5 ani, cu plus? cu minus? nu stiu! Sunt asa intr-o stare de nu stiu...
Azi lucrez de acasa, si s-a potrivit tare bine. Azi noapte au fost mai mult de minus 30 (cica la 1 si, la aeroport la Pearson statia meteo a intepenit), se presupune ca a coborat la -32 si un pic. Frig, frig frig! L-am dus pe Andrei cu masina la scoala si a bombanit tot drumul: ca daca ar fi luat autobuzul, chiar daca statea in statie 5 min, in autobuz e f cald. Ca afara e mai cald ca in masina mea...si tot asa! Las ca data viitoare o sa iti inghete tie behindul in statie si nu o sa imi pese!
Sofand spre casa am aruncat un ochi spre masa de liceeni ce curgea spre intrarea liceului: oi fi eu inapoiata, infrigurata? ori copkii astia is nuts? Erau fara geci si fara fes pe cap! Parintii nu-s acasa? nu-i vad? Astia nu racesc?
Vestea buna e ca maine o sa fie cald, minus 2. Deci speranta este!
si tot incerc sa vad partea buna a lucrurilor in tot ce fac ori tot ce mi se intampla. Si nu pot! O fi ceva wrong with me? Citeam ca gandurile pozitive atrag lucruri pozitive, ceva energii pozitive si tot asa. Si ca prima data trebuie sa te iubesti pe tine insuti ca apoi sa poti iubi viata si sa vezi partea buna a vietii! Eh, aici is repetenta: nu ma iubesc, nu ma plac si nu inteleg de ce oricine altcineva ar gasi ceva interesant la mine. Apoi is confuza ca nu inteleg de ce cineva cu phd gaseste dialogul cu mine suficient de interesant ca sa il continue...
Da, caut pozitivul in tot ce mi se intampla, dar intr-un mod negativ: ma duc in spital de cate ori cred ca mai rau de atat nu se poate si atunci imi revin. Vad fetele copiilor, ale parintilor...Stiu ca am mai scris in alta postare si nu as fi vrut sa ma repet daca nu ar fi moment de numarare a pozitivului si negativului din viata mea.
Apoi imi amintesc lucrurile haioase intamplate in cotidian, lucruri care poate mi-au intins un zambet pe fatza si rasuflu usurata...mai exista o speranta. Intr-o zi, in drum spre casa, un tanar a ales sa se desparta de prietena la telefon, se inselasera reciproc, nu mai era loc de intors, asa ca acum discutau lucrurile finale: ori baietasul asta, desi parea ca se aproprie cu pasi repezi de 30, nu avea maturitatea emotionala a unui adolescent: de ce l-a inselat ea pe el? dar vrei sa stii de ce te-am inselat? dar cine saruta mai bine, el ori eu? si tot asa... Toti eram pe jos de ras, ba unele din doamne incepusera sa se inroseasca la fata, una din amicele de commute si-a sunat sotul si l-a avertizat sa scoata vinul rosu sa se rasufle un pic si sa canceleze toate planurile.
Mi-am infundat ipodul in urechi si m-am delectat cu Hachiturian...
Cum poti sa vezi pozitivul doar de dragul pozitivului? si nu in comparatie cu negativul? si nu "se poate si mai rau"?
Sa stii ca alea cu gandeste pozitiv merg. Eu cred din ce in ce mai mult.
ReplyDeleteFaza1: Nu incetam sa-i spunem lui Seb sa tina mainile pe ghidon cand se plimba cu bicicleta, caci va cadea si-si va rupe dinti. ei s-a intamplat! a cazut cu bicicleta si si-a rupt un dinte de lapte si jumatate dintr-un dinte definitiv!
Alta...trec ele asa vreo 3 luni si intr-o doara ne minunam ca nu au fost copii bolnavi! Ei poti sa fii sigura 100% ca in urmatoarele 3 zile au muci si alte alea!
Nu te gandi ca exista si mai rau...gandeste-te ca esti bine! Sigur, oriunde e loc de mai bine, insa esti sanatoasa, ai un job, copilul e bine, cu sotul e bine, So?
PUPU! Adriana.
Adriana, ai dreptate, gandurile negative atrag energii negative si e ca si cum pocesti sa se intample (jinx it)!
ReplyDeleteDar eu vreau sa vad pozitivul just pentru ca exista si nu prin comparatie!
Si am sufletul varza, si daca nu e una e alta si...e o continua lupta!
Probabil ca sunt fericita si nu stiu, probabil ca asta e una din perioadele fericite ale vietii mele si eu nu o constientizez!
De asta mi-i ciuda pe mine!
Cum stii ca esti fericit fara sa compari cu perioadele cand esti nefericit?