Viata ei... update

n-am mai stiut de ea o perioada.
Stiam ca e fericita, si ca nu are nimic sa imi impartaseasca. Stiam ca e linistita, si ca sufletul ei nu mai seamana cu o apa tulbure.
Stiam ca iubeste, ca e iubita, ca e o iubire calma, si ca se poate declara multumita...
Eram si eu multumita, vroiam sa o mai vad, dar nu vroiam sa o tulbur.

Imi trimite email. Tresar cand vad numele, si ma gandesc la tot felul de lucruri: o fi insarcinata, cu toate ca stiu ca nu isi doreste copii, o fi bolnava...Doamne, sper sa nu fie cazul! o fi fericita, f fericita, si vrea sa ne vedem...
Deschid emailul cu nerabdare, cu bucurie, cu teama, cu tristete, cu inima in gat! Mesajul suna scurt: ne vedem?
OK, e reply-ul.

Ne-am intalnit. La ea acasa. Arata exceptional. Slabise ultimele pounds de care se chinuia sa scape de ani de zile. Parul ei era aranjat diferit, ea arata diferit. Radia...
Am stat de vorba ore. Am ramas peste noapte, pentru ca nu mai avea rost sa sofez pana acasa. Asta am stiut de cand a deschis sticla de Mojito.
Am vorbit eu, de ale mele. M-a ascultat, m-a certat, m-a laudat, m-a incurajat. Si iar m-a certat. Ii placea schimbarea care se vede la mine. Ma urmarise pe FB, imi vazuse pozele, stia unele lucruri...

Apoi cumva, am trecut la ea. Tot ce am crezut eu despre ea, despre cum este ea, s-a dovedit a fi diferit, ca nu pot spune neadevarat, ori minciuna.
Da, e fericita. Da, dar doare.
S-a despartit de el. Acel el cunoscut atunci, in restaurant. A realizat dupa un timp ca desi relatia e comoda, ca ii era bine, de fapt nu ii era bine.
Daca ea avea initiativa, vroia ceva, el era de acord. Daca ea vroia sa calatoreasca, el zicea: ok, let's go. Daca ea vroia sa doarma, el aranja temperatura, lumina in camera, ii aducea apa, facea liniste si disparea.
Ea hotara ce mancau, cand, cat, cum, unde.
Ea hotara tot, el era happy cu ea asa cum stateau lucrurile.
Apoi atitudinea asta s-a mutat si in latura intima, si ea a inceput sa nu mai fie fericita.
Cum sa plece de langa el? e atat de comfortabil totul... Jobul merge, calatoreste, e iubita, ce ar vrea mai mult?

Eu o ascult si ma gandesc, oh Doamne, cat de bine te inteleg....
Si apoi incepe sa planga si imi zice: stii ca eu intotdeauna am zis ca nu ma uit la barbati luati, in orice fel de relatie, legalizata ori nu. Cred in karma, si cred ca o sa mi-o iau serios daca fac asta unei alte femei. Nu ma leg, nu ma uit la un barbat luat. Si totusi m-am indragostit rau de tot, dureros de un barbat care nu e liber.
Si doare. Doare atat de tare incat nu stiu ce sa fac.

Am ramas trasnita. Da, stiam ca niciodata nu s-ar baga in viata unei alte femei. Stiam ca nu ar raspunde la avansurile unui barbat ne-liber. O fi avand ea multe altele, dar asta nu.

S-a indragostit. Iubeste. La inceput in tacere. Stia ca e luat, stia ca nici in vis nu poate fi vorba de ceva. Ieseau la lunch din cand in cand, el povestea de acasa, parea happy. Din cand in cand se intalneau profesional. Ea nu respira, nu il putea privi fara sa o doara.
Apoi el a fost trimis pentru 3 luni sa lucreze overseas. Si inainte de a pleca i-a zis ca o iubeste, ca o doreste, dar stie ca ea nu e libera, asa cum nici el nu liber.
Si a plecat inainte ca ea sa aiba o replica, a lasat-o pur si simplu asa, uimita, shocata, fericita si total nefericita, fara putere sa aiba cuvinte....

Am inceput sa plang. De durerea ei. De durerea celor 3 luni. Aveam sa aflu ca trecusera, ca se intorsese si ca ...