Primul Blogger

si am terminat de citit Julie and Julia si acu nu mai vreau sa vad filmul. NU mai vreau, mi-a taiat cheful!
Tipa e prea directa, prea injura, prea e nemultumita de viata si de tot, si de sot, loft, parinti, prieteni incat mai aveam un pic si deveneam suicidala. Da, exagerez, dar si ea exagereaza cand descrie munca de temp in agentii guvernamentale. Pai frate, daca vrei sa "cresti", nu stai o viata ca temp, si iei orice job crezi ca iti va aduce o sansa spre dezvolate profesionala. Da, incepi de la a xeroxa hartii, scana, trimite emailuri, indruma studenti rataciti, dar dupa un timp, iti cresc responsabilitatile, cresti profesional, mergi la ceva cursuri...Nu stai sa te plangi...
Anyway, nu mi-a parut rau de banii dati pe carte, dar nici marele succes nu mi s-a parut.
Dar totusi am castigat ceva din lectura acestei cartulii: am descoperit primul blogger, ori aproape primul sa zicem:
http://www.pepysdiary.com/
Samuel Pepys a tinut un jurnal timp de 9 ani, zi de zi, fara oboseala. A scris despre tot ce a mancat, despre locurile colindate, despre ziua lui la birou, inexistenta, aia nu aveau pe atunci time card, despre certurile cu sotia, despre ochii dulci facuti diferitelor duduce...
Am inceput sa citesc zi cu zi, de pe site, curioasa sa vad cum era viata la 1660 si primul soc a fost ca omul fusese operat cu succes de pietre la rinichi, inainte de 1660!!!
Apoi jurnalul ca jurnalul, dar comentariile sunt nemaipomenite, oameni pasionati, am eu ce am cu cei pasionati de istorie...
Asa ca daca va intrebati unde am disparut, acolo sunt, citind in fiecare moment liber despre viata unui oarecare in anii de gratie 1660, savurand fiecare comentariu...