Per tu

Ei, uite de asta iubesc eu engleza: nu am grija tutuielii...

Saptamana trecuta am avut lansarea oficiala a insitutului. Lume multa, lume importanta, ministru si alaiul lui, tot boardul , donori importanti, fundatia toata, lumea cu bani, lume care probabil cheltuie pe catel cat cheltui eu intr-o luna pe casa, masini si cele necesare...
Sa traiasca engleza, you catre CEO, you catre ministru, you catre toata lumea care vrand nevrand trebuia sa vorbeasca cu mine, un umil lucrator, care zambea nu f tamp si incerca sa raspunda la intrebari ignorandu-si propriul accent!

A trecut si asta, si am avut si open house, si a trecut si open house-ul, si back in business

si cine deschide usa ieri? Mary Jo (CEO)! are chef de small talk, eu incerc sa nu ma balbai, traiasca engleza, imi tot vine sa ii zic Boss da ma abtin ca stiu cat de mult ii irita, si pleaca zambind multumita!
ce sa zic, la inceput mi-a fost tare greu: cine a mai auzit acasa de vorbit direct, la prenume cu oameni importanti? am incercat eu timid un chief ori boss de-alungu timpului, da au luat-o ca pe o gluma si mi-au cerut politicos sa le zic pe numele mic: Richard, Dee, Sue, Kelly, Mary Jo! tare greu mai, tare greu...