Glen si o alta poveste

Nu pot sa rezist si sa nu v-o povestesc. Totul a inceput vineri de la un tricou nou.
Glen a fost la pranz in Eaton Mall si si-a luat de la magazinul lui preferat un tricoul polo de un albastru verde deosebit de dulce.
El e blond, piele alba, ochi albastri, si tricoul o sa ii vina tare bine. Numai ca e too girly, si eu, cu gura mare i-am zis ca nu imi place. De ce? Nu pot sa zic cu voce tare...Cei de la masa au incercat sa ma convinge ca e liber sa imi exprim opinia, eu am tinut-o pe a mea, ca nu si nu. Later, i-am soptit lui Glen ca tricoul e too gay. A inceput sa rada: the shoes fit, so...

Si de aici a inceput sa ne povesteasca despre cel mai bun prieten a lui, fizic f asemanator cu el, numai ca tipul hetero. Ei, si prietenul s-a indragostit de o coreanca. Dragosteala s-a transformat in dragoste, in iubire, si pop cu intrebarea: will you marry me? Pai cere-ma la tata! Ok, hai la tata-coreanu sa te cer. Tot neamu corean i-a asteptat la masa, cu zambete largi pe fata, si tata a zis yes, cu o conditie: ca fata, nascuta si crescuta in Canada, sa se intoarca in Coreea pentru un timp, sa isi cunoasca radacinile. Why not?
So, si-au luat amandoi contracte de prof de engleza in Coreea si au plecat. Acolo pretenu iesea in evidenta ca un alb in Africa, si mai mult, "a fost descoperit" de o agentie de publicitate, ma rog l-a agatat unu la metro si i-a propus un screen shot. Asta s-a dus, a castigat o reclama pentru o sala de fitness sau un program de fitness, nu conteaza, ideea e ca in scurt timp a devenit mare actor de reclame, cu postere peste tot in Coreea, mai ales la metrou, poze imense, bilboard in piete, ce mai, peste tot acest alb ciudat care vorbea coreana, facea reclama la nu stiu ce produs de fitness.

Cand s-au intors acasa, pretenul i-a cerut logodnicei ca niciodata sa nu arate reclamele facute acolo prietenilor lui. Fata a rezistat cat a rezistat pana cu putin inainte de nunta cand dupa un party toata noaptea, i-a momit pe baieti cu filmuletzele si ...
Glen nu dorise deloc sa vada reclamele, zice el si din invidie, dar si pentru ca imaginea care o avea in minte, credea el ca e mult mai haiosa decat reclama in sine. Dar nu a fost asa, reclamele intreceau orice imaginatie, erau atat de haioase si ridicole incat astia au ras si ras si ras pana cand prietenul s-a suparat.
Pedeapsa a venit sub forma purtarii de kilturi la nunta pretenului.
Glen si pretenul, amandoi scotieni, amandoi detin kilturile neamului din care provin, iar pentru restul au inchiriat.
Asa ca la nunta, in august, calaverii de onoare, ca si mirele de altfel erau in kilturi, groase, de lana nefinisata, cu sosete pana la genunchi, groase de lana, si cu pantofii aia caraghiosi si teribil de incomozi.
Ei, si da-i scarpinat, ca stofa aia aspra pe pielea goala, da, e adevarat, astia nu poarta nimic pe dedesubt, plus transpiratie...Au suferit baietii pana cand au convins o dra de onoare sa traga o fuga pana la cel mai apropiat mall sa le ia chiloti. Cu atentie, sa nu afle mirele. Dar mirele a aflat, ca dintr-o data astia nu se mai scarpinau, si erau veseli nevoie mare asa ca i-a luat pe toti intr-o camera in biserica si i-a pus sa-si dezbrace ilegalii chiloti. Cum nu era cos de gunoi in camera si cum incredere in culpriti nu avea, a indesat chilotii in buzunarul de la bluza si in traista aia pe care o poarta la fusta si a plecat ca incepuse deja muzica de nunta: ta dada, ta dada

Mireasa l-a intrebat din ochi ce are acolo, la fel ca si parintii, la sfarsitul slujbei si cativa nuntasi au pus aceeasi intrebare: ce sa zici? ca ai 4 perechi de chiloti barbatesti? in ziua nuntii?

Asa ca daca va intrebati ce se poarta pe sub kilturi, acum ati aflat de la un scotian canadian;)

Invarteala

M-am gandit ca musai sa va povestesc aventurile mele de spinnist. Ultimul meu pitic pe creier.
Cum acum nu mai am timp, si nici inspiratia nu ma dovedeste, las pe saptamana viitoare
revin

am revenit.
pai sa vedem:
principalul motiv e ca m-am latit. De cand am schimbat continentul, ma ingras incontinuu. Nu mananc cine stie ce, nu sunt fan chipsuri, nu dipuri, nu sucuri. Scaparile mele sunt pur romanesti. Dar sa nu intram in amanunte.
Acu na, tot cumpar haine cu cate o marime mai mare, dar am zis ca toate au o limita. Si limita a capatat contur cand ai mei au primit viza sa vina aici pe 3 luni. Una ca ce o sa zica mama, alta e ca nu am nici o sansa sa slabesc pe vara cu dieta de sarmalutze si cozonac :)
Si atunci am incercat sa vad ce se poate face. Cum dieta mea nu e "ilegala" adica nu f multe grasimi, transfati si alte nebunii, singura explicatie, na ezista o ezplicatie! e lipsa de miscare.
Plimbarile lungi si cascatul gurii la vitrine in Eaton Mall nu se califica ca miscare consumatoare de calorii asa ca, dupa un scurt search pe site-ul spitalului am gasit solutia perfecta: cardio spinning jumate de ora.

Suna excelent, banii nu sunt cine stie ce acolo, dar cum o conving pe Jacqueline? O iau la plimbare in mall, cam fortez pasul, ea incepe sa gafaie, eu profit de moment si bag sub nas hartiile cu spinningu'. Surpiza, musca din momeala, mai mult, e de acord sa mergem joi si vineri consecutiv! Waw!

Zis si facut. Ne inscriem, car de acasa echipament (adidasi, sosete, trening si prosop mare de baie, ca dupa aia musai dus, si au asta in dotare) si ne ducem.
Prima sedinta: antrenorul un tip subtirel, tipul de ciclist numai fibra, declaram cu voce tare sa ne auda toata sala ca suntem virgine in ale spinningului, tipul vine si ne aranjeaza bicicletele, si da-i invarteala!
Jumate de ora zboara repede, niciodata nu am fost in stare sa dau la pedale o jumate de ora, acu strang din dinti si pedalez...

Ma intorc la birou, Sue ma intreaba unde mi-au umblat ciolanele, eu ma laud, ea se declara amatoare, asa ca vineri vine si ea. Cool, asta inseamna ca nu trebuie sa ma agit f mult sa fiu inapoi cat se poate de repede. Numai ca nu vine tipul dragalas de ziua trecuta, apare Virginia! Oooooooo, Virginia! Tipa arata bestial ca fizic, ochi superbi, dar o nebuna! tipa tot timpul, striga la noi sa ne motiveze, incepe sa danseze, trage de ciolanele noastre sa invatam posturi/pozitii corecte! Eh, jumate de ora nu a mai zburat atat de repede, neh, de data asta m-am tarat...durerea cea mare nu era la picioare sau abdomen, durerea cea mare era la muschii fesieri din cauza scaunului de bicicleta. Lumea ne consoleaza ca trece, dupa cateva sedinte nu o sa fie atat de rau...

Saptamana urmatoare ajung la spinning singura, nu stiu cum, Sue are o sedinta, J se da lovita in aripa, asa ca imi iau traista si ma duc. De fapt mint, aveam lunch cu contesa Visan si ea s-a dat lovita...Si ma duc la spinning, aveam toate cele la mine, de ce nu?! Febra musculara incepuse sa fie difuza, sa nu ma mai doara picioarele atat de tare, m-am dotat si cu aspirina, so go for it!
Si na, alt trainer, de data asta o tanti neagra, plinuta rau, care gafaia de cate ori incaleca bicicleta, dar tehnica ei era impecabila: m-a invatat niste chestii bestiale, care imi fac viata mai usoara. Dar nu pot sa uit ca era plinutza rau, ca abia era in stare sa pedaleze 5 min consecutiv, ca se plimba printre noi sa ne corecteze postura si sa ne motiveze!

Tot singura la cateva zile, joi fiind, decid sa ma duc sa incerc clasa de cardio dance latino! Incercasem Zumba, un esec total. Plin de tanti plinutze, care vin la curs sa se uite la trainerul spaniol focos ce danseaza de mama focului pe scena! N-am putut repeta pasii ce ii impleticea el pe scena, nu mai zic de scuturat boobie, cum se scuturau tantili alea! Nici vorba! Am incercat sa repet pasii, dar ce fac cu bratele, ca daca incerc sa misc si bratele m-am innodat toata, mi se impleticesc ochii cand ma uit la nenea cum se misca pe scena, raman talaie in mijlocul salii, nestiind ce sa fac, da sirul intreg de tanti peste mine, vreo doua se imprastie pe jos, peste mine...Ma bufneste rasul si plec la dusuri! Da, asta e, esec total, dar macar dus sa nu fac stand la rand. Mor cand trebuie sa stau la rand la dus. Am o viteza la dezbracat de le sperii pe tantile suferitoare la frumusete si atunci dau vina pe anii de comunism fara apa calda toata ziua. Urasc sa stau la rand dupa tantile asiatice care n-au nici o jena si isi asteapta randul in pielea nudului gol, fara prosop infasurat pe ele, fara nimic! Asta e...

Deci hai sa vedem cardio latino dance: ma duc plina de elan, J nu poate veni din nou, nici Sue, asa ca singura ma avant spre furia de ritmuri latine. Na, ca nu vine trainerul, si ca se va face clasa de step. Ma uit in jur: cara fetele alea greutati, cara covoras, cara stepper. Nope, aici nu-i de mine, si fug la spinning unde, surpriza, alta antrenoare. De data asta, una atat de slaba, incat mi-a fost frica ca se desface cand se urca pe bicicleta. Atat de slaba, ca la reclamele cu anoxeria! Slaba, frate, de nu-mi trece... Jumate de ora trece ca prin haze, ceata, ca eu inca nu-mi revin cat de slaba e tanti...

Astea au fost inceputurile. Acum mi-am facut abonament, merg de 3 ori pe saptamana, si Virginia e constat trainerul de la ora la care merg. Si Sue si J merg constiincios, J mai protesteaza, dar pana la urma apare. Asa m-am invatat cu Virginia, trainerul care tipa : Easy does it! How are we feeling? (dead) Are we good? (no, stupid) we want more? (we want death!)
Ignorati parantezele, astea sunt raspunsurile din mintea mea.
Si fug la dus de zici ca ma fugaresc albinele la final de antrenament, si fac dus cu viteza luminii, sa nu ma prinda cardul de asiatice, si nu ma mai dor muschii aia cu pricina, fundul meu s-a obisnuit, si imi iau papara de la Miriam de fiecare data cand ma intorc de la antrenament cu un sausage de la nenea cu grillul ambulant din fata spitalului. Nici nu vreau sa ma gandesc ce mi-ar zice daca as veni inapoi cu o inghetata de la truckul cu inghetata care stationeaza deseori in fata sau pe lateralul spitalului. Mi-e c-o face apoplexie si o am pe constiinta!
Asta e...

Daca am slabit, ma intrebati? Habar n-am! Dar ma simt tare bine!

Vecinii

Cand am inceput sa "curtam" casa in care locuim acum, am observat ca si vecinul din dreapta isi pusese casa la vanzare. Problema e din ce unghi privesti toata tarasenia: vecini vechi, se cunosc, le e mai greu sa te asimileze. Vecin nou, taraboi cu mutatul, mai ai si ghinion sa fie din Mama India...atunci sa te tii mirosuri de curry si petreceri pana in zori. Dar am zis ca nu om fi noi cei mai ghinionisti.

Casa din dreapta s-a vandut prin broker. Asa ca nu a fost ocupata o buna bucata de timp, mai precis pana prin primavara. Cand au venit noii vecini.

Discreti, tacuti, parca s-au insinuat in viata noastra. Nimic deosebit, nimic nelalocul lui.



Am observat discret cum si-au amenajat noua locuinta. Fiind townhouse, (case lipite) se aude cand e muzica mai tare, cand se cearta. Dar ei nu, abia simtiti... Am observat si progenituri, curand si eram incantati.

Apoi a inceput scandalul. Cum? Pai vremea s-a incalzit, ziua peste 20 de grade, dar noaptea coboara pana la 10-15 grade, asa ca dormim cu geamul deschis.

Si dupa miezul noptii incepe scandalul: se cearta, se cearta, se cearta. Nu inteleg ce zic: am senzatia ba ca el vine beat acasa noaptea, bea salariul, nu aduce de mancare la copii, ori o insala. Nu stiu. Nu imi dau seama cine are ciocul mai mare: el sau ea. Mai si se cearta. Nu obosesc deloc. S-a dus dormitul meu cu geamul deschis, cu aer curat de padure. Nu se poate asa ceva! (cum eu am frecvent insomnii, nici ceas nu suport in camera, cum am luat casa la o margine de oras, sa nu aud trafic, fabrici, aeropoarte, pentru mine asta e o tragedie!), imi strica bunatate de somn, trebuie sa inchid geamul peste noapte!

Azi noapte m-au scos din pepeni! Au comis-o din nou!

Asa ca azi am sa chem Protectia Animalelor sa vina sa mute cuibul de sub streasina vecinilor. Eu am nevoie de somn!

Loto

Cu tristete in suflet va anunt ca nu am castigat la loto saptamana asta! Norocosul a fost din Edmonton: 49 mil and some change.
Acu saracu, o sa aiba bani sa plece din preierie, unde saptamana asta au fost masive caderi de zapada si temperaturi sub zero. Macar de asta nu-l invidiez. Dar cu atatia bani, iti iei casa oriunde e cald in lumea asta...
N-a fost sa fie...si ce planuri imi facusem cu banii. In stupiditatea mea nu a lasam de servici, pai de unde pensie? Auzi, pensie iti trebuie cand castigi atata banet?
Si ma gandeam la prieteni, mama ce de-a prieteni as fi avut, multi, unii pe care nu i-am vazut niciodata, dar de, imi deveneau subit prieteni!
Nu am castigat...si zic si eu ce zice fiecare din cele multe milioane de desperati nefericiti care n-au castigat: eh, noi sa fim sanatosi, sa mearga jobul si masinile, ca o sa vina sansa si pe strada mea. Am eu noroc in altele... si apoi atata banet poate fi durere de cap garantata, nu?

La multi ani tututor Elenelor si Constantinilor!

Par

Intotdeauna am fost fan povesti nemuritoare! Le citeam cu sufletul la gura si apoi retraiam povestile cu ochii inchisi, imaginadu-ma ba printesa inchisa in castel (mai, intotdeauna imbracata in pantaloni, da de aia frumosi, in stile), ba printul curajos, mai ales cand era baiet de la tara, si cateodata chiar zmeul, ca mi se parea mie ca era cam nedreptatit in unele scenarii!
Si intodeauna, cum ziceam, printesa era cumva in pantaloni, ca sa poata cobori din turn pe funie. Printul intodeauna avea parul un pic mai lung, nu tuns periuta, si era inalt, sa poata ajunge la gatul zmeului. Iar zmeul intotdeauna avea par facial si vreo 2 negi pe fata. Chiar si zmeii buni! Asa trebuiau sa fie, cu par pe fata si cu negi parosi!

Si am imbatranit, nu am mai citit o poveste nemuritoare de decenii (uf, ce aiurea suna) dar nu am scapat de parul facial. Primul fir nelalocul lui a aparut de prin tineretile timpurii. Apoi s-au inmultit. Si ii vanez cu penseta, mi-i frica sa nu ramana vreunul ascuns

Scarbos, nu? Dar nu la fel cu babaciunea mititica cat un dop, comuteritza cotidiana, care mesteca guma de parca gura iar fi la raliu si care are par in barba cat toti zmeii mei din copilarie adunati! Ieri am facut greseala sa stau langa ea in autobuz. Am ajuns nauca de cap la servici. Barba i se misca in ritmul mestecarii si odata cu ea si milioanele de fire de par! E chioara, vreo 2 perechi de ochelari atarna de gatul ei in permanenta, dar cum naiba sa nu vezi ce ai in barba? Babaciunea e imbracata frumusel, cu gust, dar ce folos...Parul din barba, mult si fluturator in briza aerului conditionat din autobuz imi strica ziua. Sa stea langa ea cine o pofti! eu prefer sa astept autocarul urmator! Am zis!

Vara

Oficial a venit vara.
Nu radeti, aici long we de Victoria Day e de fapt startul pentru vara.
Sambata cald dar a plouat, duminica rece, 10 grade si un soare dintos. Dar luni a fost alta poveste: cald, frumos, soare.
Am gradinarit, Victor a tuns iarba (parca ieri era mormanu de zapada pe peluza), ba am udat un pic florile, asa, ca sa incercam furtunul...Apoi mi-am luat o carte, un ceai si ochelarii de soare si m-am instalat in fotoliu, afara, la soare. Sven Hassel, asa, ca sa ma "bine dispun".
Na fost chip, deloc! O veverita indrazneata a gasit un cotor de porumb copt si l-a tarat la noi in gradina. La inceput nu m-a izbit faptul ca nici noi nici vecinii din dreapta sau stanga n-am mancat porumb copt zilele astea. Cine stie de pe unde l-a adus ?!
Acolo in iarba abia taiata de Victor s-a apucat sa il devoreze. Gustos, imi facea si mie pofta... Nu i-a placut acolo, asa ca si-a luat cotorul si cu chiu cu vai s-a catarat pe gard. Eee, complicata treaba, echilibru asta cand cotorul e mare cat tine, cand gardul e ingust, cand trebuie sa decizi ce sta pe gard: tu sau cotorul sprijinit. Plus ca mai mult cade pe jos...
asa ca inapoi in iarba.... Dar ceva acolo nu era quite right, asa ca trebuia musai sa fie un loc inalt unde sa isi manance bunatatea. Catre copaci avant, si dai si lupta sa te urci in copac cu ditamai cotorul de porumb, mai mare ca tine, mai larg decat botul....cu perseverenta, dupa ce l-a scapat de cateva ori in iarba, a reusit sa fie la inaltime.
Mai, asa cu pofta ce l-a putut manca, incat jur ca azi ma opresc la Costco, imi iau porumb, pun gratarul in functiune si... las cotorul asa, un sfert nemancat, il duc in padurice, pentru o veverita pofticioasa!

unde mai pui ca sezonul de capsuni e chiar dupa colt?