Se vede ca nu am inspiratie nu-i asa?
Cum naiba sa am, cand citesc dimineata ca spitalul ofera discount baban la numeroase atractii in zona pentru emploaiati, ori eu fusei cu babacii la jumate din ele...Bai, se termina vara pana va treziti voi!
Cum acasa s-a instaurat cold war din nu stiu ce motive, am cautat sa ii dam lui tataiu un proiect, ceva nou de facut. Si am gasit rapid: varuiasca/vopseasca garajul.
Am mers aseara la Home Depot sa luam vopsea. Am retrait scena cand Andrei a intrat pentru prima data la Toy's r us. Tataiu era in culmea fericirii. Da, mai venise, stia magazinul, avusese timp sa se uite dupa una alta, dar acum era cu mine, eu posesor de credit card si el posesor de ceva dolari in buzunar.
So, am ales vopseaua, am luat tools de varuit, am mai cumparat una alta, si hai sa iti arat ce am vazut data trecuta, sa zici ce e mai bun sau se merita ca bani: uite cu chestia aia as face asta, da' era si o chestie altfel data trecuta, nu o mai au acuma, da ce zici de lanterna asta cu manivela, radio si alte cele, ce zici? da de asta?
Hold your horses, e tarziu si vreau acasa, eu o iau spre casa, sa platesc, daca nu ajungeti odata cu mine la masina, asta e, stiti sa veniti acasa pe jos.
So, ma duc sa platesc, ioc tatai si Victor, incep sa imi pun in carut cele cumparate, vine flacaul care superviza zona sa ma ajute (se vede ca am slabit ceva kg :) imi incarca carutul, pun in masina, ioc tatai si Victor, duc carutul, ma sui in masina, ioc tatai si Victor asa ca decid sa plec....
Cand apar si ei din magazin, ma vad plecand din parcare si o iau la fuga dupa mine...
Sincer, tataiu are senzatia ca lumea e impotriva lui, nu stiu ce se astepta, sa coalizam cu el impotriva mamei?
revin
Wednesday, July 22, 2009
Tuesday, July 21, 2009
Greva lui Peste
da, greva lui peste sau cum arata Toronto zilele astea...mizerabil! Garbigiorii sunt in greva, ca de altfel toti lucratorii de la primaria Toronto. Jale e in oras, n-au vazut astia in viata lor asa ceva, sunt ingrijorati ca a crescut si va creste exponential populatia de ratoni! Daca pana acum "munceau" pana faceau rost de hrana, acum o au pe de-agata, in locurile in care premarele a zis sa se depoziteze gunoiul!
si greva continua de prea mult bine...la cum merge economia acum, sa ma ierte Dzeu daca ii inteleg! Si pe grevisti, si pe primar! Pai pierde frate din turism la greu, deja prin presa din state apar articole in care americanii sunt sfatuiti sa nu viziteze Toronto din cauze mirositoare...
M-am straduit toata saptamana trecuta sa fac o lista cu potentiale destinatii pentru we, toate ocolind Toronto. Da stiu, trebuie mers si in Toronto, dar poate se termina nenorocita de greva.
Sambata dimineata, dupa ce ne-am desmeticit am zis sa o luam din loc: unde? unde nu ploua si nu miroase :)
Ploua peste tot, dar peste tot, exceptand Toronto!
Asa ca dupa avertizari repetate ( e mizerie, mizerie, las mama ca suntem obisnuiti cu asta) am plecat spre Toronto
revin mai tarziu
am revenit:
drumul a fost ok, am vizitat CN tower, am toata admiratia pentru mamaie care a urcat stoic cu tot raul de inaltime care il are, mai mult, a stat si pe podeaua de sticla, si am poze drept marturie, mai mult, a urcat si pana sus de tot, si i-a trebuit ceva timp sa se obisnuiasca, sa vina la margine si sa se uite pe "furnicile" de jos. Sper ca le-a placut...
Roger's Center avea acoperisul desfacut, asa ca de sus ne-am putut uita la meciul de baseball :Jayz vs Red Socks...
si greva continua de prea mult bine...la cum merge economia acum, sa ma ierte Dzeu daca ii inteleg! Si pe grevisti, si pe primar! Pai pierde frate din turism la greu, deja prin presa din state apar articole in care americanii sunt sfatuiti sa nu viziteze Toronto din cauze mirositoare...
M-am straduit toata saptamana trecuta sa fac o lista cu potentiale destinatii pentru we, toate ocolind Toronto. Da stiu, trebuie mers si in Toronto, dar poate se termina nenorocita de greva.
Sambata dimineata, dupa ce ne-am desmeticit am zis sa o luam din loc: unde? unde nu ploua si nu miroase :)
Ploua peste tot, dar peste tot, exceptand Toronto!
Asa ca dupa avertizari repetate ( e mizerie, mizerie, las mama ca suntem obisnuiti cu asta) am plecat spre Toronto
revin mai tarziu
am revenit:
drumul a fost ok, am vizitat CN tower, am toata admiratia pentru mamaie care a urcat stoic cu tot raul de inaltime care il are, mai mult, a stat si pe podeaua de sticla, si am poze drept marturie, mai mult, a urcat si pana sus de tot, si i-a trebuit ceva timp sa se obisnuiasca, sa vina la margine si sa se uite pe "furnicile" de jos. Sper ca le-a placut...
Roger's Center avea acoperisul desfacut, asa ca de sus ne-am putut uita la meciul de baseball :Jayz vs Red Socks...
Apoi a mers cu masina un pic prin downtown, le-am aratat unde e spitalul, colo lucreaza primul ministru, asta e muzeul, uite pe aici e una alta...apoi am mers in ChinaTown. Eh, alta poveste
prima data i-am dus la o bakery sa guste patiserie chinezeasca. Mamaia a strambat din nas, ca bucataria nu era la standarde de Ritz...hello mamaie, China in miniatura, ce te astepti? (tre sa recunosc ca avea dreptate)
Apoi am cautat parcare si am plecat la plimbare...pana la primul aprozar/macelarie/...magazin cu de toate. Unde nu am scapat fara sa nu cumpar: uite, are calcan, uite, 2 gaini 3 dolari, uite carne de porc, uite aia, uite ailalta, si tot asa...pana nu spui cat am lasat la casa (mai, si sigur m-a inselat la casa, ca ciresele alea nu erau 1,99 poundul, la tanti aia totul era 1,99)
eh, noi sa fim sanatosi
ducem la masina, hai ca mai avem o jumate de ora din plata parcarii, asa ca inainte, in multimea chineza...pana la primul magazin cu leacuri chinezesti, unde tata i-a cerut lu nenea ala ceva remediu de prostata. Ok, tata nu stie nici chineza, nici engleza, chinezu nu stia nici engleza, nici romana, dar credeti ca l-a impiedicat ceva pe tata sa incerce sa isi faca rost de cine stie ce vietate uscata si apoi sfaramata pe post de remediu? No way...
Mamaia cu lacrimi in ochi a parasit Chinatown...ca vazuse ea pantaloni cu 4 dolari....
si cu promisiunea ca o mai duc....( sa nu mai zic si de sacul de orez cumparat, ca canadienii astia nu stiu care e orezul bun, noroc cu chinezii)
Si iesind din Chinatown, maie si tai au observat diferenta de arhitectura, de organizare, si parca i-am auzit rasufland usurati...
Am ajuns acasa destul de repede, autostrada nu f aglomerata....
daca va intrebati ce am facut duminica? nimic...m-a durut si inca ma mai doare spatele...de ce? habar n-am, dar am stat acasa si ne-am odihnit!
ps: revin sa scriu ca i-a socat randul lung cat o zi de post la intrarea la ROM...de ce vrea lumea la muzeu? asa ca in alta zi noroasa, ploiasa, ii aduc de dimineata la muzeu :)
Friday, July 17, 2009
11-12 iulie
si a mai trecut un weekend, asta a fost de shopping
ma simt fara inspiratie, ma simt cumva secata de imaginatie
sunt foarte obosita si vreau sa imi iau niste zile libere...
cum cu o saptamana inainte imi petrecusem timpul la Four Seasons, ioc spinning si yes to big lunches am decis ca in we sa mergem la tenis...Asa ca la 7 dimineata in picioare, la 7 si pe teren. Cu Victor :) Sambata dimineata ne-a gonit ploaia acasa pe la 8 si jumate, duminica dimineata ne-a gonit foamea... dar mi-a facut placere teribil sa joc tenis cu Victor...
sambata am facut ceva cumparaturi la piata, ne-a prins o ploaie torentiala, se intunecase afara ca de noapte...mamaia s-a cam speriat, dar i-a trecut repede. Apoi am dat o tura pe la Fabricland, pe la Bouclair, si dupa pranz in Fairview mall. mai ales la magazinele de bijuterii, spre deliciul lui mamaia :)
duminica, dupa ce am gatit un mic dejun canadian, s-a vrut brunch de altfel, la 12 am plecat la shopping, dupa deviza: shop until you drop!
cea care a drop am fost eu, ca mamaia era ca energizer bunny!!!!
Miriam a avut conferinta la Four Seasons. A scapat. I-a iesit f bine. Am fost si eu, ca altfel nu se putea :) In prima zi, am stat cu gura cascata perioade indelungata: numai medici neuro, toate specializarile incepeau cu neuro, mai departe era greu de citit, greu de pronuntat. Mai toti batraiori...asa ca Miriam tot single e...
Am facut-o si pe detectivele, ca ne-am trezit cu un asiatic care vroia sa participe cu orice pret! Cum naiba sa vrei sa participi la o conferinta despre brain injury! Pai aia nici engleza nu vorbeau, era o cu totul alta limba, alta chestie acolo, un limbaj numai de ei inteles!
L-am dat afara prima data, s-a schimbat de camasa si a venit din nou. L-am dat afara si a doua oara, guess what, s-a schimbat si a venit din nou! Asa ca am pus securitatea hotelului pe el: l-au pozat, l-au identificat si l-au avertizat ca daca mai calca in hotel fara camera rezervata e dat pe mana politiei!
A doua zi, un destept care participa la conferinta, s-a decis sa filmeze, cu toate ca era specificat ca datele sunt in curs de publicare: a fost pus sa aleaga: politie sau pleaca. A plecat, a renuntat la restul zilelor de conferinta si dus a fost. Si-a manjit numele fraierul, intr-o lume atat de inchisa in care se stiu pe nume din toata lumea...
Cea mai fun parte a fost memorialul dedicat unui bogatas abia decedat, memorial tinut la Truffle, unul din cele mai selecte restaurante din Nord America! Un violonist de mare clasa crea atmosfera, mancarea era ceva de vis, participantii bogati, urlau banii prin toti porii! Palarii, voalete, tocuri, bone filipino, copii obraznici, babe cu operatii estetice intepenite intr-un etern zambet (ce distractie cand or fi in sicriu, ele tot zambitoare...)
Shocul mare a fost cand cineva a inceput sa cante Unforgetible, noi am zis ca e vaduva, dar era prea profesionist cantat, si Miriam a zis ca o cunoaste pe cantareata, ca e nume greu, si da-i gugaleala sa vedem cine-i mortul si cine-i artista!
ne-a luat 2 zile pana am dar de cantareata...
anyway, a mai cantat o bucata, la cererea plictisitilor bogati din adunare...
sunt obosita...
sunt bucuroasa ca ii am pe ai mei aici, bucurie care nu am simtit-o nicioadata in viata mea, nici ca copil, nici ca adult...m-ar fi scutit de multe cosmaruri :)
ma simt fara inspiratie, ma simt cumva secata de imaginatie
sunt foarte obosita si vreau sa imi iau niste zile libere...
cum cu o saptamana inainte imi petrecusem timpul la Four Seasons, ioc spinning si yes to big lunches am decis ca in we sa mergem la tenis...Asa ca la 7 dimineata in picioare, la 7 si pe teren. Cu Victor :) Sambata dimineata ne-a gonit ploaia acasa pe la 8 si jumate, duminica dimineata ne-a gonit foamea... dar mi-a facut placere teribil sa joc tenis cu Victor...
sambata am facut ceva cumparaturi la piata, ne-a prins o ploaie torentiala, se intunecase afara ca de noapte...mamaia s-a cam speriat, dar i-a trecut repede. Apoi am dat o tura pe la Fabricland, pe la Bouclair, si dupa pranz in Fairview mall. mai ales la magazinele de bijuterii, spre deliciul lui mamaia :)
duminica, dupa ce am gatit un mic dejun canadian, s-a vrut brunch de altfel, la 12 am plecat la shopping, dupa deviza: shop until you drop!
cea care a drop am fost eu, ca mamaia era ca energizer bunny!!!!
Miriam a avut conferinta la Four Seasons. A scapat. I-a iesit f bine. Am fost si eu, ca altfel nu se putea :) In prima zi, am stat cu gura cascata perioade indelungata: numai medici neuro, toate specializarile incepeau cu neuro, mai departe era greu de citit, greu de pronuntat. Mai toti batraiori...asa ca Miriam tot single e...
Am facut-o si pe detectivele, ca ne-am trezit cu un asiatic care vroia sa participe cu orice pret! Cum naiba sa vrei sa participi la o conferinta despre brain injury! Pai aia nici engleza nu vorbeau, era o cu totul alta limba, alta chestie acolo, un limbaj numai de ei inteles!
L-am dat afara prima data, s-a schimbat de camasa si a venit din nou. L-am dat afara si a doua oara, guess what, s-a schimbat si a venit din nou! Asa ca am pus securitatea hotelului pe el: l-au pozat, l-au identificat si l-au avertizat ca daca mai calca in hotel fara camera rezervata e dat pe mana politiei!
A doua zi, un destept care participa la conferinta, s-a decis sa filmeze, cu toate ca era specificat ca datele sunt in curs de publicare: a fost pus sa aleaga: politie sau pleaca. A plecat, a renuntat la restul zilelor de conferinta si dus a fost. Si-a manjit numele fraierul, intr-o lume atat de inchisa in care se stiu pe nume din toata lumea...
Cea mai fun parte a fost memorialul dedicat unui bogatas abia decedat, memorial tinut la Truffle, unul din cele mai selecte restaurante din Nord America! Un violonist de mare clasa crea atmosfera, mancarea era ceva de vis, participantii bogati, urlau banii prin toti porii! Palarii, voalete, tocuri, bone filipino, copii obraznici, babe cu operatii estetice intepenite intr-un etern zambet (ce distractie cand or fi in sicriu, ele tot zambitoare...)
Shocul mare a fost cand cineva a inceput sa cante Unforgetible, noi am zis ca e vaduva, dar era prea profesionist cantat, si Miriam a zis ca o cunoaste pe cantareata, ca e nume greu, si da-i gugaleala sa vedem cine-i mortul si cine-i artista!
ne-a luat 2 zile pana am dar de cantareata...
anyway, a mai cantat o bucata, la cererea plictisitilor bogati din adunare...
sunt obosita...
sunt bucuroasa ca ii am pe ai mei aici, bucurie care nu am simtit-o nicioadata in viata mea, nici ca copil, nici ca adult...m-ar fi scutit de multe cosmaruri :)
Adusi de barza
Materialul nu e conceput de mine, dar mi-a placut teribil si am zis sa va impartasesc si voua un pic de emotie...
Dragi prieteni din generatia adusa de barza...
Cititi si voi si dati timpul inapoi.
1. ADUSI DE BARZA.N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi.. Am trait frumos!!!!!!!!!!!!!
Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii.Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"..
Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"
Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex".
Jucam "Tara, tara , vrem ostasi" , "Flori, fete sau baieti"si de-a "v-ati-ascunselea" . Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.
2. RATIA DE FERICIRE. Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia Comaneci .
Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni.
Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.
Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pt.zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.
3.DESENE.. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz.
Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.
Am supravietuit serialului " Dallas " si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo".
Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala " Aurora " (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel".
Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.
4.MAJORATE. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii"..
Noi, unbelievable, n-am avut manele. Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. A
didasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii.
Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca.
Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta.Eram misto si faini, niciodata cool.
5..RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca.Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri.
In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care sareau broboane de apa.Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa , cheia agatata de gat.Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile.
Noi n-am trait mai bine sau mai rau,Am trait!
Dragi prieteni din generatia adusa de barza...
Cititi si voi si dati timpul inapoi.
1. ADUSI DE BARZA.N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi.. Am trait frumos!!!!!!!!!!!!!
Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii.Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"..
Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"
Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex".
Jucam "Tara, tara , vrem ostasi" , "Flori, fete sau baieti"si de-a "v-ati-ascunselea" . Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.
2. RATIA DE FERICIRE. Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia Comaneci .
Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni.
Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.
Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pt.zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.
3.DESENE.. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz.
Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.
Am supravietuit serialului " Dallas " si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo".
Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala " Aurora " (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel".
Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.
4.MAJORATE. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii"..
Noi, unbelievable, n-am avut manele. Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. A
didasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii.
Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca.
Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta.Eram misto si faini, niciodata cool.
5..RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca.Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri.
In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care sareau broboane de apa.Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa , cheia agatata de gat.Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile.
Noi n-am trait mai bine sau mai rau,Am trait!
Monday, July 6, 2009
si a mai trecut un weekend
Si a mai trecut un weekend...
Saptamana trecuta, cu toate ca miercuri a fost liber, a trecut f greu. F greu. Vineri imi venea deja sa plang de oboseala, dar cand am mai primit si email de la Steph ca a schimbat ora de calarie pentru vineri seara, imi venea sa urlu!!!
Miercuri, 1 Iulie, Ziua Canadei, si ziua Iulicai. Dupa ce ne-am chinuit dimineata sa vorbim cu Iulica, sa ii zicem LMA, a prins ea mesajul, am incercat sa facem planuri de iesit. In afara de mamaia si tataiu care sunt in secunda 2 la usa gata de plecare cand aud ca e rostul, nici Victor nici Andrei nu aveau chef de iesit. Asa ca mi-am utilizat dreptul de veto si i-am urnit spre ferma de capsuni de pe ERB.
Am cules, am mancat capsuni, am platit capsunile, mamaia si tataiu nu au vrut sa stea la o poza din aceea in care doar bagi capul in panou si...am plecat sa vedem parada de la Cambridge.
Abia acum mi-am vazut parintii destinsi, incercand timid sa se bucure de viata. Inca nu inteleg ei cum e cu mandria de a fi ceva, de a defila pentru ca crezi in ceva, de a merge si a sta ore sa ii vezi pe cei ce s-au straduit sa defileze pentru tine. Dar erau dornici sa vada, nu plictisiti, ori obositi...
Cand foamea ne-a dat ghionturi, am plecat spre casa, ne-am oprit doar la cinema sa luam bilete pentru Andrei si Victor la Transformers in seara aia, ca nu se mai putea, ca era jale daca amanam pentru weekend, facea cupkilu greva!
Am facut repede un gratar, pestele a fost vedeta, si mamaliga lui tataiu, si zici ca e gata pentru ziua aia, ca a doua zi unii munceste!
NOoooo, baietii au plecat la film, eu am luat babacii si am plecat in Waterloo la focurile de artificii, 10pm. Cu scaunele pliante dupa noi, cu o patura, cu entuziasm, mai mult ei decat eu, am plecat spre Columbia Lake.
Am gasit un loc f bun, ne-am instalat tabara si am asteptat cuminti sa inceapa artificiile. 10pm, nimic. 10.05pm nimic, 10.10pm nimiiiiiicccc, 10.15 pm Yupiiii!!! mamaia era cu ochii in lacrimi, chiar ca locul pe care l-am gasit a fost prima-ntai, aveai senzatia ca te ploaie artificiile, miile de stelute, mamaia mai incet, mai timit la inceput, mai un uaaaaaaaaau, apoi bravo, bravo, ca la opera.
eh, s-au terminat si astea, imbulzeaza, trafic greu, ne-am ratacit, am ajuns pe la 11 si acasa. Pana mi-am gasit locul, pana m-am sucit, foit, era trecut de 12 noaptea cand am atins perna...
Joi si vineri, zombi, m-au platit astia de geaba, am fost in reluari, eu nu sunt in stare sa duc program de we si in mijlocul saptamanii!! Asta e clar!
deci cum spuneam, vineri seara dus cupkil la calarie, cu mamaie dupa noi, si we poate sa vina...oare?!
Sambata piata, dau kmtrajul peste cap cu cat ma tin dupa mamaia prin piata, Alexandra a petrecut dimineata la noi cu Victor si Andrei, am trecut si pe la polonez, unde tataiu mi-a gasit seminte de floarea soarelui negre, moartea mea, mama ce le duc dorul, si unde am mai luat o sarcina de bunatati, acasa un gratarel, eu am fost maestru gratargiu, am facut costita, a aparut si Dana dupa Alex, am oprit-o sa manance cu noi, si gata, visez odihna...
(ca o paranteza, hihi, in paranteza, ce bine e cand altul strange dupa tine masa...)
telecomanda in mana, gasit canal dorit si confortabil pentru...somn, cand apare tataiu si zice, hai sa cumparam dale de piatra pentru patio, ca o sa treaca vara si noi nu o sa mai apucam sa aranjam terasa aia...so, incarcat sos somnoros, si tatai dornic de plimbare si hai! Intai la Home depot, nu aveau ce ne trebuia noua, hai la Rona, hei, asta parca seamana cu ce avem noi, hai sa luam 16 bucati si inca 10 mici pentru bordura, stai ca nu tin arcurile la masina, e prea grele, da jos jumate, surpriza, sunt in sale cu 40 la suta off, yupiiii ajuns acasa, lasat piatra, incarcat mamaia care aude discutie de flori, mama ce flori sunt la rona si hai dupa restul de piatra....stai ca cica nu mai e in sale, bai voi ati innebunit, numai ce le-am descarcat acasa, cum sa nu mai fie in sale, ooops, da, sunt, hai sa recuperam mamaie din flori, o gasesc entuziasmata ca ce flori sunt in sale (ea spune cum se citeste romaneste), ca sunt pline de boboci, iau mamaie si o fac fericita, luam floarea care seamana cam tare a muscata (uras muscatele), merg sa platesc, si apare mamaie panicata ca am lasat-o in magazin, ca a crezut ca am plecat fara ea...mai, da cand ai colindat Rona de una singura (mai si e mare magazinu asta, am mers cu masina de la piatra la flori, ca era de mers, nu gluma) nu ti-a fost frica ca te lasam acolo, da acu, cu mine la 2 pasi te-ai speriat?! ajuns acasa si sperat ca incheiat ziua...nu mai intru in detalii ca ma ia durerea de cap...
si vine duminica, duminica dimineata, somn dulce, ce bine e, hm...zgomote suspecte in bucatarie, mamaia apare cu ceai de sunatoare, stai frate ca asta nu e ceaiul meu verde, tataiu bosumflat, ca ei mi-a facut ceai sa fie numai bun cand ma trezesc, mai, eu de la ceaiul meu verde nu fac rabat, sa fie clar, eu vreau ceai verde, Victor sesizeaza stralucirea ciudata din ochii mei si apare cu ceaiul verde, si "noi suntem gata de plecare", mamaie si tatai imbracati de duca!!!
hohoho, hold your horses, unde sunteti voi gata de plecare? pai n-ai zis ca mergem azi undeva? oare am zis, eu nu sunt convinsa ca am zis ca vreau sa ma trezesc, d-apoi sa plec deja undeva...
hai sa sunam acasa, sa vedem daca toate sunt ok, si dam telefoane, si pica ghinionul pe biata Iulica, ca intra nu stiu ce drac de chipmunk in chilotii lui tatiu (figurativ vorbind) si se ia de ea ca de ce nu s-au dus la tara, ca asa i-au promis.
hei, si facut morala lu tataiu, si plecat tataiu si inchis la ei in camera, si bocit tataiu, si mers si scuturat again tatai, intre timp am prins-o pe mama Iulianei la telefon ( e la tara cu sora lu mamaie) si vorbit cu ea (alta figura, nu a vrut sa creada ca o sunam din Canada, a zis ca e farsa, ca o suna matusa din gradina...) si revenit tatai oarecum la sentimente mai bune....vorbit din nou cu Iulica, impacat Iulica....facut iar scandal la tatai, ca na, el nu merge nicaieri, ca mai bine sta acasa, ca se muta in padure, ca pe el nu il crede nimeni, si zis la tatai ca daca socru meu imi vorbea asa era ultimul lucru care mi-l zicea...si urnit tatai la masina...si plecat la African Lion Safari
Le-a placut teribil, am intrat cu masina in rezervatie, au fost f incantati de maimutele indraznete care veneau pe masini, si se asezau confortabil pe oglinzile laterale si cerseau mancare, le-a placut teribil tot ce a insemnat pui de animalut, am hranit strutul zapacit, (nu e voie sa hranesti animalele, da nu poti rezista sa nu le dai un biscuit), am hranit o ciurda de caprioare superindraznete, care vin la masina ca tiganii la cersit in intersectii, am vazut spectacole cu elefanti, papagali, pasari de prada, ne-am plimbat cu trenulet, am mancat cu langa poiata paunilor, si a venit o paunita cu un puiut de i-am dat cateva farmituri de paine, ce mai, o zi plina...
eh, am uitat apa langa lada frigorifica, nu in, si apa era clocotita, morti de sete am plecat spre casa ...
seara s-a incheiat cu facut dus pe rand toata populatia, apoi inarmata cu seminte, am pus "Casatorie cu repetitie" si dai ras..filmul asta ma amuza rau de tot de fiecare data cand il vad, dar acum am ras cu totii cu lacrimi.
si gata duminica, si vine inca o saptamana de lucru....uraaaaaaaaaa!!!!!
Saptamana trecuta, cu toate ca miercuri a fost liber, a trecut f greu. F greu. Vineri imi venea deja sa plang de oboseala, dar cand am mai primit si email de la Steph ca a schimbat ora de calarie pentru vineri seara, imi venea sa urlu!!!
Miercuri, 1 Iulie, Ziua Canadei, si ziua Iulicai. Dupa ce ne-am chinuit dimineata sa vorbim cu Iulica, sa ii zicem LMA, a prins ea mesajul, am incercat sa facem planuri de iesit. In afara de mamaia si tataiu care sunt in secunda 2 la usa gata de plecare cand aud ca e rostul, nici Victor nici Andrei nu aveau chef de iesit. Asa ca mi-am utilizat dreptul de veto si i-am urnit spre ferma de capsuni de pe ERB.
Am cules, am mancat capsuni, am platit capsunile, mamaia si tataiu nu au vrut sa stea la o poza din aceea in care doar bagi capul in panou si...am plecat sa vedem parada de la Cambridge.
Abia acum mi-am vazut parintii destinsi, incercand timid sa se bucure de viata. Inca nu inteleg ei cum e cu mandria de a fi ceva, de a defila pentru ca crezi in ceva, de a merge si a sta ore sa ii vezi pe cei ce s-au straduit sa defileze pentru tine. Dar erau dornici sa vada, nu plictisiti, ori obositi...
Cand foamea ne-a dat ghionturi, am plecat spre casa, ne-am oprit doar la cinema sa luam bilete pentru Andrei si Victor la Transformers in seara aia, ca nu se mai putea, ca era jale daca amanam pentru weekend, facea cupkilu greva!
Am facut repede un gratar, pestele a fost vedeta, si mamaliga lui tataiu, si zici ca e gata pentru ziua aia, ca a doua zi unii munceste!
NOoooo, baietii au plecat la film, eu am luat babacii si am plecat in Waterloo la focurile de artificii, 10pm. Cu scaunele pliante dupa noi, cu o patura, cu entuziasm, mai mult ei decat eu, am plecat spre Columbia Lake.
Am gasit un loc f bun, ne-am instalat tabara si am asteptat cuminti sa inceapa artificiile. 10pm, nimic. 10.05pm nimic, 10.10pm nimiiiiiicccc, 10.15 pm Yupiiii!!! mamaia era cu ochii in lacrimi, chiar ca locul pe care l-am gasit a fost prima-ntai, aveai senzatia ca te ploaie artificiile, miile de stelute, mamaia mai incet, mai timit la inceput, mai un uaaaaaaaaau, apoi bravo, bravo, ca la opera.
eh, s-au terminat si astea, imbulzeaza, trafic greu, ne-am ratacit, am ajuns pe la 11 si acasa. Pana mi-am gasit locul, pana m-am sucit, foit, era trecut de 12 noaptea cand am atins perna...
Joi si vineri, zombi, m-au platit astia de geaba, am fost in reluari, eu nu sunt in stare sa duc program de we si in mijlocul saptamanii!! Asta e clar!
deci cum spuneam, vineri seara dus cupkil la calarie, cu mamaie dupa noi, si we poate sa vina...oare?!
Sambata piata, dau kmtrajul peste cap cu cat ma tin dupa mamaia prin piata, Alexandra a petrecut dimineata la noi cu Victor si Andrei, am trecut si pe la polonez, unde tataiu mi-a gasit seminte de floarea soarelui negre, moartea mea, mama ce le duc dorul, si unde am mai luat o sarcina de bunatati, acasa un gratarel, eu am fost maestru gratargiu, am facut costita, a aparut si Dana dupa Alex, am oprit-o sa manance cu noi, si gata, visez odihna...
(ca o paranteza, hihi, in paranteza, ce bine e cand altul strange dupa tine masa...)
telecomanda in mana, gasit canal dorit si confortabil pentru...somn, cand apare tataiu si zice, hai sa cumparam dale de piatra pentru patio, ca o sa treaca vara si noi nu o sa mai apucam sa aranjam terasa aia...so, incarcat sos somnoros, si tatai dornic de plimbare si hai! Intai la Home depot, nu aveau ce ne trebuia noua, hai la Rona, hei, asta parca seamana cu ce avem noi, hai sa luam 16 bucati si inca 10 mici pentru bordura, stai ca nu tin arcurile la masina, e prea grele, da jos jumate, surpriza, sunt in sale cu 40 la suta off, yupiiii ajuns acasa, lasat piatra, incarcat mamaia care aude discutie de flori, mama ce flori sunt la rona si hai dupa restul de piatra....stai ca cica nu mai e in sale, bai voi ati innebunit, numai ce le-am descarcat acasa, cum sa nu mai fie in sale, ooops, da, sunt, hai sa recuperam mamaie din flori, o gasesc entuziasmata ca ce flori sunt in sale (ea spune cum se citeste romaneste), ca sunt pline de boboci, iau mamaie si o fac fericita, luam floarea care seamana cam tare a muscata (uras muscatele), merg sa platesc, si apare mamaie panicata ca am lasat-o in magazin, ca a crezut ca am plecat fara ea...mai, da cand ai colindat Rona de una singura (mai si e mare magazinu asta, am mers cu masina de la piatra la flori, ca era de mers, nu gluma) nu ti-a fost frica ca te lasam acolo, da acu, cu mine la 2 pasi te-ai speriat?! ajuns acasa si sperat ca incheiat ziua...nu mai intru in detalii ca ma ia durerea de cap...
si vine duminica, duminica dimineata, somn dulce, ce bine e, hm...zgomote suspecte in bucatarie, mamaia apare cu ceai de sunatoare, stai frate ca asta nu e ceaiul meu verde, tataiu bosumflat, ca ei mi-a facut ceai sa fie numai bun cand ma trezesc, mai, eu de la ceaiul meu verde nu fac rabat, sa fie clar, eu vreau ceai verde, Victor sesizeaza stralucirea ciudata din ochii mei si apare cu ceaiul verde, si "noi suntem gata de plecare", mamaie si tatai imbracati de duca!!!
hohoho, hold your horses, unde sunteti voi gata de plecare? pai n-ai zis ca mergem azi undeva? oare am zis, eu nu sunt convinsa ca am zis ca vreau sa ma trezesc, d-apoi sa plec deja undeva...
hai sa sunam acasa, sa vedem daca toate sunt ok, si dam telefoane, si pica ghinionul pe biata Iulica, ca intra nu stiu ce drac de chipmunk in chilotii lui tatiu (figurativ vorbind) si se ia de ea ca de ce nu s-au dus la tara, ca asa i-au promis.
hei, si facut morala lu tataiu, si plecat tataiu si inchis la ei in camera, si bocit tataiu, si mers si scuturat again tatai, intre timp am prins-o pe mama Iulianei la telefon ( e la tara cu sora lu mamaie) si vorbit cu ea (alta figura, nu a vrut sa creada ca o sunam din Canada, a zis ca e farsa, ca o suna matusa din gradina...) si revenit tatai oarecum la sentimente mai bune....vorbit din nou cu Iulica, impacat Iulica....facut iar scandal la tatai, ca na, el nu merge nicaieri, ca mai bine sta acasa, ca se muta in padure, ca pe el nu il crede nimeni, si zis la tatai ca daca socru meu imi vorbea asa era ultimul lucru care mi-l zicea...si urnit tatai la masina...si plecat la African Lion Safari
Le-a placut teribil, am intrat cu masina in rezervatie, au fost f incantati de maimutele indraznete care veneau pe masini, si se asezau confortabil pe oglinzile laterale si cerseau mancare, le-a placut teribil tot ce a insemnat pui de animalut, am hranit strutul zapacit, (nu e voie sa hranesti animalele, da nu poti rezista sa nu le dai un biscuit), am hranit o ciurda de caprioare superindraznete, care vin la masina ca tiganii la cersit in intersectii, am vazut spectacole cu elefanti, papagali, pasari de prada, ne-am plimbat cu trenulet, am mancat cu langa poiata paunilor, si a venit o paunita cu un puiut de i-am dat cateva farmituri de paine, ce mai, o zi plina...
eh, am uitat apa langa lada frigorifica, nu in, si apa era clocotita, morti de sete am plecat spre casa ...
seara s-a incheiat cu facut dus pe rand toata populatia, apoi inarmata cu seminte, am pus "Casatorie cu repetitie" si dai ras..filmul asta ma amuza rau de tot de fiecare data cand il vad, dar acum am ras cu totii cu lacrimi.
si gata duminica, si vine inca o saptamana de lucru....uraaaaaaaaaa!!!!!
Thursday, July 2, 2009
Magarul lui Buridan
De putine ori in viata am fost pusa sa aleg intre 2 lucruri si sa nu stiu ce sa aleg. Intotdeauna am fost o incapatanata si am stiut care mi-i calea.
S-a intamplat sa fiu pusa sa aleg intre 2 joburi, si am mers dupa creier si nu dupa inima. Ca o fi fost cea mai buna alegere, nu stiu, aleg sa imi traiesc viata fara sa ma gandesc prea mult la ce ar fi fost daca...
S-a intamplat sa fiu pusa sa aleg intre 2 case, si aici am mers dupa instinct, si instinctul nu m-a inselat deloc.
Acu se intampla sa fiu nevoita sa aleg intre a manca bunatatile facute de ai mei, ori a ma tine de dieta.
Grea alegere si sper sa nu sfarsesc precum magarul lui Buridan.
Dupa multe cautari, am decis sa nu urmez o anume dieta, pentru ca nu imi plac restrictiile de nici un fel, nici macar alimentare. Mie imi plac carnea, branza, dulciurile, pastele, cartofii. Si daca imi interzici sa mananc ceva, sunt om mort.
Da, am renuntat la cafea, dar asta pentru ca doctorul meu a fost categoric de la prima intalnire:
D: trebuie sa renunti la cafea
Eu: nu pot, imi trebuie cafeaua de dimineata, altfel nu sunt om!
D: ai sa mori!
Eu: asta e sigur, aveti vreo indoiala?
D: ai sa mori mai devreme
Eu: says who? cine poate spune ca fara cafea as fi murit la 99 si cu cafea la 65?
D: ai sa faci un stroke si ai sa mori pe loc
Eu: cea mai buna moarte: se stinge lumina, si gata!
D: ai sa faci stroke si o sa ramai paralizata in grija sotului si a copilului
Eu: asa o sa vad daca cu adevarat ma iubesc
D: ai sa faci dementa, cu antecedentele tale
Eu: ok, nu mai beau cafea!
Si n-am mai baut!
Dupa mai bine de 2 ani de tratament mi-a dat voie sa beau ceai verde la discretie! Cica si slabeste, si regleaza tranzitul intestinal. Mai, eu n-am de unde sa stiu astea, da ceea ce stiu e ca ma trezeste dimineata!
Asa ca, ramane sa imi numar caloriile si sa ma tin sub 1800.
si sa merg la spinning.
Bun spinningu: nu trebuie sa gandesti, ci doar dai la pedale si asculti indicatiile antrenorului. Si ritmul muzicii. Sunt zile cand sunt in stare sa fac tot ce zice Virginia, sunt zile cand ma tarasc pe bicicleta (zic eu ca invinge lenea)
Asa ca dupa 2 luni de spinning si o luna de controlat nr de calorii, am constatat ca celulita de pe posterior s-a diminuat, ca am slabit mai bine de o masura la pantaloni! Am fost asa de fericita...
Dar ce ma fac cu bunatatile facute de ai mei: zilnic ceva bun, zilnic gatit proaspat, zilnic vin acasa cu gandul ca mananc numai fructe si sfarsesc gustand ba un pic de fasolica, ba niste sarmalutze, ba un rasol de curcan, ba...
ei vor pleca in septembrie, eu raman cu dieta mea. Sa profit de bunatati ca vorba aia nu ma va rasfata nimeni curand cu asa bunatati ori sa strang din dinti si sa continui numararea de calorii?
S-a intamplat sa fiu pusa sa aleg intre 2 joburi, si am mers dupa creier si nu dupa inima. Ca o fi fost cea mai buna alegere, nu stiu, aleg sa imi traiesc viata fara sa ma gandesc prea mult la ce ar fi fost daca...
S-a intamplat sa fiu pusa sa aleg intre 2 case, si aici am mers dupa instinct, si instinctul nu m-a inselat deloc.
Acu se intampla sa fiu nevoita sa aleg intre a manca bunatatile facute de ai mei, ori a ma tine de dieta.
Grea alegere si sper sa nu sfarsesc precum magarul lui Buridan.
Dupa multe cautari, am decis sa nu urmez o anume dieta, pentru ca nu imi plac restrictiile de nici un fel, nici macar alimentare. Mie imi plac carnea, branza, dulciurile, pastele, cartofii. Si daca imi interzici sa mananc ceva, sunt om mort.
Da, am renuntat la cafea, dar asta pentru ca doctorul meu a fost categoric de la prima intalnire:
D: trebuie sa renunti la cafea
Eu: nu pot, imi trebuie cafeaua de dimineata, altfel nu sunt om!
D: ai sa mori!
Eu: asta e sigur, aveti vreo indoiala?
D: ai sa mori mai devreme
Eu: says who? cine poate spune ca fara cafea as fi murit la 99 si cu cafea la 65?
D: ai sa faci un stroke si ai sa mori pe loc
Eu: cea mai buna moarte: se stinge lumina, si gata!
D: ai sa faci stroke si o sa ramai paralizata in grija sotului si a copilului
Eu: asa o sa vad daca cu adevarat ma iubesc
D: ai sa faci dementa, cu antecedentele tale
Eu: ok, nu mai beau cafea!
Si n-am mai baut!
Dupa mai bine de 2 ani de tratament mi-a dat voie sa beau ceai verde la discretie! Cica si slabeste, si regleaza tranzitul intestinal. Mai, eu n-am de unde sa stiu astea, da ceea ce stiu e ca ma trezeste dimineata!
Asa ca, ramane sa imi numar caloriile si sa ma tin sub 1800.
si sa merg la spinning.
Bun spinningu: nu trebuie sa gandesti, ci doar dai la pedale si asculti indicatiile antrenorului. Si ritmul muzicii. Sunt zile cand sunt in stare sa fac tot ce zice Virginia, sunt zile cand ma tarasc pe bicicleta (zic eu ca invinge lenea)
Asa ca dupa 2 luni de spinning si o luna de controlat nr de calorii, am constatat ca celulita de pe posterior s-a diminuat, ca am slabit mai bine de o masura la pantaloni! Am fost asa de fericita...
Dar ce ma fac cu bunatatile facute de ai mei: zilnic ceva bun, zilnic gatit proaspat, zilnic vin acasa cu gandul ca mananc numai fructe si sfarsesc gustand ba un pic de fasolica, ba niste sarmalutze, ba un rasol de curcan, ba...
ei vor pleca in septembrie, eu raman cu dieta mea. Sa profit de bunatati ca vorba aia nu ma va rasfata nimeni curand cu asa bunatati ori sa strang din dinti si sa continui numararea de calorii?
Subscribe to:
Posts (Atom)