Thursday, February 9, 2012

Smile

Am avut o discutie cu prietene bune despre cantecul preferat. Apoi ca un facut, discutia a avut loc si la munca: care e cantecul preferat, care e filmul preferat...

Am stat si m-am gandit mult, mult, mult... nu am un cantec preferat, imi place muzica, imi place muzica simfonica, imi plac solo-urile de vioara, de pian, dar imi place si muzica considerata usoara...
Imi plac compozitorii rusi, imi plac nordicii, imi plac cei americani... (da, stiu, revenim la muzica simfonica)
Dar un cantec favorit? nu stiu...

venind spre casa acu cateva seri, cd-ul ajunge la Smile al lui Charlie Chaplin, cantat de Nat King Cole si dupa ce l-am ascultat de cateva ori am zis: bingo! asta e cantecul meu favorit! E cantecul facut parca special pentru mine! E cantecul meu!
De atunci il lalai in fiecare seara in drum spre casa!

Ascultati-l, nu-i asa ca e minunat?

Wednesday, February 8, 2012

Concurs

Doctorii din programul pe care il coordonez au decis ca pauze prea mari intre petreceri, intalniri, distractie, mancare buna, bautura fina, dauneaza sanatatii.
Asa ca duminica am  primit email in care eram invitati de catre fellow-ul saudi la un concurs culinar. Fiecare gateste ceva specific tarii din care provine. Nici o mentiune de premiu, asa ca...luni dimineata il prind inainte de a intra in OR (operating room) si il intreb: care-i premiul?
Pai mananci mancare autentica din 9 tari, ce premiu mai bun de atat?
Not enough for me... zic razand...
OK, zice saudi, pun la bataie 100 de dollari, esti happy asa?
Eh, asa mai vii de acasa!
Ce ai de gand sa gatesti?
Nu stiu ce ma poseda sa zic: sarmale! Auzi la mine, sarmale! Am facut de 2-3 ori si acu is experta la sarmale!
Saudi sare in sus de fericire si zice: premiul e al tau! I love cabbage rolls! Cum le faci?
pai in frunza de varza murata, cu un pic de sunculita pe langa sa dea gust! Ma uit la el ca deja e innundat de pofta! Cu greu reuseste sa zica: da' te rog io, fa-le cu carne de vita si lasa sunculita deoparte!
Pentru tine promit sa le fac cu carne de curcan si cu sunculitza afumata de curcan!
Se uita la mine cu ochi umezi, gata sa ma ceara de a doua nevasta, si sa plateasca in aur sarmalele alea...
Isi revine cu greu, mai ales ca isi vede pacientul trecand spre OR, si zice: mai am 10 min, stai sa iti spun ce supa complicata am eu de gand sa fac...
Il trimit la sala, promitand sa apar in 26 feb cu sarmalele aburinde...

No, acu io ce ma fac?

Wednesday, February 1, 2012

Frig

In Europa de Est e frig. In Rusia inghetata e atat de frig incat nici ei nu suporta frigul. In Serbia au murit oameni in casa de frig.
http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-16830034

In Romania e frig, record de frig.
http://www.cnn.com/2012/02/01/europe/gallery/europe-winter-weather/index.html?hpt=wo_t4

Vad stiri la tv, CNN, BBC, si nu pare real. Sunt stiri, banale stiri... ca si cum ar fi in alta lume...
In noaptea asta am decis sa ma trezesc la 12 AM sa imi sun fratele, sa imi sun parintii, sa vad daca sunt ok, daca sunt afectati de frig, de scaderea de presiunea la gaze...

minus 25 nu este neobisnuit aici. Poate unde ca peste tot e cald, in masina, in mall, la munci. La servici stau in maneca scurta... In autobuz imi dau haina jos, e cald, e comfortabil... Acasa centrala merge, nu sunt probleme...

 si totusi in Romania oamenii sunt afectati de frig, ca si cum e prima iarna, surpriza...

Si aici e frig

Tuesday, January 31, 2012

Just smile and wave

http://youtu.be/0QcGH-pVmFE

Nu credeti ca e o buna atitudine de viata? e noua mea filozofie si deja da rezultate foarte bune!

Nu are rost sa ii explicati sefului (care nu se pricepe nicidecum la coordonare de proiecte, e medic anestezist) ca nu asa se rezolva cutare problema, just smile and wave!

Nu are rost sa explicati sotului a mia/milioana oara de ce trebuie facut un lucru intr-o anumita ordine, just smile and wave!

Nu va obositi sa explicati prietenilor/prietenelor ca nu sunteti interesat de baluri, petreceri populare, manele, carti de Sandra Brown, just smile and wave!

Nu va obositi sa explicati celor pe care ii coordonati de ce aveti nevoie de ei urgent, ca altfel nu i-ati page-ui, just smile and wave!

Asa va pastrati sanatatea, mintala si nu numai, si economiti energie ce poate fi folosita in scopuri mult mai nobile, ex: taking a long shower, going for a run, reading a good book, watching a good movie, or ca romcom...

Disclaimer: scuze pentru amestecul de romana engleza, I am smilling and waving!

Monday, January 30, 2012

Me

toata lumea ii iubeste pe optimisti
toata lumea vrea sa fie incojurata de optimisti
toata lumea te sfatuieste sa te inconjori de optimisti si sa ii eviti pe cei din tabara opusa
toata lumea iubeste o gluma buna
toata lumea vrea sa aiba un motiv sa zambeasca
toata lumea vrea roz, sa vada roz


eu sunt prin natura optimista. eu stiu intotdeauna o gluma buna, ba stiu sa intorc o intamplare neplacuta intr-un motiv de ras. eu stiu sa zambesc cu toata gura. si imi place roz

ce te faci atunci cand esti trist, indiferent ce ai face esti trist. orice ai face, tristetea nu pleaca. nici psihologul, nici oglinda, nici laudele celorlalti nu te fac sa zambesti. cand nu ai un motiv sa fii trist, dar esti, asa, pana in maduva oaselor.

ce faci cand iti dai seama ca nu sta in puterea ta sa fii fericit. ca oricat ti-ai numara binecuvantarile nu poti opri lacrimile sa curga pe fata. ca desi esti sanatos, ca desi jobul e cool, interesant, cu oameni super destepti, care te apreciaza, ca desi copilul e sanatos si invata bine, si e lipit de tine, ca desi arati cum n-ai aratat asa de bine nici la 30 de ani, tot nu poti opri lacrimile.

nu e depresie, psihologul te-a evaluat, nu esti deprimat.

incerci sa spui unui prieten si se uita la tine cu spranceana ridicata. daca spui inca o data, realizezi ca te evita. incerci sa spui unor prietene pe care stii ca poti conta. dar ele iti spun ca esti workaholica, ca tre sa o iei mai usor. iti dai seama ca vorbesti degeaba si incetezi sa te mai vaiti. risti sa ramai singura....

stii cauza tristetii, dar din pacate nu poti face nimic, nu inca...

Sunday, January 29, 2012

2012 continuare

Deci in ajun de Craciun am avut musafiri, apoi am fost musafiri de Craciun, si pauza luni...
Luni dimineata am vrut sa ma duc la alergat, dar, d'uh inchis, asa ca m-am dus la Nike si mi-am luat inca o pereche de incaltari de alergat, pantaloni de alergat, tricouri pentru mine si pentru baieti! Feel really good about it!

Marti Dana, Alex si Bill au venit la noi la masa! Bill, primul lui Craciun romanesc, a indurat ca un erou, a gustat tot, si sper ca nu a avut dureri de burta afterwards!

apoi suna Roxana si ne invita la ferma... ne era asa dor de ei, de Rocsi si Ciprian, Alina si Iulian, plus Dodi si Princess

Sarmale

Toti din familie si prietenii apropiati stiu ca eu nu fac sarmale. Ca mananc sarmale, dar ca nu stiu sa impachetez sarmale.
Asa ca, ma rog de toti cei ce stiu a face sarmale  si imi plac sarmalele facute de ei/ele, sa se indure si sa imi dea ceva sarmalute si mie, om sarman!
Cand au fost ai mei aici, mamaia a facut atatea sarmale, de a burdusit congelatorul, si am mancat sarmale un an de zile, de zicea bietul Andrei: iar sarmale? tot de alea de la mamaia?

Cateodata cumnata mea se indura si imi face cate o oala de sarmale, draga de ea...

Inainte de Craciun Andrei ma intreaba ce planuri avem de sarbatori. Am zis ca nimic special, ne odihnim, iesim afara, nimic special. OK, zise pruncul, dar ce gatim? facem iar Craciun Canadian ori gatim romaneste?
hm, m-a pus pe ganduri, asa ca am decis sa facem Craciun romanesc, cu sarmale, friptura, cozonac, racitura... si toate cele bunatori crescatoare de colesterol si bombe calorice... Asta pentru ca Andrei e mai mereu in bucatarie sa ajute, asa ca am zis why not?

Deci cozonac check (stiu sa fac, si chiar imi iese bun)!
Ba am facut la mana, 2 kg de faina, si mi-a iesit bun! am si poze sa dovedesc (asta daca uit ca am uitat o serie in cuptor si au iesit bronzati cam africani)

Friptura, carnati, si alte derivate de pork, check!

racitura, check! din aripi de curcan, buna a iesit!

ce ne facem cu sarmalele? ca cumnata e in Dominicana, they pulled a Christmas with the Kranks on us, si au sters-o la soare, la ocean, la caldura si nici o grija!
Asa ca am zis ca e timpul sa incerc, din nou, cu riscul unui esec, sa fac sarmale in my own! La polonez au niste borcane cu foi de varza gata pregatite pentru sarmale, am facut umplutura, am pregatit oala, calit un pic de varza cu ceva sunculitza afumata si sarata (oh, ploua in gura cu gandul la arome), scos foile de varza din borcan, pus pe tocator, taiat patrate, pus un glob de umplutura, impachetat ca la strudel!!!
Nu radeti, da? nu radeti, ca au iesit bune, ba am mai executat de vreo 2 ori de atunci!

Asa ca la in Ajun de Craciun, cu oala mea de sarmale strategic ascunsa in garaj, ma trezesc cu Dana si Alex ca imi aduc cadou o oala de sarmale!
ca sa nu mai zic ca si cumnata, la intoarcere din Caraibe, ne face cadou, guess what? o oala de sarmale!

2012

La multi ani, cu intarziere, La multi ani!
Anu dragonului sa va aduca fericire, iubire si sanatate, in ordinea in care sufletul vostru tanjeste!

Ca de obicei, mi-am luat liber intre Craciun si Anul Nou! la numaratoare nu-s multe zile, pentru ca statul canadian socoteste ca daca ziua oficiala libera cade sambata sau duminica, atunci angajatul primeste luni, ba si marti liber platit.
Am planuit sa nu fac nimic! Dar nimic! Sa dorm si daca am chef sa ies sa alerg.

Cu o saptamana inainte de Craciun, Adriana ne invita la ea de Craciun. Nu am putut sa o refuz, e speciala in inima mea, si o ador nu numai pe ea, dar si intreg pachetul care il reprezinta: Calin, Anda si Georgica.
Apoi cu 2 zile inainte de Craciun trimite email Radu cumatru. Nu veniti la noi? Cum nu, cu placere, dar mai bine veniti voi la noi, ca avem o multime de jucarii lasate de draga de Carmen in vara pentru David! (La multi ani Carmen, ieri a fost ziua ei)
Deci sambata seara Radu, Elena si David au fost invitatii nostri, la care s-au adaugat instant si inopinant, Dana si Alex, fetele erau in drum spre petrecerea lor de Craciun, dar au decis sa faca un stop la noi, sa ne aduca...sarmale!

oh, musai sa spun cea poveste a sarmalelor!

Thursday, November 10, 2011

Vacanta

Vara asta Andrei si-a mai luat un credit la engleza. De data asta nu ESL.
O luna de zile a muncit cu sudori la engleza, a mancat, visat, spalat pe dinti, dormit, motait, citit, vorbit Engleza. Si Shakespeare. A aflat ca a trecut creditul, cu o nota ok abia in septembrie!
Vacanta a venit la el in August. Era deja obosit, frustrat! L-am lasat ca pe el. Atat i-am cerut sa se duca intensiv la inot. S-a dus!
A citit, a gatit, a mancat, s-a jucat, a urmarit filme, a facut ce a vrut!
Apoi dupa vreo saptamana a inceput sa ne duca dorul. Noi la munca toata ziua.
Intr-o zi vin de la servici, direct in dormitorul mare, sa ma schimb sa ies sa alerg. Incep sa ma dezbrac si aud un tipat din mijlocul patului: I am blind! I am blind! I saw my mom naked!
Am sarit in sus, m-a speriat sa mor! Am inceput sa tip la el: tu ce cauti la mine in camera?!!
NO, What are you doing in your room? striga Andrei, si o ia la fuga...

Wednesday, November 9, 2011

Tanara si nelinistita

Tanara nu mai sunt, nici in inima, nici in spirit. Nelinistita, insa, n-am incetat sa fiu niciodata!
Am revenit, si asta din cauza ca Adriana m-a instigat! Adica ma duc ca tot omu la estetician sa imi curat fata de parul nedorit si Adriana ma provoaca sa povestesc!

Sa povestesc ce s-a intamplat vara asta...Nu cronologic, ca nu am o memorie atat de buna, ci asa cum imi vine, cum le simt...
Deci azi povestesc de alergat! Dap, am alergat cursa de 5km de la Toronto Scotiabank Marathon. Si am fost destul de rapida, a 14 la grupa mea de varsta, din 323 de alergarete! si 849 din 6751 de alergareti de toate varstele!
28.48 min, asta e timpul care l-am scos, si care e inscriptionat in medalia primita!

Am inceput sa alerg prin aprilie, cred eu, la inceput 3 km, apoi m-am aruncat la 5km.
Mi-am luat incaltari speciale de alergat, de la Nike, mi-am descarcat pe ipod albumul Fast Five (soundtracks-urile filmului cu acelasi nume) si am inceput sa starnesc praful prin cartier. Acu praf nu prea este, nici caini nu prea am starnit, ca-s obisnuiti ori prea politicosi cu zapacitii ce alearga prin cartier.
Incet incet am crescut de la 3km in 40 de minute la 5 km in mai putin de 30 de minute. Prea putin timp de alergat asa ca regulat am alergat 6 km.
La timpul cursei deja ma plictisisem. Am mers la cursa mai mult ca o validare. A fost f frig in ziua aia, f mult vant!
M-am trezit tarziu in duminica cu pricina. Victor nu m-a trezit. La 9 cand am facut ochi, sa lesin. In jumate de ora am iesit pe usa...
Am ajuns la 11 in Toronto, dar era deja f tarziu, strazi blocate din cazua maratonului, nici o sansa sa ajung la linia de start intr-o ora! Asa ca in prima intersectie, pe Lakeshore, dirijata de un politst, ii arat bibul cu numarul de la cursa, si ii zic ca nu am cum sa ajung la start. Imi da voie sa folosesc linia de urgenta si asa cu avariile puse, si mai trecand de vreo 3 politisti, ajung la CNE, unde se dadea startul. In ziua aia si frig, si vant. Baietii au luat geaca mea cu ei, si cu autobuzele puse la dispozitie de organizatori, au plecat spre linia de sosire.
Am alergat cat am putut de bine. Nu eram antrenata de o saptamana, si intr-o perioada mai dificila, m-am tarat tot drumul. Pe la jumate m-a ajuns din urma un nene la vreo 70 de ani care impingea de un carut in care era un paraplegic de vreo 20 si de ani! oh, ce rusine mi-a fost. Scopul a fost ca stia doi sa nu ma depaseasca!
Stiti cum am terminat! nu mai scriu!
la linia de sosire, cumva, Victor si Andrei au intrat pe culoarul celor ce alergasera, si mi-au dat haina imediat, apoi s-au pus la colectat bunatati: de la fructe, la sucuri, patiserie, totul pentru cei ce alergasera. Da' cica ei erau cu mine :))

am sa revin