Tuesday, April 16, 2013

Boston

Sunt furioasa!
sunt in stare de shok!
sunt neputincioasa
sunt uimita
sunt furioasa
sunt trista

asta e lumea in care traim?
nu mai e nimic care sa ne opreasca?
rau de dragul raului?
sper sa il prinda pe cel ce a pus la cale asa o grozavie!
sper sa zaca in inchisoare pentru tot restul vietii lui.
Nu, nu sunt pentru pedeapsa capital. E prea repede, e prea usor, e prea ...
nu, inchisoarea pe viata, fara posibilitate de eliberare conditionata. Sa zaca acolo, in solitudine maxima, fara contact uman, fara o vorba, fara o atingere, privire, fara drepturi!

am alergat 5km. A fost fun. Am fost incurajata de atat de multi oameni, de necunoscuti, care citeau numele pe bib si strigau incurajari!
am alergat jumatate de marathon. 21.1km. La sfarsit am zis ca imi dau duhul dar senzatia e atat de speciala, oamenii aia veniti cu miile sa te incurajeze. Familia si prietenii care sunt alaturi de tine, care te privesc cu admiratie...
La ritmul meu au fost 2 ore si un pic de alergat.
Tu cu gandurile tale,
cu motivatia ta,
cu strategia ta,
cu oboseala,
cu nervii,
cu plictiseala,
cu  vocile din mintea ta...
tu cu tine,
atat...

trupul nu mai e acolo, decat daca incepe sa dea rateuri (mie mi s-a blocat un genunchi pe la km 19)
nu simti oboseala
ii vezi pe ceilalti cum te incurajeaza
cum te depasesc
cum iti intend un pahar cu apa ori suc
cum iti ofera un energizant
copii
tineri
batrani
necunoscuti

Iris a venit si m-a incurajat. A lasat totul, post call si a iesit pe strada si a inceput sa strige si sa faca galagie cand m-a vazut. Mi-a dat aripi

pancardele sunt unele funny. Altele te fac sa te simti atat de mandru ca esti de partea aia a marathonului.

nu pot sa cred ca o minte bolnava, bolnava, a putut sa manjeasca cu violenta un eveniment atat de pasnic, atat de uman. Nu pot sa cred!
Sa zaca, sa putrezeasca in inchisoare pentru toata viata!

Imi pare rau Boston!

imi pare rau pentru mine, ca desi duminica ma gandeam sa mai alerg inca o data jumate de marathon la cursa de la Toronto, acum nu mai sunt atat de sigura

2 comments:

  1. Sa nu ii lasam sa inteleaga ca ne este frica de ei .Asta vor . Minti bolnave care cred ca a ucide un sportiv e un act de bravura .Minti bolnave care cred ca viata luata unui copil este mandria vietii lor . Minti bolnave care nu inteleg nici frumusetea din ochii unui copil sau din travaliul unui sportiv care se intrece in primul rand cu el insusi.
    E plina lumea de minti bolnave dar arata-le ca nu-s mai puternici decat vointa ta ... Alearga pentru asta ... Si ai dreptate :pedeapsa cu moartea e prea mica ...

    ReplyDelete
  2. Multumesc Elena!
    Desi mi-ar place sa fiu viteaza si sa zic ca m-as duce la o alta race numai sa fac front comun cu alergatorii, ma gandesc ca imi pun pe cel drag in pericol, si pe mine...

    ReplyDelete