Thursday, June 18, 2009

In curs de adaptare

Multumesc tuturor de urari! Sper sa aiba o vacanta de vis, ca merita!

In curand se va face o saptamana de cand ai mei sunt aici. Suntem surprinsi cat de bine se descurca. Tata stie instinctual limba gimnastica, mama pricepe ea nuanta...

dupa prima experienta de la Bucuresti cu avionul, la Paris s-au descurcat excelent. Mai mult, aia au schimbat poarta, si cineva a venit sa ii intrebe daca sunt pentru cursa de Caracas. Mama a zis: Toronto, si atunci tipa aia i-a dus la poarta care trebuia...

S-au imprietenit cu o tanara, care i-a ajutat cand a fost disponibila. Restul aranjamentelor facute de mine in retea cu Montrealul si Toronto au picat, din motive obscure. Nu conteaza, important e ca s-au descurcat.
Le-a placut si mancarea in avion, tata a mancat paste, mama peste, si uite asa, cand au aterizat, mama stia fish ca e peste!

La toronto au iesit printre primii, asa ca asteptarea nu a fost atat de lunga.
I-am incarcat imediat in masina si am plecat spre casa...
Nu l-au mai sunat pe Nicu sau Iulica, sa le zica ca au ajuns cu bine, nici poze nu am facut cum trebuie, a fost asa o vajaiala...
pe drum a sunat Nicu si s-a linistit si el...

Acasa desfacut de bagaje, sarut mana Iulica, asta mi-a placut teribil!
Apoi am zis sa facem un gratar, cu ceva legume sa mancam, dar ceva nu era cum trebuie si bbq abia mergea...
Asa ca am fost la Costco sa incarcam butelia, si atunci am vazut cat de bine se descurca tata in situatii noi: tipul ala ne-a zis ca butelia e jumate si sa ma hotarasc daca o umplu sau nu. Eu am zis ca nu, ma duc sa aduc masina, tata stai aici si ma asteapta.
Cand m-am intors cu masina, tipul il intreba pe tata daca sa umple butelia, daca sunt dusa sa platesc. Tata a inteles cumva despre ce e vorba, si i-a zis prin limba gimnastica ca sunt dusa dupa masina (facea cu mainile ca si cum avea volan in mana)!

Le plac veveritele ce vietuiesc prin palcul de copaci din spatele casei, le plac gastele, ratele, lebedele ce traiesc libere in parc ori pe langa lacul din cartier...

Pana acum nici un comentariu la mancare, de genul nu e ca in Romania, nu are gustul de acasa... Ce-i drept, eu vin seara acasa, si nu au timp de plangeri :)

Andrei e super incantat, mamaia il alinta, el sta la alintat... Azi mamaia ii face sarmale, cred ca va pluti de fericire....

am mers cu ei in wal-mart, sa iau niste maruntisuri, si am avut primul incident: ei nu inteleg limba, dar inteleg in context, nuanta...tataiu s-a dat inapoi cu carutul si a incomodat o cucoana de la rand, care i-a zis cateva...Mamaia i-a luat apararea lui tataiu cu un siktir cu mainile in solduri! Eu am zis ca nu-i cunosc :)

Daca as face-o pe mamaia sa inteleaga ca nu mananc seara, si in nici un caz cartofi prajiti, as zice ca viata mea e rotunda!

sambata o sa mergem la piata, la calarie cu Andrei, si apoi intr-o vizita pe seara. Duminica la biserica, la festivalul multiculturalitatii si apoi la cumparaturi cu Andrei... Poate saptamana viitoare ajungem la Niagara

No comments:

Post a Comment