Tuesday, September 6, 2011

5k

Yes, I am back!
Multe s-au schimbat intre timp, o sa revin cu amanunte, dar cel mai ciudat lucru este ca m-am inscris pentru o cursa de 5k la marathonul de la Toronto in Octombrie.
Am sa revin...

sper ca sunteti bine, sanatosi!

Friday, May 6, 2011

Lectia 4

Da, stiu ca se apropie lectia 5 si eu nu am povestit de lectia 4. Sa am iertare de la boieri dumneavoastra, dar saptamana asta a fost ultima la jobul actual, de saptamana viitoare schimb jobul total, departamentul, sefii si tot tacamul...
Asa ca la munci m-au calarit ca pe o iapa regala, sa termin chestii de care ma rog de ei de luni de zile sa imi dea "materia prima". Asta baza, ca in top punem si onboardingu pentru noi angajati care incep la...sfarsitul lunii mai! Si organizat interviuri pentru pozitia mea, si alte eventuri in Teaching room!
De saptamana viitoare imi mut cuibul! Jalea e ca ma mut ca locatie in spital, vizavi de salile de operatii! cu toate anunturile de rigoare! Partea buna e ca sunt tare aproape de toate medicamentele bune, ca ma mut in departamentul de anestezie si pain management!
Dap, sunt noul admin coordinator pe vreo 3 programe in departamentul mai sus mentionat. Ce naiba m-au ales pe mine, habar n-am! Deci job nou, nout! La bani puteau sa fie mai generosi, aici am avut o mare dezamagire!

dar sa revenim la ora de balaceala!
deci Sean nu s-a lasat pana nu m-a convins sa fac o tura de bazin la 10ft. L-am amenintat ca il bat daca ma lasa sa ma inec!  Dar a avut dreptate, am putut sa inot o latime de bazin la 10ft adancime.
Alta distractie a fost cand ne-a pus sa inotam pe sub apa... aici el dintr-un kick a ajuns al jumatea bazinului, dar la mine hoitul nu a acoperit distante masurabile nici cu rigla...

Deci am beltul in jurul taliei si inot cu cornul in apa la 10 ft. Asta inainte sa ma arunc fara parasuta! si cum inot eu vesela ca un delfin batut in cap cu leuca de un rechin gelos, vad pe Sean pe fundul bazinului inotand... m-am speriat rau de tot! Copkilu asta e mare figura...

Sunday, May 1, 2011

Iada


Mama nu se potoleste si umbla pe camp... N-ar trebui sa munceasca, n-ar trebui sa faca nici un efort fizic, dar ea are nevoie de intoarcerea in natura...
De Izvorul Tamaduirii s-a dus pe camp, la pamanturile ei. Si la intoarcere a auzit un plans ca de pisic or bebe. Aproape i s-a facut rau, la gandul ca e un bebe abandonat in camp. A depistat de unde vine zgomotul si a gasit o iada, abia fatata!
Cand mi-a povestit, n-am inteles cum poate un iedut sa fie in camp, fara mama capra. Ea banuieste ca mama capra a fatat un ied, ciobanul a miscat turma, ea l-a fatat pe al doilea si a fugit dupa turma cu primul iedut care deja era pe picioarele lui. Credibila teorie...
Tanu Motanu e mai mare decat coana ieduta. E cat o papusa mica, probabil ca nici un kg nu are. Si cauta cu botul lapte, oriunde ar veni.
Cat am stat de vorba cu mama la telefon, a venit la ea in brate, si apoi cauta cu botul lapte. O hraneste cu bibe din 3 ore in 3 ore, si e tare nesatula, cica bea 100 ml la masa, si arata ca o minge pe scobitori. Copitutele sunt cat degetul mare, urechiusele sunt atat de mici...
Mama se minuna de miracolul vietii, de miracolul gasirii... avea nevoie de un sufletel sa aiba grija, closca inca nu a scos pui, asa ca ieduta asta a venit exact la tanc!
Abia astept sa aud ce mai povesteste mama saptamana viitoare!

Friday, April 22, 2011

Happy Easter! Paste Fericit!


All I need to know about life                                              

I learnt from the EASTER BUNNY



Don't put all of your eggs in one basket.

Walk softly and carry a big carrot.

Everyone needs a friend who is all ears.

There's no such thing as too much candy.

Everyone is entitled to a bad hare day.

Let happy thoughts multiply like rabbits.

Keep your paws off other people's jelly beans.

Good things come in small sugar-coated packages.

The grass is always greener in someone else's basket.

An Easter bonnet can tame even the wildest hare.

To show your true colors you have to come out of your shell.


Sunday, April 17, 2011

Lectia 3

Lectia 3 a venit si s-a dus!
Am invatat 2 lucruri pretioase:

1: nu bea apa in orele dinaintea orei de inot (2 bidoare de 500 ml). Cand ai costum de baie dintr-o piese, e cam ciudat sa te dezbraci aproape la pielea goala ca sa rezolvi problema onorabil (nu, nu e voie sa faci pipi in piscina, se face verde in jurul tau, si te faci de ras total, nu intrebati de unde stiu)

2: nu manca spicy la pranz, in ziua in care ai ora de inot. E greu de explicat bulele de aer care apar in jurul corpului tau.

In rest, nu am invatat nimic nou.
Breaststroke a fost iar in meniu. Fine by me. Apoi am stat la deep end, cu un noodle in jurul taliei, si am invatat sa miscam mainile si sa calcam apa...

pe saptamana viitoare!

Undeniable adult truths

1. I think part of a best friend's job should be to immediately clear your computer history if you die.

2. Nothing sucks more than that moment during an argument when you realize you're wrong.
Being there, done that
3. I totally take back all those times I didn't want to nap when I was younger.

4. There is great need for a sarcasm font.

5. How the heck are you supposed to fold a fitted sheet?

6. Was learning cursive really necessary?

7. Map Quest really needs to start their directions on # 5.. I'm pretty sure I know how to get out of my neighbourhood.
And GPS as well

8. Obituaries would be a lot more interesting if they told you how the person died.
Oh, they kind of do, read between the lines!

9. I can't remember the last time I wasn't at least kind of tired.
After 25?

10. Bad decisions make good stories.
Not Always!
11. You never know when it will strike, but there comes a moment when you know that you just aren't going to do anything productive for the rest of the day.

12. Can we all just agree to ignore whatever comes after Blue Ray? I don't want to have to restart my collection...again..

13. I'm always slightly terrified when I exit out of Word and it asks me if I want to save any changes to my ten-page technical report that I swear I did not make any changes to.
What happened with the automatic saving?

14. I keep some people's phone numbers in my phone just so I know not to answer when they call.

15. I think the freezer deserves a light as well.
To remember who I killed last?

16. I disagree with Kay Jewellers. I would bet on any given Friday orSaturday night more kisses begin with Miller Lite than Kay.

17. I wish Google Maps had an "Avoid Ghetto" routing option.

18. I have a hard time deciphering the fine line between boredom and hunger.

19. How many times is it appropriate to say "What?" before you just nod and smile because you still didn't hear or understand a word they said?
Imagine being ESL?

20. I love the sense of camaraderie when an entire line of cars team up to prevent a jerk from cutting in at the front. Stay strong, brothers and sisters!
Not when I am the jerk!

21. Shirts get dirty. Underwear gets dirty. Pants? Pants never get dirty, and you can wear them forever.

22. Sometimes I'll look down at my watch 3 consecutive times and still not know what time it is.
and that's when I ask somebody...

23. Even under ideal conditions people have trouble locating their car keys in a pocket, finding their cell phone, and Pinning the Tail on the Donkey - but I'd bet everyone can find and push the snooze button from 3 feet away, in about 1.7 seconds, eyes closed, first time, every time.
Not when you have insomnia and you stare for hours at the clock!

24. The first testicular guard, the "Cup," was used in Hockey in 1874 and the first helmet was used in 1974. That means it only took 100 years for men to realize that their brain is also important.

Ce citim?

Ma refugiez in citit.
Cand nu vreau sa infrunt realitatea, ma refugiez in citit.
Cand vreau sa amand decizii, ma refugiez in citit.
Cand afara e prea urat, ma refugiez in citit.
Cand in sufletul meu e prea urat, prea intuneric, ma refugiez in citit.
Cand ...

Ce citesc? Greu de ales... Greu sa ma descurc in biblioteca de aici... Si atunci, ce e de facut?
Colegele mele au creat un mini club de citit, si pentru o perioada, carti au schimbat stapani intr-un ritm alert. Dar de la un timp, vremea buna, nu stiu ce s-a intamplat, nu mai au timp de citit.
Mai  trag cu ochiul pe forum cand fetele mai discuta de carti, rar, dar se intampla. Si imi notez ce mai citeste lumea.
Saptamana trecuta am facut una buna: am google-ed! Dap, am cautat ce s-a citit in 2010 ori ce e propus in 2011. Lista lui Oprah, lista de la NYT, nu conteaza, de undeva aveam nevoie de o indrumare...

Cartea lui Iain Reid a fost o surpriza placuta. Mi-a placut f mult. Nu neaparat stilul lui, cat caldura care reiese din ceea ce scrie. Tot timpul cat am citit cartea lui, mi-am dorit ca parintii lui sa fi fost parintii mei... ce norocos...

Ma refugiez in citit cand nu pot sa inteleg...

Thursday, April 14, 2011

Viata ei...update2

Plansul meu o surprinde. O conving ca e din cauza de  mojito pe terminate... si prea multa menta mestecata, na, am dintii verzi!
Dar ma gandesc ce frumos sa simti ca esti iubita, ca esti indragostita, si ce dureros ca nu poti face nimic...

Ma bate usor pe mana si imi zice: nu plange, nu ai de ce... eu sufar dar in acelasi timp sunt bucuroasa ca simt ceva...
Si scoate din dulap un rose dulcisor delicios! Nu mai vreau alcohol, asa ca se indreapta spre  frigider de unde rasar niste gustari delicioase de la un resto unde patronul e prieten vechi! Nu mi-as permite sa mananc acolo nici bread stick-urile care-s gratis! Asa ca uit de dieta si ma infig in platoul asezat in fata mea...

Cele 3 luni s-au facut 4. A numarat zilele, orele, minutele. A socotit ca trebuie sa discute cu el la intoarcere. A plecat acasa la ea. La ea. A renuntat la comfort. Devenit ex,  a inteles. O iubeste. O vrea inapoi. Stie ca nu o poate avea... Nici nu incearca. Ii mai lasa cate un mesaj din cand in cand. Ea e surprinsa ca el nu lupta deloc pentru ea. Crede ca asteapta ca ei sa ii treaca...nu stie nici ea. Nu poate explica blazarea...

Si vine vremea sa se vada din nou... schimbat, puternic dar fragil in acelasi timp. Discuta, ea  ii zice ce simte. El cere un timp de ... nici ea nu stie sa explice ce. La servici, amandoi, separat, trec printr-o perioada de transformari. Abia se vad. El e direct, onest. F ocupat. Cand nu e el, e ea ocupata. Se vad din ce in ce mai rar. Ea ii cere sa aiba o discutie. Il intreaba daca vrea sa ia inapoi tot ce a zis atunci. Nu, nu vrea. Dar nu are timp nici sa isi vada copii, d-apoi de o relatie...

E greu, ii e greu. Se vad din cand in cand...prin oras. Ei ii e dor. Nu intelege nimic. Nu intelege ce e cu ea... nu intelege cum poate sa se iroseasca asa... Cum poate sa astepte un barbat care nu a promis nimic, nu a cerut nimic.
Si pretuieste momentele cand se intalnesc intamplator. Citeste emailurile lui cu nesat. Ea e zgarcita in cuvinte. Directa. El e mai explicativ. O tine la curent cu viata lui.
Mi-a aratat cateva emailuri. Nu vroiam sa le citesc. Nu vroiam sa stiu ...  Dupa data de la un email sunt cateva luni de la intoarcerea lui...
Sunt lipsita de ganduri si cuvinte.
Ne decidem sa ne bagam in pat si reluam dimineata. Care dimineata ca e 3 Am already!
Un dus scurt si am adormit pe canapeaua ei fancy!
Dimineata ma trezeste mirosul de decaf. Si bagels proaspete de la evreul din colt. Oh... miroase divin, sunt in heaven!
Ea se pare ca nu a inchis un ochi... Eu am dormit atat de bine, insomnia mea a ramas acasa... ! Prima data in luni de zile!

Ma intreaba daca mai pot. Daca mai am rabdare. La inceput nu inteleg. Imi dau seama tarziu ca ea se refera si la mine si la ea. Si la viata mea si la viata ei. Ii spun ca mai am rabdare cu viata mea inca 2 ani. Apoi nu. Am inceput sa imi pierd rabdarea...
Rade si da capul pe spate, rade cu pofta! Imi zice ca abia acum am devenit femeie. Pana acum am fost orice numai femeie: am fost mama, servitoare, bucatareasa, muncitoare pe plantatie, orice. Ca nu ma iubesc! Oh well, trebuia sa imi zici aseara printre paharele de mojito si rose... acum doare! Lasa-ma!
Mai pot daca e vorba de ea... Si atunci imi zice ca are insomnii de multe luni. Inchide ochii si vede, simte unicul lor sarut! Fiecare atingere, fiecare mangaiere. Eu incep sa visez, ea mai da cu unt un colacel cald cu susan. Si gem fancy de portocale. Eu mananc ca si cum e ultima sansa. Si am lacrimi in ochi. Ce norocoasa sa isi poata aminti un sarut...
Sedinte de terapie... a facut cateva, a renuntat cand si-a dat seama ca isi amorteste durerea... ca nu mai traieste cu intensitate.
Si ceva ce terapeuta a zis a facut-o sa imi trimita emailul. I-a zis ca are nevoie de un prieten/a bun/a. Si atunci s-a gandit la mine.

Ce va face de acum? o intreb inca visand la ce a povestit.  Nu stie... Eu nu stiu ce sa spun, n-am trait atat de intens in 10 ani cat ea in nici un an...
Doare, doare, doare... inchide ochii si revede momente frumoase... si eu decid sa plec acasa spre pranz... Nu o judec. O invidiez. Nu o invidiez. O cred ca doare. De cand nu am mai simtit nimic?

Viata ei... update

n-am mai stiut de ea o perioada.
Stiam ca e fericita, si ca nu are nimic sa imi impartaseasca. Stiam ca e linistita, si ca sufletul ei nu mai seamana cu o apa tulbure.
Stiam ca iubeste, ca e iubita, ca e o iubire calma, si ca se poate declara multumita...
Eram si eu multumita, vroiam sa o mai vad, dar nu vroiam sa o tulbur.

Imi trimite email. Tresar cand vad numele, si ma gandesc la tot felul de lucruri: o fi insarcinata, cu toate ca stiu ca nu isi doreste copii, o fi bolnava...Doamne, sper sa nu fie cazul! o fi fericita, f fericita, si vrea sa ne vedem...
Deschid emailul cu nerabdare, cu bucurie, cu teama, cu tristete, cu inima in gat! Mesajul suna scurt: ne vedem?
OK, e reply-ul.

Ne-am intalnit. La ea acasa. Arata exceptional. Slabise ultimele pounds de care se chinuia sa scape de ani de zile. Parul ei era aranjat diferit, ea arata diferit. Radia...
Am stat de vorba ore. Am ramas peste noapte, pentru ca nu mai avea rost sa sofez pana acasa. Asta am stiut de cand a deschis sticla de Mojito.
Am vorbit eu, de ale mele. M-a ascultat, m-a certat, m-a laudat, m-a incurajat. Si iar m-a certat. Ii placea schimbarea care se vede la mine. Ma urmarise pe FB, imi vazuse pozele, stia unele lucruri...

Apoi cumva, am trecut la ea. Tot ce am crezut eu despre ea, despre cum este ea, s-a dovedit a fi diferit, ca nu pot spune neadevarat, ori minciuna.
Da, e fericita. Da, dar doare.
S-a despartit de el. Acel el cunoscut atunci, in restaurant. A realizat dupa un timp ca desi relatia e comoda, ca ii era bine, de fapt nu ii era bine.
Daca ea avea initiativa, vroia ceva, el era de acord. Daca ea vroia sa calatoreasca, el zicea: ok, let's go. Daca ea vroia sa doarma, el aranja temperatura, lumina in camera, ii aducea apa, facea liniste si disparea.
Ea hotara ce mancau, cand, cat, cum, unde.
Ea hotara tot, el era happy cu ea asa cum stateau lucrurile.
Apoi atitudinea asta s-a mutat si in latura intima, si ea a inceput sa nu mai fie fericita.
Cum sa plece de langa el? e atat de comfortabil totul... Jobul merge, calatoreste, e iubita, ce ar vrea mai mult?

Eu o ascult si ma gandesc, oh Doamne, cat de bine te inteleg....
Si apoi incepe sa planga si imi zice: stii ca eu intotdeauna am zis ca nu ma uit la barbati luati, in orice fel de relatie, legalizata ori nu. Cred in karma, si cred ca o sa mi-o iau serios daca fac asta unei alte femei. Nu ma leg, nu ma uit la un barbat luat. Si totusi m-am indragostit rau de tot, dureros de un barbat care nu e liber.
Si doare. Doare atat de tare incat nu stiu ce sa fac.

Am ramas trasnita. Da, stiam ca niciodata nu s-ar baga in viata unei alte femei. Stiam ca nu ar raspunde la avansurile unui barbat ne-liber. O fi avand ea multe altele, dar asta nu.

S-a indragostit. Iubeste. La inceput in tacere. Stia ca e luat, stia ca nici in vis nu poate fi vorba de ceva. Ieseau la lunch din cand in cand, el povestea de acasa, parea happy. Din cand in cand se intalneau profesional. Ea nu respira, nu il putea privi fara sa o doara.
Apoi el a fost trimis pentru 3 luni sa lucreze overseas. Si inainte de a pleca i-a zis ca o iubeste, ca o doreste, dar stie ca ea nu e libera, asa cum nici el nu liber.
Si a plecat inainte ca ea sa aiba o replica, a lasat-o pur si simplu asa, uimita, shocata, fericita si total nefericita, fara putere sa aiba cuvinte....

Am inceput sa plang. De durerea ei. De durerea celor 3 luni. Aveam sa aflu ca trecusera, ca se intorsese si ca ...