Impresii cu apetit

Se pare ca mult sex se face pe meleagurile canadiene de Anul Nou/Craciun, ca multe zile de nastere is in August si Septembrie.
Cum Sue a facut 50, am mers cu totii si am sarbatorit-o la o cafenea pe Baldwin. Sefa cea mare a platit si distractia a fost in toi. Scriind ca nu-mi aduc aminte ce am mancat, mi-am amintit ca am avut sandwich cu avocado, preferatul meu e cel de la Avenue, dar cel de La gaffe nu a fost la inaltimea celui de la Avenue.
Ziua lui Sandy, colegul nostru part time. Mergem la Avenue, si acolo imi fac pofta cu sandviciiul cu avocado.
Ziua Leenei, merge la alta cafenea, visavi, parca George ii zice. Mi-am luat pizza, mare mare frate, am luat si acasa. Buna, una din cele mai bune pizza mancate in Canada.
Apoi a fost ziua lui Miriam. Am mers la Mercatto, bestiala mancare, scumputa. Ne-am simtit f bine, am mancat spaghettini cu fructe de mare. Delicioase, portii mici rau de tot.
Allia termina contractul cu noi, asa ca decidem sa iesim la restaurant. Merem la Donattela, restaurant evident italian, de pe Elm. Ne intampina un italiano vero cu bongiono signioritta, de erau sa lesine mandrele mele colege. Ravioli cu crab si sos de fructe de mare e alegerea mea, alegere pe care nu o regret.
Acum zic eu ca ne-am linistit, cu toate ca mai trebuie sa ies cu Nasim la restaurant, ca ea a terminat practica de student la noi si nimeni nu a avut timp de ea. Iranianca de origine, cu capul in nori, cu o inima mare de tot, pleaca sa faca medicina in Caraibe. Acolo a fost acceptata.
Anca m-a invitat la lunch, contesa Visina m-a invitat la lunch, si cu nici una din doamnele mentionate nu am reusit sa ies la lunch. Unde mergem data viitoare?

Ironia sortii

De vreo 2 ani parca s-a deschis in urbea locala un fel de colegiu medical. Din cand in cand isi trimite studentii de la dentistry la u of T pentru practica.
Alea sunt zile tare grele pentru noi, cei care ne miscam oasele la Toronto zilnic, pentru ca, in majoritate studente, vorbesc cat e drumul de lung, si la dus si la intors, fara sa oboseasca, fara sa ia o pauza sa respiratie. Vorba, rasete, grohaieli, tot tacamul!
Prima tura de studente ne-au scos din minti! Am inceput sa imi caut slujba langa casa, casa in Torono, orice, numai sa nu mor de inima!
Apoi a trecut...A venit vara si s-au dus....
Na ca a inceput iar scoala, si un alt card de studente, neobosite, migreaza zilnic spre Toronto. Pline de energie si cu un izvor nesecat de subiecte de conversatie, rasete, grohaituri! Nu conteaza ca e 6 AM, ca e 4PM, ele au de vorbit frate de parca n-ar fi un maine!
Asa ca i-au un autobuz mai matinal decat matinalu de la 6 si 20 si scap de gura lor. La 4 nu am ce face, dar dimineata da, un autobuz mai devreme.
Si nu stiu cum se face ca in prima dimineata cand am decis sa fac schimbarea nu am prins autobuzul. A plecat de sub nasul meu! Inca o dimineata cu gaitzele alea....eh, noi sa fim sanatosi!
A doua dimineata am fost norocoasa si am prins autobuzul, full frate, sa stai cu inima purice sa vezi daca prinzi loc, mai ceva ca admiterea de pe vremea lui ceasca! Dar uite ca am noroc si ma sui si gasesc si loc: in spatele a 2 doamne care incing o conversatie, amandoua pe scaune de la margine discutand peste culoar.
Eh, de obicei discutiile se sting pe la Cambridge si toata lumea se cufunda in somn.
Hm, stai asa ca nu-i asa, ca na surpriza, vorbesc in romaneste. Si dai si discuta, si trecem si de Cambridge, si de iesirile spre Guelph, si de Milton si ele tot au de vorbit: soti, copii, scoala, servicii, mama ei de Canada, ce tare eram eu in Romanica, mai baga si o barfa, una mica la inceput, copkilu lu cutare nu e crescut bine de cutare si nu stie, nu face, nu mananca si i-am zis eu, si barfa se face si mai mare si mai mare....
Si somnu meu s-a dus naibii, si imi vine sa zic ceva, dar ma abtin...acu chiar is curioasa ce zic duamnele respective si uite ce prost mi-a inceput ziua...
Sa fie clar, eu autobuzul de 5:30 AM nu il iau!

Nu am rude in Canada

Am un frate pentru care as muta si muntii din loc. Si stiu ca si el ar face la fel ca mine.
Din fericire, are o sotie de nota 10. Sper sa ramana impreuna cat is fericiti.
(a, si tot astept nepoti :)

Avem multi veri. Si mama si tata au fost multi la parinti. 7 sau pe acolo. Fiecare cu macar 2 copii. Deci veri teoretic am sa umplu o sala de cinema.
Din fericire sau nefericire am pastrat legatura cu f putini dintre ei. Cu unii pe messinger,  cu altii pe FB, mai vad poze cu ai lor prunci sau postari cu ce au facut prin weekend.

Nu e treaba mea pe unde traiesc, ce meserii au, cat copkii au, ce masini au, unde au facut vacante. Atata timp cat socializarea asta e artificiala, nu ma intereseaza. Nu e reala.

Dar recunosc ca am pastrat legatura cu o vara care e pe acelasi continent cu mine, in provincie diferita. Mai un mesaj de La multi ani, mai un ce iti fac feciorii si tot asa, nimic mai mult, de politete.
Nu-mi pasa nici ca a slabit, nici ca s-a ingrasat, nici daca pune conserve de iarna, nici ce masina conduce, nici unde a fost in vacanta, pur si simplu nu ma intereseaza. Nu ma afecteaza cu nimic! Nu-mi creste nici salariu, nici nu mi se inmulteste laptele in frigider, nu-mi pasa! Nu am de gand sa merg sa o vizitez, nu ca nu as fi vrut la un moment dat, dar nu am fost invitata. Asa ca nici nu ma mai pasioneaza, pe de alta parte daca ajung la Montreal, am atatia prieteni acolo, incat nici nu as avea timp sa merg sa ii vizitez.
Nu am de gand nici sa merg in vacante cu ei. Nu cred ca ne-am potrivi deci nu are rost sa imi bat capul
De invitat la noi i-am invitat. Ne-au evitat. Nici nu ii mai invit, mai ales acum...

Acum o luna, matusa mea care era in vizita in Canada a vrut sa vorbeasca cu mine. Noi vroiam sa plecam de acasa, la piata, dar am ramas sa vorbim cu ea. Mi s-a plans cat de lipsita de sensibilitate e mama mea, sora ei (hello, e mama, tu iti dai seama ce zici tu acolo?) ca nu i-a zis si baiatului ei (care traieste in Romania) de moartea unei alte matusi. Ce o fi vrut eu sa fac? sa ii fac morala mamei? No way! Ce treaba am eu?
Apoi a vrut sa stie daca tot grasa sunt: surpriza, am slabit!
ma rog, printre altele, vara mea imi zice ca isi ia masina, ca au nevoie de a doua masina. I-am zis ca au facut o alegere buna dupa parerea mea...Noi avem masinile in lease...Si atat!

Eh, si de aici, a explodat (pardon my French) rahatul: matusa ajunsa in tara, in loc sa povesteasca ce a facut in Canada, a tinut sa mearga la mama la tara si sa ii faca morala, cum ca nu stiu eu ce fac! Cum de mi-am luat masinile in lease?
Cum matusa nu a avut masina in viata ei, stie doar ca are roti si volan, nici decum lease si finantare is in vocabularul ei cotidian, asta inseamna ca s-a discutat intens despre alegerile mele financiare/automotive!
de ce?

De ce dupa atatia ani de Canada, barfa romaneasca, grija de altul nu s-a dus din rudele astea ale mele?

M-am sucit si rasucit, sa ii sun, sa le bat obrazul, sa o sun pana si pe matusa sa o intreb daca nu cumva are nevoie de vreun control medical, unde sa ii zica sa isi vada de treaba ei...Apoi am zis: sunt singura aici, asa cum am fost si pana acum, nu-i asa?
Cu ce schimba situatia ? cu nimic!

Deci nu am rude in Canada!