Viata ei...update2

Plansul meu o surprinde. O conving ca e din cauza de  mojito pe terminate... si prea multa menta mestecata, na, am dintii verzi!
Dar ma gandesc ce frumos sa simti ca esti iubita, ca esti indragostita, si ce dureros ca nu poti face nimic...

Ma bate usor pe mana si imi zice: nu plange, nu ai de ce... eu sufar dar in acelasi timp sunt bucuroasa ca simt ceva...
Si scoate din dulap un rose dulcisor delicios! Nu mai vreau alcohol, asa ca se indreapta spre  frigider de unde rasar niste gustari delicioase de la un resto unde patronul e prieten vechi! Nu mi-as permite sa mananc acolo nici bread stick-urile care-s gratis! Asa ca uit de dieta si ma infig in platoul asezat in fata mea...

Cele 3 luni s-au facut 4. A numarat zilele, orele, minutele. A socotit ca trebuie sa discute cu el la intoarcere. A plecat acasa la ea. La ea. A renuntat la comfort. Devenit ex,  a inteles. O iubeste. O vrea inapoi. Stie ca nu o poate avea... Nici nu incearca. Ii mai lasa cate un mesaj din cand in cand. Ea e surprinsa ca el nu lupta deloc pentru ea. Crede ca asteapta ca ei sa ii treaca...nu stie nici ea. Nu poate explica blazarea...

Si vine vremea sa se vada din nou... schimbat, puternic dar fragil in acelasi timp. Discuta, ea  ii zice ce simte. El cere un timp de ... nici ea nu stie sa explice ce. La servici, amandoi, separat, trec printr-o perioada de transformari. Abia se vad. El e direct, onest. F ocupat. Cand nu e el, e ea ocupata. Se vad din ce in ce mai rar. Ea ii cere sa aiba o discutie. Il intreaba daca vrea sa ia inapoi tot ce a zis atunci. Nu, nu vrea. Dar nu are timp nici sa isi vada copii, d-apoi de o relatie...

E greu, ii e greu. Se vad din cand in cand...prin oras. Ei ii e dor. Nu intelege nimic. Nu intelege ce e cu ea... nu intelege cum poate sa se iroseasca asa... Cum poate sa astepte un barbat care nu a promis nimic, nu a cerut nimic.
Si pretuieste momentele cand se intalnesc intamplator. Citeste emailurile lui cu nesat. Ea e zgarcita in cuvinte. Directa. El e mai explicativ. O tine la curent cu viata lui.
Mi-a aratat cateva emailuri. Nu vroiam sa le citesc. Nu vroiam sa stiu ...  Dupa data de la un email sunt cateva luni de la intoarcerea lui...
Sunt lipsita de ganduri si cuvinte.
Ne decidem sa ne bagam in pat si reluam dimineata. Care dimineata ca e 3 Am already!
Un dus scurt si am adormit pe canapeaua ei fancy!
Dimineata ma trezeste mirosul de decaf. Si bagels proaspete de la evreul din colt. Oh... miroase divin, sunt in heaven!
Ea se pare ca nu a inchis un ochi... Eu am dormit atat de bine, insomnia mea a ramas acasa... ! Prima data in luni de zile!

Ma intreaba daca mai pot. Daca mai am rabdare. La inceput nu inteleg. Imi dau seama tarziu ca ea se refera si la mine si la ea. Si la viata mea si la viata ei. Ii spun ca mai am rabdare cu viata mea inca 2 ani. Apoi nu. Am inceput sa imi pierd rabdarea...
Rade si da capul pe spate, rade cu pofta! Imi zice ca abia acum am devenit femeie. Pana acum am fost orice numai femeie: am fost mama, servitoare, bucatareasa, muncitoare pe plantatie, orice. Ca nu ma iubesc! Oh well, trebuia sa imi zici aseara printre paharele de mojito si rose... acum doare! Lasa-ma!
Mai pot daca e vorba de ea... Si atunci imi zice ca are insomnii de multe luni. Inchide ochii si vede, simte unicul lor sarut! Fiecare atingere, fiecare mangaiere. Eu incep sa visez, ea mai da cu unt un colacel cald cu susan. Si gem fancy de portocale. Eu mananc ca si cum e ultima sansa. Si am lacrimi in ochi. Ce norocoasa sa isi poata aminti un sarut...
Sedinte de terapie... a facut cateva, a renuntat cand si-a dat seama ca isi amorteste durerea... ca nu mai traieste cu intensitate.
Si ceva ce terapeuta a zis a facut-o sa imi trimita emailul. I-a zis ca are nevoie de un prieten/a bun/a. Si atunci s-a gandit la mine.

Ce va face de acum? o intreb inca visand la ce a povestit.  Nu stie... Eu nu stiu ce sa spun, n-am trait atat de intens in 10 ani cat ea in nici un an...
Doare, doare, doare... inchide ochii si revede momente frumoase... si eu decid sa plec acasa spre pranz... Nu o judec. O invidiez. Nu o invidiez. O cred ca doare. De cand nu am mai simtit nimic?