Disparitie

Daca vedeti ca am disparut, nu va alarmati. Doar imi iau a doua si a treia slujba, deja am inceput sa cautam pe cineva care sa falsifice certificatul de nastere al plodului, sa il trimitem si pe el la munca, Victor mai are 2 saptamani de colegiu si isi va lua si el 2 slujbe si ceva acasa, part time.
Si totul din cauza unei plimbari facute in we trecut in Nordul fascinant.

Cand am primit invitatia de a merge la cottage, nu am avut idee cat de departe trebuie sa calatorim. Am zis ca o programam pe tanti Saveta/ Aglaia (gps-ul) sa ne duca la destinatie, ne facem rezerva de icecapucino, timbiti si we're gonna hit the road. (a, si plinul la masina).
4 ore, care au fost 5, ca normal ca in Toronto am avut de a face cu ceva accidente pe sosea, aglomeratie, dar cand am iesit pe 400, am mers fara probleme, 110 constant.
Culorile toamnei au inceput sa se arate in frunze, toate nuantele posibile de rosu, galben verde.
Si dupa vreo 3 ore de sofat, dintr-o data totul era verde, coniferele au luat locul foioaselor. Superb, visez si acum drumul ala uneori sapat in piatra...
Apoi am iesit de pe autostrada si o ora am mers prin padure. Andrei era in culmea fericirii: rollercoster curat cu masina pe o sosea care unduia prin padure, nu stiai ce urmeaza dupa urmatorul colt, in varful urmator de deal...
Si am ajuns la cottage...despre ce sa povestesc? despre priveliste, despre mirosul splendid al aerului, despre privelistea unei mese bogata cu peste abia prins din lac?
Gazdele noastre erau ingrijorate, ne asteptau mai devreme. Ce a urmat au fost ore de vis...cu barca pe lac, cu batul in balta, cu case pe malul lacului de milioane de dolari, cu iahturi ancorate lenes langa docuri insorite. Viata e frumoasa intr-o seara de septembrie calda, cu soarele apunand aruncand miriade de sageti peste lac, cu miros de balta, de peste, cu un pescarus lenes, tailgating us...Gazda noastra l-a invatat sa pescuiasca pe Andrei, si cred ca i-a dat si microbul asta. Cand ne-am intors la mal, Andrei a vrut sa pescuiasca de pe doc, si a aruncat undita in apa, pluta la cateva minute s-a dus la fund, si Andrei a inceput sa mulineze pana a scos la iveala o frumusete de stuculina, 40cm si mai bine, mica dupa spusele gazdei, mai mare decat tot ce am prins in seara aia si a doua zi. Da da, ati inteles bine, a fost singura prada in tot weekendul.

A doua zi de dimineata baietii au plecat pe lac. Andrei imi povestea ca a fost vrajit de felul cum ceata s-a ridicat de pe apa, si a zis ca au fost "my best hours forever!!"

Sederea noastra a fost imbogatita de joaca cu mingea cu cei doi prichindei ai gazdelor, cu alergatul pe sosea si invartitul elicoper cand ma ajungeau, de ratele si vanatorii, de prinselea...de lipsa de griji
Frumosul a fost varsat acolo de creator fara masura, in culorile toamnei, in formele malului si sclipirea apei, in inimile calde ale celor ce din cand in cand isi incarca bateriile pe acele meleaguri de vis.

Drumul spre casa nu ne-a mai parut atat de lung, ne-am oprit doar pentru un plin la masina, si ceva sucuri reci. Ne-am duce oricand inapoi, pe acele enchanted places, chiar si la ajutat la treaba, dar nu pot sa nu multumesc D si lui D pentru clipele minunate oferite, pentru ocazia oferita! Sarut mana boierilor! Sa traiasca neamul vostru!