Warning: consecintele slabitului si conexiunea cu boxing day!

Deci eu pe la shopping nu mai calc pana ...cand raman iar fara haine. Cum sunt cu peste 30 de pounds mai light ca anu trecut, am ajuns la concluzia ca imi trebuie niste toale pe mine care nu sunt 6 marimi mai mari, si nu ma fac sa arat ca un pui de bogdaproste!


Deci luai cu avant ieri un mall si ma intoarsei acasa cu ...o camasa! A si fond de ten!
Faza cu fondu de ten e asa: ma tunsei la inceputul lui decembrie si colorai ramasitza de par. Tanti Gabi ma tunse olecutza prea scurt, iar coloru de pe par iesi prea inchis. Asa ca ajunsei fatza palida fara voia mea! Acu canadienii astia is mama/culmea politetei, am primit atatea complimente, ca de ciuda/rusine ma ascundeam in baie si plangeam. Nu scapam nici acolo, ca dadeam de cineva care era mirata cum de nu imi place tunsoarea care ma face desteapta! Ce au astia cu tunsoarea care te face desteapta, nu stiu! Adica iti creste IQ daca te tunzi intr-un anumit fel?
Exasperata de mutrele pe care le faceam, Miriam vine si imi face morala, si imi zice ca daca vreau sa schimb ceva, e sa pun ceva coloare pe fatza/mi palida! Ok, deci crema buna am, acum imi trebuie foundation/fond de ten. Mai departe nici nu vreau sa ma gandesc ce smakuri imi mai trebuie ( dar asa, secretly, as fi curioasa sa stiu, asa ca daca stiti, dati de veste).
Si intr-o zi, cand facui incercare disperata de a cumpara un cadou unicei nepoate, din Eaton Mall, printre altele intru si in sears si ma opresc la o cabina de machiaj. Ii zic lu mandruta aia ca vreau fond de ten (jur ca asa zisei), ea si uita la mine si incepe in franceza, ohoho stai tante, ca io vreau doar fon de ten! Aaaa, zambind, adica vrei foundation! Ok, cum ii zici da aia sa fie! Imi da cu o culoare, imi da cu alta, imi arata, ma convinge, zic: da' ar trebui sa fiu ingrijorata de pret? a, o nimica! avem o oferta acum: 60 de dolari! Waw! stai tante, ca io pe mine toata nu valorez 60 de dolari! Adica tu vrei sa dau pe smackul asta atata dough? Fac o grimasa si ii zic sa scrie pe un card ce si cum imi trebuie, ca trimit husbandu a doua zi! (trageam speranta ca primesc ceva banuti la Mos, si ii aruncam in caini, de fapt in fatza mea).
Asa ca ma dusei la Walmart, neah, nu m-a atras nimic pe la raionu lor de cosmetice. Si uitai de toata tarasenia pana la plimbarea in mall dupa ceva haine acu ca-i boxing day week (nu intrebati cum naiba suna asta, da asa ii zic astia!)
Asa ca azi zisei sa bat outleturile, eu fiind fan declarat esprit si le chateau, outleturi adica, ca in magazinele obisnuite ma ia cu ameteala la preturi!

So, am probat atatia pantaloni si atatea fuste, ca la un moment dat a trebuit sa fac un control scurt al desuurilor, nu de alta...dar mi-era teama ca lasam budigaii prin pantalonii probati si ma lua cu frig la dumneaei!

Da acu am haine pentru ...un sezon! Si de lucru, ca toti pantalonii is pentru craci kilometrici. Adica cat de inalta tre sa fii frate sa te potrivesti la lungime in panatalonii astora? Sa dea Dzeu sanatate lu ala de inventa banda de hem ce se lipeste cu fieru de calcat, totusi am de insailat la ei...

De mancare iar m-am scos: daca la Craciun cumnata si-a facut mila de mine si mi-a facut sarmalutze, acu cica da cu salata beouf in mine! Mai, sa ii traiasca neamu, ca io tare puturoasa is: adica un pui in cuptor, cartofi prajiti, clatite si ceva dipuri sa inmuiem niste cipsuri de alea super sarate si super ingrasatoare! A, si ceva spumos, ca e bere, ca e vin, ce om gasi prin garaj!
Nu ma intelegeti gresit, imi place Craciunul si vreau sa simt ca iaste Craciunul. Pe 25 am fost la Ioana, gasca mare si frumoasa acolo, fiecare aduse ceva specific de Craciun, io am dus racitura de curcan (a se observa fusion-u dintre racitura/piftia de porc romaneasca si curcanu, pasarea nationala canadiana) si ceva buble! Cristi, sotul Ioanei, facu niste gratare atat de bune, frate, de o sa ramana in istoria mea personala. Adevaru e ca bietii oameni is terminati: ii scapai la carnita de St Jacobs si fac km ce despart Mississauga de St Jacobs de cate ori raman fara proteina esential animaliera.
Apoi cum zisei, avuseram sarmalutze, mamaliguta, branza cu smantana, fripturica de pork si alte ale bunatati.
O singura problema am: nu vreau sa bag in mine pana la refuz, apoi o luna sa fiu la diet! Asa ca, usurel cu mancarea!
Maine fac baietilor fasolica la pranz, si seara bag un pui la rotisor, niste cartofi prajiti si clatite. Da, stiu, am mai scris, si chiar daca mai scriu o data, tot putine is ca numar. Hm, ce sa mai fac?

Dar mi-am facut planu la odihna! Asa ca nu mai bantuie gandurile negre ca marti ma duc la munci!
Am si lucrat de acasa, dar pot sa spun cu mana pe inima ca am urme de butoane de telecomanda in palma, ca nu i-am dat drumul de duminca. Vazui toate shourile puturoase, ma distrai cu divorce court (ptiu drace!), terminai cartile din seria White Masai...

Asa ca anu nou ma prinde multumita!(din puctul asta de vedere, ca altfel...)

Craciun 2010

In fiecare an de Craciun/Sarbatori postez ceva referitor la aceste evenimente.Anul asta
Anul asta, spre deosebire de anul trecut, a fost un Craciun cu pace, cu impacare in realitate, cu sperante intemeiate in viitor, cu noi prieteni.
Am mers la niste prieteni vechi dar noi la Mississauga. Doamne, cata caldura, cata calitate in oamenii adunati intr-o casa refacuta caramida cu caramida de gazdele exceptional de inspirate, cu un ochi pentru calitate si detaliu impresionant. Ne-am simtit de ai casei, chiar daca oamenii aia se cunosteau din studentie.
Mosul a venit anul asta si la noi, nu numai la Andrei. Lui Andrei i-am luat bilete la Brad Paisley. Am cautat un video clip cu cantaretul, si e drept ca asta e favoritul meu. Andrei are altele favorite. Vine in Canada in 2 concerte in ianuarie, deci vom merge la concert, abia astept :)
Andrei a ramas fara cuvinte cand a vazut biletele. Victor ne-a luat la amandoi cate un ceas, si ca sa fie asa, o coincidenta teribila, asta i=am luat si eu lui, un Seiko 5, automatic.

N-am gatit. Am facut racitura. G ne-a facut sarmale. Bune rau de tot. Am contribuit cu o mamaligutza asa ca am salvat ziua de ieri, i-am dat o aura de atmosfera cu mancare traditional romaneasca.
Azi am fost musafiri...
si maine e liber, dar mi-am luat de lucru acasa. Stiu, e inadmisibil, dar n-am ce face.

A, si ieri am rezistat nebuniei de Boxing day pana la 6 seara, cand am cedat si ne-am luat online un aparat de fotografiat :) Al nostru era un dezastru...

Nu pot sa cred ca 2010 s-a terminat. A fost anul in care am slabit. A fost anul in care am inregistrat ceva progrese la munca. A fost anul in care Andrei a confirmat ca e un copil dotat academic.
2011 bate la usa. Nu sunt pregatita. Nu stiu ce imi doresc. Ori ce imi doresc e aproape imposibil sa se implineasca.
Oare ce are in traista 2011?