Acum 2 saptamani Andrei a cazut de pe cal. Vroia sa o impresioneze pe Kari si vroia sa invete cantorul, ca sa poata trece la saritura peste porti. I-a trebuit vreo 2 saptamani sa vorbeasca cu Steph, antrenoarea, sa inceapa cantorul. Si-a luat curaj, i-a zis, Steph era f incantata si au inceput sa exerseze. Cantorul e in 3 pasi. Calaretul se ridica la al 3lea pas al calului de pe sa. E mai greu de cat troutul care e in 2 pasi.
Si la primul lung de linie, Hunter (calutul) a schimbat pasul, Andrei a pierdut numaratoarea, a strigat la cal, Hunter a crezut ca vrea si mai repede, si a luat-o la galop!!!! Eu am crezut ca mor, nu stiam cum si ce sa fac, antrenoarea a strigat la cal, andrei a luat calul de gat si atunci Hunter a realizat care e problema si s-a oprit. Nu brusc, dar nici treptat si l-a azvarlit pe Andrei din sa.
Am crezut ca viata mea e gata, am tipat si alergat spre ei, Hunter ii sufla lui Andrei peste umeri, Andrei lat jos, s-a ridicat, plangea, era tare speriat, l-am luat in brate si dupa un minut de plans pe umarul meu ( e mai inalt ca mine) l-am rugat sa ma lase sa il cercetez sa vad daca totul e ok, sa stiu daca trebuie sa chem salvarea sau nu.
La inventar: cateva zgaraieturi la coaste, la cotul mainii stangi si incheietura mainii drepte in durea evident.
Mi-a zis ca nu mai vrea sa calareasca, ca e speriat. L-am intrebat daca e suparat pe Hunter. A zis ca nu, si parca da, dar mai mult nu. Hunter era langa el, si ii sufla cu buzele pe fata.
I-am explicat ca are 2 optiuni:
renunta la lectiile de calarie, nu se mai suie niciodata pe cal, iroseste tot ce a invatat pana acum, si o sa ii fie frica toata viata de cai, de inaltime, de miscare
se suie din nou pe cal, imediat, isi invinge frica, si continua lectiile de calarie. Nu pierde un prieten bun, pe Hunter cel smecher.
A plans un pic pe umarul meu si s-a decis sa se suie pe cal din nou. Ii tremurau genunchii, mie imi curgeau lacrimile pe fata, dar a reusit si a incalecat si a facut o tura la pas cu Stephanie. Antrenoarea (absolventa de psihologie) a discutat cu el, l-a mai intrebat pe unde il doare, i-a mai luat din frica...
Cand a coborat de pe cal l-am intrebat daca un joc wii il va convinge sa se suie pe cal (daca zicea nu, insemna ca nu poate trece peste frica, ca nimic nu il poate convinge sa calareasca; daca zicea da, insemna ca mai are resurse sa incerce, si ca mita are inca efect). N-a zis nici nu, nici da.
Saptamana urmatoare nu am mers la calarie, Steph stia, am mers la botez, si nu era timp pentru toate.
Sambata dimineata a venit in pat la mine si mi-a zis: Mami, n-am mai zis nimic de jocul wii, ca nu stiu daca sunt in stare sa mai calaresc. Mi-e frica si sa ma gandesc.
dupa o pupaceala strasnica, l-am intrebat daca ar vrea sa incerce. Dar mai primesc jocul? Da, daca incerci, indiferent de rezultat.
Si am mers la calarie. Hunter l-a asteptat plin de figuri in cap, l-a pupacit, a stat cu capul pe umarul lui Andrei, a cersit morcovi, ce mai, o figura. Andrei l-a curatat si a incalecat. Si pentru a nu stiu cata oara in viata, (in cei 13 si ceva ani) am fost mandra de Andrei. A avut cea mai buna lectie de cand calareste! A facut corect tot ce a zis Steph, l-a stapanit pe Hunter f bine. Eram cu zambetul pe buze si cu lacrimile siroind pe obraji. L-am sunat pe Victor (care fusese martor la accident si a zis ca el nu are inima sa il vada inca o data pe cal) si i-am zis printre sughituri ca baiat curajos si destept am, pardon avem. Bineinteles ca am ajuns si am cumparat si jocul wii, i-as fi cumparat orice isi dorea, pentru ca merita.
Pe Hunter calareste de curand. Inainte calarea pe Zam, un cal batran, care e invatat cu copii. Problema e ca era f greu de determinat sa o ia la trout, iar Andrei nu avea inima sa il biciuiasca. Degeaba i-am explicat si eu si Steph ca nu il doare, ca are piele groaza, si e mai mult ca un semnal, ca mai mult il doare cand in loveste cu calcaiul in burta. El dadea cu biciul si apoi zicea; sorry Zam. Zam o lua la trout, dar cum auzea sorry, cum trecea la pas...si asa o tineam toata ora. Asa ca Steph i-a facut cunostinta cu Hunter, care e o idee mai tanar decat Zam (Zam 21 de ani, Hunter 17) dar care stie ce e cu biciusca si numai cand vede biciusca face ce ii ceri. Il scuteste pe Andrei de folosit instrumentul de tortura, ceea ce e o mare realizare.
Am adaugat si scrisoarea catre profesoara de engleza a lui Andrei de anul asta. Cand a inceput clasa a 8-a la scoala din cartierul unde ne-am mutat, profesoara ne-a cerut sa scriem pana la un milion de cuvinte despre copilul nostru. Asta este ce am scris eu despre Andrei!
Dear Mrs Esenberg,
A million words about Andrei...Where should I start?
A little Angel decided is time to come in this world and chose us (Victor and I) to be his parents. He was in such a rush, he came earlier ...
Andrei was, is and will be our dream come true. The pregnancy was hard, more in the hospital than in the home, studying for exams (university and teaching exams) and at 7 months I had the eclampsia, a short coma and Andrei came in the world, a tiny human being, only 1400 grams.
Every breath was a victory; every step was a victory...
He is normal as he can be on these circumstances...He learns fast, he is polite, he is afraid of a lot of things (dark, being alone, bugs, loud noises) , he is very shy....
He loves to stay on the computer (until I get annoyed). He misses his cat from Romania and asks my mom every Sunday on the phone about Tanu.
He likes to help others, he likes adult company, and he doesn’t know how to interact with peers.
He is willing to do a lot of things if you find his “buttons” ( I am still searching for some). He is a worrier, he worries about the fact he is not pleasing you. He expects the others (adults in his life) to push him to do things. He will regress very easily if he is not encouraged to try more.
He loves fries and sausages and cakes and chocolate and cabbage rolls (Romanian kind).
We live for Andrei, we came in Canada for him (and us), and we hope he will find his place here and he will adjust to the new school without major “pains”.
Andrei has a small dysfunction at the fine muscle at his hands, so last year he was exempt at Music, Arts and French. Actually French was on the list to give him more time for English.
He loves History and Math. He loves to travel, he loves museums and he loves animals. He loves horses as he is taking horseback riding lessons. I have to say I tried that and it is harder than it looks.
I am sorry for not being more coherent, but Andrei is so special, and is so hard to describe him even in one million words
His mom (happy to be his mom, proud to be his mom)
PS: He loves school!
PS: ieri i-am facut un card:
Pentru Andrei
Draga mea chiftea prajita
Si tabla hodorogita,
Te iubesc si te ador
Ca pe-un pui de curca chior!
De la Mami
M-ai impresionat!!! Oare cand putem incepe si noi lectiile de calarie cu Tea? E devreme tare trei ani?
ReplyDeletedupa 3 ani e perfect. Au curaj, si fac practice pe ponei. E recomandat pentru copiii care vorbesc, socializeaza greu. Pentru timizi.
ReplyDeletemaru