Julie

De la o vreme incoace dorm bustean in Greyhound. Si dimineata si la intoarcere. Somn adanc. De multe ori, abia intra pe autostrada iar eu sunt deja in lumea viselor. Si trebuie sa zic ca sunt uneori dezamagita ca ajungem la timp sau mai devreme dimineata la Toronto, dar nu prea se intampla la intoarcere.
Cand eram la aeroport, colindand magazinele cu mamaia, ce credeati ca acolo nu am atacat magazinele? am gasit cartea dupa care s-a facut un film in vara asta, si care tot am zis ca ajung sa il vad, dar parca vad ca am sa ajung la cumparat dvd-ul: Julie and Julia.
Stilul e unul efervescent, placut, si abia asteptam sa imi infig dintii in ea...Julie are aproape 30 de ani, un job pe care il uraste, nu si-a urmat visul catre actorie, si s-a hotarat sa gateasca toate retetele din Mastering the Art of French Cooking, de Julia Child. Si of course, sa scrie un blog (vedeti ironia???) de prisos sa spun ca nu are nici o pregatire culinara, e profana ca mine si majoritatea femeilor ajunse in floarea varstei!
Inainte sa apara aceasta agitatie cu filmul si cartea, urmaream la Shopping Bags episodul in care cele 2 blonde incearca exact cartea asta. Si ele, la fel ca marea majoritate femeilor, nu au pregatire culinara, dar cat de cat au mai facut ceva cursuri, workshopuri, incercat produse, tehnici, deja au aquired ceva skills in bucatarie. Si la sf episodului se dau batute, cartea e pentru cei ce sunt deja la un nivel inalt de bucatareala, si nu la legume si carne la cuptor, ceva condimente la punga!

Acasa nu e loc de citit, nu e timp, si nu e liniste. Ce sa zic, sunt addicted de Judge Judy, asta e, am recunoscut, e primul step din cei 12 pasi in recuperare, ce sa zic...
Asa ca jumate de ora se duce urmarind cucoana asta tare in cloanta, care zice ce gandeste si isi face "clientii" cu ou si otet!
Apoi timpul se scurge inevitabil, habar n-am ce fac, si ma trezesc ca e 9, si incerc sa ajung in pat, si nu reusesc...
Asa ca incerc sa citesc in Greyhound, dar , (da, ezxista un dar, si nu e dar-ul ca ma adoarme cartea :) am constat ca am rau de masina, si nu pot citi. Si citesc cateva pagini, si mi se face rau, greata si dureri de cap. Si inchid cartea, si inchid ochii, si astept sa imi treaca valul de rau, si deschid din nou cartea, mai citesc cateva pagini, pana cand Julie ajunge la vreun pasaj total scarbos, atunci abandonez ideea de a citi in bus, dar pun cartea in poala, cu mandrie, ca na, uite ce citesc eu...
Azi Julie era in mijlocul ...aspicului sa zic asa. Daca ea era scarbita de intregul proces, reteta de pui in aspic mi-a facut o pofta de mancare naucitoare...hmmm racitura de pui, delicios...un pic de usturoi, delicios...
Asa ca acum ma lupt sa citesc mai departe, sa trecem peste aspic, partea cu aspicul nu se merita citita pe foame, si sa ajung la Lobster. Oh, I love seafood, I love seafood, I love seafood!
Dar uciderea unul crab de viu nu e my piece of cake! eu, care stiu sa jumesc o gaina, sa ii curat matele, dar sa ucid un crab de viu, neah!

Asa ca ma duc sa imi pun un pahar de tuica de Vrancea, am sa incerc sa scot din minte imaginea unui biet crab still tuiching si am sa urmaresc cu Andrei inca un episod din Ghost Whisperer ...si va urez voua "bleaderilor" mei, o seara buna si un weekend relaxant!
I'm back, baby!