Friday, January 25, 2008

2008

2008 a inceput cat se poate de aiurea.
A inceput cu un interviu, urmat de al doilea interviu si acum asteptam rezulatul. Au trecut aprope 2 saptamani si nervii mei sunt pe bigudiuri.
Contractul se termina in curand, si am un feeling ca nu raman chiar pe drumuri, dar eu stiu daca feelingul o sa aiba dreptate de data asta?
V a ramas fara job, a fost laid off, si trebuie sa spun cu mana pe inima ca s-a purtat excelent, nu le-a purtat pica, le-a cerut referinte scrise si s-a despartit in termeni f buni.
A incercat altceva, nu i-a reusit, a mers inapoi la agentie si i-au dat un contract de minim o luna, are sanse sa ramana permanent zic eu, pentru ca pe aceiasi pozitie ei au un opening.
Andrei, el a inceput f bine, am mers la scoala la o intalnire intre mine, profii si dr psiholog care l-a evaluat in primavara. Profii au avut numai cuvinte de lauda, pe mine m-a incantat mult cand mi-au spus ca mintea lui face conectii din cele mai neobisnuite.

altceva vroiam de fapt sa scriu: cand esti jos, vezi ce prieteni ai.
reactiile lor:
unii au spus: nu va vaitati atata, las ca reusiti voi, nu se poate, cum inca nu aveti inca job?
altii: nu ne-au mai cunoscut, probabil asteapta sa ii sunam sa ii anuntam ca avem joburi din nou!
alta categorie: hei, cunosc pe cineva care cunoaste pe cineva care ne poate ajuta, hai sa dam telefoane, uite du-te acolo si aplica, fa aia, schimba aia, si tot asa...
inca nu am nici un sentiment, in afara de recunostinta pentru ultima categorie, poate cand am sa scot capul din mocirla in care ma aflu am sa reflect putin la situatie, acum nu am energie....

sa nu imi uit prietenii virtuali, care ma si ne incurajeaza total, si conteaza mult de tot!

V merge in continuare la colegiu, daca s-ar fi inventat o meserie in care sa mergi ca student la scoala toata viata, V ar fi angajatul ideal. Se simte excelent cand are de facut teme, cand are de invatat, se lauda cu notele lui, e simpatic foc! Ma bucur ca nu si-a pierdut interesul, mai ales cu toate evenimentele!

n-am scris de mult, cu toate ca sunt constienta ca scrisul e terapie curata si eu am nevoie de asta, ca de aer, ba si de o camasa de forta...n-am putut sa scriu si acum imi pare rau.

No comments:

Post a Comment