de data asta nu a uitat sa ne zica, si nici noi sa ne ducem!
mama ce am mai urat sedintele cu parintii, copil fiind. Luam bataie inevitabil dupa, indifferent de note, ori purtare, nu conta. Daca totul profesorului era mai indifferent la numele meu, sigur am facut ceva rau!
apoi am urat sedintele cu parintii fiind in fata parintilor. din toate motivele posibile le-am urat. Ba ca ceri bani, ba ca dai vesti nu tocmai placute, etc...
imi place sistemul de aici: numai tu, parinte, cu teacherul fata in fata. Atat. La clasele primare ai 15 min, la liceu ai 5 min...
toate sedintele sunt in acelasi timp, toti profesorii sunt in acelasi timp la sedinta, au masa lor, cu numele lor, cu o prajiturica si un pahar de apa (pentru ei, dar poti fi servit si tu ca parinte daca vrei)
Andrei mi-a trimis email cu numele profesorilor, si m-am dus direct de la service. Prima a fost profa de mate. Andrei e un elev exemplar. E serios, teme facute, ii face placere sa fie in clasa, la ore, pune intrebari, e politicos, ar fi atat de bine sa am mai multi elevi ca el.
sigur vorbim de Andrei? scot iphonul si arat poza. Dada, cum nu, si media pana acum e 83 (medie buna, un pic peste media clasei.
si continua cu exemple cand Andrei a facut si a dres.
Zic: trebuie sa imi dati si mie ceva munitie pentru cand pruncul nu are chef de invatat.
Pai nu am nimic de rau de zis, si acum inteleg de ce Andrei a venit azi si mi-a zis: puteti sa imi faceti o favoare? mama munceste mult, are grija de mine, she is the best, puteti sa ii spuneti si ceva de bine de mine?
ok
arunc un ochi pe lista data de liceu, si gasesc profesorul de law.
tinerel, dam mana, apare si Victor (care venea de acasa, nu de la Toronto)
Incepe sa ne zica ca Andrei e un copil f bun, media e in top pana acum, e 89, si ca Andrei gets it!
ca e greu si pentru native sa inteleaga legile, principiile fundamentale, si ca el crede ca Andrei are un viitor in domeniul asta. Nu ca avocat, dar sunt atatea alte optiuni...
Il vad pe victor ca isi scoate telefonul si ii arata profesorului, care e deja nedumerit, o poza cu Andrei. DA, asta e Andrei...
urmatorul la rand: photography
gasim proful care incepe sa ciripeasca: Andrei e un elev tare bun, care face si drege...
M-am enervate, nene, vorbim de Andrei, care uraste cursu lu matale, ca in loc de aparate foto si programe pe calculator, el tre sa faca compozitii artistice, sa se joace cu lumina, forme etc. CA e un curs de arta, nu de point and shot!
Omu incepe sa rada. da da, asta e Andrei, si credeti-ma ca sunt in asentimentul lui ,ca si eu cred la fel, dar nu am ce face, am jumate de clasa care vor arta.
Ca Andrei a venit si a zis: cred ca pic cursul asta... si l-am linistit, are pana acum media de 80, si ca e un elev care se straduieste, care e o placere sa il ai in clasa...
mergem sa cautam un career counselor, si sa discutam de aplicatia la facultate. In drum spre masa lu nenea asta ne abordeaza profa de la resource room. Si ne povesteste ca o ia plansul la gandul ca Andrei termina in curand liceul (tanti, mai ai la anu un semestru cu el), si ca atunci cand au facut greva, nu s-au indurate sa il dea afara, dar au trebuit sa faca asta, si el a stat la usa bibliotecii si si-a facut temele, jos, si ca au gasit ele o cale sa aiba grija de el...
Zic, nu aveti vreun job pentru el? ca asta pare ca seaman cu tatsu, eternul student...
Cam asta fu sedinta cu parintii! am plecat cam dezorientati, ne-am uitat la alte mese, profesorii explicau, ziceau, amenintau, dadeau din maini, cereau mai multa implicare... noi, nimic!
Am venit acasa si pruncul nu a dat doi bani, ne-a intrebat relaxat daca am avut fun ...
