A mai imbatranit unul...

A fost ziua lui Glen. In weekend! cum traditia cere ca sarbatoritul sa fie scos la lunch, am inghitit in sec si am invitat omul, cu un zambet larg si cu inima purece.

No, nu ma intelegeti gresit, imi place Glen, e rafinat, e o femeie cocheta in ambalaj masculin, e sofisticat si peste masura de complicat.

Un lunch cu el e o delectare!

Numai ca Glen e high maintenance! rau de tot! Samponul lui costa cat tot Pantenul ori Loreal'ul meu pe jumate de an! Nu mai discutam de celelalte cosmeticale, si nici sa nu intram in domeniul expensiv al hainelor!

Glen dineaza la restaurante fine, si doar se prosteste la lunch cu noi la Hero burger! De ziua mea m-a scos la Swiss Chalet. Nu e chiar fine lunching dar nu e nici Terrace Cafe :) Regula e ca sarbatoritul sa aleaga restaurantul, dar am preferat sa il las pe el sa aleaga, ca poate mergem intr-un loc mai fancy, ori delicios, ori... SC nu e rau de loc, cea mai buna friptura de pui, supa excelenta, ca sa nu discutam de cartofii prajiti care sunt yummyyy

Deci ne invitam reciproc pe Outlook la lunch, azi la 12. Initial a vrut pe undeva prin Eaton Mall, apoi s-a razgandit. Si a zis ca a descoperit un Salad Bar excelent, up scale, aproape, vegetarian. Mergem?

Mergem!

Soare, frumos afara, o placere sa te plimbi prin centrul Toronto-ului. Scurta plimbare ca in 7 min am ajuns!

Ce sa zic: frumos, frumos rau de tot! 3-4 baruri de salata, cu chestii super healthy, aratau delicios, o nebunie! Ne-am umplut farfuriile, ne-am asezat la rand sa plateasca subsemnata: 40 de dolari cu tot cu bacsis! Sa lesin, sa ma albesc! Pai la banii astia cumparam un porc intreg, nu mancam verdeturi pretentioase! (nu ma intelegeti gresit, si la SC cam tot atat de ajunge un lunch de 2, dar frate, ai o jumate de pui de persoana!)

De la prima bucatica bagata in gura, pana la ultimul lins de farfurie: EXCELENT! Delicios! merita fiecare banut! Nu ma intrebati ce am mancat, ca am decis sa ma iau dupa cum arata, nu dupa ce scrie pe eticheta, dar delicios!

Daca as mai merge odata? ma insel!

Istoria se repeta

Cred ca aveam vreo 12 ani cand am facut rost de 10 lei. Cred ca i-am economisit, nu mi-am luat pachet, n-am luat bilet in autobuz, si am facut 10 lei.
Ma ardeau in buzunar rau de tot, si cum din clasa I nu mai mancasem inghetata, am decis dupa scurte deliberari sa ma infrupt din fructul interzis. 4! 4 inghetate, wafe, cu ciocolata, cu vanilie.

dupa ani am aflat ca asta se incadreaza si la binge eating....dar atunci am decis ca imi scot parleala!
Le-am mancat in drum spre casa, intr-o graba mare, sa nu se topeasca, nu era f cald afara, dar totusi, si sa nu ma prinda mama. Inghetata imi era total interzisa deoarece eram eleva la liceu de muzica (duh!)

2010:
Joi, Andrei vine acasa tusind, cu nasul curgand, si cu un inceput de febra. Normal ca incep intrebarile de rigoare:
ai iesit afara transpirat (nu mami, in pauza stau in biblioteca, imi fac teme ori citesc)
ai pupat o fata racita si ai luat raceala (muuuum! stop it!)
ai mancat inghetata (whoops, da!)
Si asa am aflat ca mancase inghetata in fiecare pauza, ca era gratis. Cei de a 11 aveau un proiect de marketing, si ademeneau cobaii cu inghetata.
binge eating inghetata, nu s-a putut opri!
era gratis, era buna!

de mult:
de prisos sa spun ca a doua zi gatul meu era rosu, inflamat, ca abia puteam respira, amigdalele erau cat nuca, si tuseam, si stiti voi restul...
M-a pus mama pe siroape, m-a dus la doctor, tratament injectabil, du-te la vecina asistenta (mama ce baiat frumos avea, de drag si cu cantec ma duceam la intepat). Doctorita m-a luat la intrebari si cu toate ca am negat vehement, concluzia a fost ca am mancat inghetata!
Aaaa, am mai luat si o mama de bataie de la mama si de la tata, ca am fost nevoita sa chiulesc de la Teorie si solfegii, si de la Cor...

2010:
Andrei a mers azi la doctor, trecut pe antibiotic, chiuleste si maine de la scoala, si va trebui sa citeasca la greu...
Era cam necajit: daca nici cand e gratis nu poti manca cat vrei...ce vremuri am ajuns sa traim...

Ghitza contra

Frunzarind ziarele romanesti (obicei prost, dar de, invatul nu prea are dezvat in ceea ce ma priveste), gasesc o stire despre o romanca plecata in lumea larga si care isi uraste tara de adoptie. Mai mult, are blog.
Asa ca nu am ce face, si intru sa citesc, sa inteleg ce i s-a intamplat.
Plecase dupa o mare dragoste, cu care de altfel s-a si casatorit, si care se pare e un tip cu o meserie respectata in comunitate, deci nu a avut surprize neplacuta cand a ajuns in familia/tara de adoptie.
Si-a intrerupt studiile, dar a fost capabila sa se inscrie la o scoala de prestigiu (nu retin daca a prins bursa, ori sotul plateste studiile).
Si munceste la un fast food.
Uraste tot ce i se intampla si m-as mira sa nu pice in vreo depresie adanca cat de curand.
Pacat!

Nu ma pot relationa la asemenea experienta, eu/noi am plecat in lumea larga din cu totul alte motive, fara nici o plasa de siguranta. Am ales sa ne adaptam sistemului, sa nu luptam impotriva lui, pentru ca sa fim seriosi, nu am avea nici o sansa de succes sa schimbam ceva, si am trai intr-o nefericire impusa doar de dragul de a fi Ghitza contra!

Nu e prima pe care o aud ca si-a urmat iubirea si ca e nefericita. Si la cele pe care le cunosc, aceasta nefericire le afecteaza si casnicia. Ma gandesc cum se simte sotul ei (nu roman) cand o aude/vede vorbind ata de inversunat fata de tara lui? Oare ii da dreptate? nu cred!
Incearca sa o impace? Pana cand?

Nefericirea ei e strigatoare si din cauza experientelor traite la locul de munca. O inteleg intr-un fel, dar nu pot sa nu ma intreb: de ce nu le priveste cu umor? De ce le ia in tragic?
Cunosc persoane care o data ajunse aici au ales sa munceasca la Tim Horton tocmai ca sa isi puna la punct limbajul, conversatia, si sa dobandeasca experienta de munca in customer relations. Dar nici una nu a considerat experienta ca fiind injositoare ci ff folositoare.

Senzatia mea, dupa rasfoirea blogului, e ca alege sa fie nefericita. De ce? De ce aleg unii oameni sa fie nefericiti in mod constient?
Pacat....

(144 )

Hristos a inviat!

Adevarat a inviat!

Nu vreau sa va povestesc cum am petrecut Pastele (vineri am facut cozonac si pui umplut/rulada, Julia Child scrie pe mine!, sambata am fost la cumetri, duminica la masa la fratele lui victor, s-a dus dracului dieta mea!)!
Nu vrea sa povestesc despre dimineata mea plina de ghinioane! (am ajuns la timp la autobuz, cautat pass-ul, nicaieri, ma asez la rand sa imi iau belet, mama ei de ametita ce sunt!, si idiotul de sofer pleaca fara sa ma astepte si pe mine, iau urmatorul autobuz, la volan Doug cel lenes, gata zic, am intarziat, dar de unde, traficul lejer, am ajuns f bine)
Vreau sa va povestesc despre pauza mea de pranz, neterminata inca, dar deja merita scris:
de cand Andrei are braces in gura nu mai poate manca mere. Si cum digestia lui e varza, trebuie sa manance ceva fructe (in afara de legumele cu multa fibra din pranzul zilnic) ca sa nu se constipe. Nu am ajuns sa cumparam fructe pe we, asa ca zic ma duc la pranz la Lucky Moose, si iau ceva struguri pentru copil. Mai mult, vroia si plata pentru niste teste bunicele, asa ca zic: impusc 2 iepuri dintr-o lovitura! so, imi iau struguri verzi, ca aia ii plac copilului, plus ca aveau un pret incredibil care imi placea mie, imi iau kiwi, si aveau si pere galbene zemoase, 7 la un dolar. Imi iau si wrap pentru nu stiu ce, le fac umplute cu diverse.
Daca tot is aici, hai sa vad ce mai au la peste: mare greseala, mare! Tare mare greseala!
Dau ocol, ma duc sa ma uit pe taraba, hm, nimic nu imi facea cu ochiul, dar de, multa varietate de peste, si mult peste in bazine. Si aud orac! Sar in sus, sa scap pungile cu struguri, si ma uit in jur. chinezul stirb care e sef peste taraba cu peste isi arata fasolele la mine si ma arata cu destul si zicea ceva chinuit acolo in limba lui!
Ma uit in jus si vad prima data eticheta: frogs, 11.99/lb.
Mai, nu se poate, acu eu stiu ca astia au toate ciudateniile pamantului, de la oua de rata in diverse stagiii de fecundare si putrezire pana la ochi de bivol si mai stiu eu ce nebunie pe care eu nu o inteleg, dar broaste? No way!
ba yes way, erau vii si topaiau in lada aia. Mari, urate, buboase, bulbucate, verzi inchis, cracanate si burtoase. Broaste!

am platit intr-o viteza si am iesit. tot drumul pana la birou n-am facut decat sa imi imaginez ce ai putea face cu asemenea dihanie: ok, ok, o cumperi. Cum o reduci la tacere? Ca pe pui? ca pe lobsteri? cum?
se gatesc numai picioarele, cum le beleste de piele? (sunteti cu stomacul intors pe dos? face bine la dieta, zau asa!)

asa imi trebuie, zau asa!


ps: de pe frontul cu dieta, nimic nou, tot 146, ba ma astept maine sa o ia razna cantarul, tinand cont cu cat m-am ghiftuit zilele astea! Dar m-am simtit bine, cand toate prietenele scheletice ale cumnatei au remarcat ca arat slaba! adica bine, scuze!

Parinti aiuriti!

off topic: 146!!!

Cu mana pe inima si regretul tot pe acolo, zic ca suntem 2 parinti aiuriti!
Andrei se duce la liceu cu autobuzul. Are nevoie de abonament, care trebuie reinnoit lunar. Nu e luna din septembrie in care sa nu uitam sa ii inoim copilului abonamentul. In martie, pe 1, copilul s-a dus la scoala cu abonamentul neinnoit. Soferul il cunoaste, si i-a atras atentia ca trebuie sa isi ia pass-ul pentru luna respectiva. Si cel de la intors acasa, la fel. Vina copkilului ca a uitat sa ne zica :) Normal ca a uitat si in seara aia. A doua zi, a ajuns la scoala cu un bilet ratacit prin buzunare. La intors insa, of...
Vine Victor acasa la 4, copkilul nicaieri. Se sperie teribil, il striga prin casa, se uita sa vada daca sunt urme ca a ajuns acasa, se uita la telefon, vede mesaje, apasa si aude glasul copkilului care cere sa fie luat de la liceu...
Deci ati crede ca a ne-am invatat minte?
nope!
April 1st, dimineata, realizam ca nu am luat abonament copilului. I-am lasat un bilet pentru dimineata si bani marunti pentru intors acasa (trebuie sa ai banutii exacti ca sa te ia soferul)! Of...

Dar trebuie sa ma laud: am avut aseara parents night la liceu la Andrei si absolut toti profesorii ne-au vorbit la superlativ de Andrei! E primul in clasa lui la engleza, cu toate ca a schimbat nivelul si a avut un gap de o luna, i-a luat pe toti! La matematica e al doilea, si profa zicea ca in curand, daca o tine cu progresul tot asa, va fi primul! De obicei aici nu iti zic nici un clasament, ci se limiteaza doar la rezultatele copilului, dar amandoi profesorii au tinut sa se mandreasca cu progresele lui. La business, profesoara ne-a multumit ca il are in clasa, ca e motorul clasei, tot asa, a schimbat clasa, de la software la principle, dupa o luna de la inceputul scolii (din cauza schimbarii englezei) si acum e mereu cu mana pe sus, si e atent, si se vede ca ii place matematica si....Am plecat cu inimile cat roata la caruta! (asa imi vine sa ma duc la teacherul lui din a 6-a si sa ii bag sub ochi reporturile si sa ii zic de dulce in toate limbile pe care le stiu!, ce mi-a mai amarat nenea asta sufletul in anul ala)

No fun

O sa imi dati dreptate: dieta nu e fun deloc!
Am hotarat ca am nevoie de un proiect. Asta prin decembrie, cu vreo 2 saptamani inainte de Craciun. Cum bani de redecorat casa nu aveam, si nici timp, gatitul de noi aventuri ma rotunjea si ii rotunjea si pe ceilalti din casa, am zis: hai sa incercam sa slabim. Eu, adica eu sa slabesc. OK.
Am taiat mufinul de dimineata si l-am inlocuit cu fructe, am mai injumatatit pranzul, si seara mai lejer.
Cantarul a fost de acord cu mine. L-am setat pe pounds, ca se vad mai usor cand dispar. Si am inceput sa slabesc. Vine Craciunul, reusesc sa nu ma ingras f mult, ba mai mult, ma bucur de toate bunatatile, cu masura ce e drept, dar fara frustrari.
Au mai fost si perioade de stagnare. F frustante.
Din ianuarie, am mers la Zumba. Distractie la max. Antrenoarea, nu in prima tinerete, cam si a doua e pe duca, se misca de iti cade falca cand o vezi!
Apoi a inceput obsesia cu miscarea, cu cardio, cu tot ce e miscare. Mi-am luat dvd-uri, si cele mai bune s-au devedit cele de la BG. Faceam cardio si workout seara de seara. Cantarul nemilos, nu se misca, nimic. Apoi colegele de suferinta m-au sfatuit sa mananc mai multe proteine. Cam cu neincredere, am trecut pe avocado, kefir, fasole, si alte alea. Cantarul a inceput sa se miste, sa o ia la vale! Iuhuuu

Dar e no fun! La serivici, evit iesirile la Hero Burger, pai burger fara fries? no way, asta poate intra in categoria blasfemiei. Si asa incet incet te retragi, pentru ca nu poti sa ceri celorlalti sa aleaga salate in loc de pizza...
Asta pana Miriam observa ca dieta ta da rezultate si incepe o campanie de slabit in care atrage inca 2 colege. Asa ca acum jumate din institut e la dieta. Si nu mai miroase a fries, ori poutine, ori mai stiu eu ce greasy food.
Doar Glen e nemultumit. El nu are nevoie de dieta. Metabolismul lui e perfect, arderile f mari, asa ca poate manca ce vrea fara sa puna suncute. Si cu noi la dieta si-a pierdut parteneri posibili de Hero Burger, ori poutine. E nevoit sa manance singur. Ce-i place e ca are la discretie toate prajiturile si torturile care apar accidental la noi in institute. Eh, macar asa sa il tinem happy!

40

Nu de mult am sarit parleazul celor 40 de ani!

Nu-s mai inteleapta, nu-s mai desteapta, nu-s mai frumoasa, doar o idee mai slaba! asa cum e usor de constatat, pentru ca zic in gura mare ce grasime port!

Jobul nu l-am schimbat, inca, dar nici nu ma strofoc tare, daca e sa se intample, se intample. Nu trebuie sa fii geniu sa iti dai seama ca nu am luat jobul care m-a framantat de Sarbatori :(

Eh, viata merge inainte!

colegii la job m-au scos la restaurant de cateva ori de ziua mea. Asa s-a intamplat. Prima data J, am mers la bistro frantuz, delicios! Apoi Glen a insistat sa mergem impreuna la un lunch si cum prin apropiere e un swiss chalet, am facut burtile pline intr-o vineri friguroasa de aprilie. Nu trece mult, ca Allia si cu Miriam trimit un lant de emailuri catre toti si pun de un lunch, asa mai nimerit pentru varsta dodoloata, asa ca am mers la un resto italian olecutza mai high end (nu va zic de la cat incepeau preturile, he, nu am platit eu). Si am mers, oh, era full rezervat asa ca am mancat la bar. N-am mancat niciodata la bar, asa ca a fost un inceput. Delicios meniul, nu are rost sa va plictisesc cu amanunte cum am mancat o salata de vreo 15 dolari, care din 2 inghitituri o terminai, dar durase mai mult pana a terminat tanti aia de zis ce e in salata. Asa ca am mancat o treime din pizza diablo a lui Glen, care n-a crezut ca poate sa fie atat de spicy!
Am mai iesit la resto, dar acu sa mor daca imi aduc aminte...


Acu imi doresc primavara, vara, caldura, o vacanta, frate-miu si Iuli sa vina in vacanta la inceputul verii, ca sa am parte de conced si eu, sa inchiriez o cabana in nord cu un pic de plaja, si loc bun de pescuit, (Frate-miu, daca nu vii, imi pastrez concedul pentru Craciun, si plaja in Caraibe scrie pe mine!)

sunt la fel de entuziasmata de Chinatown, mai mult, am facut o pasiune stupida pentru avocado cu branza, si ghici unde avocado e ieftin (dap, lucky moose)? Ma uitam la adolescentele canadiene si mi se pareau un pic cam indraznete, sa zic asa. Mai, da acu le vad pe cele asiatice si oh boy! incep sa ma ingrijorez pentru ...ah, nu mai zic, ca ...ce fuste scurte, pana si batistele is prea mari, ce cizme pana...

a, si am citit Lost Symbol! bleah!!!

149

Eh, asta e numarul de saptamana asta!

Pentru istetul care mi-a lasat un comment in chineza, ha, macar daca scriai ceva inteligibil! So do you know, I am fluent in English!

Sunt necajita! Dupa ce timp de cateva luni bune am avut un sofer de vis, de ciocolata ce e drept, da da, imi place iar ciocolata!, acum am ramas pe mana cui se nimereste...
Graham a aparut pe neasteptate la volanul cursei de 4,15. Mic de statura, chel, ciocolatiu, ne duce acasa ca vantul si ca gandul...Waw, asta da supriza! Mai ales ca inca plangeam concedierea lui Benny!
Si apoi realizez ca face si cursa de toronto la 6;20 si devin convertit! dap, reusea dimineata sa ajunga in acelasi timp cu autobuzul de 6;05, dar noi mai treceam si prin Cambridge!
Apoi acu 2 saptamani imi sopteste ca isi ia un concediu fara plata din motive familiale. Sotia cu job si 2 copii mici, cu parintii lui in casa, nu mai facea fata. Plus ca trebuia si ea sa inceapa scoala, CMA parca. El pleca la 3 dimineata (Milton) venea in depot sa ia autobuzul, apoi ne ducea pe noi la Toronto. Acasa tot cu noi, cu 4 si 15, ajungea la 7 in cel mai bun caz.
Of, of, of...
Ne invatase numele la toti commuterii, avea intotdeauna un zambet pe buze, f politicos, ce mai, o placere sa il intalnesti. Mai frumos, nici nu ne mai controla la abonamente. Zice, abia vad ce scrie pe peticul ala de hartie...Si daca v-ati luat abonamentul pe 1, e valabil pana la sf lunii, la ce sa ma uit?

Jason e Generalul! Mare, inalt, burtos, chelos, face naveta de 24 de ani. Nu sta decat in primul rand de scaune in dreapta soferului. Generalul e porecla data de soferii de la Greyhound.
Intr=-o dupa amiaza, realizand ca Graham nu ne controleaza la abonamente se decide sa impartaseasca cu noi o patanie din multii lui ani de naveta.
Cica cu multi ani in urma, facea naveta dimineata de dimineata un orb cu cainele lui. Pe vremea cand nu erau computere, cand abonamentele se faceau cu pixul si se treceau intr-un tabel.
Orbul si cainele lui devenisera parte din peisaj, respectata, soferii il mosteneau. Ba mai mult, daca nu era in statie cand ajungea autobuzul, era asteptat, si de multe ori aparea in taxi (cine stie cunoaste ca sunt scumpe).
Toate bune pana cand se schimba soferul de dimineata cu un alt sofer, nou in companie, abia angajat. Apare orbul cu taxiul, si da se urce in autobuz. Soferul vrea sa vada abonamentul, orbul ca nu il are la el, ca e acasa il celalalt sacou. Soferul: uite, taxiul nu a plecat, du-te acasa si ia-ti abonamentul, si pleci spre Toronto cu un autobuz mai tarziu. Orbul incepe sa faca gura de genul, tu nu stii cine sunt eu, si alte balarii. Soferul ii zice: ok, hai inauntru sa ne uitam pe lista cu abonamente, si cu o piesa de ID, rezolvam problema. Treaba ta ce faci la intoarcere!
Sufice to say ca s-au dus inauntru, orbul cam livid, cauta si cauta, tabele, liste, de luna asta, de luna trecuta, de acu 6 luni, orbul nicaieri. Probabil ca avusese in prima luna abonament, si apoi profitase maret!
Jason nu stia daca Greyhound a facut plangere impotriva orbului.


Acu Graham nu mai e...si suntem lasati pe mana celor ce fac liberele! Waw ce adunatura, pe de alta parte, cred ca si ei zic la fel uitandu-se la noi: waw, ce adunatura!

Avatar

off topic: nr de saptamana asta e 161

on topic: am mers sa vedem Avatar. Toata lumea a vazut Avatar, noi sa ramanem mai de carutza? Pana si frate-miu l-a vazut in Imax, si era tare incantat!
Apoi toti din jurul meu vazusera Avatar, hai si noi.
cum aveam un gift card pentru cinema in buzunar, am facut revolutie, si sambata seara la 5 am scos baietii din casa si hai la film. Cu gandul sa vedem cel de la 6:50. La cinema omor, bielete vandute pentru sambata seara, asa ca am luat bilete pentru a doua zi. Greu de decis cand, Victor avea ceva treburi ieri, da vroia sa fie devreme acasa ca era premiera la 24, plus ca eu nu concepeam sa nu vad Desperatele.
anyway, luam bilete pentru 4. ajungem la 3, poporul tot inghesuit sa vada filmul asta, belea ce mai! Si stand in rand, realizam ca sunt 4 ani de cand am pus piciorul in Canada. Si m-a lovit asa in frunte! din toate weekendurile soarta a vrut ca duminica sa ajungem, nu sambata cand am iesit din casa hotarati, apoi alta chestie: ange postase reteta ei de prajitura Petre Roman, iar eu, ca niciodata am stat sambata seara sa o fac, pana tarziu. De ce? habar n-am. Asa mi-a venit: sa fac prajitura care a iesit ca un tort in final!
Cineva acolo sus a vrut ca noi sa nu uitam de unde am plecat, ce semnificatie au zilele pentru noi, sa nu le lasam sa treaca fara rost!

4 ani in Canada:
copilul care nici nu se recunoaste in pozele de acum 4 ani
care inoata
care calareste
care are note bune
care are tot ce isi doreste
pana si un job mititel
eu job bun, nici nu speram ca am sa am bafta asta
casutza cu gradina
masini
vazut, experimentat, incantat, vizitat, bucurat
Victor facut scoala canadiana
fluent in engleza
cetatenie canadiana
4 ani in Canada
ne-am transformat? mai suntem noi cei ce am plecat in Canada acum 4 ani? ne-am schimbat? oh, daaaaaa
in alt sens nu ne-am schimbat deloc!

revenind la film:
am prins locuri bune si ...
filmul e bun dar nu e atat de bun cat de face reclama ca e
efectele 3D slabe, in schimb decorul, efectele speciale, lumea imaginara de acolo superba
Pacat ca spre final se cam dilueaza partea de suspans, povestea...
ideea f buna chiar daca nu originala, din cate am inteles
altii acuza de mesaj rasist
eh, bun film de vazut duminica seara, la cinema, in ziua in care implinesti 4 ani de cand ai sarit peste balta

DNA

Scriam mai demult ca am citit Julie and Julia. Si ca nu am fost f entuziasmata, cartea mi s-a parut banala, cu o multime de injuraturi fara rost.
Apoi in vacanta avuta de Craciun, Victor mi-a facut o bucurie si a inchiriat filmul, si pot sa spun ca filmul mi-a placut extrem de mult, Merryl Streep e fenomenala, si personalitatea lui Julia Child covarsitoare.
PBS are drepturile asupra emisiunilor create de Julia Child. Julia a preferat sa faca mai putini bani dar sa stea cu o televiziune publica care sa ajunga la majoritatea americanilor, si care sa ii lasa loc liber de creatie. F putin transpare in youtube, pbs tine cu dintii de copyright si bine face.
Pbs in acelasi timp reia emisiuni ale Juliei, incercand sa atraga fonduri cu noua faima

Cand flipui remotul prin multele canale, sunt intotdeauna atrasa de ce vad pe PBS. Si intr-o dupa amiaza vad ca PBS-ul transmite vreo 4 ore numai JC. Sa fi fost duminica trecuta? nu mai stiu...
Si am urmarit cateva secvente din emisiunea ei cu omletele, apoi am schimbat canalul, ca ti se face rau vazand crearea a zeci de omlete, cu spanac, cu branza, cu ficat, cu ceapa, cu icre, cu tuna, cu carne de pui, cu alt fel de braza si tot asa...
Apoi am revenit, Julia explica diferenta dintre puii buni de pus la rotisor, gaini, cei de facut tocana, cei de copt nu stiu cum, ce mai, avea o intreaba ferma pe masa ei...Schimb iar canalul...mai vazusem emisiunea...
Revin si Julia anunta ca face o ciorba de peste: bouillabase (sper ca am scris corect). Hopa, stai ca asta vreau sa vad...Si vad si salivez...
Si ma chinui sa ma gandesc, unde gasesc eu peste bun si ieftin? si ma gandesc, si ma gandesc (cine a zis ca imi merge mintea? nimeni, deci nici o surpriza) si imi aduc aminte de Chinatown. Hehe...
Joi ajung in ChinaTown, si imi iau peste! Numai maine nu e sambata si sa vezi ce bunatate de ciorba de peste execut!
Deci e sambata, si abia astept sa imi fac bunatatea de ciorba de peste...

dimineata la 8 eram fresh, gata de atacat bucataria, dar Victor imi zice ca masina e gata si trebuie sa mergem sa o scoatem din shop. Acu mai bine de o saptamana a zburat pe blackice si a aterizat in sant, la 5 si jumate dimineata. Era fiert, speriat, socat. M-am dus si am trecut impreuna prin toate declaratiile la politie, ambulanta, telefoanele la asigurare si alte celea...Acu masina e gata, ce ma bucur...

Luat masina, lasat Mitzubishi la firma de inchirieri, ajuns acasa, trimis baieti la cursul lui A de lifeguard...si gata, bucataria e a mea...
Toc ceapa marunt, pun intr-o oala inalta la rumenit, pun niste bete de telina in mixer si le maruntesc, le arunc peste ceapa, si la fel fac cu vreo 2 morcovi grasunei. Apoi torn suc de rosii si apa fierbinte si las sa clocoteasca in voie.
Scot capul de somon, il spal, il arunc in oala, dau focul la mic, apoi scot cei 2 crapusteni, tai capul si coada si le arunc si pe ele in oala, pastrez burta sa le pun in cuptor cu restul de file, sub broiler. Dupa vreo 10 min, arunc si file-ul luat special pentru Andrei, nu-mi mai amintesc cum chema originalul, dar fusese mare rau de tot, si ce aveam eu in fata nu avea pic de os.
Potrivesc de sare, mai cata sare cere!, piper, si cand peste aproape sa desface de pe os, opresc focul, nu inainte de a pune bors (praf)
Separat am fiert cartofi, am chisat mult usturoi si am pus restul de file sub broiler in cuptor, in tava aranjata cu floie, spreiata cu ulei, si pestele sarat si piperat din belsug!

Victor ma ajuta sa pun masa, am scos pestele pe un platou, am pus in farfuriile adanci zeama de peste, ceva cartofi si bucati de peste. Cine a vrut usturoi, a pus usturoi, cine nu, a migrat catre ardei iute ori sos de seafood...Buuuun
Si mancam, si Andrei intreaba ce e cu atata peste
Ai vrut sa fii mai desteapta...A, zice tu esti cea mai desteapta din casa, nu ai cum sa fii cea mai desteapta, zice copilul cu admiratie! Intreb: de unde iti vine asta...
Pai zice, ai job cool, ca poti lucra de acasa...
A, zic, daca eram desteapta si copilul meu era cel mai destept, si mai curajos, si sarea de la trambulina, stiind ca nu e mare diferenta intre a te arunca in bazin de pe margine ori de pe trambulina de la 1 metru
Andrei: copilul asta seamana in partea lui tatsu!!!

(am sa editez mai tarziu, acum nu imi merge tastatura cum trebuie, semnul imtrebarii imi apare ca É)