So, dupa ce campase pe canapeaua prietenului pentru o perioada, si dupa ce facuse toate actele pentru mortgage i se intampla ca un tavalug:
isi pierde jobul (oricum nu lucra decat pe contract)
vanzatorul cere o amanare in intrarea in posesie
si in top trebuie sa ajunga de urgenta intr-una din tarile in care parintii ei traisera pentru o vreme, inainte de veni in Canada si dupa ce fugisera din tara lor. Tara respectiva in plin turmoil. Dar neprezentarea insemna pierderea unei mosteniri considerabile.
Cum toate se intampla cu un rost, ia lucrurile cum vin, si anume, accepta amanarea intrarii in posesie, ca de, se potrivea manusa, da in judecata pe aia de la job (plateste avocatul cu banii luati de la vanzator ca plata pentru amanare) si castiga plata pana la sf contractului. Apoi isi ia bilet si pleaca. Eh, da, a trebuit sa plece cu bilet cumparat. Dinainte de plecare incearca sa angajeze un avocat in tara respectiva, nu reuseste. Asa ca o data ajunsa acolo, isi angajeaza escorta, semneaza actele cat poate de repede, reuseste sa vand f repede proprietatea si la un pret nesperat de bun, vireaza banii in cont in Canada si pleaca....in Corea sa predea engleza.
No, cand mi-a povestit tin minte ca nici nu respiram, si ma uitam la ea...intrebandu-ma daca e sanatoasa. Avea o cariera, un nume, si decide din senin sa plece in Corea?
Da, a plecat in Corea, si-a facut contractul pana la capat, si chiar mai mult. Cum ii place sa petreaca, intr-un club de fitze din Seul e abordata de un mare nene de la tv-ul local, care ii ofera un contract, ceva intre modeling si actrita de carton (adica sa dea bine in fundal). Asa ca merge in paralel cu ambele joburi, viata in Corea e f buna pentru expati. Si il cunoaste pe el, marea ei iubire. El, un playboy. Fitze de fitze. Ma rog, asa mi se parea mie. Surfer, model, sportiv profesionist in cateva sporturi avangardiste. Trainer as well.
Asa se apuca si ea de sport si incepe sa isi petreaca sf de saptamana pe plaje renumite.
Slabeste enorm, dar se tonifica. Am vazut niste poze de ale ei de atunci si am zis ca nu e adevarat. arata ceva ce rar vezi prin reviste.
Mereu spune ca ala a fost timpul cel mai frumos din viata ei. Si ca atunci cand s-a terminat, abrupt ca totul in viata ei, a fost caderea de sus, atat de sus ca nici acum, dupa multi ani, nu si-a revenit complet.
Tuesday, October 26, 2010
Wednesday, October 20, 2010
Viata ei5
Deci matusa e in drum spre Toronto, spre biserica ei. Se opreste la un Tim's in drum, se da jos din masina, fara sa puna in park, sau sa scoata cheile din contact. Direct la baie, ca avea treaba. Masina se opreste in bordura, si spre norocul ei nu pleaca de pe loc. Dar cand revine si se aseaza la volan, roata incaleca bordura si intra in geamul cafenelei. facandu-l tot o infloritura.
Dar cum ea trebuia sa ajunga la slujba, nu sta pe ganduri si pleaca. Dupa slujba, in drum spre casa o apuca remuscarile si nevoia de toaleta din nou. Asa ca se opreste la acelasi Tim, (nu radeti, eu am zis ca lesin cand mi-a povestit), repeta povestea cu cheile si parkingul, se duce la toaleta, si la iesire se opreste sa discute cu cineva de dupa counter.Apare managerul si ea explica calma cum a spart geamul. Ca doar nu e vina ei, e a geamului ce i-a stat in cale. Si ea vrea sa le dea datele asigurarii ei, cum n-avusese niciodata un claim...nici o problema. Sa plateasca ei geamul de 3000 de dolari.
Managerul incearca sa ii explice ca ei deja au chemat politia, care venise, si plecase, si ca acum o vor anunta din nou, sa stea pe loc ca sa dea declaratii. Cum sa stea sa astepte? de ce? Doar a venit sa le dea datele, nu? acu n-au decat sa se descurce cu asigurarile.
Si pleaca spre casa.
Cand ajunge acasa, politia o astepta. In catuse, la sectie, hit and run!
Cum a plecat ea de la matusa? Pai cand sa isi reinoiasca asigurarea...avand aceeasi rezidenta, si asigurarea ei s-a dus pana in cer! Asa ca, spre disperarea si dezamagirea matusii, s-a mutat.
Normal ca la un prieten, care dupa ce a avut-o pe canapea vreo luna a ajutat-o sa isi faca mortgage si sa isi cumpere casa ei. Casa viselor ei!
Dar, inainte sa se mute, primeste o veste care o da peste cap...
Eu am aflat mult mai tarziu...si sincer, n-am crezut-o pana de curand, cand acel prieten mi-a confirmat.
Dar cum ea trebuia sa ajunga la slujba, nu sta pe ganduri si pleaca. Dupa slujba, in drum spre casa o apuca remuscarile si nevoia de toaleta din nou. Asa ca se opreste la acelasi Tim, (nu radeti, eu am zis ca lesin cand mi-a povestit), repeta povestea cu cheile si parkingul, se duce la toaleta, si la iesire se opreste sa discute cu cineva de dupa counter.Apare managerul si ea explica calma cum a spart geamul. Ca doar nu e vina ei, e a geamului ce i-a stat in cale. Si ea vrea sa le dea datele asigurarii ei, cum n-avusese niciodata un claim...nici o problema. Sa plateasca ei geamul de 3000 de dolari.
Managerul incearca sa ii explice ca ei deja au chemat politia, care venise, si plecase, si ca acum o vor anunta din nou, sa stea pe loc ca sa dea declaratii. Cum sa stea sa astepte? de ce? Doar a venit sa le dea datele, nu? acu n-au decat sa se descurce cu asigurarile.
Si pleaca spre casa.
Cand ajunge acasa, politia o astepta. In catuse, la sectie, hit and run!
Cum a plecat ea de la matusa? Pai cand sa isi reinoiasca asigurarea...avand aceeasi rezidenta, si asigurarea ei s-a dus pana in cer! Asa ca, spre disperarea si dezamagirea matusii, s-a mutat.
Normal ca la un prieten, care dupa ce a avut-o pe canapea vreo luna a ajutat-o sa isi faca mortgage si sa isi cumpere casa ei. Casa viselor ei!
Dar, inainte sa se mute, primeste o veste care o da peste cap...
Eu am aflat mult mai tarziu...si sincer, n-am crezut-o pana de curand, cand acel prieten mi-a confirmat.
Monday, October 18, 2010
Viata ei 4
Pana la urma nu a mai ajuns in Maroc. Fratele ei s-a dus pentru ca apucase sa ia biletele, dar si pentru ca patronul restaurantului unde lucra i-a propus sa incerce ceva mancaruri locale, si sa vina inapoi cu ceva nou pentru meniu. A platit patronul.
Ea nu s-a mai dus, cum mi-a marturisit mai tarziu, pentru ca nu reusise sa isi termine proiectul la care lucra in timp, si ar fi inseamnat sinucidere profesionala sa plece. Ori pleca si lucra tot weekendu. Ce rost avea?
Cu timpul nu a mai auzit de englez, si se parea ca e singura. Cand ma suna sa imi zica ca motanul ei e pe moarte si ea nu suporta sa se duca sa il puna la somn definitiv. Nu ma duc pentru ea?
Ho, ho, ho, care motan? ca ultima data aveai catel! A, zice, catelul e dat la alta familie care putea sa aiba grija de el. Crescuse cam mare, si o tara de lesa pe strada. L-a dat la lectii de dresaj, dar dupa ce 3 traineri au cedat si comisionul luat la inceputul lectiilor, si nu au mai raspuns la telefon, a decis ca pur si simplu catelul si ea nu sunt compatibili ( nici catelul si dresajul). Motanul a aparut pe neasteptate. Matusa ei nu mai putea avea grija de el. Ea, suflet mare, l-a luat sub acoperisul ei.
Cu matusa ei avea o istorie tare tumultuoasa.
La un moment dat s-a certat tare cu mama ei. A plecat de acasa. De abia terminase scoala. Matusa, sora tatei, s-a indurat de ea. Matusa a trait o viata asemenatoare ei. Cariera, calatorii, iubiri mai mari sau mici. Acum ramasese cu motanul. La un moment dat a decis ca nu mai putea avea grija de el. Si i l-a dat ei. Matusa se temea ca in caz ca se imbolnaveste si cade la pat si nu mai poate hrani motanul, acesta ii va manca fatza. Brrr...
Matusa renuntase la religia lor si trecuse de mult la catolicism dintr-o mare dragoste. A crezut ca el o va lua de nevasta daca va vedea sacrificiul. El ar fi luat-o, dar banii multi si familia din spatele banilor au zis nu. Asa ca el a uitat de iubire si sacrificiile facute in numele iubirii, si s-a insurat cu un nume. Dap, bani noi, nume vechi, wasps cum zice ea mereu.
S-a mutat de la matusa dupa cativa ani... cu cantec:
Matusa se ducea regulat duminica la biserica. Asa ca intr-o duminica luminoasa de toamna, pleaca spre biserica. Biserica pe care o frecventa era in Toronto. Asa ca s-a gandit pe drum sa mai faca un stop la Tim's. O fuga pan la baie. Se da jos din masina, nu scoate cheile din contact, nu pune in parking, si fuge la baie.
revin
si da, am dus motanul la ultima injectie. Mi-a fost mila de el si de durerile lui.
deci revin
Ea nu s-a mai dus, cum mi-a marturisit mai tarziu, pentru ca nu reusise sa isi termine proiectul la care lucra in timp, si ar fi inseamnat sinucidere profesionala sa plece. Ori pleca si lucra tot weekendu. Ce rost avea?
Cu timpul nu a mai auzit de englez, si se parea ca e singura. Cand ma suna sa imi zica ca motanul ei e pe moarte si ea nu suporta sa se duca sa il puna la somn definitiv. Nu ma duc pentru ea?
Ho, ho, ho, care motan? ca ultima data aveai catel! A, zice, catelul e dat la alta familie care putea sa aiba grija de el. Crescuse cam mare, si o tara de lesa pe strada. L-a dat la lectii de dresaj, dar dupa ce 3 traineri au cedat si comisionul luat la inceputul lectiilor, si nu au mai raspuns la telefon, a decis ca pur si simplu catelul si ea nu sunt compatibili ( nici catelul si dresajul). Motanul a aparut pe neasteptate. Matusa ei nu mai putea avea grija de el. Ea, suflet mare, l-a luat sub acoperisul ei.
Cu matusa ei avea o istorie tare tumultuoasa.
La un moment dat s-a certat tare cu mama ei. A plecat de acasa. De abia terminase scoala. Matusa, sora tatei, s-a indurat de ea. Matusa a trait o viata asemenatoare ei. Cariera, calatorii, iubiri mai mari sau mici. Acum ramasese cu motanul. La un moment dat a decis ca nu mai putea avea grija de el. Si i l-a dat ei. Matusa se temea ca in caz ca se imbolnaveste si cade la pat si nu mai poate hrani motanul, acesta ii va manca fatza. Brrr...
Matusa renuntase la religia lor si trecuse de mult la catolicism dintr-o mare dragoste. A crezut ca el o va lua de nevasta daca va vedea sacrificiul. El ar fi luat-o, dar banii multi si familia din spatele banilor au zis nu. Asa ca el a uitat de iubire si sacrificiile facute in numele iubirii, si s-a insurat cu un nume. Dap, bani noi, nume vechi, wasps cum zice ea mereu.
S-a mutat de la matusa dupa cativa ani... cu cantec:
Matusa se ducea regulat duminica la biserica. Asa ca intr-o duminica luminoasa de toamna, pleaca spre biserica. Biserica pe care o frecventa era in Toronto. Asa ca s-a gandit pe drum sa mai faca un stop la Tim's. O fuga pan la baie. Se da jos din masina, nu scoate cheile din contact, nu pune in parking, si fuge la baie.
revin
si da, am dus motanul la ultima injectie. Mi-a fost mila de el si de durerile lui.
deci revin
Saturday, October 16, 2010
Viata ei 3
Rar merg la cumparaturi si atunci is pentru outleturi. Am cateva favorite, pe care le bat la picior cam o data pe sezon. Nu-s mare fan al shoppingului, pentru ca niciodata nu gasesc ceea ce caut si vin acasa cu altceva.
In vremea aia incepusem sa ma ingras fara sa imi dau seama. Dadeam vina pe schimbarea de magazine: la unele eram inca masura 8, la altele nici 12 nu ma mai incapea.
Nu eram singura, ca rar ma duc singura la cumparaturi. Eram cu o alta prietena, si tot frunzaream prin rafturile unui outlet. Probasem deja si eram epuizate. Discutam daca sa ne oprim la un Tim's next. Inca mai dezbateam cand i-am auzit vocea.
Hei, ce surpriza! Prietenele se stiau din vedere, asa ca nu a fost nevoie de prea mari introduceri.
M-a luat deoparte. Era tare vesela. Am intrebat-o direct, fara ocolisuri, daca mai pleaca in Maroc. Bineinteles ca da! ce s-a intamplat cu frica de a il intalni pe el?
A, zice, nu ti-am spus? Nu poate parasi Anglia, a primit interdictie de a parasi tara, ceva probleme legale.
Mai, l-au dibuit britt'sii ca are un extrajob in sales de prafuri ce nu-s bine de pomenit cu voce tare?
Nu stia, stia atat ca el nu poate parasi tara. Dar tu cum adica pleci in Maroc? A, el mi-a trimis biletul electronic, si as fi o fraiera sa nu il folosesc.
Dar daca el te asteapta acolo?
Nu, nu era o inconstienta disperata dupa o calatorie. Stia din sursa sigura ca el nu poate parasi Anglia. Dar totusi isi luase masuri de siguranta. Pleca cu fratele ei in calatorie.
Fratele ei e chef intr-unul din restaurantele in voga, un tip restras care a muncit in bucatariile restaurantelor de mic. Nu i-a placut cartea si primul job ca sa castige bani a fost in restaurante spaland vase. Asa isi asigura gura si ceva bani in buzunare. Munca nu cerea creier, nu cerea decat coordonare.
Ai lor parinti nu au fost fericiti, amandoi parintii erau absolventi de facultate, lucru destul de onorabil in anii 70. Ca unul din copii lor sa nu faca facultate, era privit ca un esec.
Dar lui nu i-a pasat. Dupa vreo 2 ani cu mainile in apa, a reusit sa intre ca prep cook. Cineva trebuia sa taie toata ceapa aia. Si cum acum era intr-un restaurant francez, cu farfurii albe, elegante, cu chelneri cu accent fals, cu bucatar care avea in comun cu Franta o bunica maritata cu un frantuz disperat sa scape de razboi.
Apoi a stat ca prep cook mult timp. Castigase un renume cum ca e f organizat si f eficace. Ca e mai rapid ca orice ustensila automata ce incepusera sa invadeze bucatariile.
Apoi unul din chefii mai cunoscuti l-a luat sub aripa lui. L-a facut sous chef...
Acum mama lor era mandra de el. Prea tarziu pentru tata. Murise cu cateva luni in urma. Suparat pe unicul fiu care nu se ridicase la asteptarile avute de tot clanul.
In vremea aia incepusem sa ma ingras fara sa imi dau seama. Dadeam vina pe schimbarea de magazine: la unele eram inca masura 8, la altele nici 12 nu ma mai incapea.
Nu eram singura, ca rar ma duc singura la cumparaturi. Eram cu o alta prietena, si tot frunzaream prin rafturile unui outlet. Probasem deja si eram epuizate. Discutam daca sa ne oprim la un Tim's next. Inca mai dezbateam cand i-am auzit vocea.
Hei, ce surpriza! Prietenele se stiau din vedere, asa ca nu a fost nevoie de prea mari introduceri.
M-a luat deoparte. Era tare vesela. Am intrebat-o direct, fara ocolisuri, daca mai pleaca in Maroc. Bineinteles ca da! ce s-a intamplat cu frica de a il intalni pe el?
A, zice, nu ti-am spus? Nu poate parasi Anglia, a primit interdictie de a parasi tara, ceva probleme legale.
Mai, l-au dibuit britt'sii ca are un extrajob in sales de prafuri ce nu-s bine de pomenit cu voce tare?
Nu stia, stia atat ca el nu poate parasi tara. Dar tu cum adica pleci in Maroc? A, el mi-a trimis biletul electronic, si as fi o fraiera sa nu il folosesc.
Dar daca el te asteapta acolo?
Nu, nu era o inconstienta disperata dupa o calatorie. Stia din sursa sigura ca el nu poate parasi Anglia. Dar totusi isi luase masuri de siguranta. Pleca cu fratele ei in calatorie.
Fratele ei e chef intr-unul din restaurantele in voga, un tip restras care a muncit in bucatariile restaurantelor de mic. Nu i-a placut cartea si primul job ca sa castige bani a fost in restaurante spaland vase. Asa isi asigura gura si ceva bani in buzunare. Munca nu cerea creier, nu cerea decat coordonare.
Ai lor parinti nu au fost fericiti, amandoi parintii erau absolventi de facultate, lucru destul de onorabil in anii 70. Ca unul din copii lor sa nu faca facultate, era privit ca un esec.
Dar lui nu i-a pasat. Dupa vreo 2 ani cu mainile in apa, a reusit sa intre ca prep cook. Cineva trebuia sa taie toata ceapa aia. Si cum acum era intr-un restaurant francez, cu farfurii albe, elegante, cu chelneri cu accent fals, cu bucatar care avea in comun cu Franta o bunica maritata cu un frantuz disperat sa scape de razboi.
Apoi a stat ca prep cook mult timp. Castigase un renume cum ca e f organizat si f eficace. Ca e mai rapid ca orice ustensila automata ce incepusera sa invadeze bucatariile.
Apoi unul din chefii mai cunoscuti l-a luat sub aripa lui. L-a facut sous chef...
Acum mama lor era mandra de el. Prea tarziu pentru tata. Murise cu cateva luni in urma. Suparat pe unicul fiu care nu se ridicase la asteptarile avute de tot clanul.
Friday, October 15, 2010
Viata ei 2
Ma suna plangand sa ma intrebe daca ne putem intalni.Nu puteam atunci, asa ca am incercat sa o refuz politicos. A inceput sa suspine si sa ramana fara respiratie in telefon. Ok, ok, stai ca viu. M-am imbracat intr-o vitez, am inhatat o placinta necoapta (tocmai faceam placinte) si am plecat. Era trecut de 8 seara.
Cand am ajuns la ea era intr-o dispozitie mai buna. Isi luase un catel. Hm, cand tu calatoresti atat de mult, ce faci cu catelul?
Nu stia sa porneasca cuptorul. Avea un aragaz nou, pe gaz. Am vrut sa intreb de unde bani de catel, bani de aragaz nou, pe gaz. N-am zis nimic. Inca nu stiam de ce avusese criza de plans in telefon.
A sunat-o el. Vrea sa o vada. E suparat pe ea. Nu stia daca e ceva ce postase ea pe Facebook. Ori ca fusese la NY cu fetele. Era speriata.
Am incercat sa o linistesc. De ce ar fi speriata? in acelasi timp cautam solutii sa pun la copt placinta....
Pai a auzit, nu a vrut sa zica de unde, ca el nu e chiar printul ce il credea ea... ca nu ar fi strain de anumite chestii nu tocmai legale. Nu i-ar fi straine drogurile, si alte chestii adiacente.
Vine el aici? Nu, vrea sa ii ofere un weekend in Maroc.
ohohohohoho, stai asa ca nu e asa...
stii ca nu te duci, nu? ba da, nu am ce face cu catelul. Mai, eu nu te pot ajuta cu catelul. Noi suntem cat people. Nu ma trezesc eu la 5 sa ies cu potaia afara, no way!
il pui la doggy dog care si gata!
Intre timp placinta s-a copt, mirosea divin in casa. A crezut ca o iau acasa. Zau ca esti deraiata, ti-am adus-o tie. Si-a mai revenit si un zambet i-a mijit in coltul gurii. Buna placinta!
Am cautat-o in zilele urmatoare. Era mereu pe graba si evaziva cand o intrebam daca pleaca in Maroc. Casablanca suna bine, romantic, dar nu in conditiile in care se ducea ea.
Plus ca la job avea un deadline in aceeasi perioada.
Timpul face ca lucrurile sa se estompeze. Am uitat cu totul de ea si de nebunia din viata ei. Cand ma intalnesc cu ea pe neasteptate, chiar cu o zi inainte de preconizata plecare pe continentul african. Avea vesti...
Cand am ajuns la ea era intr-o dispozitie mai buna. Isi luase un catel. Hm, cand tu calatoresti atat de mult, ce faci cu catelul?
Nu stia sa porneasca cuptorul. Avea un aragaz nou, pe gaz. Am vrut sa intreb de unde bani de catel, bani de aragaz nou, pe gaz. N-am zis nimic. Inca nu stiam de ce avusese criza de plans in telefon.
A sunat-o el. Vrea sa o vada. E suparat pe ea. Nu stia daca e ceva ce postase ea pe Facebook. Ori ca fusese la NY cu fetele. Era speriata.
Am incercat sa o linistesc. De ce ar fi speriata? in acelasi timp cautam solutii sa pun la copt placinta....
Pai a auzit, nu a vrut sa zica de unde, ca el nu e chiar printul ce il credea ea... ca nu ar fi strain de anumite chestii nu tocmai legale. Nu i-ar fi straine drogurile, si alte chestii adiacente.
Vine el aici? Nu, vrea sa ii ofere un weekend in Maroc.
ohohohohoho, stai asa ca nu e asa...
stii ca nu te duci, nu? ba da, nu am ce face cu catelul. Mai, eu nu te pot ajuta cu catelul. Noi suntem cat people. Nu ma trezesc eu la 5 sa ies cu potaia afara, no way!
il pui la doggy dog care si gata!
Intre timp placinta s-a copt, mirosea divin in casa. A crezut ca o iau acasa. Zau ca esti deraiata, ti-am adus-o tie. Si-a mai revenit si un zambet i-a mijit in coltul gurii. Buna placinta!
Am cautat-o in zilele urmatoare. Era mereu pe graba si evaziva cand o intrebam daca pleaca in Maroc. Casablanca suna bine, romantic, dar nu in conditiile in care se ducea ea.
Plus ca la job avea un deadline in aceeasi perioada.
Timpul face ca lucrurile sa se estompeze. Am uitat cu totul de ea si de nebunia din viata ei. Cand ma intalnesc cu ea pe neasteptate, chiar cu o zi inainte de preconizata plecare pe continentul african. Avea vesti...
Thursday, October 14, 2010
Viata ei
Ma gandesc de ceva vreme sa povestesc despre ea. Isi traieste viata cu intensitate si cu speranta ca va intalni barbatul viselor ei. Pana atunci se face disponibila tuturor experientelor ce viata i le arunca in cale. Nu, nu sare din barbat in barbat, e foarte atenta la cu cine se expune.
Dar sa incepem cu inceputul...
Am cunoscut-o cu ceva ani in urma, cand am venit in Canada. Inalta, frumoasa, desteapta, cu o meserie glamuroasa, ai fi zis ca lumea e a ei. Si este. Pentru ea, este.
Era atunci intr-o relatie, ea aici, el la Londra. Imi povestea de weekendurile pentrecute cu el cand aici, cand la Londra. Cateodata era tare incantata, o scosese la restaurante fine, vazuse un teatru bun, ori o premiera mondiala de film.
Alta data era necajita. El ii arata o fatza ce o speria. Nu imi spunea multe, ci mai bine spus, nu spunea prea multe.
Apoi intr-un weekend decide sa plece cu o prietena la New York. Intodeauna are o prietena care are niste air miles de cheltuit urgent si o ia si pe ea in excursii in jurul lumii. Pleaca la New York si traieste un weekend of genuin Sex and the City. Doar ca fara sex, ca el e la Londra. Curios, nu?
Am zis ca nu e mare lucru, ca urmau sa se vada de Craciun. Care Craciun ea nu-l sarbatoreste din cauze de religie necompatibila. Dar multe lucruri nu face ea din religia ei. O face sa fie exotica. Mai exotica decat daca ar urma toate preceptele religiei in care s-a nascut.
Vine inapoi cu cateva tinute exceptionale, investitie in cazul ei in job, si pantofi de mare firma.
Apoi ma suna plangand...
Dar sa incepem cu inceputul...
Am cunoscut-o cu ceva ani in urma, cand am venit in Canada. Inalta, frumoasa, desteapta, cu o meserie glamuroasa, ai fi zis ca lumea e a ei. Si este. Pentru ea, este.
Era atunci intr-o relatie, ea aici, el la Londra. Imi povestea de weekendurile pentrecute cu el cand aici, cand la Londra. Cateodata era tare incantata, o scosese la restaurante fine, vazuse un teatru bun, ori o premiera mondiala de film.
Alta data era necajita. El ii arata o fatza ce o speria. Nu imi spunea multe, ci mai bine spus, nu spunea prea multe.
Apoi intr-un weekend decide sa plece cu o prietena la New York. Intodeauna are o prietena care are niste air miles de cheltuit urgent si o ia si pe ea in excursii in jurul lumii. Pleaca la New York si traieste un weekend of genuin Sex and the City. Doar ca fara sex, ca el e la Londra. Curios, nu?
Am zis ca nu e mare lucru, ca urmau sa se vada de Craciun. Care Craciun ea nu-l sarbatoreste din cauze de religie necompatibila. Dar multe lucruri nu face ea din religia ei. O face sa fie exotica. Mai exotica decat daca ar urma toate preceptele religiei in care s-a nascut.
Vine inapoi cu cateva tinute exceptionale, investitie in cazul ei in job, si pantofi de mare firma.
Apoi ma suna plangand...
Thursday, October 7, 2010
Curcan Day
Se aproprie Curcan Day in Canada. Mi-am pregatit puiul mare pe care il costumez in curcan si cu ceva cartofi pe langa o sa fie un festin pe cinste.
revin
si am revenit.
Daca vineri seara nu aveam nici un plan, nimic decat sa facem un pic de curat, si sa mancam si dormim pana nu mai putem, sambata dimineata situatia nu mai era aceeasi.
Am tras o fuga pana la Mississauga, ca aveam niste pui in congelator ce trebuiau dusi la doritor. Apoi am cautat vopsea pentru camara din hol. Daca la inceput am vrut culoarea sa fie de ciocolata, ne-am razgandit si am mers pana la urma cu... da, da, portocaliu. Din pacate portocaliul de sus nu acoperea urmele lasate de pantofii aruncati la tinta de Andrei. Asa ca l-am amestecat cu un pic de alb...
Am facut ceva de mancare si da-i si vopseste. A si planurile pentru we s-au schimbat. Am fost invitati la cumetri, de, ziua lui Radu, implinea 40 de ani. Iar luni i-am invitat pe alde Iulian la masa.
Asa ca duminica dimineata inca frecam pe jos noul parchet, aranjam prin casa.
Distractia la Radu a fost totala. David, finutul, a fost in forma de zile mari. Tortul delicios, curcanul olecutza cum uscat, dar tinand cont ca a fost primul curcan gatit de gazda, a fost delicios.
Luni am facut cozonaci, gatit puiul si ceva legume pe langa, curatenie pe unde a mai ramas...si musafiri.
Ba mai mult, am avut si niste musafiri de Montreal, o placere pentru suflet, din pacate prea putin au stat.
Asa ca luni seara eram gata...de un alt long weekend!
revin
si am revenit.
Daca vineri seara nu aveam nici un plan, nimic decat sa facem un pic de curat, si sa mancam si dormim pana nu mai putem, sambata dimineata situatia nu mai era aceeasi.
Am tras o fuga pana la Mississauga, ca aveam niste pui in congelator ce trebuiau dusi la doritor. Apoi am cautat vopsea pentru camara din hol. Daca la inceput am vrut culoarea sa fie de ciocolata, ne-am razgandit si am mers pana la urma cu... da, da, portocaliu. Din pacate portocaliul de sus nu acoperea urmele lasate de pantofii aruncati la tinta de Andrei. Asa ca l-am amestecat cu un pic de alb...
Am facut ceva de mancare si da-i si vopseste. A si planurile pentru we s-au schimbat. Am fost invitati la cumetri, de, ziua lui Radu, implinea 40 de ani. Iar luni i-am invitat pe alde Iulian la masa.
Asa ca duminica dimineata inca frecam pe jos noul parchet, aranjam prin casa.
Distractia la Radu a fost totala. David, finutul, a fost in forma de zile mari. Tortul delicios, curcanul olecutza cum uscat, dar tinand cont ca a fost primul curcan gatit de gazda, a fost delicios.
Luni am facut cozonaci, gatit puiul si ceva legume pe langa, curatenie pe unde a mai ramas...si musafiri.
Ba mai mult, am avut si niste musafiri de Montreal, o placere pentru suflet, din pacate prea putin au stat.
Asa ca luni seara eram gata...de un alt long weekend!
Subscribe to:
Posts (Atom)