Tamil

Toata saptamana, in fata ambasadei SUA, pe University Ave, manifestatie a suporterilor Tamil!
ok, Sri Lanka, stat condus de un guvern budist (ce cauta budhisti la putere, naiba intelege, ca doar ar trebui sa isi vada de ale lor, de neomorat, de pace si de altele, nu sa conduca guvern calugarii budhisti!) are minoritatea Tamil. Grupul asta e pe lista grupurilor teroriste! Sri Lanka nu recunoaste ca ar avea vreo problema in tara lor, astia aici, Tamilii, lupta pentru separatie!
http://www.thestar.com/news/gta/article/603135
http://www.cp24.com/servlet/an/local/CTVNews/20090427/090427_tamil_protest/20090427/?hub=CP24Home
http://www.citynews.ca/news/news_34126.aspx

nu i-a gonit nici ploaia, nu au obosit!

iar canadienii...eh, canadienii!
politie in toate formele, in toate culorile, calare pe cai, biciclete, pe jos, in masini, in dubitze...politia ii pazeste! astia canta, urla, cer, pretind, se agita. Politistii cu o cafea de la tim's ii supravegheaza!
traficul e dat peste cap...magazinele din zona sunt pe chituci...si tamilii demonstreaza! Cica au aprobare pentru 5 zile! Cine le-a dat aprobarea asta?!
Am intrat in tim's dimineata pentru un ceai si o briosa si m-a bufnit rasul. 2 politisti echipati de vara (pantaloni scurti) se incalzeau (5 grade afara) in jurul unei cafele. Nu erau intrati demult, ca inca aveau pielea de gaina pe picioare! Credeti ca gandeau de bine referitor la demonstratia tamila? eu am indoielile mele!

si Tamilii demonstreaza. De cand am inceput eu jobul aici, in fiecare saptamana ei demonstreaza...La inceput a fost noutatea, am citit toate pancardele lor, am simpatizat. Dar acum gata, e prea mult, de ce nu or manifesta ei in fata sediului ONU, eu nu inteleg! si pace!

postez aici reactia torontezilor (scuze de engleza):
But now some sympathetic Toronto residents are getting fed up with all the disruptions, wondering why the majority should be inconvenienced for a select group of people.
CityNews has received a large amount of email from people who understand the cause but not the reasons why a main street should be tied up for so long.
"As someone who works at University and Dundas and experiencing this for the 4th time in the last few months, I'm sick of these protest and disruptions," writes a viewer named Anthony. "Do they realize that they're not gaining any sympathy from anyone by inconveniencing thousands of hard working people? The Tamils in Canada may have a large voice, but not everyone wants to hear it."
"Demonstrations SHOULD NOT BE ALLOWED during the work week," insists Jan Runcieman. "These demonstrators are hindering the flow of traffic as well as people trying to get to and from their jobs."
Others are upset that ambulances heading to hospital row at the scene of the protest may be forced to take alternate routes, costing precious time in an emergency.
But the protestors note one lane remains open for those vehicles and they have to get their message through somehow.
"The Tamil community did everything through the democratic way before we hit the streets," relates Sivah Vimal, one of those manning the lines. "We signed the petitions. We talked to our Members of Parliament. We addressed it on the sidewalks and now we are finally forced to go to the streets because the killing of innocent Tamils has not stopped...
"If this was your family, if this was your blood relatives dying, would you not do the same? Would you not do all in your power to try and help them?"

Zambet

M-am saturat de probleme, de vesti rele, de necazuri! M-am saturat! De ieri m-am decis sa le ignor! Sa evit cearta (na, ca asta nu mi-a iesit de dimineata), sa evit ceea ce ma poate stresa, sa vad numai partea plina a paharului, culoarea roz, ciripit de pasarele si fluturasi zglobii!

Primul zambet l-am surprins pe fata mea ieri, cand am observat ca verdele incepe sa devina predominant, ca pomii incep sa aiba frunzulite, sa se imbrace in mantie verde...waw, primavara e aici si nu mai pleaca. Imbatranesc, de incep sa observ primele frunze ale copacilor, prima floare, primele tufisuri galbene...asta e!

Apoi soferul de Greyhound de ieri de la intors ne-a dus in Cambridge! pai stai, a protestat jumate de autocar, asta e cursa expres de Kitchener, ce cautam in Cambridge? Si-a cerut scuze, a crezut ca e vineri, ca vinerea face cursa de Cambridge! Am inceput sa radem, am fi vrut noi sa fie vineri! (se pune si asta ca zambet, nu?)

Aseara mi-am dat intalnire cu Victor la Walmartul de langa casa sa ii luam cadoul finutului, ca face anul si ii luam sambata seara din mot! Am ajuns in acelasi timp, eu nu l-am observat la inceput si m-am enervat ca nenea ala din Corolla vrea sa imi ia locul de parcare pe care il astept, si mai are si nesimtirea sa imi faca semne cu farurile! Oooops, e Victor! Cu un zambet larg, am plecat pe alt rand de parcare si am parcat relativ aproape masinile! Apoi hai sa ii cumparam sand boxul ala in forma de broasca testoasa, ca David se va juca toata vara in nisip (apropo, de unde se cumpara nisip in Canada? eh, asta va fi durerea de cap a parintilor!) Pai e mare tata, e asa de mare sandboxul, ca abia a incaput in Matrix, cu bancheta din spate culcata! Cum o transoprtam la cumetri? Va trebui sa mergem cu 2 masini!
Tot in walmart, Victor a profitat ca suntem amandoi sa luam niste scule/chestii/trestii pentru gradinarit! Si am zis ca l-am convins ca furunul pentru gradina mea sa fie roz, cu memory nusiutce, da roz! La acelasi pret cu cel verde, albastru, negru, da asta era roz! Cu un zambet larg pe fata, m-am luptat cu broasca (de fapt am ghidat baietasul ala de la walmart care s-a oferit sa ne-o tina/duca pana la masina) cu gandul al furtunul meu roz! (nu-mi place rozul in mod deosebit, dar era o victorie dulce, castigata relativ usor, intr-o casa unde testosteronul e predominant) Victor din urma cu caruciorul, a intrat pe o alee sa mai ia ceva pentru gradina...
Acasa am vazut nenorocirea: a schimbat si furtunul meu roz pe unul bleu-marin! S-a dus zambetul meu...

Mi-am dorit casa si gradina de cand am venit in Canada, acum le am! Am visat cum am sa vin de la servici, am sa pup familionul si am sa ma retrag intre flori, sa mai aranjez ceva, sa mai culeg o buruiana, sa...Si a venit timpul sa fac toate astea din vis si...mi-e lene! Nu, nu zambiti va rog, prima data nu a fost lene, nu, a fost doar lipsa de scule. Cu ce sa te joci in pamant daca nu ai scule? daca nu ai lopetica, grebla, de aia mica si dragalasa, manusi, pamant de flori? Victor mi-a luat un sac de pamant imens (50 de kg?), ieri mi-am cules si ceva gadgeturi pentru gradina si gata, sa ma vezi gradinaritza! Ce zambet triumfator aveam aseara...Si cu zambetul latit pe fata mi-am luat un pahar de suc ( a se citi vin) si m-am refugiat in basement cu cele 3 telecomenzi ale tv in brate! Maine (adica azi) voi inaugura sculele mele cele noi!
Dar lenea asta a mea ma ingrijoreaza. Nu o am de ieri de azi! Nu, face parte din DNA-ul meu, stiu, si mama mi-ar da dreptate! Dar as vrea mai multa energie, as vrea sa fac mai multe, acu ziua e lunga, o sa fie si mai lunga, o sa se incalzeasca si mai tare...Asa ca am convins-o ieri pe J sa mergem la ore de spinning...de incepatori...de cardio...30 de min. Aici la spital, in pauza de masa!
Ea ne-a inscris pe amandoua si joi si vineri, asa, ca sa nu isi piarda entuziasmul (mai, eu m-am chinuit rau de tot sa o conving de o data pe saptamana, ea pune mana pe telefon si ne inscrie de doua ori) Kelly, sefa mea, m-a auzit vorbind la telefon cu J, avea un zambet larg pe fata, larg, aproape sa rada, la gandul cum am sa arat dupa o clasa de spinning, darmite doua... am zambit si eu, cam stramb...


revin

Prima zi

Prima zi e echivalenta cu 15 septembrie.
Toata vara ai asteptat cu nerabdare sa vina, te-ai pregatit sufleteste, ti-ai pus mii de intrebari, ai ascultat povestile celor din jur, cum a fost pentru ei in prima zi.
Ultima vara fara griji e cu griji. Cu grijile primei zile de scoala. Cum o sa fie? frica? emotii? plans?

si soarele a inceput sa lumineze mai intr-o dunga, mai special, parca imediat dupa Sfanta Marie mare. Si parca miroase a toamna. Bunicii sunt mandri de tine, te incurajeaza, te gonesc acasa la mama dupa ce toata vara ai copilarit la ei, ai umblat prin coclauri, prin padure, ai fugarit rate, gaini, vacutza bunicii...Si murele sunt aproape coapte dar trebuie sa pleci acasa. Se aproprie prima zi de scoala.

cu cateva zile inainte mama se agita in jurul tinutei. Calcat, apretat. Panica: pantofii! de care, cum? ce culoare...Si dresul, ai mama grija... Cu ce sacrificii le-a gasit mama printr-o cunostinta...

seara de dinainte...ai senzatia ca maine toata lumea o sa se schimbe. Emotia te copleseste, mai si plangi un pic, si visezi ca maine soarele o sa straluceasca albastru, ca norii or sa fie roz, ca cerul o sa fie galben...

Da, e 15 septembrie. Dimineata, foarte dimineata. Mama intreaba a 10-a oara: ai spalat dintii? Mama, lasa-ma, nu mai sunt copil mic, nu ma mai sacai...
Te imbraci, iti iei geanta, o iei pe mama de mana, ori ea pe tine, nu poate sta acasa, e prima zi de scoala a fetei, si pleci spre scoala. Scoala pare mare, amenintatoare. Intri in scoala, iti tremura genunchii si apoi iesi pe teren la careu. Te asezi in rand. Auzi lista strigata de director si apoi pleci spre clasa.
Clasa, mare, luminoasa, cu peretii hidos de verde, dar cu multe planse, unele cam ingalbenite, pe pereti. Te asezi la locul tau. Parintii se framanta, se agita, fiecare isi aranjeaza odorul in banca, si cu regrete ies din clasa dupa 7-8 minute. Si mama te-a imbratisat si te-a lasat acolo, singura. Cand o sa se sune de iesire? Cat e ceasul? De emotie nu vezi cadranul ceasului cumparat de tata in vara asta.
Si atunci te izbeste realitatea: 30 de perechi de ochi care se uita la tine cu emotie, cu frica. Asteapta ceva de la tine. Ce? Faci cativa pasi spre usa si dai sa iesi. Nu se poate, cum sa abandonezi lupta. Atunci, te indrepti, iti apuci o scama imaginara, dregi glasul si...te prezinti.
"Pe mine ma cheama Mariana. Puteti sa imi repetati numele?" Glasuri firave de copii, cristaline, repeta silabisind (asa i-a invatat la gradinita).
Apoi le ceri sa se prezinte. Si sa spuna ceva despre ei.
"Pe mine ma cheama Mihai, am 6 ani si imi plac masinutele" (ceilalti rad un pic, apoi rasul se stinge stinger, cu Mihai rosu ca para, asezandu-se rusinat)
"Pe mine ma cheama Ana, si am 7 ani si nu-mi plac papusile. Mi-e imi place sa ma joc cu baietii, cu masinutele lu frate-miu"
.....
si cand timiditatea incepe sa dispara, suna clopotelul. Ai crezut ca o sa vina ca o usurare dar de fapt rupe vraja, rupe atmosfera de feerie ce se insinuase in clasa modeste de la ultimul etaj.

va continua

Pentru ca Emma nu mai e...

Pentru ca Emma nu mai e, pentru ca nu mai am lacrimi, pentru ca acum ar trebui sa sarbatorim viata, cu toate ca ne e tare dor de ea, pentru ca...m-am gandit sa las niste ganduri de copil sa exprime neputinta mea in fata durerii

...catre Dumnezeu !!!!

"Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi."

"Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."

"Niciodata n-as fi crezut ca movul se potriveste cu portocaliul, pana ce n-am vazut apusul de soare, ce ai facut marti seara. A fost tare misto..."

"La scoala de duminica ni s-a explicat ce si cate faci. Cine-ti face treaba cand esti in concediu?"

"De unde ai aflat ca tu esti Dumnezeu?"

"Pentru balul mascat vreau sa ma imbrac in drac. Nu-i bai, nu?"

"Tu chiar asa ai proiectat girafa, sau din greseala a iesit asa?"

"De ce lasi oameni sa moara si tot faci altii in loc?N-ar fi mai simplu sa-i lasi in viata pe astia?"

"Dumnezeule! Ca ai facut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci intre ele?"

"Tu stii despre lucruri, inainte sa fie inventate?"

"Bunicul a spus ca Tu deja erai cand a fost el copil. Cat de vechi esti?"

"Iti multumesc pentru fratior, dar eu m-am rugat pentru un catel."

"Cat timp am fost in vacanta, tot timpul a plouat si taticul a fost tare nervos si a spus niste lucruri despre Tine ...dar te rog sa nu-i faci rau!"

"Te rog sa-mi trimiti un ponei. Pana acum nu ti-am cerut nimic. Poti verifica."

"Cum se poate ca, pe vremuri, atatea minuni ai facut si acum nu-i nici una? Cum se poate, ca in ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."

"Doamne, Te rog, sa mai pui o sarbatoare intre Craciun si Paste!"

"Poate Cain si Abel nu s-ar fi omorit, daca aveau camere separate. La noi, cu frate-meu functioneaza..."

"Pun pariu ca e foarte greu sa iubesti pe toti de pe Pamant. Noi suntem doar patru in familie si nu merge."

Licurici drag, acum stralucesti in Rai

Zilele in care iarna s-a intors

Promit ca maine explic

Am revenit...

Iarna, ultima zvacnire...

Stiti de bebitza cu sindromul Joubert...
Pozele sunt facute in fata spitalului cand "scandalul" era la inceputuri

Jacqueline a inhatat o amenda, a parcat sub indicatorul mare
care interzicea stationarea. Ca orice canadian constiincios, platise
parcarea...asta n-a scutit-o de amenda de 60 bucs.

Da, a parcat pestr drum de biserica asta superba, situata langa St Michael's Hospital

Sambata la stable

A venit primavara, cu alaiul ei de ploi.

A venit primavara si Andrei a reinceput orele de calarie

ZAM, calul pe care face orele, il astepta plin de figuri in cap. Nu-i

prea placea vantul de afara, cred ca nu-i placea tunsoarea
cea noua, ca nici nu mi-a dat voie sa iii fac poza din profil.

Vroia bunatati, si asa ca a cersit tot timpul cat Andrei l-a periat.
N-am mai fost la ore din noiembrie, si prima ora e o ora de recaputilare. Echilibru pe cal, trap fara haturi, un pic de

echilibristica. N-am stat sa ii urmaresc ora, l-am lasat cu Steph,
antrenoarea si la sf erau bine dispusi amandoi: Andrei ca i-a iesit totul, ca nu a uitat mare lucru, Steph pentru ca Andrei a
comunicat cu ea, plus ca la fel, nu a uitat prea multe.
Vor incepe exercitiile pentru sarituri de saptamana viitoare. Andrei trebuie sa isi invinga teama si sa calareasca in galop, cantor in engleza.

Au aparut si picii de primavara. Poneiul e cat un caine de talie mare. Iar piciul are nevoie de scaun sa ajunga sa ii aranjeze

saua!

POzele astea sunt pentru Emma. Emma, am sa ii trimit un semn mamei sa intre sa ti le arate.
A dormit pe un pad de sadle pana cand un cal, prietenul ei, a venit sa o trezeasca. A apucat-o cu buzele de o ureche, delicat, i-a suflat peste cap

si a trezit-o. Pana s-a desmeticit ea, calul, smucit de stapana eleganta si nerabdatoare, a intrat la lectie. Blonda l-a cautat si apoi s-a pus sa il astepte in fata usii de la arena. Cred ca banuia ca el e acolo. Nu mi-a dat atentie, nu a vrut sa se uite la mine...

Si apare el, cel mai mare motan ce l-am vazut vreodata...

Mergand agale, inspectand plictisit locul...nu a stat la mangaiat,

abia a stat la poza. Mi-a facut un favor:)

Ei, si uite semnul de primavara! Ce STOP, ce cedeaza trecerea, ce Atentie pietoni! no, ele intarzie traficul mai ceva ca altceva.

Si inca nu au progenituri, ca atunci sa vezi tragedie cand
vor vrea sa traverseze strada, dar cei mici nu pot sa urce pe

trotuar!

Spionul rus

Nu ar trebui sa ii mai zic asa, nu mai e spion. A venit cu curaj pana in gradina, in plina zi (ma rog, dupa amiaza), si m-a asteptat tacticos sa ies cu aparatul de fotografiat.

Undeva la 3-4 metri de usa la terasa, s-a asezat pe labutele din spate, si-a ciulit urechile si a asteptat, cuminte. Da, nu mai e spion, nu mai trebuie sa ne intrebam cine a lasat urmele in zapada, pana si pe trepte. Nu, acum stim, e el, bunny.

Ne e drag, l-am mai vazut, l-am mai surprins, l-am mai fotografita si in alte dati. De data asta e diferit, a fost diferit. A stat si m-a asteptat sa iese afara. Nu l-am vazut de la inceput. Abia venisem de la servici, m-am asezat intr-un fotoliu care ar trebui sa iasa afara, pe terasa, dar ne e mila ca inca ploua. Rasfoiam niste flyere. Am ridicat ochii si l-am vazut.

Am iesit afara si l-am intrebat ce face, ce s-a intamplat, nu-i mai place iarba noastra? Are vreo plangere? Si-a scarpinat o ureche si s-a pus iar pe asteptat. Am luat aparatul de fotografiat, si asa desculta am iesit pe terasa de piatra si apoi pe iarba inca uscata si cam mocirloasa.(ce-i drept acum am cam doare burta...) Am vrut sa vad daca ma asteapta pe mine.

DA, ma astepta pe mine. M-a lasat sa ma apropii cam pana la doi pasi de el, sa fac poze, si apoi s-a retras demn. Cu blanitza de culoarea frunzelor, codita alba, ochii mari, urechile ciulite, el e noul meu admirator si amor de primavara. Va las sa il admirati...sau sa il visati la cuptor?!

Totul e locatia!

Am descoperit prin pelerinajul meu prin downtown acest pub. Sin and redemption. Ne-am propus sa mergem sa cercetam daca e bun, recunosc ca numele ne-a intrigat.

Apoi ne-am lamurit de ce:

Biserica catolica de peste drum :)

Chinatown

Pozele nu au nevoie de nici un comentariu

Ne-am oprit si am cumparat legume si fructe: J si-a luat mango iar eu mi-am luat vinete, tipul pe care numai la ei il gasesti, lungi, subtiri si violet deschis.

La plimbare prin Toronto

Am tot spus ca am sa fac poze in Toronto in plimbarile mele la pranz. Si uite ca m-am tinut de cuvant.

Poza e facuta la 555 University Avenue, din fata spitalului.

Il mai tineti minte pe Glen, cel cu pisica?

Uite-l aici, venind cu Leena spre spital.

o privire spre Queen's park (palatu lui

McGuinty)

O privire mai de aproape