La multi ani to me!

N-am stiut niciodata de ce imi urasc ziua de nastere. Toata lumea sarbatoreste, se bucura de cadouri si prieteni, eu, dimpotriva, fac orice sa nu fiu acasa de ziua mea... sa nu vorbesc lumea la telefon, sa nu primesc musafiri (ca nah, prietenii ma stiu, si stiu ca nu invit pe nimeni, dar ei tin sa ma sarbatoreasca)...
Anul asta am decis ca imi schimb tactica. De anul asta ma bucur de ziua mea. Si nu pentru ca incep sa ma bucur ca am mai apucat sa mai traiesc un an, ci pentru ca dupa lungi diwscutii cu psihologul am inteles de ce ma port asa de ziua mea. Pentru ca ai mei parinti nu mi-au serbat ziua niciodata, in loc sa fie o zi de bucurie pentru mine, e o zi in care nu sunt importanta de loc...

Deci anul asta ma bucur de ziua mea! Mi-am pregatit tinuta pentru  la munca de cu o seara inainte. Fellowshi stiau ca e ziua mea si s-au mobilizat, au tinut sa ma serbeze, care cum a putut, chiar daca au fost blocati in OR majoritatea...
Dimineata, pe tron, ma gandesc ca ziua mea o sa fie o zi frumoasa, am la servici o trupa de oameni deosebiti, iar acasa urma sa ies cu baietii la concert...
Imi verific emailurile, verific cum e vremea... nimic nu imi va sterge zambetul de pe fata, s-a inteles?
Asta pana cand sa intind mana spre... hartia igienica, care e terminata! E 5AM, incerc sa strig delicat la Victor, ca nici rezerva nu e la vedere... Victor sforaie, il aud din baie... mai tare nu pot striga ca scol copilul... Rezolv problema cumva necumva... ma spal si constat ca... mi s-au terminat cremele de fata, fondul de ten... mai am crema de ochi de la Avon, asa ca ma smachuiesc pe toata fata, rezolv cu niste prudra si problema fondului de ten... tineti minte, ziua mea, nu au cum sa apara nori...
Autozul vine tarziu, totul e in intarziere, inima ea e down rau de tot, dar zambesc, e ziua mea, am promis ca nu ma las doborata, da?
La servici totul merge struna, primesc cadouri frumoase, urari, ies la lunch la Bodega cu Nina si cu Brad... totul e super! Ah ce imi place mie aici, e ziua ta? esti rasfatata, nu ii rasfeti tu pe ceilalti. M-au scos la lunch, mi-au luat tort, flori, cadou... (eu le-am luat bunatati si le-am pus in camera lor, si au fost impresionati total)
Eh, uite a iesit soarele pe strada mea, nimic nu are cum sa mearga rau, nu?
Plec spre casa, imi uit traista in birou, lunchul meu o sa puta marti ca un sconc...
Dar ce conteaza, drumul spre casa e placut, facem un ocol prin Guelph, ca e accident urat pe 401. Hm... trebuie sa fiu in K pana la 7, ca concertul e la 8PM.
Cum necum ajungem in K pe la 6 si jumate.
Ajunsa acasa, zic sa fac rapid un dus, Iulian se anuntase ca vine o fuga cu un cadou la noi.. Are rost sa povestesc ca nimeni nu adusese hartie igienica in baie? ca trec prin aceeasi odisee ca dimineata numai ca acum jos e Iulian? Anyway, fac dusul in viteza, ma schimb, schimb amabilitati cu Iulian care e racit cobza, apreciez efortul si stiu ca vine din suflet nu din obligatie.

Concertul e divin, e ceva ce nu se poate descrie, aproape in lacrimi...
Ramanem si la afterparty... Doamne ce sfarsit frumos al unei zile frumoase!
Gata, am decis ca ziua mea e un prilej de bucurie!

PS: Am oprit la 11 noaptea, in drum spre casa la un magazin si am luat hartie igienica, cu toate impotrivirile lui Victor care se jura ca a cumparat deja, ca avem in casa! Acum avem, sa ne ajunga pana in Feb anul viitor