dosarele impricinatilor din lista! Tanti se uita la mine de sus in jos, nu este impresionata de badge-ul meu de SK, si ma anunta usor iritat ca daca vreau programare, ei programeaza pentru iulie. Ce-mi doreste inimioara?
Resemnata ma asez inapoi pe un scaun si apare o doamna in varsta.
Are chef de vorba, iar eu am chef de ceva de mancare, nu se lovesc chefurile noastre, nu?
Dar ceva in vocea ei ma face sa trec peste tot discomfortul pe care incep sa il simt acut, si ma intorc spre ea si intru in dialog!
Si am parte de un sfert de ora atat de placut...doamna imi povesteste ca e de origine poloneza, evreica, ca sotul i-a murit cu 24 de ani in urma, ca de 15 ani traieste cu un domn roman, acum in varsta de 92 de ani, care din pacate e internat la un camin, pentru ca a dezvoltat Alzheimer. Ea are 82. Ma uita la ea si mai mult de 75 nu-i dau. O complimentez si ea roseste usor si zice: Darling, sa iti zic un secret pe care nici copii mei nu il stiu! La 65 de ani m-am dus si am facut facelift!
Imi pica falca de admiratie si continui dialogul: despre copii, despre religii, (ea evreica, discutam de rai si viata after, o intreb daca crede, imi zice ca acum nu stie nici ea ce crede, ca este deranjata de extremismul oricarei religii), despre soti si utilitatea lor pe langa casa omului, despre afectiunea mea...
Si simt un regret cand doctorul o cheama la consult. Ma cheama si pe mine imediat dupa ea, ne intersectam pe culoar, ea plecand, eu intrand...Ma imbratiseaza si imi spune ca sunt frumoasa, inteligenta si am simtul umorului! Imi multumeste pentru timpul petrecut cu ea in sala de asteptare! (eh, nu credeti tot ce zicea, varsta inaintata, ochelari expirati...)
Prind aripi si intru in cabinet, vine si dr, ma consulta, imi da un morman de picaturi de pus in ochi... imi explica ce si cum, si imi zice ca trebuie sa ma vada intr-o saptamana!
Fac din nou appoitment, joi la 11 si jumate, si ma intorc cu blue shuttle la munci, inainte trec pe la farmacie si las reteta la lucrat!
La munci, toti pe varfuri, ingrijorati rau de tot! E ora 1 PM, dar eu sunt senina, flamanda mumifiata, dar multumita ca am tratament. Raspund la intrebari si linistesc pe toata lumea. Toti suparati ca nu m-au insotit, ca m-au lasat singura. Ii calmez si ma duc sa vad tona de emailuri din inbox!
Imi dau lacrimile cand gasesc pe birou o cutie cu mancare aburinda de la Jessica, patroana restaurantului de la parter. Aflase si ea ca-s besmetica pe la ER si s-a gandit ca am nevoie de comfort food. La 3 baga capul pe usa Jeff, sotul ei, cu o cookie calda, sa vada daca sunt ok, si daca am nevoie de ajutor ori o vorba buna!
Of, ce oameni cu inima mare! Ce am facut sa ii merit?
Trece timpul, si am parte de un drum spre casa f relaxant, comfortabil, si cu atentie mare. Apoi acasa incep tratamentul, si acum raportez ca roseata a disparut, doar un usor discomfort mai simt la schimbarile de lumina, dar e nimic pe langa ce fusese!
Inchei aici polologhia, ma duc sa imi pun picaturi in ochi, dar nu inainte de a va ura SANATATE!

Verde

Asta-s eu, dimineata, cu interdictie la cafea, abia trezita din somn, 5 min inainte de a intra in office!
Si toata lumea intreaba de ce sunt grumpy dimineata! Hello! abia m-a trezit din somn!

Pruncu asta al meu nu are DNA-ul meu, e up la 6 dimineata, vesel si gata de infruntat viata! Zdupuie pe scari la vale, isi pregateste micul dejun, isi face pachetul, se pregateste de scoala, si iese happy pe usa! Uh, eu abia imi tarai picioarele pe usa!

Asa ca is verde de la ceai verde, asta e singurul stimulent care am voie, nici macar decoff, si viata merge inainte!

Daca ma gandesc bine, am pe undeva si o pereche de pantofi movi, iar ochelari port la citit din vara!

Asa ca asta mi-s eu, daca aveati vreo curiozitate!

5 ani

5 ani, cu plus? cu minus? nu stiu! Sunt asa intr-o stare de nu stiu...
Azi lucrez de acasa, si s-a potrivit tare bine. Azi noapte au fost mai mult de minus 30 (cica la 1 si, la aeroport la Pearson statia meteo a intepenit), se presupune  ca a coborat la -32 si un pic. Frig, frig frig! L-am dus pe Andrei cu masina la scoala si a bombanit tot drumul: ca daca ar fi luat autobuzul, chiar daca statea in statie 5 min, in autobuz e f cald. Ca afara e mai cald ca in masina mea...si tot asa! Las ca data viitoare o sa iti inghete tie behindul in statie si nu o sa imi pese!
Sofand spre casa am aruncat un ochi spre masa de liceeni ce curgea spre intrarea liceului: oi fi eu inapoiata, infrigurata? ori copkii astia is nuts? Erau fara geci si fara fes pe cap! Parintii nu-s acasa? nu-i vad? Astia nu racesc?

Vestea buna e ca maine o sa fie cald, minus 2. Deci speranta este!

si tot incerc sa vad partea buna a lucrurilor in tot ce fac ori tot ce mi se intampla. Si nu pot! O fi ceva wrong with me? Citeam ca gandurile pozitive atrag lucruri pozitive, ceva energii pozitive si tot asa. Si ca prima data trebuie sa te iubesti pe tine insuti ca apoi sa poti iubi viata si sa vezi partea buna a vietii! Eh, aici is repetenta: nu ma iubesc, nu ma plac si nu inteleg de ce oricine altcineva ar gasi ceva interesant la mine. Apoi is confuza ca nu inteleg de ce cineva cu phd gaseste dialogul cu mine suficient de interesant ca sa il continue...
Da, caut pozitivul in tot ce mi se intampla, dar intr-un mod negativ: ma duc in spital de cate ori cred ca mai rau de atat nu se poate si atunci imi revin. Vad fetele copiilor, ale parintilor...Stiu ca am mai scris in alta postare si nu as fi vrut sa ma repet daca nu ar fi moment de numarare a pozitivului si negativului din viata mea.

Apoi imi amintesc lucrurile haioase intamplate in cotidian, lucruri care poate mi-au intins un zambet pe fatza si rasuflu usurata...mai exista o speranta. Intr-o zi, in drum spre casa, un tanar a ales sa se desparta de prietena la telefon, se inselasera reciproc, nu mai era loc de intors, asa ca acum discutau lucrurile finale: ori baietasul asta, desi parea ca se aproprie cu pasi repezi de 30, nu avea maturitatea emotionala a unui adolescent: de ce l-a inselat ea pe el? dar vrei sa stii de ce te-am inselat? dar cine saruta mai bine, el ori eu? si tot asa... Toti eram pe jos de ras, ba unele din doamne incepusera sa se inroseasca la fata, una din amicele de commute si-a sunat sotul si l-a avertizat sa scoata vinul rosu sa se rasufle un pic si sa canceleze toate planurile.
Mi-am infundat ipodul in urechi si m-am delectat cu Hachiturian...

Cum poti sa vezi pozitivul doar de dragul pozitivului? si nu in comparatie cu negativul? si nu "se poate si mai rau"?

Warning: consecintele slabitului si conexiunea cu boxing day!

Deci eu pe la shopping nu mai calc pana ...cand raman iar fara haine. Cum sunt cu peste 30 de pounds mai light ca anu trecut, am ajuns la concluzia ca imi trebuie niste toale pe mine care nu sunt 6 marimi mai mari, si nu ma fac sa arat ca un pui de bogdaproste!


Deci luai cu avant ieri un mall si ma intoarsei acasa cu ...o camasa! A si fond de ten!
Faza cu fondu de ten e asa: ma tunsei la inceputul lui decembrie si colorai ramasitza de par. Tanti Gabi ma tunse olecutza prea scurt, iar coloru de pe par iesi prea inchis. Asa ca ajunsei fatza palida fara voia mea! Acu canadienii astia is mama/culmea politetei, am primit atatea complimente, ca de ciuda/rusine ma ascundeam in baie si plangeam. Nu scapam nici acolo, ca dadeam de cineva care era mirata cum de nu imi place tunsoarea care ma face desteapta! Ce au astia cu tunsoarea care te face desteapta, nu stiu! Adica iti creste IQ daca te tunzi intr-un anumit fel?
Exasperata de mutrele pe care le faceam, Miriam vine si imi face morala, si imi zice ca daca vreau sa schimb ceva, e sa pun ceva coloare pe fatza/mi palida! Ok, deci crema buna am, acum imi trebuie foundation/fond de ten. Mai departe nici nu vreau sa ma gandesc ce smakuri imi mai trebuie ( dar asa, secretly, as fi curioasa sa stiu, asa ca daca stiti, dati de veste).
Si intr-o zi, cand facui incercare disperata de a cumpara un cadou unicei nepoate, din Eaton Mall, printre altele intru si in sears si ma opresc la o cabina de machiaj. Ii zic lu mandruta aia ca vreau fond de ten (jur ca asa zisei), ea si uita la mine si incepe in franceza, ohoho stai tante, ca io vreau doar fon de ten! Aaaa, zambind, adica vrei foundation! Ok, cum ii zici da aia sa fie! Imi da cu o culoare, imi da cu alta, imi arata, ma convinge, zic: da' ar trebui sa fiu ingrijorata de pret? a, o nimica! avem o oferta acum: 60 de dolari! Waw! stai tante, ca io pe mine toata nu valorez 60 de dolari! Adica tu vrei sa dau pe smackul asta atata dough? Fac o grimasa si ii zic sa scrie pe un card ce si cum imi trebuie, ca trimit husbandu a doua zi! (trageam speranta ca primesc ceva banuti la Mos, si ii aruncam in caini, de fapt in fatza mea).
Asa ca ma dusei la Walmart, neah, nu m-a atras nimic pe la raionu lor de cosmetice. Si uitai de toata tarasenia pana la plimbarea in mall dupa ceva haine acu ca-i boxing day week (nu intrebati cum naiba suna asta, da asa ii zic astia!)
Asa ca azi zisei sa bat outleturile, eu fiind fan declarat esprit si le chateau, outleturi adica, ca in magazinele obisnuite ma ia cu ameteala la preturi!

So, am probat atatia pantaloni si atatea fuste, ca la un moment dat a trebuit sa fac un control scurt al desuurilor, nu de alta...dar mi-era teama ca lasam budigaii prin pantalonii probati si ma lua cu frig la dumneaei!

Da acu am haine pentru ...un sezon! Si de lucru, ca toti pantalonii is pentru craci kilometrici. Adica cat de inalta tre sa fii frate sa te potrivesti la lungime in panatalonii astora? Sa dea Dzeu sanatate lu ala de inventa banda de hem ce se lipeste cu fieru de calcat, totusi am de insailat la ei...

De mancare iar m-am scos: daca la Craciun cumnata si-a facut mila de mine si mi-a facut sarmalutze, acu cica da cu salata beouf in mine! Mai, sa ii traiasca neamu, ca io tare puturoasa is: adica un pui in cuptor, cartofi prajiti, clatite si ceva dipuri sa inmuiem niste cipsuri de alea super sarate si super ingrasatoare! A, si ceva spumos, ca e bere, ca e vin, ce om gasi prin garaj!
Nu ma intelegeti gresit, imi place Craciunul si vreau sa simt ca iaste Craciunul. Pe 25 am fost la Ioana, gasca mare si frumoasa acolo, fiecare aduse ceva specific de Craciun, io am dus racitura de curcan (a se observa fusion-u dintre racitura/piftia de porc romaneasca si curcanu, pasarea nationala canadiana) si ceva buble! Cristi, sotul Ioanei, facu niste gratare atat de bune, frate, de o sa ramana in istoria mea personala. Adevaru e ca bietii oameni is terminati: ii scapai la carnita de St Jacobs si fac km ce despart Mississauga de St Jacobs de cate ori raman fara proteina esential animaliera.
Apoi cum zisei, avuseram sarmalutze, mamaliguta, branza cu smantana, fripturica de pork si alte ale bunatati.
O singura problema am: nu vreau sa bag in mine pana la refuz, apoi o luna sa fiu la diet! Asa ca, usurel cu mancarea!
Maine fac baietilor fasolica la pranz, si seara bag un pui la rotisor, niste cartofi prajiti si clatite. Da, stiu, am mai scris, si chiar daca mai scriu o data, tot putine is ca numar. Hm, ce sa mai fac?

Dar mi-am facut planu la odihna! Asa ca nu mai bantuie gandurile negre ca marti ma duc la munci!
Am si lucrat de acasa, dar pot sa spun cu mana pe inima ca am urme de butoane de telecomanda in palma, ca nu i-am dat drumul de duminca. Vazui toate shourile puturoase, ma distrai cu divorce court (ptiu drace!), terminai cartile din seria White Masai...

Asa ca anu nou ma prinde multumita!(din puctul asta de vedere, ca altfel...)

Craciun 2010

In fiecare an de Craciun/Sarbatori postez ceva referitor la aceste evenimente.Anul asta
Anul asta, spre deosebire de anul trecut, a fost un Craciun cu pace, cu impacare in realitate, cu sperante intemeiate in viitor, cu noi prieteni.
Am mers la niste prieteni vechi dar noi la Mississauga. Doamne, cata caldura, cata calitate in oamenii adunati intr-o casa refacuta caramida cu caramida de gazdele exceptional de inspirate, cu un ochi pentru calitate si detaliu impresionant. Ne-am simtit de ai casei, chiar daca oamenii aia se cunosteau din studentie.
Mosul a venit anul asta si la noi, nu numai la Andrei. Lui Andrei i-am luat bilete la Brad Paisley. Am cautat un video clip cu cantaretul, si e drept ca asta e favoritul meu. Andrei are altele favorite. Vine in Canada in 2 concerte in ianuarie, deci vom merge la concert, abia astept :)
Andrei a ramas fara cuvinte cand a vazut biletele. Victor ne-a luat la amandoi cate un ceas, si ca sa fie asa, o coincidenta teribila, asta i=am luat si eu lui, un Seiko 5, automatic.

N-am gatit. Am facut racitura. G ne-a facut sarmale. Bune rau de tot. Am contribuit cu o mamaligutza asa ca am salvat ziua de ieri, i-am dat o aura de atmosfera cu mancare traditional romaneasca.
Azi am fost musafiri...
si maine e liber, dar mi-am luat de lucru acasa. Stiu, e inadmisibil, dar n-am ce face.

A, si ieri am rezistat nebuniei de Boxing day pana la 6 seara, cand am cedat si ne-am luat online un aparat de fotografiat :) Al nostru era un dezastru...

Nu pot sa cred ca 2010 s-a terminat. A fost anul in care am slabit. A fost anul in care am inregistrat ceva progrese la munca. A fost anul in care Andrei a confirmat ca e un copil dotat academic.
2011 bate la usa. Nu sunt pregatita. Nu stiu ce imi doresc. Ori ce imi doresc e aproape imposibil sa se implineasca.
Oare ce are in traista 2011?

Viata ei 8

Aia a fost perioada din viata ei in care durerile au venit una dupa alta... A zis ca daca a scapat cu viata si cu mintile intregi dupa anii aia, va trai 100 de ani in pace! Sper sa fie asa, ca merita!
Se intoarce in Canada, si vestea buna e ca se impaca total cu mama ei. De atunci au o relatie care depaseste cu mult ceea ce se presupune a fi dragoste intre mama si fiica. Isi citesc gandurile, isi simt starile sufletesti.
Ea stie cand mama ei e suparata, simte, cand nu e ok din punctul de vedere a sanatatii! Se duce la ea fara sa sune, cu ceva medicamente in poseta, ori ceaiuri /leacuri. Ori cu ceva bun de la vreun magazin etnic. Nu conteaza de care, doar sa fie ceva mai neobisnuit.
Mama ei simte cand ea e suparata si o suna, ori trece pe la ea pe acasa cu mancare, ori cu o trusa de machiaj si o alinta...
Durerea de atunci le-a unit. Vestea ca tatal ei e bolnav fara nici o speranta de insanatosire i-a facut rau fizic. 3 zile a vomat tot ce manca, bea...nu a dormit, nu putea sa inchida ochii. Nu putea sa planga, nu avea inca de ce sa planga, nu?
Si-a adunat toata puterea sufleteasca, si a fost alaturi de tatal ei pana in ultimul moment. A fost caregiver-ul lui, l-a ingrijit cu toata dragostea de care a fost capabila si a avut resurse. Mama ei i-a fost recunoscatoare si inca ii este, dupa atat de multi ani. Nu a uitat. Mamei i-a fost greu sa inteleaga de ce nu va imbatrani alaturi de omul drag. Ea nu putea sa inteleaga de ce nu are timp sa isi implineasca traditional viata, cu sot si nepot, sa ii ofere aceasta ultima bucurie tatalui. Tata abia pensionat care planuia lucruri mari pentru anii ce veneau...
Apoi viata ei s-a schimbat radical...

Cand are un moment zbuciumat in viata ma cauta. Ma cauta si cand e liniste si pace in viata ei. Cand e satula de viata ei glamuroasa. Cand e satula sa joace teatru in societate. Cand are nevoie sa fie ea. fara sa fie nevoita sa ofere nimic, nici dragoste de fiica, sora, ori iubita.
Mie imi place enorm cand ma suna, ori ma cauta la servici, ori apare la usa mea... Nu ma intelegeti gresit, o critic, o cert. Dar nu o judec. E viata ei...

Dupa ce perioada de doliu din sufletul ei s-a mai domolit, cand a avut putere sa iasa iar in lume fara sa se intrebe de ce i se intampla doar ei toate astea, si-a facut appoitment la un salon renumit, si s-a transformat din cap pana in picioare. Si-a facut rezervare la un resto in voga si s-a dust la cina. Ea care uraste sa manance singura, a decis ca putin ii pasa...
Asteptand sa vina comanda, a inceput sa dea discret telefoane. Una din prietenele ei vechi i-a recomandat un terapeut. ( ca o paranteza, acel terapeut i-a recomanta un terapeut pe eating disorder care i-a devenit cea mai buna prietena).
La o masa alaturata 2 tipi aveau o cina de afaceri. I-a remarcat, asa ca s-a oprit din a da telefoane, sa nu ii deranjeze.
Masa a fost delicioasa, bucatarul a venit in sala si a invitat-o la chef's table. (la unele restaurante, chef-ul iese din bucatarie si sta de vorba cu patronii (consumatorii). A recunoscut-o ca fiind sora lui... I-a oferit un desert delicios, pregatit de el special pentru ea...
La sf mesei, afla ca masa (vreusei sa scriu consumatia, dar cacofonia nu ma lasa) ii fusese platita...si avea un business card cu un mesaj...

revin

15 ani

Eroul meu a implinit 15 ani.
Ca de obicei a invitat fetele: Lucia, Kari si Ioana la film. Ioana nu a putu veni din pacate... Dar Kari a venit, asta dupa ce l-a tinut in suspans pana in ultima zi...
(ce ma fac eu cu copilul asta, nu stiu, ca o poarta in inima pe copila asta, si e clar ca nu are nici o sansa...)
Sambata dimineata avea ceva probleme existentiale: cand isi poate lua carnet?
Mie mi s-a strans inima cand am auzit, din toate motivele posibile... Sofer incepator, incredere in skillurile nonexistente, teribilism, bani de asigurare, benzina si toate alea...
L-am domolit: la anu pe vremea asta discutam de carnet, de fapt de scoala de soferi :) si de job, sa iti poti plati asigurarea si benzina... (i s-a cam strans zambetu)

Ziua a fost frumoasa, au mers la film, au avut fun, acasa la fel...tortul a fost bun...
Ma uita el cat de mare, frumos (deh, cioara), politicos si bun e...si imi aduc aminte cat de mic si neajutorat era acum 15 ani, cum stateam si plangeam langa incubatorul lui, rugandu-ma sa traiasca... sa aiba zile, sa mearga, sa zambeasca, sa vorbeasca, sa ....
Incercam sa imi imaginez cum ii va fi viitoru (inca mai fac asta...) Nici in visele mele cele mai frumoase nu imi imaginam bunatatea asta de copil...

Si ca sa fie Andrei pana la capat: luni seara muncea cu sudori la o tema la Engleza. Cum asa, zic!? a, nu iti zic, ca ai sa te superi!
Ok, o sun pe consiliera si tot aflu!
OK, mom, if you need to know: profu de Engleza ne-a dat tema asta de acu 2 saptamani. Noi toti am crezut ca a uitat de ea. Due date e maine, si am zis ca am scapat, pana cand astazi la sf orei ne-a atras atentia sa nu uitam de tema...Mi-a stat inima, zice copkilu senin!
Si mie! cum sa uite de tema? A, e batran! Mai, Mr Summerville nu e batran de loc, cam de  varsta cu mine, ori cu tactu! Da, da, si ce, voi nu sunteti batrani?
d'uh!
Acu planuiesc consecinta. Nu se mai numeste pedeapsa/recompensa. Se numeste consecinta...De luni imi scormonesc creierii si nu am nici o idee creativa. Trebuie sa fie o consecinta nu tocmai placuta si sa implice lucru la Engleza, dar sa nu semene a lucru suplimentar...