No fun

O sa imi dati dreptate: dieta nu e fun deloc!
Am hotarat ca am nevoie de un proiect. Asta prin decembrie, cu vreo 2 saptamani inainte de Craciun. Cum bani de redecorat casa nu aveam, si nici timp, gatitul de noi aventuri ma rotunjea si ii rotunjea si pe ceilalti din casa, am zis: hai sa incercam sa slabim. Eu, adica eu sa slabesc. OK.
Am taiat mufinul de dimineata si l-am inlocuit cu fructe, am mai injumatatit pranzul, si seara mai lejer.
Cantarul a fost de acord cu mine. L-am setat pe pounds, ca se vad mai usor cand dispar. Si am inceput sa slabesc. Vine Craciunul, reusesc sa nu ma ingras f mult, ba mai mult, ma bucur de toate bunatatile, cu masura ce e drept, dar fara frustrari.
Au mai fost si perioade de stagnare. F frustante.
Din ianuarie, am mers la Zumba. Distractie la max. Antrenoarea, nu in prima tinerete, cam si a doua e pe duca, se misca de iti cade falca cand o vezi!
Apoi a inceput obsesia cu miscarea, cu cardio, cu tot ce e miscare. Mi-am luat dvd-uri, si cele mai bune s-au devedit cele de la BG. Faceam cardio si workout seara de seara. Cantarul nemilos, nu se misca, nimic. Apoi colegele de suferinta m-au sfatuit sa mananc mai multe proteine. Cam cu neincredere, am trecut pe avocado, kefir, fasole, si alte alea. Cantarul a inceput sa se miste, sa o ia la vale! Iuhuuu

Dar e no fun! La serivici, evit iesirile la Hero Burger, pai burger fara fries? no way, asta poate intra in categoria blasfemiei. Si asa incet incet te retragi, pentru ca nu poti sa ceri celorlalti sa aleaga salate in loc de pizza...
Asta pana Miriam observa ca dieta ta da rezultate si incepe o campanie de slabit in care atrage inca 2 colege. Asa ca acum jumate din institut e la dieta. Si nu mai miroase a fries, ori poutine, ori mai stiu eu ce greasy food.
Doar Glen e nemultumit. El nu are nevoie de dieta. Metabolismul lui e perfect, arderile f mari, asa ca poate manca ce vrea fara sa puna suncute. Si cu noi la dieta si-a pierdut parteneri posibili de Hero Burger, ori poutine. E nevoit sa manance singur. Ce-i place e ca are la discretie toate prajiturile si torturile care apar accidental la noi in institute. Eh, macar asa sa il tinem happy!

40

Nu de mult am sarit parleazul celor 40 de ani!

Nu-s mai inteleapta, nu-s mai desteapta, nu-s mai frumoasa, doar o idee mai slaba! asa cum e usor de constatat, pentru ca zic in gura mare ce grasime port!

Jobul nu l-am schimbat, inca, dar nici nu ma strofoc tare, daca e sa se intample, se intample. Nu trebuie sa fii geniu sa iti dai seama ca nu am luat jobul care m-a framantat de Sarbatori :(

Eh, viata merge inainte!

colegii la job m-au scos la restaurant de cateva ori de ziua mea. Asa s-a intamplat. Prima data J, am mers la bistro frantuz, delicios! Apoi Glen a insistat sa mergem impreuna la un lunch si cum prin apropiere e un swiss chalet, am facut burtile pline intr-o vineri friguroasa de aprilie. Nu trece mult, ca Allia si cu Miriam trimit un lant de emailuri catre toti si pun de un lunch, asa mai nimerit pentru varsta dodoloata, asa ca am mers la un resto italian olecutza mai high end (nu va zic de la cat incepeau preturile, he, nu am platit eu). Si am mers, oh, era full rezervat asa ca am mancat la bar. N-am mancat niciodata la bar, asa ca a fost un inceput. Delicios meniul, nu are rost sa va plictisesc cu amanunte cum am mancat o salata de vreo 15 dolari, care din 2 inghitituri o terminai, dar durase mai mult pana a terminat tanti aia de zis ce e in salata. Asa ca am mancat o treime din pizza diablo a lui Glen, care n-a crezut ca poate sa fie atat de spicy!
Am mai iesit la resto, dar acu sa mor daca imi aduc aminte...


Acu imi doresc primavara, vara, caldura, o vacanta, frate-miu si Iuli sa vina in vacanta la inceputul verii, ca sa am parte de conced si eu, sa inchiriez o cabana in nord cu un pic de plaja, si loc bun de pescuit, (Frate-miu, daca nu vii, imi pastrez concedul pentru Craciun, si plaja in Caraibe scrie pe mine!)

sunt la fel de entuziasmata de Chinatown, mai mult, am facut o pasiune stupida pentru avocado cu branza, si ghici unde avocado e ieftin (dap, lucky moose)? Ma uitam la adolescentele canadiene si mi se pareau un pic cam indraznete, sa zic asa. Mai, da acu le vad pe cele asiatice si oh boy! incep sa ma ingrijorez pentru ...ah, nu mai zic, ca ...ce fuste scurte, pana si batistele is prea mari, ce cizme pana...

a, si am citit Lost Symbol! bleah!!!

149

Eh, asta e numarul de saptamana asta!

Pentru istetul care mi-a lasat un comment in chineza, ha, macar daca scriai ceva inteligibil! So do you know, I am fluent in English!

Sunt necajita! Dupa ce timp de cateva luni bune am avut un sofer de vis, de ciocolata ce e drept, da da, imi place iar ciocolata!, acum am ramas pe mana cui se nimereste...
Graham a aparut pe neasteptate la volanul cursei de 4,15. Mic de statura, chel, ciocolatiu, ne duce acasa ca vantul si ca gandul...Waw, asta da supriza! Mai ales ca inca plangeam concedierea lui Benny!
Si apoi realizez ca face si cursa de toronto la 6;20 si devin convertit! dap, reusea dimineata sa ajunga in acelasi timp cu autobuzul de 6;05, dar noi mai treceam si prin Cambridge!
Apoi acu 2 saptamani imi sopteste ca isi ia un concediu fara plata din motive familiale. Sotia cu job si 2 copii mici, cu parintii lui in casa, nu mai facea fata. Plus ca trebuia si ea sa inceapa scoala, CMA parca. El pleca la 3 dimineata (Milton) venea in depot sa ia autobuzul, apoi ne ducea pe noi la Toronto. Acasa tot cu noi, cu 4 si 15, ajungea la 7 in cel mai bun caz.
Of, of, of...
Ne invatase numele la toti commuterii, avea intotdeauna un zambet pe buze, f politicos, ce mai, o placere sa il intalnesti. Mai frumos, nici nu ne mai controla la abonamente. Zice, abia vad ce scrie pe peticul ala de hartie...Si daca v-ati luat abonamentul pe 1, e valabil pana la sf lunii, la ce sa ma uit?

Jason e Generalul! Mare, inalt, burtos, chelos, face naveta de 24 de ani. Nu sta decat in primul rand de scaune in dreapta soferului. Generalul e porecla data de soferii de la Greyhound.
Intr=-o dupa amiaza, realizand ca Graham nu ne controleaza la abonamente se decide sa impartaseasca cu noi o patanie din multii lui ani de naveta.
Cica cu multi ani in urma, facea naveta dimineata de dimineata un orb cu cainele lui. Pe vremea cand nu erau computere, cand abonamentele se faceau cu pixul si se treceau intr-un tabel.
Orbul si cainele lui devenisera parte din peisaj, respectata, soferii il mosteneau. Ba mai mult, daca nu era in statie cand ajungea autobuzul, era asteptat, si de multe ori aparea in taxi (cine stie cunoaste ca sunt scumpe).
Toate bune pana cand se schimba soferul de dimineata cu un alt sofer, nou in companie, abia angajat. Apare orbul cu taxiul, si da se urce in autobuz. Soferul vrea sa vada abonamentul, orbul ca nu il are la el, ca e acasa il celalalt sacou. Soferul: uite, taxiul nu a plecat, du-te acasa si ia-ti abonamentul, si pleci spre Toronto cu un autobuz mai tarziu. Orbul incepe sa faca gura de genul, tu nu stii cine sunt eu, si alte balarii. Soferul ii zice: ok, hai inauntru sa ne uitam pe lista cu abonamente, si cu o piesa de ID, rezolvam problema. Treaba ta ce faci la intoarcere!
Sufice to say ca s-au dus inauntru, orbul cam livid, cauta si cauta, tabele, liste, de luna asta, de luna trecuta, de acu 6 luni, orbul nicaieri. Probabil ca avusese in prima luna abonament, si apoi profitase maret!
Jason nu stia daca Greyhound a facut plangere impotriva orbului.


Acu Graham nu mai e...si suntem lasati pe mana celor ce fac liberele! Waw ce adunatura, pe de alta parte, cred ca si ei zic la fel uitandu-se la noi: waw, ce adunatura!