Se pare ca mult sex se face pe meleagurile canadiene de Anul Nou/Craciun, ca multe zile de nastere is in August si Septembrie.
Cum Sue a facut 50, am mers cu totii si am sarbatorit-o la o cafenea pe Baldwin. Sefa cea mare a platit si distractia a fost in toi. Scriind ca nu-mi aduc aminte ce am mancat, mi-am amintit ca am avut sandwich cu avocado, preferatul meu e cel de la Avenue, dar cel de La gaffe nu a fost la inaltimea celui de la Avenue.
Ziua lui Sandy, colegul nostru part time. Mergem la Avenue, si acolo imi fac pofta cu sandviciiul cu avocado.
Ziua Leenei, merge la alta cafenea, visavi, parca George ii zice. Mi-am luat pizza, mare mare frate, am luat si acasa. Buna, una din cele mai bune pizza mancate in Canada.
Apoi a fost ziua lui Miriam. Am mers la Mercatto, bestiala mancare, scumputa. Ne-am simtit f bine, am mancat spaghettini cu fructe de mare. Delicioase, portii mici rau de tot.
Allia termina contractul cu noi, asa ca decidem sa iesim la restaurant. Merem la Donattela, restaurant evident italian, de pe Elm. Ne intampina un italiano vero cu bongiono signioritta, de erau sa lesine mandrele mele colege. Ravioli cu crab si sos de fructe de mare e alegerea mea, alegere pe care nu o regret.
Acum zic eu ca ne-am linistit, cu toate ca mai trebuie sa ies cu Nasim la restaurant, ca ea a terminat practica de student la noi si nimeni nu a avut timp de ea. Iranianca de origine, cu capul in nori, cu o inima mare de tot, pleaca sa faca medicina in Caraibe. Acolo a fost acceptata.
Anca m-a invitat la lunch, contesa Visina m-a invitat la lunch, si cu nici una din doamnele mentionate nu am reusit sa ies la lunch. Unde mergem data viitoare?
Friday, September 24, 2010
Friday, September 17, 2010
Ironia sortii
De vreo 2 ani parca s-a deschis in urbea locala un fel de colegiu medical. Din cand in cand isi trimite studentii de la dentistry la u of T pentru practica.
Alea sunt zile tare grele pentru noi, cei care ne miscam oasele la Toronto zilnic, pentru ca, in majoritate studente, vorbesc cat e drumul de lung, si la dus si la intors, fara sa oboseasca, fara sa ia o pauza sa respiratie. Vorba, rasete, grohaieli, tot tacamul!
Prima tura de studente ne-au scos din minti! Am inceput sa imi caut slujba langa casa, casa in Torono, orice, numai sa nu mor de inima!
Apoi a trecut...A venit vara si s-au dus....
Na ca a inceput iar scoala, si un alt card de studente, neobosite, migreaza zilnic spre Toronto. Pline de energie si cu un izvor nesecat de subiecte de conversatie, rasete, grohaituri! Nu conteaza ca e 6 AM, ca e 4PM, ele au de vorbit frate de parca n-ar fi un maine!
Asa ca i-au un autobuz mai matinal decat matinalu de la 6 si 20 si scap de gura lor. La 4 nu am ce face, dar dimineata da, un autobuz mai devreme.
Si nu stiu cum se face ca in prima dimineata cand am decis sa fac schimbarea nu am prins autobuzul. A plecat de sub nasul meu! Inca o dimineata cu gaitzele alea....eh, noi sa fim sanatosi!
A doua dimineata am fost norocoasa si am prins autobuzul, full frate, sa stai cu inima purice sa vezi daca prinzi loc, mai ceva ca admiterea de pe vremea lui ceasca! Dar uite ca am noroc si ma sui si gasesc si loc: in spatele a 2 doamne care incing o conversatie, amandoua pe scaune de la margine discutand peste culoar.
Eh, de obicei discutiile se sting pe la Cambridge si toata lumea se cufunda in somn.
Hm, stai asa ca nu-i asa, ca na surpriza, vorbesc in romaneste. Si dai si discuta, si trecem si de Cambridge, si de iesirile spre Guelph, si de Milton si ele tot au de vorbit: soti, copii, scoala, servicii, mama ei de Canada, ce tare eram eu in Romanica, mai baga si o barfa, una mica la inceput, copkilu lu cutare nu e crescut bine de cutare si nu stie, nu face, nu mananca si i-am zis eu, si barfa se face si mai mare si mai mare....
Si somnu meu s-a dus naibii, si imi vine sa zic ceva, dar ma abtin...acu chiar is curioasa ce zic duamnele respective si uite ce prost mi-a inceput ziua...
Sa fie clar, eu autobuzul de 5:30 AM nu il iau!
Alea sunt zile tare grele pentru noi, cei care ne miscam oasele la Toronto zilnic, pentru ca, in majoritate studente, vorbesc cat e drumul de lung, si la dus si la intors, fara sa oboseasca, fara sa ia o pauza sa respiratie. Vorba, rasete, grohaieli, tot tacamul!
Prima tura de studente ne-au scos din minti! Am inceput sa imi caut slujba langa casa, casa in Torono, orice, numai sa nu mor de inima!
Apoi a trecut...A venit vara si s-au dus....
Na ca a inceput iar scoala, si un alt card de studente, neobosite, migreaza zilnic spre Toronto. Pline de energie si cu un izvor nesecat de subiecte de conversatie, rasete, grohaituri! Nu conteaza ca e 6 AM, ca e 4PM, ele au de vorbit frate de parca n-ar fi un maine!
Asa ca i-au un autobuz mai matinal decat matinalu de la 6 si 20 si scap de gura lor. La 4 nu am ce face, dar dimineata da, un autobuz mai devreme.
Si nu stiu cum se face ca in prima dimineata cand am decis sa fac schimbarea nu am prins autobuzul. A plecat de sub nasul meu! Inca o dimineata cu gaitzele alea....eh, noi sa fim sanatosi!
A doua dimineata am fost norocoasa si am prins autobuzul, full frate, sa stai cu inima purice sa vezi daca prinzi loc, mai ceva ca admiterea de pe vremea lui ceasca! Dar uite ca am noroc si ma sui si gasesc si loc: in spatele a 2 doamne care incing o conversatie, amandoua pe scaune de la margine discutand peste culoar.
Eh, de obicei discutiile se sting pe la Cambridge si toata lumea se cufunda in somn.
Hm, stai asa ca nu-i asa, ca na surpriza, vorbesc in romaneste. Si dai si discuta, si trecem si de Cambridge, si de iesirile spre Guelph, si de Milton si ele tot au de vorbit: soti, copii, scoala, servicii, mama ei de Canada, ce tare eram eu in Romanica, mai baga si o barfa, una mica la inceput, copkilu lu cutare nu e crescut bine de cutare si nu stie, nu face, nu mananca si i-am zis eu, si barfa se face si mai mare si mai mare....
Si somnu meu s-a dus naibii, si imi vine sa zic ceva, dar ma abtin...acu chiar is curioasa ce zic duamnele respective si uite ce prost mi-a inceput ziua...
Sa fie clar, eu autobuzul de 5:30 AM nu il iau!
Wednesday, September 15, 2010
Nu am rude in Canada
Am un frate pentru care as muta si muntii din loc. Si stiu ca si el ar face la fel ca mine.
Din fericire, are o sotie de nota 10. Sper sa ramana impreuna cat is fericiti.
(a, si tot astept nepoti :)
Avem multi veri. Si mama si tata au fost multi la parinti. 7 sau pe acolo. Fiecare cu macar 2 copii. Deci veri teoretic am sa umplu o sala de cinema.
Din fericire sau nefericire am pastrat legatura cu f putini dintre ei. Cu unii pe messinger, cu altii pe FB, mai vad poze cu ai lor prunci sau postari cu ce au facut prin weekend.
Nu e treaba mea pe unde traiesc, ce meserii au, cat copkii au, ce masini au, unde au facut vacante. Atata timp cat socializarea asta e artificiala, nu ma intereseaza. Nu e reala.
Dar recunosc ca am pastrat legatura cu o vara care e pe acelasi continent cu mine, in provincie diferita. Mai un mesaj de La multi ani, mai un ce iti fac feciorii si tot asa, nimic mai mult, de politete.
Nu-mi pasa nici ca a slabit, nici ca s-a ingrasat, nici daca pune conserve de iarna, nici ce masina conduce, nici unde a fost in vacanta, pur si simplu nu ma intereseaza. Nu ma afecteaza cu nimic! Nu-mi creste nici salariu, nici nu mi se inmulteste laptele in frigider, nu-mi pasa! Nu am de gand sa merg sa o vizitez, nu ca nu as fi vrut la un moment dat, dar nu am fost invitata. Asa ca nici nu ma mai pasioneaza, pe de alta parte daca ajung la Montreal, am atatia prieteni acolo, incat nici nu as avea timp sa merg sa ii vizitez.
Nu am de gand nici sa merg in vacante cu ei. Nu cred ca ne-am potrivi deci nu are rost sa imi bat capul
De invitat la noi i-am invitat. Ne-au evitat. Nici nu ii mai invit, mai ales acum...
Acum o luna, matusa mea care era in vizita in Canada a vrut sa vorbeasca cu mine. Noi vroiam sa plecam de acasa, la piata, dar am ramas sa vorbim cu ea. Mi s-a plans cat de lipsita de sensibilitate e mama mea, sora ei (hello, e mama, tu iti dai seama ce zici tu acolo?) ca nu i-a zis si baiatului ei (care traieste in Romania) de moartea unei alte matusi. Ce o fi vrut eu sa fac? sa ii fac morala mamei? No way! Ce treaba am eu?
Apoi a vrut sa stie daca tot grasa sunt: surpriza, am slabit!
ma rog, printre altele, vara mea imi zice ca isi ia masina, ca au nevoie de a doua masina. I-am zis ca au facut o alegere buna dupa parerea mea...Noi avem masinile in lease...Si atat!
Eh, si de aici, a explodat (pardon my French) rahatul: matusa ajunsa in tara, in loc sa povesteasca ce a facut in Canada, a tinut sa mearga la mama la tara si sa ii faca morala, cum ca nu stiu eu ce fac! Cum de mi-am luat masinile in lease?
Cum matusa nu a avut masina in viata ei, stie doar ca are roti si volan, nici decum lease si finantare is in vocabularul ei cotidian, asta inseamna ca s-a discutat intens despre alegerile mele financiare/automotive!
de ce?
De ce dupa atatia ani de Canada, barfa romaneasca, grija de altul nu s-a dus din rudele astea ale mele?
M-am sucit si rasucit, sa ii sun, sa le bat obrazul, sa o sun pana si pe matusa sa o intreb daca nu cumva are nevoie de vreun control medical, unde sa ii zica sa isi vada de treaba ei...Apoi am zis: sunt singura aici, asa cum am fost si pana acum, nu-i asa?
Cu ce schimba situatia ? cu nimic!
Deci nu am rude in Canada!
Din fericire, are o sotie de nota 10. Sper sa ramana impreuna cat is fericiti.
(a, si tot astept nepoti :)
Avem multi veri. Si mama si tata au fost multi la parinti. 7 sau pe acolo. Fiecare cu macar 2 copii. Deci veri teoretic am sa umplu o sala de cinema.
Din fericire sau nefericire am pastrat legatura cu f putini dintre ei. Cu unii pe messinger, cu altii pe FB, mai vad poze cu ai lor prunci sau postari cu ce au facut prin weekend.
Nu e treaba mea pe unde traiesc, ce meserii au, cat copkii au, ce masini au, unde au facut vacante. Atata timp cat socializarea asta e artificiala, nu ma intereseaza. Nu e reala.
Dar recunosc ca am pastrat legatura cu o vara care e pe acelasi continent cu mine, in provincie diferita. Mai un mesaj de La multi ani, mai un ce iti fac feciorii si tot asa, nimic mai mult, de politete.
Nu-mi pasa nici ca a slabit, nici ca s-a ingrasat, nici daca pune conserve de iarna, nici ce masina conduce, nici unde a fost in vacanta, pur si simplu nu ma intereseaza. Nu ma afecteaza cu nimic! Nu-mi creste nici salariu, nici nu mi se inmulteste laptele in frigider, nu-mi pasa! Nu am de gand sa merg sa o vizitez, nu ca nu as fi vrut la un moment dat, dar nu am fost invitata. Asa ca nici nu ma mai pasioneaza, pe de alta parte daca ajung la Montreal, am atatia prieteni acolo, incat nici nu as avea timp sa merg sa ii vizitez.
Nu am de gand nici sa merg in vacante cu ei. Nu cred ca ne-am potrivi deci nu are rost sa imi bat capul
De invitat la noi i-am invitat. Ne-au evitat. Nici nu ii mai invit, mai ales acum...
Acum o luna, matusa mea care era in vizita in Canada a vrut sa vorbeasca cu mine. Noi vroiam sa plecam de acasa, la piata, dar am ramas sa vorbim cu ea. Mi s-a plans cat de lipsita de sensibilitate e mama mea, sora ei (hello, e mama, tu iti dai seama ce zici tu acolo?) ca nu i-a zis si baiatului ei (care traieste in Romania) de moartea unei alte matusi. Ce o fi vrut eu sa fac? sa ii fac morala mamei? No way! Ce treaba am eu?
Apoi a vrut sa stie daca tot grasa sunt: surpriza, am slabit!
ma rog, printre altele, vara mea imi zice ca isi ia masina, ca au nevoie de a doua masina. I-am zis ca au facut o alegere buna dupa parerea mea...Noi avem masinile in lease...Si atat!
Eh, si de aici, a explodat (pardon my French) rahatul: matusa ajunsa in tara, in loc sa povesteasca ce a facut in Canada, a tinut sa mearga la mama la tara si sa ii faca morala, cum ca nu stiu eu ce fac! Cum de mi-am luat masinile in lease?
Cum matusa nu a avut masina in viata ei, stie doar ca are roti si volan, nici decum lease si finantare is in vocabularul ei cotidian, asta inseamna ca s-a discutat intens despre alegerile mele financiare/automotive!
de ce?
De ce dupa atatia ani de Canada, barfa romaneasca, grija de altul nu s-a dus din rudele astea ale mele?
M-am sucit si rasucit, sa ii sun, sa le bat obrazul, sa o sun pana si pe matusa sa o intreb daca nu cumva are nevoie de vreun control medical, unde sa ii zica sa isi vada de treaba ei...Apoi am zis: sunt singura aici, asa cum am fost si pana acum, nu-i asa?
Cu ce schimba situatia ? cu nimic!
Deci nu am rude in Canada!
Thursday, August 26, 2010
Rezolutiile verii
Anul Nou e pentru toata lumea timpul rezolutiilor, cand ne facem promisiuni, cand ne dorim sa ne imbunatatime pe noi, viata noastra...pe cei din jur....
Intotdeauna imi doresc sa am un an cu sanatate, un an cu servicii stabile, cu bani si noroc...si multe altele...sa ii am pe ai mei sanatosi, dar cred ca asta intra la prima rezolutie...
Dar in fiecare an, cand primavara da coltul mugurilor, cand iarba e cat palma, cand lalele umplu de culoare tarabe intregi la piata, cand asteptarea verii nu mai e un vis ci un maine plin de sperante, eu am rezolutiile verii. Cum ar fi
sa mananc multe capsuni
sa mananc multe cirese (hm, iar numai mancare)
sa ma satur de pepene
sa ma satur de porumb fiert (cam dulce, dar de...asta se gaseste)
sa ma satur de soare
sa merg la plaja cat de des pot
sa ies la alergat
sa joc tenis
sa ies cu bicicleta
sa merg la cumparaturi de pantofi, papuci, sandale, bluze...
hm, jumate din rezolutiile mele de vara tin de mancare, prima jumatate...si nici o rezolutie despre slabit...si ma mai mir ca is ....pufoasa!
Vara 2010 e aproape de final, well, nu chiar, dar August e pe sfarsite, scoala incepe, si toamna scoate coltii!
Imi place vremea acum, tot cald cald peste zi, dar noaptea is 13-15 grade, si dormitul cu geamul deschis si fara bazaitul ac-ului...
Si incep sa ma gandesc cate din rezolutiile mele de vara
si ar trebui sa ma gandesc la rezolutiile toamnei? neh
voi aveti rezolutii de vara?
Intotdeauna imi doresc sa am un an cu sanatate, un an cu servicii stabile, cu bani si noroc...si multe altele...sa ii am pe ai mei sanatosi, dar cred ca asta intra la prima rezolutie...
Dar in fiecare an, cand primavara da coltul mugurilor, cand iarba e cat palma, cand lalele umplu de culoare tarabe intregi la piata, cand asteptarea verii nu mai e un vis ci un maine plin de sperante, eu am rezolutiile verii. Cum ar fi
sa mananc multe capsuni
sa mananc multe cirese (hm, iar numai mancare)
sa ma satur de pepene
sa ma satur de porumb fiert (cam dulce, dar de...asta se gaseste)
sa ma satur de soare
sa merg la plaja cat de des pot
sa ies la alergat
sa joc tenis
sa ies cu bicicleta
sa merg la cumparaturi de pantofi, papuci, sandale, bluze...
hm, jumate din rezolutiile mele de vara tin de mancare, prima jumatate...si nici o rezolutie despre slabit...si ma mai mir ca is ....pufoasa!
Vara 2010 e aproape de final, well, nu chiar, dar August e pe sfarsite, scoala incepe, si toamna scoate coltii!
Imi place vremea acum, tot cald cald peste zi, dar noaptea is 13-15 grade, si dormitul cu geamul deschis si fara bazaitul ac-ului...
Si incep sa ma gandesc cate din rezolutiile mele de vara
- am mancat multe capsuni: am fost la ferma de vreo 2 capsuni, am cules, am mancat acolo pe hat, bune capsuni (vara a fost grabita, a venit devreme)
- am mancat cirese, am fost la livada, am cules, umplut burta, tare bune
- am mancat o caruta de pepeni, au fost peste tot pepeni f buni vara asta!
- porumb am cumparat de la piata de marti din fata spitalului, tare bun, daca nu ar fi dulce, ai zice ca e de la maia si taiu din gradina
- nu m-am saturat de soare: am fost o singura data la plaja, si inca o data la lac, cand am fost la cottage in Nord. Asa ca duminica cred ca o iau spre Port Stanley din nou
- partea cu plaja am zis-o mai sus
- ce alergat? miscarea mea s-a limitat la ora de Zumba/ Ia uite acilea http://www.youtube.com/watch?v=Vf0q6qtThF4&feature=related
- tenis, am jucat de doua ori vara asta, sa imi fie rusine. O data cu Victor, iar a doua oara cu Radu cumatru, care m-a terminat, joaca bine tenis, si m-a alergat nu pe un teren ci si pe cele laterale...
- nici vorba de iesit cu bicicleta
- cumparaturi de pantofi, papuci, sandale, bluze...eh, ceva ceva am facut :)
si ar trebui sa ma gandesc la rezolutiile toamnei? neh
voi aveti rezolutii de vara?
Friday, August 20, 2010
Mananca, roaga-te, iubeste!
Cum marti e ziua in care filmele is la juma de pret la cinema, am decis sa imi iau liber marti, sa imi fac apoitment la doctor ca sa imi refill reteta (mama ce romengleza...jalnic) si dupa amiaza sa vad un film...orice.
Andrei profita de situatie, o suna pe Kari si o invita la film. Mai mult, o lasa sa aleaga filmul!
Ast prunc al meu poate sa patenteze respiratia prin urechi: pana isi ia inima in dinti sa o sune, cat o suna si vreo jumate de ora dupa ce o suna nu respira! Nu RESPIRA! Fenomen observat si cand a mers la film: de cand s-a suit in masina si mult dupa ce Kari era in drum spre casa (tala ei a adus-o si luat-o) pruncul nu a respirat. Cum de la film am mers direct la antrenament la inot, abia dupa ce antrenamentula fost done, copilul a respirat si a incercat chiar sa zambeasca!
So, am zis sa vad Eat, pray and love! Toata lumea zicea ca e un film interesant, majoritatea care au citit cartea nu au fost deloc impresionati, dar am zis, ok, hai sa merg!
In dimineata respectiva, la un show matinal, o tanara pshiholoaga sfatuia cucoanele in criza de midlife sa nu o ia rara si sa plece de aiurea in lume, urmand exemplul autoarei, pentru ca de fapt respectiva a avut un contract: a fost platita pe tot timpul calatoriei, si nicidecum nu si-a vandut toate posesiunile ca sa se cleanse spiritual!
Miriam in schimb a facut asta: a vrut sa traiasca un an in Asia. Un an inainte a planificat: abia cumparase o casa, deci mortgage-ul trebuia platit. A economisit la sange un an: nu pantofi, nu restaurante. A vandut masina si a plecat. A traiat un an in India si Thai, Laos si ...nu mai tin minte! A incercat o curatire spirituala cum ea e evreica dar nepracticanta. Nu i-a iesit. A facut yoga ( ca sport) si a zis ca a slabit, arata fantastic, incat a primit ceva oferte de job pe acolo (fiind alba). A zis ca nu regreta decat ca nu a trait nici o mare iubire! In rest a zis ca a fost un an castigat, nu pierdut!
Revenind la film: parerea mea, Julia nu se potriveste cu nici un oponent masculin din film: sotul ei e jalnic pe langa ea ( ma rog, actorul), tanarul actor cu care se "trateaza" de casnicia plictisitoare nu inspira alaturi de Julia nici un pic de pasiune...
Mi-a placut enorm in schimb muzica braziliana din fundal, extrem de seducatoare:http://www.youtube.com/watch?v=fl2WJdn3qOE
Si apare Javier, care e delicios, care e adevarat, care emana masculinitate prin fiecare por, prin fiecare respiratie...Si in scena in care Julia il refuza, imi vine sa urlu din sala: esti norocoase si toanta!
Care Javier e prea mult pentru Julia...
si ma uit in jurul meu in sala:: numai babe! numai babe de peste 70 de ani! care imbaloteaza popcorn si sucuri (mai si cine stie cat de mare e punga de popcorn aici, stie ce vorbesc, eu cu Andrei m-am chinuit pe o singura punga medie si tot n-am dovedit-o cand am vazut the sorcerer's apprentice). Mari, late, abia incap in fotoliile comfortabile ale cinema-ului proaspat renovat. Cand am povestit la servici, colegele radeau: asta e publicul lui Oprah! Ea le-a zis sa vina sa vada filmul! anyway, dupa ce ca abia stau sa nu dau la peste de la mirosul de popcorn, sufocat in unt, se ridica 2 tanti si dispar, ca sa se intoarca cu fries! Omorati-ma!
Si revin la Julia/Liz, care nu stiu cum reuseste sa aiba parul extraordinar de aranjat, culoare si coafura si in timp ce spala templul in India, si cand se dezdrabaleaza salbatic cu Javier de ajunge sa o doara fierea parca...
Si mi-au placut:
Having a baby is like getting a tattoo on your face. You really need to be certain it's what you want before you commit."
People start resembling, I used to look like Stevens, now I look like David
si dialogul cu vindecatoarea din Bali e superb! l-am cautat pe youtube si nu l-am gasit, din pacate!
am facut varza filmul, mi-am facut datoria, eh!
Andrei profita de situatie, o suna pe Kari si o invita la film. Mai mult, o lasa sa aleaga filmul!
Ast prunc al meu poate sa patenteze respiratia prin urechi: pana isi ia inima in dinti sa o sune, cat o suna si vreo jumate de ora dupa ce o suna nu respira! Nu RESPIRA! Fenomen observat si cand a mers la film: de cand s-a suit in masina si mult dupa ce Kari era in drum spre casa (tala ei a adus-o si luat-o) pruncul nu a respirat. Cum de la film am mers direct la antrenament la inot, abia dupa ce antrenamentula fost done, copilul a respirat si a incercat chiar sa zambeasca!
So, am zis sa vad Eat, pray and love! Toata lumea zicea ca e un film interesant, majoritatea care au citit cartea nu au fost deloc impresionati, dar am zis, ok, hai sa merg!
In dimineata respectiva, la un show matinal, o tanara pshiholoaga sfatuia cucoanele in criza de midlife sa nu o ia rara si sa plece de aiurea in lume, urmand exemplul autoarei, pentru ca de fapt respectiva a avut un contract: a fost platita pe tot timpul calatoriei, si nicidecum nu si-a vandut toate posesiunile ca sa se cleanse spiritual!
Miriam in schimb a facut asta: a vrut sa traiasca un an in Asia. Un an inainte a planificat: abia cumparase o casa, deci mortgage-ul trebuia platit. A economisit la sange un an: nu pantofi, nu restaurante. A vandut masina si a plecat. A traiat un an in India si Thai, Laos si ...nu mai tin minte! A incercat o curatire spirituala cum ea e evreica dar nepracticanta. Nu i-a iesit. A facut yoga ( ca sport) si a zis ca a slabit, arata fantastic, incat a primit ceva oferte de job pe acolo (fiind alba). A zis ca nu regreta decat ca nu a trait nici o mare iubire! In rest a zis ca a fost un an castigat, nu pierdut!
Revenind la film: parerea mea, Julia nu se potriveste cu nici un oponent masculin din film: sotul ei e jalnic pe langa ea ( ma rog, actorul), tanarul actor cu care se "trateaza" de casnicia plictisitoare nu inspira alaturi de Julia nici un pic de pasiune...
Mi-a placut enorm in schimb muzica braziliana din fundal, extrem de seducatoare:http://www.youtube.com/watch?v=fl2WJdn3qOE
Si apare Javier, care e delicios, care e adevarat, care emana masculinitate prin fiecare por, prin fiecare respiratie...Si in scena in care Julia il refuza, imi vine sa urlu din sala: esti norocoase si toanta!
Care Javier e prea mult pentru Julia...
si ma uit in jurul meu in sala:: numai babe! numai babe de peste 70 de ani! care imbaloteaza popcorn si sucuri (mai si cine stie cat de mare e punga de popcorn aici, stie ce vorbesc, eu cu Andrei m-am chinuit pe o singura punga medie si tot n-am dovedit-o cand am vazut the sorcerer's apprentice). Mari, late, abia incap in fotoliile comfortabile ale cinema-ului proaspat renovat. Cand am povestit la servici, colegele radeau: asta e publicul lui Oprah! Ea le-a zis sa vina sa vada filmul! anyway, dupa ce ca abia stau sa nu dau la peste de la mirosul de popcorn, sufocat in unt, se ridica 2 tanti si dispar, ca sa se intoarca cu fries! Omorati-ma!
Si revin la Julia/Liz, care nu stiu cum reuseste sa aiba parul extraordinar de aranjat, culoare si coafura si in timp ce spala templul in India, si cand se dezdrabaleaza salbatic cu Javier de ajunge sa o doara fierea parca...
Si mi-au placut:
Having a baby is like getting a tattoo on your face. You really need to be certain it's what you want before you commit."
People start resembling, I used to look like Stevens, now I look like David
si dialogul cu vindecatoarea din Bali e superb! l-am cautat pe youtube si nu l-am gasit, din pacate!
am facut varza filmul, mi-am facut datoria, eh!
Monday, August 16, 2010
Romica si Julita lui
Reflectam intr-o zi (nu mi se intampla des, dar atunci cand mi se intampla, e atat de adanc, incat ca precautie imi pun ori colacul, ori vesta de salvare, sa nu existe pericolul sa ma inec in gandurile mele) ca nu exista ca in viata noastra sa nu ne bagam nasul unde nu ne fierbe oala, si ma refer la oferirea de sfaturi nedorite, ori sfaturi fara baza in experienta ori knowledge ori skilluri acumulate.
De cate ori nu ni s-a intamplat sa punem diagnostice medicale: o fi racit, o fi fierea, sigur e stomacul, etc, cu toate ca nu am facut nici macar un semestru la medicina
ori sfaturi legale, cu toate ca habar n-avem de ce spune legea in domeniul respectiv
ori sfaturi legate de masini?
de cele mai multe ori sfaturile astea fara acoperire in expertiza de vreun fel, nu au consecinte fatale, dar se poate intampla...uite cazul unui calugar care se gaseste el sa dea sfaturi unor indragostiti! Pai ce stie el frate de dragoste? Cate iubite a avut el la viata lui? A fost insurat? Nu, Doamne Feri!
Asa, deci calugarul asta se gaseste el sa se bage intre Romeo si Julieta lui! Ii da un somnifer Julietei, dar nu trimite un sol la amaratul de Romeo, baneshed din Verona...Asa ca ala cumpara pe bune otrava, fuge inapoi in Verona, il ucide si pe Paris, care isi plangea "mireasa" (doar adormita), se otraveste, exact cand Julita isi revine...Julita care nu gaseste inca o picatura de otrava si atunci se injunghie...
Si totul a plecat de la un calugar care se baga si promite, si organizeaza prost! Ha!
Acu, na, pruncul are de citit R and J in clasa a 10. A incercat sa citeasca cartea...mai, greu Sakespeare asta e greu de inteles in engleza lui veche...a incercat sa asculte cartea pe cd...nimic! L-am intrebat daca a inteles ceva: a zis ca : the dude poisoned him self, and I did not understand what she did, but she died too!
Ok, se cer masuri drastice, asa ca dupa incercari sa gasim piesa jucata aproape de casa, vorba aia, avem Starfordul si festivalul de Shakespeare la o ora distanta, Shaw festival la inca o ora... am gasit in HighPark in Toronto, piesa jucata in are liber, gratis, de fapt PWYC (pay what you can).
Ne-am decis sa mergem sambata, toata saptamana canalul de vreme anunta vreme uscata sambata seara in Toronto, numai ca sambata dimineata specifica ploaie in Toronto la 8 pm.
Totusi decidem sa plecam si ajungem in HighPark la 6 si jumate. Ne luam patura si 2 geci, apa si niste sandviciuri si cautam locul cu pricina. Parcarea gratis! in centrul Toronto-ului! parcul extraordinar de mare si frumos! terenuri de sport luminate nocturn, gradini botanice, poduri...
Gasim Dream in HighPark, platim la voluntari un 20 de bucsi, si ne cautam loc! Shok, randurile sunt sapate deal. Scena e in forma de diamant, deci din toate partile se vede f bine...si e plin de lume! De lume iesita la intalnire, la teatru, la picnic. Seturi de alea de picnic de la Potery Barns, elegante, fancy, pahare cu picior cu vin bun, fripturi, branzeturi, fructe de mare...noi, niste sandviciuri cu salami italian, marble cedar si rosii...si apa! care nici rece nu mai era...nenea de langa mine soarbe sampanie dupa ce a muscat din zmeura tavalita in ciocolata! ih...
E full deja, dar am reusit sa gasim locuri bune. Incepe la 8, deci o ora si jumate stam si ne uitam, cascam gura la torontezii adunati sa vada Romica si Julita lui. Mai sus cu 2 randuri e un nene clar la prima intalnire cu gascutza lui de doamna trecuta de primele tinereti (nu spui cate) vorbeste tare si incearca sa impresioneze. Vorbeste pedant! Ea e de acord cu orice zice el, asa ca el e nevoit sa caute alte subiecte, sa umple spatiul dintre ei...
Pruncul e langa mine, intre mine si Victor. Din plictiseala incep sa ii studiez profilul si decopar un cos copt! Asa ca incep sa il sacai sa ma lase sa il storc...Pruncul ameninta cu schimbarea de locuri, asa ca incerc sa nu mai vad cosul ala gras de pe fata lui....
Sssssst! liniste! incepe piesa!
Aplauze! ovatii, superb!
La 11 pm eram deja acasa...
deci calugarul e de vina! Am zis!
De cate ori nu ni s-a intamplat sa punem diagnostice medicale: o fi racit, o fi fierea, sigur e stomacul, etc, cu toate ca nu am facut nici macar un semestru la medicina
ori sfaturi legale, cu toate ca habar n-avem de ce spune legea in domeniul respectiv
ori sfaturi legate de masini?
de cele mai multe ori sfaturile astea fara acoperire in expertiza de vreun fel, nu au consecinte fatale, dar se poate intampla...uite cazul unui calugar care se gaseste el sa dea sfaturi unor indragostiti! Pai ce stie el frate de dragoste? Cate iubite a avut el la viata lui? A fost insurat? Nu, Doamne Feri!
Asa, deci calugarul asta se gaseste el sa se bage intre Romeo si Julieta lui! Ii da un somnifer Julietei, dar nu trimite un sol la amaratul de Romeo, baneshed din Verona...Asa ca ala cumpara pe bune otrava, fuge inapoi in Verona, il ucide si pe Paris, care isi plangea "mireasa" (doar adormita), se otraveste, exact cand Julita isi revine...Julita care nu gaseste inca o picatura de otrava si atunci se injunghie...
Si totul a plecat de la un calugar care se baga si promite, si organizeaza prost! Ha!
Acu, na, pruncul are de citit R and J in clasa a 10. A incercat sa citeasca cartea...mai, greu Sakespeare asta e greu de inteles in engleza lui veche...a incercat sa asculte cartea pe cd...nimic! L-am intrebat daca a inteles ceva: a zis ca : the dude poisoned him self, and I did not understand what she did, but she died too!
Ok, se cer masuri drastice, asa ca dupa incercari sa gasim piesa jucata aproape de casa, vorba aia, avem Starfordul si festivalul de Shakespeare la o ora distanta, Shaw festival la inca o ora... am gasit in HighPark in Toronto, piesa jucata in are liber, gratis, de fapt PWYC (pay what you can).
Ne-am decis sa mergem sambata, toata saptamana canalul de vreme anunta vreme uscata sambata seara in Toronto, numai ca sambata dimineata specifica ploaie in Toronto la 8 pm.
Totusi decidem sa plecam si ajungem in HighPark la 6 si jumate. Ne luam patura si 2 geci, apa si niste sandviciuri si cautam locul cu pricina. Parcarea gratis! in centrul Toronto-ului! parcul extraordinar de mare si frumos! terenuri de sport luminate nocturn, gradini botanice, poduri...
Gasim Dream in HighPark, platim la voluntari un 20 de bucsi, si ne cautam loc! Shok, randurile sunt sapate deal. Scena e in forma de diamant, deci din toate partile se vede f bine...si e plin de lume! De lume iesita la intalnire, la teatru, la picnic. Seturi de alea de picnic de la Potery Barns, elegante, fancy, pahare cu picior cu vin bun, fripturi, branzeturi, fructe de mare...noi, niste sandviciuri cu salami italian, marble cedar si rosii...si apa! care nici rece nu mai era...nenea de langa mine soarbe sampanie dupa ce a muscat din zmeura tavalita in ciocolata! ih...
E full deja, dar am reusit sa gasim locuri bune. Incepe la 8, deci o ora si jumate stam si ne uitam, cascam gura la torontezii adunati sa vada Romica si Julita lui. Mai sus cu 2 randuri e un nene clar la prima intalnire cu gascutza lui de doamna trecuta de primele tinereti (nu spui cate) vorbeste tare si incearca sa impresioneze. Vorbeste pedant! Ea e de acord cu orice zice el, asa ca el e nevoit sa caute alte subiecte, sa umple spatiul dintre ei...
Pruncul e langa mine, intre mine si Victor. Din plictiseala incep sa ii studiez profilul si decopar un cos copt! Asa ca incep sa il sacai sa ma lase sa il storc...Pruncul ameninta cu schimbarea de locuri, asa ca incerc sa nu mai vad cosul ala gras de pe fata lui....
Sssssst! liniste! incepe piesa!
Aplauze! ovatii, superb!
La 11 pm eram deja acasa...
deci calugarul e de vina! Am zis!
redneck
Zi de zi, drumul spre Toronto imi da ocazia sa vad tot felul de...redneci!
Azi, in drum spre casa, am "onoarea" sa impart bancheta cu un redneck!
stiti ciclul: You know you are a redneck when... din Blue Collar Comedy Tour?
http://www.youtube.com/watch?v=ZqHPqTDHxJs&feature=fvw
urmariti ca o sa va placa la nebunie...
deci, stii ca esti redneck cand:
-desi afara sunt 24 de grade cu umiditate 27, tu decizi sa calatoresti in maieu (gen underwear), ignorand tricourile, camasile si alte posibilitati
-odata asezat in fotoliu, te descalti de sandale, scoti sosetele din picioare si iti sprijini, mai bine zis, impingi fotoliu din fata cu picioarele, ba mai mult, te mai cureti si intre destele de la picioare!
-dupa ce operatiunea de puricat se termina cu succese notabile, decizi sa mananci, si scoti o cutie de rice chipsuri incepute, mai dai cateva pe jos, le culegi repede in virtutea "legii" celor 5 secunde (ce conteaza ca esti la 1 metru de washroom si ca miroase a dezinfectant de iti muta nasul. Deci cum spuneam, te apuci sa mananci chipsurile cu hummus...
-cand toate cipsurile sunt terminate, decizi sa lingi cutia de hummus/humus, bagi capul in cutie daca limba nu e suficient de lunga, nici asta nu merge asa ca bagi destele! Da, destele alea care au curatat intre alte deste!
-eh, masa nu e terminata pana nu cureti gingiile cu destele, atentie, deja is curate, ca le-ai mai bagat in gura de cateva ori deja, scobesti intre dinti si tzatzai...
deja imi vine sa dau la peste, nu mai continui, ba da, de fapt mai e ceva de zis: cand sa cobor, redneckul meu nu a vrut sa se ridice de pe banca, asa ca a trebuit sa imi defilez fundul pe la nasul lui! ih!
Azi, in drum spre casa, am "onoarea" sa impart bancheta cu un redneck!
stiti ciclul: You know you are a redneck when... din Blue Collar Comedy Tour?
http://www.youtube.com/watch?v=ZqHPqTDHxJs&feature=fvw
urmariti ca o sa va placa la nebunie...
deci, stii ca esti redneck cand:
-desi afara sunt 24 de grade cu umiditate 27, tu decizi sa calatoresti in maieu (gen underwear), ignorand tricourile, camasile si alte posibilitati
-odata asezat in fotoliu, te descalti de sandale, scoti sosetele din picioare si iti sprijini, mai bine zis, impingi fotoliu din fata cu picioarele, ba mai mult, te mai cureti si intre destele de la picioare!
-dupa ce operatiunea de puricat se termina cu succese notabile, decizi sa mananci, si scoti o cutie de rice chipsuri incepute, mai dai cateva pe jos, le culegi repede in virtutea "legii" celor 5 secunde (ce conteaza ca esti la 1 metru de washroom si ca miroase a dezinfectant de iti muta nasul. Deci cum spuneam, te apuci sa mananci chipsurile cu hummus...
-cand toate cipsurile sunt terminate, decizi sa lingi cutia de hummus/humus, bagi capul in cutie daca limba nu e suficient de lunga, nici asta nu merge asa ca bagi destele! Da, destele alea care au curatat intre alte deste!
-eh, masa nu e terminata pana nu cureti gingiile cu destele, atentie, deja is curate, ca le-ai mai bagat in gura de cateva ori deja, scobesti intre dinti si tzatzai...
deja imi vine sa dau la peste, nu mai continui, ba da, de fapt mai e ceva de zis: cand sa cobor, redneckul meu nu a vrut sa se ridice de pe banca, asa ca a trebuit sa imi defilez fundul pe la nasul lui! ih!
Tuesday, August 10, 2010
Bucatar
Pruncul meu nu are nici un talent care sa il faca special ( a se citi cu accent americanesc). E un copil banal, care adora dulciurile, jocurile pe wii si filmele bune. Dar nici un talent. Inoata, si asta ca sa nu devina obez, el care a fost toata viata lui un slabanog notoriu. Nici la inot nu iese din comun, dar ar fi pacat sa nu mearga in conditiile in care sportul nu e f scump: ce mai echipament...bazinele is in fiecare cartier, la alegere.
Pe weekend nu am fost acasa si asta datorita generozitatii unor prieteni (D and D sa va dea Dumnezeu sanatate si putere sa va vedeti pruncii mari) care ne-au lasat sa le folosim cabana lor de la lac. Un weekend superb, cu balaceala in lac, cu gratar pe jar de lemne, cu mashmellow (cum s-or scrie) in tepusa, apoi puse intre 2 biscuiti cu un patratel de ciocolata, cu filme bune si joc de carti.
Asa ca aseara nu m-am dus la Zumba, rusine sa imi fie, am stat acasa sa gatesc. Taiam ceapa cand Andrei a coborat in living si vazandu-ma cu lacrimi in ochi s-a oferit sa ma ajute la gatit. Nu m-a crezut ca plang de la ceapa, a zis ca plang de suparare ca nu ma duc la zumba. N-am insistat.
Cum ceapa se calea in oala mare de teflon, i-am zis sa scoata cei 6 carnaciori proaspeti din pielita si sa ii faramiteze in oala. Amesteca cu lingura de bambus. A desfacut 3 conserve de fasole, le-a scurs si le-a dat drumul in tigaie. A amestecat si apoi s-a apucat sa stearga dura de zeama de fasole creata de la chiuveta pana la aragaz. Grea bucatareala....
A mai amestecat un pic apoi a intrebat de condimente. I-am zis de o juma de linguritza de sare si o lingura buna de chili. Le-a dat drumul acolo si apoi a amestecat constiincios.
A tras o fuga in cold room si a adus o conserva de suc de rosii. A desfacut-o si a turnat jumate din continut in oala. A amestecat si a dat focul la mic.
Din pacate nu am avut barley in casa, sa fi trantit o mana acolo, ca da un gust bun, dar cum nu se gasesc peste tot, atunci...de data asta fara!
A gustat si era tare incantat1 Si eu, sa va zic cat de mandra eram?
A disparut pentru o vreme in camera lui. Cand a coborat eu eram in basement puneam rufe la spalat, ca tot ce am folosit la cabana mirosea a fum :)
Mom, vreau si ceva dulce! Fructe, zise-i eu fara de speranta! Nope, zice pruncul, am sa mananc si pepene, dar vreau ceva dulce.
Ok, ok, ia o oala nu f mare, pune o cana de orez, 3 de lapte, o juma de lingura cu sare si pune pe aragaz la foc mic. Nu uita sa amesteci din cand in cand.
Ai gem sa imi pun peste orez? Ma intrebi pe mine? zic eu cu enervare subtila in voce? eu doar cumpar, intreaba pe cine mananca gemul din dulap. Ok, dar cum ii dam un umph? A, zice, tii minte cum se topeau marshmellouerile la foc? Ce zici daca tai cateva marunt si le pun in budinca de orez la urma?
Hm, manca-l-ar mama de prunc innebunit dupa dulce!
Cand orezul a fost aproape fiert, a pus cateva cubulete de zahar brun pe care l-a ochit in mall-ul chinezesc.
Cand a oprit focul, a trantit cele 5 msmelouri taiate marunt (suspectez ca erau mult mai multe), a amestecat si apoi a pus in boluri. A vrut sa rada si ciocolata peste dar am protestat masiv. Ce-i prea mult strica!
La sfarsit era obosit. Ce sa stranga in bucatarie? la cat a muncit el...noroc de el ca altfel nu ar fi de mancare :)
Treci si pune la loc, ca altfel ma impiedic intamplator de firele de la wii si deconectez cateva de nu o sa mai mearga pana nu vine unchiu-tu sa te scoata din belea :)
Resemnat, a strans totul! Greu la bucatarie, dar se merita!
Asa ca uite, incet incet, o sa invete niste skillluri utile in viata, iar nora o sa ma pomeneasca ca mi-am invatat baiatul prin bucatarie.
Sa zic ca zelul asta in bucatarie se datoreaza si faptului ca are de citit Romica si Julica? Si ca ar face orice numai sa nu? cica e ewwwww
Pe weekend nu am fost acasa si asta datorita generozitatii unor prieteni (D and D sa va dea Dumnezeu sanatate si putere sa va vedeti pruncii mari) care ne-au lasat sa le folosim cabana lor de la lac. Un weekend superb, cu balaceala in lac, cu gratar pe jar de lemne, cu mashmellow (cum s-or scrie) in tepusa, apoi puse intre 2 biscuiti cu un patratel de ciocolata, cu filme bune si joc de carti.
Asa ca aseara nu m-am dus la Zumba, rusine sa imi fie, am stat acasa sa gatesc. Taiam ceapa cand Andrei a coborat in living si vazandu-ma cu lacrimi in ochi s-a oferit sa ma ajute la gatit. Nu m-a crezut ca plang de la ceapa, a zis ca plang de suparare ca nu ma duc la zumba. N-am insistat.
Cum ceapa se calea in oala mare de teflon, i-am zis sa scoata cei 6 carnaciori proaspeti din pielita si sa ii faramiteze in oala. Amesteca cu lingura de bambus. A desfacut 3 conserve de fasole, le-a scurs si le-a dat drumul in tigaie. A amestecat si apoi s-a apucat sa stearga dura de zeama de fasole creata de la chiuveta pana la aragaz. Grea bucatareala....
A mai amestecat un pic apoi a intrebat de condimente. I-am zis de o juma de linguritza de sare si o lingura buna de chili. Le-a dat drumul acolo si apoi a amestecat constiincios.
A tras o fuga in cold room si a adus o conserva de suc de rosii. A desfacut-o si a turnat jumate din continut in oala. A amestecat si a dat focul la mic.
Din pacate nu am avut barley in casa, sa fi trantit o mana acolo, ca da un gust bun, dar cum nu se gasesc peste tot, atunci...de data asta fara!
A gustat si era tare incantat1 Si eu, sa va zic cat de mandra eram?
A disparut pentru o vreme in camera lui. Cand a coborat eu eram in basement puneam rufe la spalat, ca tot ce am folosit la cabana mirosea a fum :)
Mom, vreau si ceva dulce! Fructe, zise-i eu fara de speranta! Nope, zice pruncul, am sa mananc si pepene, dar vreau ceva dulce.
Ok, ok, ia o oala nu f mare, pune o cana de orez, 3 de lapte, o juma de lingura cu sare si pune pe aragaz la foc mic. Nu uita sa amesteci din cand in cand.
Ai gem sa imi pun peste orez? Ma intrebi pe mine? zic eu cu enervare subtila in voce? eu doar cumpar, intreaba pe cine mananca gemul din dulap. Ok, dar cum ii dam un umph? A, zice, tii minte cum se topeau marshmellouerile la foc? Ce zici daca tai cateva marunt si le pun in budinca de orez la urma?
Hm, manca-l-ar mama de prunc innebunit dupa dulce!
Cand orezul a fost aproape fiert, a pus cateva cubulete de zahar brun pe care l-a ochit in mall-ul chinezesc.
Cand a oprit focul, a trantit cele 5 msmelouri taiate marunt (suspectez ca erau mult mai multe), a amestecat si apoi a pus in boluri. A vrut sa rada si ciocolata peste dar am protestat masiv. Ce-i prea mult strica!
La sfarsit era obosit. Ce sa stranga in bucatarie? la cat a muncit el...noroc de el ca altfel nu ar fi de mancare :)
Treci si pune la loc, ca altfel ma impiedic intamplator de firele de la wii si deconectez cateva de nu o sa mai mearga pana nu vine unchiu-tu sa te scoata din belea :)
Resemnat, a strans totul! Greu la bucatarie, dar se merita!
Asa ca uite, incet incet, o sa invete niste skillluri utile in viata, iar nora o sa ma pomeneasca ca mi-am invatat baiatul prin bucatarie.
Sa zic ca zelul asta in bucatarie se datoreaza si faptului ca are de citit Romica si Julica? Si ca ar face orice numai sa nu? cica e ewwwww
Friday, July 30, 2010
Long weekend
Bai ce-mi place, cum vine vara, cum luna de luna avem o luni libera. si incepe August cu luni liber, ceea ce nu e maine, ci chiar poimaine!
Normal ca traficul se dementziaza si ma baga pe mine in coma in timp record. De obicei vineri la dus acasa e criminal, asa ca vrajesc sefa sa ma lase sa plec mai devreme...
(am un proiect de predat in juma de ora, dar cine are chef? n-am chef nici de scris...dar...)
In schimb ieri am crezut ca mor si invii mai ceva decat in Promisa Inviere! Deci autobuze noi, noutze, luxoase si curate asteptau nefericitii de K si Cambridge. Ca nefericit ce ma numar zilnic, imi dau seama ca ceva nu e in regula, ca de, nu pute toaleta in tot autobuzul (nu a urina, ci a dezinfectant) autobuzul nu da semne de rugina, nu seamana cu cele din filmele de rzboi vazute pe vremea copilariei ceausesciene.
Si nici soferii gri, nerabdatori si plictisiti in acelasi timp (combinatie greu de atins) nu asteptau in fata scarii de autobuz, de data asta nu inalta ca sa iti ajunga genunchii la cer cand te cocotzi in mijlocul de locomotie.
No, deci autobuz nou, elegant, care "ingenuncheaza" sa iti vina mai usor sa te urci, silentios, cu suspensii inca functionale, dar cu acelasi pacat al aerului conditionat extrem de galagios (cred ca fabricantul nu s-a gantit ca asti canadieni vor iarna in autobuz si seteaza temp pe 18 grade, afara fiind 40 cu factor umiditate)
Si ma ia cu plans, real si instant, ca realizez ca soferu', elegant si politicos, n-are nici o graba acasa. Si n-avea frate. I-a luat 45 de min sa se cocoatze pe Gardiner Express (15 min e average-ul soferului regulat) si tensiunea mea arteriala era undeva prin cer. Nu de alta, dar trebuia sa recuperez copkilu de la pool, ca avea ora de inot.
Sa mai zic si de cele 3 accidente de pe GE? neah... aproape in coma, cu lacrimi in barba, injurand de la momentul in care am acceptat job in TO, pana la momentul cand m-am nascut, si momentul in care am decis sa iau casa in menonite country...am ajuns acasa cu o ora intarzire....
Asa ca azi am venit mai devreme, sa plec mai devreme, ceea ce nu o sa se intample daca nu termina neorocitul ala de raport... al de ziceam ca il am de predat in jumate de ora...mai bine zis 10 min!
Normal ca traficul se dementziaza si ma baga pe mine in coma in timp record. De obicei vineri la dus acasa e criminal, asa ca vrajesc sefa sa ma lase sa plec mai devreme...
(am un proiect de predat in juma de ora, dar cine are chef? n-am chef nici de scris...dar...)
In schimb ieri am crezut ca mor si invii mai ceva decat in Promisa Inviere! Deci autobuze noi, noutze, luxoase si curate asteptau nefericitii de K si Cambridge. Ca nefericit ce ma numar zilnic, imi dau seama ca ceva nu e in regula, ca de, nu pute toaleta in tot autobuzul (nu a urina, ci a dezinfectant) autobuzul nu da semne de rugina, nu seamana cu cele din filmele de rzboi vazute pe vremea copilariei ceausesciene.
Si nici soferii gri, nerabdatori si plictisiti in acelasi timp (combinatie greu de atins) nu asteptau in fata scarii de autobuz, de data asta nu inalta ca sa iti ajunga genunchii la cer cand te cocotzi in mijlocul de locomotie.
No, deci autobuz nou, elegant, care "ingenuncheaza" sa iti vina mai usor sa te urci, silentios, cu suspensii inca functionale, dar cu acelasi pacat al aerului conditionat extrem de galagios (cred ca fabricantul nu s-a gantit ca asti canadieni vor iarna in autobuz si seteaza temp pe 18 grade, afara fiind 40 cu factor umiditate)
Si ma ia cu plans, real si instant, ca realizez ca soferu', elegant si politicos, n-are nici o graba acasa. Si n-avea frate. I-a luat 45 de min sa se cocoatze pe Gardiner Express (15 min e average-ul soferului regulat) si tensiunea mea arteriala era undeva prin cer. Nu de alta, dar trebuia sa recuperez copkilu de la pool, ca avea ora de inot.
Sa mai zic si de cele 3 accidente de pe GE? neah... aproape in coma, cu lacrimi in barba, injurand de la momentul in care am acceptat job in TO, pana la momentul cand m-am nascut, si momentul in care am decis sa iau casa in menonite country...am ajuns acasa cu o ora intarzire....
Asa ca azi am venit mai devreme, sa plec mai devreme, ceea ce nu o sa se intample daca nu termina neorocitul ala de raport... al de ziceam ca il am de predat in jumate de ora...mai bine zis 10 min!
Thursday, July 22, 2010
Soferu nostru
Deci soferu nostru, cel nou, de vreo luna, cam asa, are cateodata chef de poveste. Si cum e trecut de prima tinerete, si sofer de o viata, are ce povesti.
Ne-a povestit cum intr-o vreme a sofat gangsterii din Detroit spre cazino-urile de la Niagara. Si cum ajunsese sa aiba protectie in Detroit, ca doar era "soferu". Cum asta se intampla destul de regulat ajunsese sa le cunoasca povestile de viata: cum ajunsesera in gang, cum facusera puscarie. Spunea de unul ca isi amintea cum cam de la 5 ani facea foamea: nu ca nu manca un burger sau pizza, nu manca cate 10-12 zile. Parintii dadeau toti banii pe droguri si bautura. Cum altii i-au dat de mancare, si au avut grija de el... si asa asa intrat in gang.
Altul, zicea soferul, o namila de om, isi ucisese tatl la 14 ani. De cand se stie, isi amintea cum manca bataie zi de zi, incat isi petrecea weekendurile la spital in mod regulat. Cand a ajuns la 14 ani, la o bataie a ripostat si tatal a murit. A stat in puscarie pana la 18 unde normal ca a aderat la o fratie....
Zicea ca de curand l-a recunoscut pe unul in Toronto. Stand cu o cafea de la Tim's in fata, ala i-a zis ca e in zona sa recruteze...
La polul opus stau povestile cu primul ministru. 3 din autobuzele greyhoundului din toronto is transformate regulat in autobuze de campanie. Totul se transforma! Autobuzul primeste un motor nou, e beefed up, de atinge 300 la ora. Interiorul e facut de nerecunoscut. Spunea ca primea telefon la 2 noaptea ca la ora 6 trebuie sa fie la Edmonton. In fata masinile de politie. 3 autobuze, asa se pleaca in campanie, pentru ca cele 3 autobuze pot bloca la nevoie autostrada.
300 la ora, pentru ca na, primul ministru aterizeaza la Edmonton la 6 AM si vrea sa foloseasca acolo autobuzele...
Cu un plin de benzina, pe motorul normal, spunea ca ajunge in Florida, ori in partea cealalta de Canada. Autobuzul iin care eram noi era mai nout, avea doar 5 milioane de km la bord. Da, am scris bine, 5 milioane. Cele mai batrane au si 20. De milioane. Nici macare nu le tuneaza ca nu au cum. Atat ca transmisiile cedeaza si astea trebuie inlocuite. Autobuzul in care eram schimbase transmisiile de 15 ori...
Tot in aceasta nota, povestea despre cursele cu demnitari. De la aeroport la guvern/parlament/hotel.
Erau instruiti o saptamana despre cum sa se poarte, traseul, ce si cum sa zambeasca, vorbeasca, respire. In ziua Z, mergeau la aeroport, acolo erau preluati de bodygurzii inarmati cu uzi, pistoale si alte alea...Cautau aia peste tot, cu oglinda peste tot. Tot autobuzul, tot soferul. Apoi cand urca demnitarul, al sef peste paza se aseza in prima banca din dreapta soferului si il intreaba daca stie itinerarul. Daca are hartiile date anterior. Acesta zice da, si i le da lu sefu. Care le arunca, si ii zice: iti zic eu pe unde o ei! Si faci dreapta cand ti se ordona, stanga si tot asa. Pana si viteza ti-o zice nenea ala...
Noi eram in extaz cand povestea...la care el isi da seama ce se intampla, si zice: in caz de necaz, ce ataca teroristii primul la autobuz? Soferul!
Apoi ne-a povestit ca era cam la multe de mile in Nord de Toronto. Si in fata avea un truck, care din nefericire a lovit o ursoaica. Mama de 3 ursuleti care plangeau pe marginea drumului. A oprit si el autobuzul si au sunat la politie si la politia animalelor. Una din pasageri s-a dus si a inceput sa mangaie ursoaica cazuta. O intreaba: cucoana, ce faci? Cucoana (din State, Michigan parca) zice: o mangai si ii zic sa se duc in heaven linistita ca puii sunt bine! Cucoana, zice soferul, pleaca de acolo. Daca ursoaica e doar naucita, daca se trezeste si iti frige o laba, aia esti! Daca iti atinge o mana sau un picior, ramai fara. Ghiarele is mai ascutite decat cutitele tale de bucatarie....
Povestea ca era pe sosea cu autobuzul in nord. In fata lui un moose alerga innebunit. Un sofer, redneck cum zicea el, s-a gandit sa faca o cursa, o intrecere cu moose-ul. Asa ca sofa pe langa moose, care innebunit de mustele negre, se intoarce si ii trage o lovitura de ii rastoarna pick-ul truckul. Zice: imagineaza-ti cum suna telefonul la asigurare...alo, mi-am totaled masina ca m-am luat la intrecere cu moosul pe autostrada!
Cel mai mult il durea insa ce i s-a intamplat de 2 ori: copii abandonati in autobuz. Ambele cazuri, tatal si-a luat lumea in cap, mama nauca de durere, bautura, droguri, ori toate la un loc, le cumpara un bilet de autobuz, ii suie in autobuz, soferul semneaza de primirea copilului. Intotdeauna ii aseaza pe banca din dreapta lui, si sta de vorba cu ei...isi da seama repede ca nu e ceva in regula, ca bunica nicidecum nu sta in afara Toronto-ului, ori daca e in afara, e in Nord si nu in sud unde se indreapta el...
Atunci suna la companie, au mesaje codate pentru asa ceva, ca nu cumva copii sa isi dea seama, sa nu ii jigneasca/jeneze. Acestia aranjeaza ca cei mici sa fie cazati f bine, au grija de ei, in timp ce politia investigheaza...
Spunea ca prefera sa aiba de a face cu cei mai duri gangsteri, cu cei mai dificili demnitari, sa bata CAnada de la est la vest intr-o noapte, dar nu sa aiba copii abandonati in autobuz...
prima femeie sofer la greyhound a patit cel mai urat accident cu un deer (cerb). I-a sarit in masina, parbriz, jumate de cerb in masina, jumate in afara, ea accidentata cumplit, 3 luni in spital minimum, coaste rupte, gat rupt...
a povestit o ora si jumate...Doamne ce viata...
Ne-a povestit cum intr-o vreme a sofat gangsterii din Detroit spre cazino-urile de la Niagara. Si cum ajunsese sa aiba protectie in Detroit, ca doar era "soferu". Cum asta se intampla destul de regulat ajunsese sa le cunoasca povestile de viata: cum ajunsesera in gang, cum facusera puscarie. Spunea de unul ca isi amintea cum cam de la 5 ani facea foamea: nu ca nu manca un burger sau pizza, nu manca cate 10-12 zile. Parintii dadeau toti banii pe droguri si bautura. Cum altii i-au dat de mancare, si au avut grija de el... si asa asa intrat in gang.
Altul, zicea soferul, o namila de om, isi ucisese tatl la 14 ani. De cand se stie, isi amintea cum manca bataie zi de zi, incat isi petrecea weekendurile la spital in mod regulat. Cand a ajuns la 14 ani, la o bataie a ripostat si tatal a murit. A stat in puscarie pana la 18 unde normal ca a aderat la o fratie....
Zicea ca de curand l-a recunoscut pe unul in Toronto. Stand cu o cafea de la Tim's in fata, ala i-a zis ca e in zona sa recruteze...
La polul opus stau povestile cu primul ministru. 3 din autobuzele greyhoundului din toronto is transformate regulat in autobuze de campanie. Totul se transforma! Autobuzul primeste un motor nou, e beefed up, de atinge 300 la ora. Interiorul e facut de nerecunoscut. Spunea ca primea telefon la 2 noaptea ca la ora 6 trebuie sa fie la Edmonton. In fata masinile de politie. 3 autobuze, asa se pleaca in campanie, pentru ca cele 3 autobuze pot bloca la nevoie autostrada.
300 la ora, pentru ca na, primul ministru aterizeaza la Edmonton la 6 AM si vrea sa foloseasca acolo autobuzele...
Cu un plin de benzina, pe motorul normal, spunea ca ajunge in Florida, ori in partea cealalta de Canada. Autobuzul iin care eram noi era mai nout, avea doar 5 milioane de km la bord. Da, am scris bine, 5 milioane. Cele mai batrane au si 20. De milioane. Nici macare nu le tuneaza ca nu au cum. Atat ca transmisiile cedeaza si astea trebuie inlocuite. Autobuzul in care eram schimbase transmisiile de 15 ori...
Tot in aceasta nota, povestea despre cursele cu demnitari. De la aeroport la guvern/parlament/hotel.
Erau instruiti o saptamana despre cum sa se poarte, traseul, ce si cum sa zambeasca, vorbeasca, respire. In ziua Z, mergeau la aeroport, acolo erau preluati de bodygurzii inarmati cu uzi, pistoale si alte alea...Cautau aia peste tot, cu oglinda peste tot. Tot autobuzul, tot soferul. Apoi cand urca demnitarul, al sef peste paza se aseza in prima banca din dreapta soferului si il intreaba daca stie itinerarul. Daca are hartiile date anterior. Acesta zice da, si i le da lu sefu. Care le arunca, si ii zice: iti zic eu pe unde o ei! Si faci dreapta cand ti se ordona, stanga si tot asa. Pana si viteza ti-o zice nenea ala...
Noi eram in extaz cand povestea...la care el isi da seama ce se intampla, si zice: in caz de necaz, ce ataca teroristii primul la autobuz? Soferul!
Apoi ne-a povestit ca era cam la multe de mile in Nord de Toronto. Si in fata avea un truck, care din nefericire a lovit o ursoaica. Mama de 3 ursuleti care plangeau pe marginea drumului. A oprit si el autobuzul si au sunat la politie si la politia animalelor. Una din pasageri s-a dus si a inceput sa mangaie ursoaica cazuta. O intreaba: cucoana, ce faci? Cucoana (din State, Michigan parca) zice: o mangai si ii zic sa se duc in heaven linistita ca puii sunt bine! Cucoana, zice soferul, pleaca de acolo. Daca ursoaica e doar naucita, daca se trezeste si iti frige o laba, aia esti! Daca iti atinge o mana sau un picior, ramai fara. Ghiarele is mai ascutite decat cutitele tale de bucatarie....
Povestea ca era pe sosea cu autobuzul in nord. In fata lui un moose alerga innebunit. Un sofer, redneck cum zicea el, s-a gandit sa faca o cursa, o intrecere cu moose-ul. Asa ca sofa pe langa moose, care innebunit de mustele negre, se intoarce si ii trage o lovitura de ii rastoarna pick-ul truckul. Zice: imagineaza-ti cum suna telefonul la asigurare...alo, mi-am totaled masina ca m-am luat la intrecere cu moosul pe autostrada!
Cel mai mult il durea insa ce i s-a intamplat de 2 ori: copii abandonati in autobuz. Ambele cazuri, tatal si-a luat lumea in cap, mama nauca de durere, bautura, droguri, ori toate la un loc, le cumpara un bilet de autobuz, ii suie in autobuz, soferul semneaza de primirea copilului. Intotdeauna ii aseaza pe banca din dreapta lui, si sta de vorba cu ei...isi da seama repede ca nu e ceva in regula, ca bunica nicidecum nu sta in afara Toronto-ului, ori daca e in afara, e in Nord si nu in sud unde se indreapta el...
Atunci suna la companie, au mesaje codate pentru asa ceva, ca nu cumva copii sa isi dea seama, sa nu ii jigneasca/jeneze. Acestia aranjeaza ca cei mici sa fie cazati f bine, au grija de ei, in timp ce politia investigheaza...
Spunea ca prefera sa aiba de a face cu cei mai duri gangsteri, cu cei mai dificili demnitari, sa bata CAnada de la est la vest intr-o noapte, dar nu sa aiba copii abandonati in autobuz...
prima femeie sofer la greyhound a patit cel mai urat accident cu un deer (cerb). I-a sarit in masina, parbriz, jumate de cerb in masina, jumate in afara, ea accidentata cumplit, 3 luni in spital minimum, coaste rupte, gat rupt...
a povestit o ora si jumate...Doamne ce viata...
Subscribe to:
Posts (Atom)