Citeam pe forum zilele astea un topic despre cum sunt diferite natii.
Cum noi ne credem ospitalieri, cu inima si bratele deschise, ne credem f destepti, dar realitatea e total diferita. De fapt suntem galaciosi, suntem plini de sine si nu atat de primitori cum ne credem. Asta e parerea mea, mai ales dupa ceva timp trait in afara tarii.
Am vrut sa scriu acolo cum sunt canadienii, dar cum toata lumea din tara stie mai bine decat mine cum sunt canadienii, cum e Canada si cum o ducem noi aici (mooooama ce rau o ducem dar nu vrem sa recunoastem:) am renuntat. Dar ideea de a scrie despre cum sunt canadienii si tangential alte natii imi da tarcoale.
Canadienii sunt politicosi. Canadienii pot fi trecuti ca definitie a politetii. Un zambet si un multumesc le sunt intiparite genetic dinainte de nastere si chiar conceptie. Imi si imaginez pe cineva acolo sus cum hotaraste soarta celor ce se vor naste: asta e canadian? da! pac stampila cu politetea. Asta e neamt? da, pac stampila cu ordinea. Asta e japonez? da, pac stampila cu munca de zi pana in seara.
Multa lume, si ar trebui sa specific romani, uraste zambetul si multumescul aferent, zice ca e fals, ca nu e nimic acolo si ca ar prefera sinceritatea romaneasca. Eu zic ca: nu-i stricati pe canadieni. Lasati-i asa, cu zambetul si multumescul aferent.
si asta intalnesti in magazine,
in autobuz
la scoala
la film,
la doctor,
peste tot.
In statia de autobuz, se aseaza in sir, primul venit e si primul urcat in autobuz. Si asta si in oras, si in campusul universitar si in statia de Greyhound. Zvonul umbla ca si la metro :)
Merg mai departe cu divagatia si zic:
sefa mea imi multumeste inainte sa imi dea taskuri de facut. eu ii multumesc ei ca imi da de treaba si uite asa incepe un lant al mutumirilor. Kelly (sefa) isi cere scuze cand imi da ceva de facut, pe mine ma bufneste rasul de fiecare data. De cate ori trece pe langa mine ma intreaba daca sunt ok. Sunt, cum nu, la salariul pe care il dai, la munca pe care nu o fac, si la oamenii pe care ii intalnesc aici, daca nu as fi multumita as fi un candidat perfect pentru casa de nebuni!
Dar sefa mea face parte din patura super educata canadiana, si astia primesc inca o doza de politete in scoala sau ca vaccin, cine stie?
Ce e de spus de canadianul de rand? hm
aventurile mele in commut sunt insirate in postarile precedente. Rar am scris despre soferi, care sunt niste caractere. Ei, e unul mai tinerel, ambitios rau de tot, abia a inceput si incearca sa isi faca rostul lui intr-o lume destul de preversa, cea a soferilor profesionisti de cursa lunga. Tinerelul, sa ii zicem asa, a fost soferul de dimineata spre Toronto o luna de zile. Punctual, la 6,05 era in statie. Cand ajungea in downtown Toronto, ne tinea un adevarat speech de dimineata: ne trezea delicat, ne anunta ca am ajuns at Royal York, cat e ceasul, ce temperatura e afara, cum o sa fie vremea si ne ura o zi buna. La inceput m-a distrat, apoi a inceput sa imi placa, acum imi lipseste. In ultima zi, ne-a anuntat ca de a doua zi se intoarce titularul cursei in vacanta si ne-a dorit toate cele bune. Ne-a spus ca el e cel ce face concediile, liberele, ca e cel mai noi in firma.
Revin mai tarziu...datoria ma cheama
am revenit
si s-au schimbat soferii, a revenit Bob, cel ce-mi zicea Eskimo Joe, care era numai un zambet dimineata si ne intreba cum suntem, daca suntem ok si tot asa. Cand ajungea la Royal York (uite poze cu locul:
http://www.fairmont.com/EN_FA/Property/RYH/Photos/) doar anunta in microfon si asta era tot.
Apoi a plecat si Bob, si ne-am intors la firescul good morning, la un mormait in microfon royal york, si la yeah, ok cand i se multumeste la final de cursa
La intoarcere, in schimb, nu politetea conteaza, sau e apreciata, ci cat de repede se strecoara in trafic si cat de repede ajunge in Kitchener. Si daca inainte de anul nou calatoria lua cam o ora si 45 de minute, dupa anul nou s-a scurtat timpul, si ajungeam acasa si intr-o ora si jumate. Sa vezi mirare cand am ajuns in statie la 5.45, cand a anuntat soferul Sports World, am sarit din fotoliu buimaca, ca eu inca dormeam, nu-mi terminasem somnul (ati vazut cum am scris fotoliu si nu scaun? slick nu? ca nu ma crede nimeni ca autocarele sunt confortabile, au toaleta si retea de tv)
Apoi am avut constant acelasi sofer, un tip mai in varsta, care face ce face si intr-o ora si jumate ne aduce acasa.
He, si intr-o saptamana l-am avut pe Tinerelul. Yup, ce supriza!
In prima dupa amiaza ne-a anuntat important cand a intrat pe Gardiner Express: va multumim ca ati ales cursa express spre Kitchener, speram sa aveti o calatorie placuta, o sa incerc sa o fac cat mai scurta, sa va duc acasa cat mai repede!
Asa imi place...si ne-a dus acasa intr-o ora si 25 de minute! Record! Cand am iintrat pe usa la 5.50, Andrei era sa se inece cu ciocolata pe care tocmai o muta pe ascuns de pe raftul din bucatarie in stomacul lui!
A doua zi, cand l-am vazut tot pe Tinerelul la volan, am zambit multumita! ajung acasa finally pe lumina!
Ca de obicei, pe Gardiner Express ne tine discursul de bine ati ales cursa express si ne anunta ca mai devreme pe celalalt sens de circulatie avusese loc un accident, si ca traficul e oarecum ingreunat, ca o sa incerce sa ne aduca acasa nu cu mari intarzieri.
ei, am zis, omul isi da silinta, e de apreciat!
Si la prima incetinire in trafic, a iesit de pe 401, si da-i si ocoleste. Si ne poarta omul asta pe la tara, printre ferme, paduri, lacuri, frumos, da, frumos, da nu am putut dormi, ca de ocazie sa vad si altceva decat autostrada nu am deccat cand ma ratacesc!
Si la un moment dat ne trezim ca taiem 6 Nord, waw, ce cautam noi pe aci, colegii mei de suferinta pasageri nici ei nu prea recunosteau locurile....si mai stai la un semafor care se incapataneaza sa stea rosu cu toata ca nu e trafic deloc in pustietatea aia unde se intersectasera 2 drumuri aparent fara a fi cine stie ce circulate...
Ne trezim la un moment dat ca taiem iar 401, stai ca-i bine, ca o sa iasa pe highway si o sa ajungem repede acasa...da nu, intram in Cambridge si ne arata si alte cartiere necunoscute de noi, pasagerii!
Ajungem la 6.15 intr-un final, eu eram epuizata nervos, nu zic ca ceilalti erau mai bine, da de, eu am sange de balcanic in mine si fierbe!
Culmea indignarii canadiene (de fapt tot a politetii):
daca la coborare toata lumea multumeste soferului si mai arunca si cate un good job ori have a nice evening, de data asta nimeni nu a zis nimic. Mai, nimeni nu a zis nimic. Au coborat ca din pusca! da nu i-au zis nici: ce ai gandit frate de ne-ai purtat prin tot sw-ul ontarioului? Nimic, nici injuraturi, nici multumesc!
ei, ziceti si voi, sunt canadienii politicosi?
